Termenul de Medicină alternativă este atribuit metodelor de tratament care se bazează pe o tradiție

empirică, fără baze științifice experimentale. Cuprinde mai multe domenii, din care cele mai
cunoscute sunt:

 Acupunctură: metodă de tratament tradițională chineză constând în înțeparea cu ace în

anumite puncte ale corpului, considerate a fi în legătură cu organul lezat.
 Homeopatie: se administrează bolnavului doze infinitezimale dintr-o substanță care - în
doze mari - provoacă aceleași simptome ca ale bolnavului de tratat, după
principiul similia similibus curantur (Christian Hahnemann).
 Chiropraxie și Osteopatie: tratamente prin manipularea întregului corp atât a aparatului
locomotor cât și a organelor interne; considerată până nu de mult o ramură a medicinei
alternative. A devenit în 1990 a III-a disciplină liberă în SUA, după medicina generală și
stomatologie.
 Reflexologie: tehnică de tratament asociind masajele cu presiuni exercitate asupra
anumitor puncte ale corpului.
 Sofrologie: metodă ce are scop diminuarea senzațiilor dureroase sau de indispoziție
psihică prin tehnici de relaxare până în starea de hipnoză.