Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 9-10 PDF
Curs 9-10 PDF
Obiectul contractului
A. Lucrul vândut
Pentru ca un bun să poată constitui obiectul material al prestaţiei vânzătorului, el trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
A. Lucrul trebuie să fie în comerţ (în circuitul civil.) Potrivit art. 1.657 C. civ., orice bun
poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin
convenţie ori testament. Această prevedere consacră principiul liberei circulaţii a bunurilor în
sensul că pot fi vândute numai lucrurile aflate în circuitul civil.
În principiu, toate lucrurile sunt în comerţ, dar există şi excepţii:
Nu pot forma obiectul unui contract de vânzare-cumpărare res nullius, lucrurile care,
prin natura lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate (aerul,
lumina soarelui, apa râurilor ş.a.);
Sunt declarate inalienabile bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau
al unităţilor administrativ-teritoriale.
b. Preţul vânzării. Pentru a încheia contractul de vânzare, părţile trebuie să cadă de acord,
nu numai asupra lucrului vândut, ci şi asupra preţului, care este obiectul prestaţiei
cumpărătorului. Preţul reprezintă suma de bani pe care cumpărătorul se obligă să o plătească
vânzătorului, în schimbul lucrului cumpărat. Preţul este elementul cel mai important al
contractului de vânzare comercială şi, la fel ca în dreptul civil, trebuie să îndeplinească
anumite condiţii:
- să fie stabilit în bani, pentru că altfel este vorba de un contract de schimb;
- se fie determinat sau determinabil, fie exprimat complet prin indicarea sumei, fie să
se prevadă în contract elemente cu ajutorul cărora urmează a se stabili în viitor
cuantumul preţului. Poate fi determinat şi prin trimiterea la un alt preţ sau prin stabilirea
preţului de către o terţă persoană determinată de părţi (art. 1662 C. civ.);
- să fie real, cu dublu înţeles: serios şi sincer, şi să fie efectiv, adică să se plătească de
către cumpărător vânzătorului. Preţul este sincer şi serios când elementele de fapt lăsate
la aprecierea instanţei arată că el reprezintă o contraprestaţie reală, în raport cu valoarea
lucrului vândut. În cazul în care preţul este fictiv sau derizoriu, contractul de cumpărare
este nul, pentru că prestaţia cumpărătorului a rămas fără obiect şi, la rândul lui,
contractul rămâne fără obiect.
Cauza contractului
Cauza trebuie să existe, aşa cum rezultă şi din prevederile art. 1236 alin. (1) C. civ.: ”cauza
trebuie să existe, să fie licită şi morală. Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a
contractului, cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte
efecte juridice. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este
comună sau, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o
cunoască. În ceea ce priveşte dovada cauzei, legiuitorul stabileşte o prezumţie relativă a
existenţei cauzei, ce poate fi răsturnată prin proba contrară.
Cauza trebuie să fie licită, în sensul că scopul urmărit de părţi să fie în concordanţă cu
dispoziţii legale şi să nu contravină bunelor moravuri sau ordinii publice. Frauda la lege
reprezintă un caz particular de cauză ilicită a contractului şi intervine în cazul în care
contractul constituie pentru părţi mijlocul de a eluda aplicarea unei norme legale imperative
(art. 1237 şi art. 1238 C. civ.).
Trebuie reţinut că în materia cauzei ilicite şi imorale, sancţiunea va fi nulitatea absolută
numai atunci când ea este comună ambelor părţi, în caz contrar, trebuie ca cealaltă parte să o
fi cunoscut sau, după împrejurări, să fi trebuit să o cunoască.
Obligaţiile cumpărătorului
Potrivit art. 1719 C. civ., cumpărătorul are următoarele obligaţii principale: să preia bunul
vândut şi să plătească preţul vânzării. Alături de aceste două obligaţii, se alătură şi suportarea
plăţii cheltuielilor vânzării, în lipsă de stipulaţie contrară.
Obligaţia cumpărătorului de plată a preţului
Constituie principala obligaţie a cumpărătorului, în lipsa căreia contractul de vânzare ar
deveni nul. Conform art. 1720 C. civ.: ”În lipsa unei stipulaţii contrare, cumpărătorul trebuie
să plătească preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de
îndată ce proprietatea este transmisă. (2) Dacă la data încheierii contractului bunurile se
află în tranzit, în lipsa unei stipulaţii contrare plata preţului se face la locul care rezultă din
uzanţe sau, în lipsa acestora, la locul destinaţiei”.
Plata preţului trebuie făcută vânzătorului, însă ea poate fi făcută şi unei alte persoane,
indicată de vânzător. Dacă plata este făcută de cumpărător unui terţ nedesemnat, atunci acesta
nu este eliberat de plata preţului către vânzător. Totuşi, plecând de la prevederile art. 1475-
1475 C. civ. (1) plata făcută unei alte persoane decât cele menţionate la art. 1475 este totuşi
valabilă dacă: a) este ratificată de creditor; b) cel care a primit plata devine ulterior titularul
creanţei; c) a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanţe liberatorii semnate de
creditor. Plata făcută în alte condiţii decât cele menţionate la alin.(1) stinge obligaţia numai în
măsura în care profită creditorului.
În practica judiciară s-a arătat că în caz de refuz al vânzătorului de primire a plăţii,
cumpărătorul poate să-i facă o ofertă reală, iar apoi să consemneze suma pe numele
vânzătorului şi astfel se eliberează de obligaţia de plată a preţului.
În ceea ce priveşte modalitatea de plată a preţului, aceasta se poate realiza:
- ori sub forma unei sume globale care să facă obiectul unei prestaţii unice;
- ori în mod fracţionat, eşalonat în timp, în rate la anumite termene, de regulă lunar, caz în
care vânzătorul îşi poate lua măsuri de precauţie în vederea garantării plăţii preţului,
rezervându-şi prin contract proprietatea lucrului până la achitarea ultimei rate.
Dacă părţile au încheiat o vânzare pe credit, la scadenţă cumpărătorul, potrivit principiului
indivizibilităţii plăţii prevăzut trebuie să plătească datoria în întregime. Cumpărătorul poate
plăti şi anticipat suma datorată, însă cu obligarea de a achita şi dobânda datorată până la
termenul prevăzut în contract.
Cumpărătorul este obligat să plătească, până la plata integrală şi efectivă a preţului şi
dobânzi, în următoarele trei cazuri:
- dacă părţile au convenit expres prin contract acest fapt;
- dacă lucrul vândut este producător de fructe (naturale sau civile) cumpărătorul este ţinut să
plătească dobânzi asupra preţului din ziua dobândirii proprietăţii, dacă bunul produce fructe
civile sau naturale ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe însă îi procură alte
foloase;
- dacă cumpărătorul a fost pus la întârziere pentru a plăti preţul şi nu s-a conformat.
În caz de neplată a preţului de către cumpărător, vânzătorul are următoarele opţiuni:
1. executarea silită a obligaţiei de plată;
2. excepţia de neexecutare şi daune-interese;
3. acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare şi daune-interese. (art. 1724 C. civ.)