Funcțiile bilanțului

Funcţia de generalizare a bilanţului este o manifestare a procedeului generalizării în

cadrul metodei contabilităţii, a procesului cunoaşterii contabile şi, în acelaşi timp, o expresie a
momentului final al fluxului de prelucrare a datelor şi informaţiilor contabile dintr-o unitate
patrimonială.
În organizarea procesului cunoaşterii contabile, datele şi informaţiile referitoare la
obiectul studiat parcurg un drum ascendent de la simplu la complex, de la particular la general.
În acest sens, acţionează toate procedeele şi instrumentele folosite de metoda contabilităţii.
Bilanţul, reflectând momentul suprem al acestui flux, asamblează toate valenţele contabilităţii în
partidă dublă. În bilanţ se preiau datele individuale din fiecare cont, aceste date sunt grupate şi
sistematizate în funcţie de natura lor, cu corelaţiile dintre ele, în aşa fel încât se obţin date
sintetice cu o mare destinaţie informaţională care centralizează şi generalizează întreaga masă a
informaţiilor economico-financiare care au intrat în sistemul contabilităţii.
Funcţia de generalizare a bilanţului se manifestă în primul rând în cadrul fiecărei entităţii
patrimoniale, generalizarea informaţiilor fiind făcută la nivelul acesteia. Prin centralizare se obţin
în mod succesiv date şi informaţii sintetice revelatoare la nivelul tuturor treptelor organizatorice
până la nivelul economiei naţionale.
Funcţia de generalizare a bilanţului acţionează şi se realizează în continuare pe toată sfera
de cuprindere a obiectului contabilităţii.
Funcţia de informare este esenţială pentru locul pe care îl ocupă bilanţul în cadrul
sistemului informaţional contabil. Această funcţie este asigurată de bilanţ datorită informaţiilor
extrem de importante pe care le conţine, informaţii ce se referă la mijloacele, sursele şi procesele
economice şi financiare ale entităţii patrimoniale care sunt indispensabile conducerii acesteia.
Datorită caracterului lor sintetic, generalizator, informaţiile din bilanţ permit o privire de
ansamblu asupra situaţiei la un moment dat a entităţii patrimoniale, a modului cum se asigură
principiile gestiunii economice. Din citirea bilanţului se obţin informaţii referitoare la felul şi
mărimea mijloacelor economice cu care lucrează întreprinderea, dacă şi în ce măsură acestea
sunt finanţate din surse proprii sau surse străine; ponderea diferitelor grupe de mijloace şi surse
în totalul acestora; dacă exerciţiul pentru care s-a întocmit bilanţul s-a încheiat cu profit sau

1
pierdere, etc. Obţinând aceste informaţii din bilanţ, entităţile patrimoniale, conducerile acestora
pot lua decizii fundamentale pentru înlăturarea deficienţelor şi pentru ameliorarea rezultatelor.
În afara acestei laturi interne a funcţiei de informare a bilanţului, această funcţie se
extinde şi în afara entităţii patrimoniale. Bilanţul este sursă de date pe baza căruia banca constată
ce destinaţie s-a dat creditelor acordate şi în ce măsura aceste credite sunt garantate. De
asemenea, datele din bilanţ sunt hotărâtoare pentru a stabili mărimea profitului şi, pe această
bază, a impozitelor datorate statului.
Datorită caracterului lor sintetic, toate informaţiile din bilanţ reprezintă indicatori
economici şi financiari utilizaţi în procesul decizional de către managementul unităţii
patrimoniale. Pentru ca bilanţul să-şi realizeze pe deplin funcţia de informare, datele şi
informaţiile pe care le cuprinde trebuie să îndeplinească o serie de condiţii precum: realitatea,
exactitatea, compatibilitatea, legalitatea, etc.
Funcţia de analiză este o continuare şi o adâncire a funcţiei de informare. Ea se bazează
pe evidenţierea atât a factorilor de influenţă a fenomenelor şi proceselor prin datele şi
informaţiile din bilanţ, cât şi a mărimii acestei influenţe. Ea se exprimă şi se realizează prin
verificarea diferitelor corelaţii ce trebuie să existe între datele şi informaţiile din bilanţul propriu-
zis; corelaţiile între capitolele şi posturile bilanţului sau cele dintre bilanţ şi anexă, etc.
Funcţia de analiză a bilanţului are importanţă în procesul conducerii entităţii
patrimoniale. În acest sens, funcţia de analiză îşi găseşte concretizarea, mai ales prin raportul de
gestiune în care se analizează de către departamentul financiar contabil, toţi indicatorii
economici şi financiari efectivi, precum şi a factorilor care au influenţat negativ sau pozitiv
nivelul acestora.