I. ACSA.................................

1.Educaţia fizică şi sportul adaptat

a) Rolul si obiectivele educației fizice în educarea și formarea tinerilor

b) Elemente generale privind protectia muncii
c) Prevenirea accidentelor si primul ajutor. Cei patru paşi
d) Sportul adaptat

a) Rolul si obiectivele educației fizice în educarea și formarea tinerilor:

1) Menținerea unei stări optime de sănatate a celor care practică exercițiile fizice;
2) Favorizarea dezvoltarii fizice armoniase;
3) Dezvoltarea capacităților motrice de bază:
a. Educarea calitaților motrice de bază;
b. Formarea unui sistem de deprinderi și priceperi motrice de bază, utilitar-aplicative și specifice unor
ramuri de sport.
4) Formarea capacității de practicare sistematică și independentă a exercițiilor fizice;
5) Dezvoltarea armonioasă a personalitații.
6) Prevenirea instalării și corectarea deficiențelor de postură pentru întreg corpul sau doar pentru anumite
segmente ale acestuia;
7) Stimularea interesului și a aptitudinilor pentru practicarea diferitelor sporturi;
8) Formarea obișnuinței pentru practicarea exercițiilor fizice în mod independent.

b) Elemente generale privind protectia muncii

1) Prezentarea la începutul anului şcolar a avizului medical “CLINIC SANATOS” – apt pentru
activităţile de educaţie fizică şi sport;
2) Elevii inapţi ocazional vor anunţa profesorul care va decide modalitatea de rezolvare a situaţiei;
3) Participarea la lecţii şi competiţii sportive se face numai în echipament corespunzător, adaptat
condiţiilor de vreme şi locului (în sală numai cu încălţări foarte curate);
4) Elevul va informa profesorul dacă în timpul lecţiei suferă accidente sau se află în dificultate să
continue efortul;
5) Elevii vor lucra numai exerciţiile indicate de profesor, vor respecta cu stricteţe comenzile şi
indicaţiile acestuia, astfel încât să se autoprotejeze şi să nu pună în pericol pe ceilalţi colegi;
6) Se interzice purtarea unor accesorii (ceas, brăţări, inele, cercei mari, lănţişoare), unghii mari şi
neîngrijite, mestecatul de gumă, folosirea telefonului mobil, jocurilor electronice, aparatelor foto sau
camere video;
7) Este strict interzis: fotografierea, filmarea, înregistrarea activităţii fără acordul profesorului;
8) Vor aduce la cunoştinţa cadrului didactic dacă observă că instalaţiile, aparatele şi materialele
sportive nu prezintă siguranţă şi pot produce accidente;
9) Este interzisă participarea la ore /activităţi sportive sub influenţa alcoolului / drogurilor etc;
10) Agăţarea şi balansarea la porţile de jocuri sportive / panouri de baschet sunt strict interzise;
încărcătura cu greutăţi la aparatele de forţă se face numai cu consultarea cadrului didactic;
11) Fără consimţământul cadrului didactic elevii nu vor părăsi niciodată spaţiul de lucru;
12) Elevii vor manifesta grijă pentru păstrarea curăţeniei în sala de sport şi pe baza sportivă;
13) Elevii vor proteja mobilierul din vestiare, nu vor deteriora aparatele, instalaţiile sportive şi
mingile; stricăciunile se recuperează de la cel în cauză sau, dacă nu este depistat, de la toţi elevii
clasei;
14) Igiena personală în timpul orei şi imediat după treminarea acesteia este o măsură elementară de
educaţie şi dă sănătate şi trebuie rezolvată de fiecare elev (trusă personală: prospo, săpun, deodorant);
c) Prevenirea accidentelor si primul ajutor
Cei patru paşi în acordarea primului ajutor
Situaţiile în care este necesar primul ajutor pot fi foarte diferite, dar cel care acordă primul
ajutor va trebui să urmeze patru paşi, indiferent de situație. 
Pasul 1.Luarea măsurilor de siguranţă - oprirea antrenamentului, atunci când se impune -
daca există pericole potentiale. Încercaţi să înlăturaţi pericolele la care sunt expuse victima şi cei din
jur.
Ca regula generală, nu ar trebui sa mișcați victima din locul accidentului, decât dacă pericolul
este iminent și nu poate fi controlat.
Pasul 2. Evaluarea stării victimei. Evaluaţi situaţia şi verificaţi. Dacă victima este
conștientă, explicați-i ce veți face și rugați-o să coopereze. Dacă este posibil, imobilizați gâtul victimei
în timpul deplasării. Rotiți cât mai puțin posibil gâtul, capul și corpul victimei.
Pasul 3.Solicitarea ajutorului. Se strigă după ajutor, pentru a nu fi singur când se acordă
primul ajutor.În caz de necesitate, se apelează serviciul gratuit de urgenţă - 112.
Pasul 4. Asigurarea - acordarea primului ajutor.
- Verificarea stării de conştienţă
- Eliberarea căilor respiratorii
- Verificarea respiraţiei

d) Sportul adaptat
Sportul adaptat constituie o ramură a sportului care utilizează structuri motrice, reguli
specifice, condiţii materiale şi organizatorice modificate şi adecvate cerinţelor proprii diferitelor tipuri
de deficienţe(nevoi speciale).
Sportul adaptat – se referă la includerea în structura învăţământului de masă a copiilor cu
cerinţe speciale în educaţie (copii cu deficienţe senzoriale, fizice, culturale, intelectuale sau de limbaj,
defavorizati socio-economic şi cultural, copii din centrele de asistenţă şi ocrotire, copii cu uşoare
tulburări psiho-afective şi comportamentale, copii afectaţi cu HIV) pentru a oferi un climat favorabil
dezvoltării armonioase şi cît mai echilibrate a personalităţii acestora.
Scoala este principala instanţă de socializare a copilului (familia fiind considerată prima
instanţă de socializare), integrarea şcolară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială
a acestei categorii de copii, proces ce are o importanţă majoră în facilitarea integrării ulterioare. În plus
integrarea şcolară a copiilor cu nevoi speciale, sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice, permite
perceperea şi înţelegerea corectă de către elevii normali a problematicii şi potenţialului de relaţionare
şi participare la viaţa comunitară a semenilor lor care din motive independente de voinţa lor, au nevoie
de o abordare diferenţiată a procesului de instrucţie şi educaţie din şcoală precum şi de anumite
facilităţi pentru accesul şi participarea lor la serviciile oferite în cadrul comunităţii.

--------------------------------------------------------------------------

Joc la trei semnale(auditive sau vizuale)

Descrierea jocului:
Un joc simplu de atenție, profesorul va stabili trei semnale auditive (poate fi 1,2,3) sau vizuale (semen
pe diferite directii) si fiecare dintre acestea vor avea in corespondenta o sarcină pe care elevii o vor
executa:
ridicare pe vârfuri cu brațele sus + revenire;
săritură în depărtat cu brațețe lateral + revenire;
sprijin ghemuit + revenire.
 3.Jocul ca mijloc în activitarea motrică adaptată
(Jocul in terapia ocupationala)
a) Terapia ocupaţională definitie
b) Scopul obiectivele si rolurile terapiei ocupaţionale
c) Clasificarea terapiei ocupationale
d) Jocurile ca mijloc al terapiei ocupaţionale

a) Definitie -Terapia ocupaţională reprezintă o formă de activitate motrica pentru creşterea şi

restaurarea stării fizice şi psihice ale unei persoane la nivel funcţional necesar vieţii cotidiene .
Terapia ocupaţională are trei preocupări esenţiale:

Preocupările terapiei ocupaţionale

b) Scopul obiectivele si rolurile terapiei ocupaţionale urmaresc în primul rând aspectul medical şi apoi
cel economic. În acest sens terapia ocupaţională:
1) Stimulează încrederea în sine;
2) Organizează un program de mişcări dirijate în condiţii de lucru;
3) Identifică necesităţile bolnavului;
4) Imbină recuperarea medicală cu cea profesională;

Obiectivele terapiei ocupaţionale sunt:

1. Educarea sau reeducarea motorie;
2. Educarea sau reeducarea gestuală. În cazul reeducării corectează, simplifică sau
automatizează gesturile deficitare sau incorecte (readaptare funcţională) pentru asigurarea
independenţei psihosociale a individului.
3. Atenuarea şocului psihic la revenirea pacienţilor în societate, prin trecerea de la
inactivitate forţată la activităţi crescute;
4. Stimularea gândirii pozitive;
5. Stimularea încrederii în sine şi crearea condiţiilor optime pentru dezvoltarea firească a
personalităţii, acest scop apare pregnant în cazul persoanelor cu handicap major: malformaţii
congenitale; infirmitate motorie cerebrală; sechele poliomelitice; paraplegii postraumatice, alte boli cu
caracter invalidant.
6. Creşterea calităţii vieţii.

Rolurile terapiei ocupaţionale:

1) evaluează tipurile de activităţi ocupaţionale trecute şi prezente, pe care le poate executa individul;
2) identifică disfuncţiile privind activităţile ocupaţionale;
3) identifică comportamentele disfuncţionale din gestică şi impactul lor asupra activităţilor
ocupaţionale;
4) remediază sau compensează disfuncţiile din activităţile ocupaţionale şi din gestică;
5) facilitează sau structurează schemele de mişcare din activităţile ocupaţionale, în funcţie de vârstă
şi de rolul pe care îl are de îndeplinit pacientul în viaţa zilnică.

c) Clasificarea terapiei ocupationale

Terapia ocupaţională poate fi clasificată astfel:
1. Terapia ocupaţională recreativă ce cuprinde: tehnici de exprimare (sculptură, desen, scris
etc.), tehnici sportive (jocuri sportive) jocuri distractive recreative (şah, mim, baba oarba etc.)
2. Terapia ocupaţională funcţională ce cuprinde: tehnci de bază (împletit, olărit, ţesutul,
etc), tehnci complementare (tipografia, cartonajul, strungăria, etc.)
3. Terapia ocupaţională profesională ce are două subcategorii:
a) Terapia ocupaţională pregătitoare pentru activitatea şcolară şi orientarea profesională a
copiilor;
b) Terapia ocupaţională de reprofesionalizare sau profesionalizare a adulţilor în sensul
reintregrării sau a reorientării profesionale.
4. Terapia ocupaţională retribuită poate completa lipsurile apărute ca urmare a pensionării
temporare sau definitive a bolnavului.

d) Jocurile ca mijloc al terapiei ocupaţionale

Jocurile fac parte din terapia ocupaţională şi sunt utilizate în scop profilactic. Jocurile
utilizate în scop terapeutic, au efecte atât asupra organismului uman (relaxare, creşterea imunităţii,
îmbunătăţesc respiraţia, oxigenează sângele, cresc eliberarea de endorfine etc.), cât şi asupra psihicului
(dezvoltarea creativităţii, a autoîncrederii şi a încrederii în oameni, imaginaţiei, memoriei, a motivaţiei
pozitive, dezvoltarea curajului).
Jocurile ajută la autocunoaşterea propriilor forţe, la dezvoltarea omului ca parte a unui grup
dar şi ca individ, dezvoltă încrederea în oameni şi este o bună modalitate de integrare socială. În
funcţie de conţinutul urmărit fiecare joc caută să antreneze concentrarea, controlul gesturilor,
dezvoltarea imaginaţiei, acceptarea unor reguli şi regulamente, dezvoltarea capacităţii de analiză şi
formarea deprinderii de a asculta, înţelege şi întreba.

--------------------------------------------------------------------------

Dezechilibrează-ţi adversarul
Jucătorii sunt grupaţi câte doi faţă în faţă. Poziţia de start a ambilor jucători este pe un picior (sau pe
ambele picioare lipite) cu mâinile la nivelul pieptului orientate spre adversar. Fiecare din cei doi
încearcă să-şi dezechilibreze adversarul prin lovire palme în palme. Se pot face fente prin mişcarea
mâinilor în aşa fel încât adversarul să lovească în gol. Nu sunt admise dezechilibrările prin lovirea
altor zone ale corpului decât palmele. Dacă unul din cei doi atinge solul cu ambele picioare (dezlipeşte
picioarele în cazul celei de-a două variante) pierde iar celălalt câştigă 1 punct. Se joacă până ce unul
dintre cei doi ajunge la 5 puncte.
 5.Persoana cu deficienţe – beneficiară a educaţiei prin mişcare

a) Atitudinea corectă a corpului. Factori ce influenţează atitudinea corpului

b )Atitudini deficitare, relaxate, rigide, asimetrice
c) Clasificare deficientelor după zona anatomică

a)Atitudinea corectă a corpului si factori ce influenţează atitudinea corpului

Atitudinea este funcţia organismului ce rezultată din acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor
aparatului locomotor şi ale sistemului nervos central şi periferic.
Cu ajutorul atitudinii se menţine stabilitatea, echilibrul şi raporturile constante, pe de o parte
între corpul întreg şi mediul ambiant, iar pe de altă parte între corp şi segmentele sale în cele mai
variate poziţii şi acte motrice.
Aspectul psihologic are, de asemenea, o deosebită importanţă. În funcţie de starea de spirit,
adoptăm anumite poziţii şi posturi la nivel fizic. De exemplu, o persoană timidă, introvertită, va sta cu
capul plecat spre înainte, privirea în pământ, umerii duşi înainte şi coborâţi, spatele cu coloana
vertebrală curbată (în cifoză).
În selectarea activităţilor fizice pentru aceşti subiecţi, profesorul va trebui să ţină seama de
vârsta, severitatea deficienţei, opţiuni şi dotare materială. Participarea persoanelor cu deficienţe la
activităţile de educaţie fizică şi sport oferă acestora ocazia experimentării unor situaţii de viaţă inedite,
obţinerea unui spirit de autonomie, accesul la noi activităţi culturale, ce favorizează integrarea socială.

Factori ce influenţează atitudinea corpului. Atitudinea corpului – corectă sau nu, se formează de-a
lungul timpului şi este condiţionată de o serie de factori precum:
- Vârstă, sex, constituţie, înălţime, greutate, obiceiuri, mediu de viaţă

La păstrarea atitudinii corecte a corpului contribuie o serie de elemente anatomice:

1. Active: muşchii şi nervii ce conlucrează la adoptarea şi menţinerea poziţiilor, schimbarea
lor şi efectuarea diverselor mişcări
2. Pasive: oasele şi articulaţiile. Orice alterare a acestora duce la o alterare a raportului şi
poziţiei segmentelor corpului.

b)Atitudini deficitare
Atitudinile deficitare de postură sunt urmarea unei insuficiente rigidităţi, mobilităţi sau
asimetrii funcţionale ale aparatului de susţinere şi locomoţie.
1. Atitudinile relaxate se produc, de obicei, mai ales în plan sagital (antero-posterior) prin
accentuarea curburilor şi unghiurilor normale, observându-se mai bine din profil.
2. Atitudinile rigide se manifestă prin fixare exagerată a corpului, determinând o atitudine
plană prin diminuarea curburilor şi unghiurilor normale.
 3. Atitudinile asimetrice se manifestă în plan frontal şi înclină sau răsucesc corpul pe o parte
sau cealaltă (stânga - dreapta).
Este necesar ca deficienţele fizice segmentare să fie investigate cu atenţie pentru a putea determina
stadiul în care se află: cea de atitudine defectuasă ce apare în urma unei tulburări funcţionale a
aparatului locomotor sau cea de deformaţie rezultată din modificări ale structurii şi formei corpului

c)Clasificare deficientelor după zona anatomică

1) Deficienţe fizice ale capului şi gâtului
2) Deficienţe fizice ale membrelor superioare
3) Deficienţe fizice ale membrelor inferioare
4) Deficienţe fizice ale toracelui
5) Deficienţe fizice ale coloanei vertebrale

7.Ora de educație fizică în clasa

(Jocul de șah)
a) Beneficiile practicarii jocului de sah
b) Obiective de referință, activități de învățare si conținuturi

Orice joc de interior (de gandire, de vivualizare, de imaginatie, de reproducere, de cultura

generala, de comunicare, de interpretare etc) poate sa fie un mijloc facil de sustinere a unei lectii
defasurata in clasa
Jocurile de gândire (Șah, Go, Sudoku, etc.) pot reprezenta, deasemeni, o solutie eficienta, pe
termen lung, pentru desfasurarea unei lectii de educatie fizica, in clasa.
Copiii care joacă șah pe o perioadă mai lungă de timp s-a constatat că sunt mai echilibrați, au
rezultate școlare mai bune, știu să accepte mai ușor înfrângerile și să își stăpânească emoțiile.

a) Beneficiile practicarii jocului de sah.

În ultimii ani au apărut multe studii educaționale și psihologice care au examinat beneficiile pe care
le au copiii de pe urma practicării jocului de șah. Argumente pentru care copiii ar trebui să joace șah :
1. Ajută la dezvoltarea gândirii strategice și analitice;
2. Ajută la dezvoltarea gândirii creative;
3. Ajută la dezvoltarea puterii de calcul;
4. Ajută la dezvoltarea puterii de concentrare;
5. Îmbunătățește performanțele școlare ale copiilor, prin calitățile pe care le dezvoltă;
6. Dezvoltă spiritul de fair-play;
7. Dezvoltă spiritul competitiv ;
8. Ajută la gestionarea emoțiilor;
9. Ajută la dezvoltatea puterii decizionale.

b) Obiective de referință, activități de învățare si conținuturi

Prezentam mai jos o varianta posibila pentru o organizare eficienta, in scopul invatarii jocului
de sah. Obiective de referință, activități de învățare si conținuturi dupa: Mariana Ionita si Cristian
Palamar “Jocul de sah”

1. Tabla și piesele. Elevii trebuie să cunoască:

a) alcătuirea tablei de șah
b) piesele
c) cum sunt așezate acestea la începutul partidei. 

2. Mutarea pieselor. Elevii trebuie să cunoască:

a) cum mută fiecare piesă
b) câte câmpuri poate ea controla pe: o coloană, o diagonala, o linie. 

3. Șahul. Elevii trebuie să cunoască:

a) cum se dă șahul: - cu dama - cu turnul - cu calul - cu nebunul - cu pionul
b) cum se procedează când regele se află în șah: - se capturează piesa adversă - se parează șahul cu o
piesă proprie - se fuge  cu regele. 

4. Matul si Patul.Elevii trebuie să fie înțeleagă:

a) diferența dintre șah și șah mat
b) cum se dă mat cu: - dama - turnul - nebunul - calul - pionul. 
c) diferența dintre mat și pat
d) ce este remiza. 

5. Rocada. Elevii trebuie să fie înțeleagă:

a) cum se efectuează rocada
b) de ce se efectuează rocada
c) cazurile în care rocada nu poate fi făcută. 

6. Pionii. Elevii trebuie să fie înțeleagă:

a) luarea en passant
b) scopul înaintării pionilor: în deschidere - în final - în jocul de mijloc

7. Dama. Elevii trebuie să cunoască:

a) valoarea damei: - absolută - relativă
b) matul cu dama
c) șahul etern
d) câștigul material: - atacul - atacul dublu - legarea.

8. Turnurile. Elevii trebuie să cunoască:

a) nivelul turnului: absolută - relativă
b) mai multe poziții tipice de mat
c) câștigul material: - atacul - atacul dublu - legarea.

9. Nebunii. Elevii trebuie să cunoască:

a) problema nebunului: absolută - relativă
b) câteva poziții tipice de mat
c) câștigul material: - atacul - atacul dublu - legarea.

10. Caii. Elevii trebuie să cunoască:

a) nivelul calului: - absolută - relativă
b) mai multe poziții tipice de mat

11. Schimburile. Elevii trebuie să înțeleagă:

a) scopul cu care se schimbă piesele în: - deschidere - jocul de mijloc - final
b) scopul pentru care unele piese se pot sacrifica (schimbul a două piese inegale se numește sacrificiu).

12. Fazele partiedei. Elevii trebuie să fie înțeleagă diferențial dintre cele trei părți ale unei părți de șah:
deschiderea jocului, de mijloc si finalul.

----------------------------------------------------------------
FRAZA CEA MAI LUNGĂ
Scop:Dezvoltarea cunoştinţelor de specialitate, a inteligenţei, şi îmbogăţirea vocabularului.
Descriere: Fă o frază cât mai lungă, care să aibă legătură cu domeniul de studiu (Educaţie
fizică, Kinetoterapie, Anatomie, etc.) folosind cuvinte ce încep cu aceeaşi literă.
Ex: Antrenorul arată avantajele antrenamentului.
Schiorul schiază super spectaculos săltând schiurile spre soarele strălucitor.
Recomandări: Timpul limită este stabilit de profesor.
 8.Sporturi de sezon sau specifice zonei
(Sporturi de iarna)
a) Despre sporturile de iarna
b) Motivaţia practicarii sporturilor de iarna
c) Sporturi de iarna - exemple

a) Despre sporturile de iarna

Sporturile de iarnă sunt sporturile care se practică în condțiile anotimpului rece de iarnă. Ele
reprezintă o categorie de activităţi sportive cu o arie restrânsă în programa de educaţie fizică sau
sportivă. Această omisiune ester cu atât mai inexplicabilă cu cât acestea îndeplinesc o serie de
obiective variate:
1. Îmbunătăţirea nivelului fitness-ului,
2. Relaxare – recreere,
3. Senzaţii speciale de mişcare,
4. Crearea premiselor pentru activităţi independente în vacanţele şcolare.

Sportul și exercițiile fizice nu ar trebui să înlocuiască intervențiile comportamentale demonstrate

științific, dar poate constitui un supliment eficient al acestor terapii, și, posibil, să le sporească
beneficiile. De fapt, multe dintre componentele-cheie ale unui program de succes de activitate fizică
pentru persoanele cu handicap psihic sau motor oglindesc componentele care alcătuiesc unele dintre
cele mai frecvente tratamente și intervenții comportamentale. De exemplu, predarea de noi abilități
pentru copii rupându-le în sarcini mai mici, organizate, și apoi recompensarea acestora pentru a fi
realizate cu succes sunt componente de bază ale intervențiilor validate de specialisti in medicina.
Aceste tehnici pot fi implementate cu ușurință în procesul de predare a educației fizice adaptate.

b) Motivaţia practicarii sporturilor de iarna

Motivaţia practicarii sporturilor de iarna este înţeleasă ca ansamblul de motive cu rol de
dinamizare a conduitei subiectului, aşa cum le prezintă Dragnea, 1996:
1) Nevoi motorii: - nevoia de a consuma energie - nevoia de mişcare;
2) Tendinţe sociale: nevoia de afiliere - dorinţa de integrare -Afirmarea de sine;
3) Interesul pentru competiţie - nevoia de success - nevoia de a se compara cu alţii - nevoia de
neprevăzut;
4) Dorinţa de a câştiga - Aspiraţia de a deveni campion - Dorinţa de emulaţie - trăirea emoţiilor
concursului
5) Dragostea pentru natură - Atracţia către aventură.
Se poate observa totodata, că motivele practicării activităţilor sportive de către persoanele cu
nevoi speciale sunt diferite, cel mai frecvent întâlnindu-se căutarea compensaţiei şi nu numai, ceea ce
explică diversitatea şi complexitatea personalităţii acestora.

c) Sporturi de iarna – exemple. De sporturile de iarnă aparțin:

1) Bobul
2) Biatlonul
3) Hocheiul pe gheață
4) Patinajul
5) Sania
6) Schiul
7) Sarituri cu Schiurile
8) SnowBoardul
 9.Sporturi de sezon sau specifice zonei
(Activitati acvatice si sporturi în apă )

a) Activitati acvatice - beneficii

b) Sporturi în apă - clasificare
c) Exercitii si jocuri in apa

a) Activitati acvatice - beneficii

Sporturile nautice sau sporturile acvatice sunt sporturi individuale sau pe echipe care sunt
practicate pe apă, în apă, sau sub apă. În funcție de locul de practicare, sporturile acvatice se pot
desfășura în piscină, ape curgătoare naturale sau artificiale, lacuri naturale sau
artificiale, mări și oceane.
Activitatea acvatica - beneficii
1) Întărește sistemul muscular,
2) Stimulează ritmul cardiovascular,
3) Îmbunătățește tonusul respirator
4) Îmbunătățește circulația sangvină,
5) Activitate „non traumatizanta”.

Dar mai mult decât aceste beneficii regăsite în toate activitățile fizice, aquagym prezintă
avantajul unei activități „non traumatizante”. Mai clar, contrar numeroaselor sporturi terestre, riscurile
de rănire sunt infime. Rezistența exercitată de apă anulează căzăturile, întinderea mușchilor sau febra
musculară. Șocurile sunt amortizate, nu există impactul cu solul. Mișcările sunt ușoare și fluide.
Rezultate: articulațiile lucrează ușor și se flexibilizează fără solicitări violente. Contra indicațiile sunt
rare, dar la fel ca în cazul oricărei activități sportive, discută cu medicul tău înainte de a începe.

b) Sporturi acvatice, clasificare:

A. Pe apă,
B. In apă,
C. Sub apă

A.Exemple de sporturi pe apă

Kaiac canoe - Canotaj - Powerboat racing (curse de viteză cu bărci cu motor) - Iahting -
Parasailing - Rafting - Scuter acvatic - Schi nautic - Surfing – Windsurfing

B.Exemple de sporturi in apă

Înot - Înot sincron - Polo - Sărituri în apă

C.Exemple de sporturi sub apă

Aquathlon - Scufundare - Scufundare liberă - Snorkeling

c) Exercitii si jocuri in apa

Simpla balaceala in apa este suficienta pentru a starni zambetele si buna dispozitie a copiilor.
Insa atunci cand este combinata si cu cateva jocuri sau activitati speciale care se practica in apa,
hohotele de ras si veselia se dubleaza. Invata copilul sase jocuri care se pot practica in apa si care te
ajuta sa tii copilul ocupat si binedispus in acelasi timp!

1 Concurs de inot
Inotul este un sport cu care copilul se poate distra maxim in apa. Daca a invatat deja sa inoate, iar
la piscina sau la mare mai sunt si alti copii care sunt inotatori, propune-le sa organizati un mic concurs
de inot. Daca nu stie inca sa inoate, exista intotdeauna colacul, gata sa il tina pe copil tau la suprafata
apei si sa il plimbe pe oriunde doreste in apa.
In cazul in care organizati un concurs de inot in colace, atunci asigura-te ca toti participantii au
aceste accesorii de apa la start.

2 Cursa cu saltele
Fie ca e vorba de saltelute clasice, fie ca aveti barcute gonflabile, organizati o cursa in care elevii
sa se intreaca stand intinsi pe saltele si dand din maini.
Stabiliti o distanta de concurs si culoare de start pentru fiecare participant. Daca vrei ca joaca sa
fie si mai interesanta, iar elevii sa fie dornici sa castige, puneti in joc si cateva premii pentru primele
trei locuri.

3 Volei
Jocurile cu mingea sunt cele mai iubite de catre cei mici, fie ca sunt jucate in apa sau pe uscat.
Insa atunci cand este implicata si balaceala, distractia este la maximum. In plus, voleiul in apa solicita
si mai mult copiii din punct de vedere fizic si ii ajuta sa se mentina in forma maxima.
Organizati fie o competitie sportiva de volei, in piscina, fie pozitionati-va mai multi in cerc si
serviti mingea de la unul la altul, aleatoriu, de dragul distractiei, fara o miza.

4 Magarusul
Magarusul este un alt joc distractiv care aduna laolalta mai multi copii si o minge. Unul din
participanti este selectat sau ales prin tragere la sorti sa fie magarus si are sarcina de a intercepta
mingea, atunci cand este aruncata de la un copil la altul.

----------------------------------------------------------------

BABA OARBA Cu cine te-ai întâlnit?

Scop: Îmbunătăţirea memoriei, dezvoltarea simţului tactil.
Descriere: Participanţii, cu ochii închişi, se plimbă răspândiţi în spaţiul de joc. În momentul în
care se găsesc între ei, păstrând ochii închişi, trebuie să ghicească pe cine au întâlnit. Cel care greşeşte
persoana sau este ghicit de celălalt primeşte pedeapsă.
Recomandări: Cei care sunt descoperiţi de către profesor că trişează, primesc pedeapsă.
 10.Activități motrice de expresie corporală
(Dasul – modern, clasic, sportive)
a) Despre dans
b) Beneficiile practicarii dansului
c) Clasificarea stilurilor de dans

a) Despre dans
Dansul este o formă de artă care se reflectă prin mișcarea corpului omenesc, adesea acompaniată
de muzică. Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având initial funcții
rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare,
confruntări tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în
zilele noastre.
În Grecia antică, dansul făcea parte din disciplinele fundamentale ale educației, considerat
eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se
practicau dansuri războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice) etc.
In zilele noastre dansul poate lua atât de multe forme şi, deseori, poate fi un mod de exprimare, de
recreere sau, de ce nu, o activitate competitivă. Vestea bună este că poate fi totodată un mod ideal de a
face mişcare şi de a te menţine în formă, beneficiile dansului fiind numeroase, atât din punct de vedere
fizic, cât şi mental şi emoţional.

b) Beneficiile practicarii dansului

1) Îmbunătăţeşte sănătatea cardiovasculară. Dansul este ideal pentru sănătatea inimii. Chiar este
recomandat ca adulţii să facă între 150-300 de minute pe săptămână de exerciţii de intensitate
moderată sau 75-150 de minute pe săptămână de activitate fizică.
2) Îmbunătăţeşte echilibrul şi forţa musculară. Motivul pentru care dansul este o formă ideală de
activitate fizică este pentru se folosesc mişcări de toate tipurile, care ajută nu doar la creşterea forţei,
cât şi îmbunătăţirea echilibrului.
3) Este o activitate fizică blândă cu întregul corp. Există multe tipuri de dansuri care pot fi
executate chiar şi de persoanele cu o mobiliatate limitată sau care suferă de anumite probleme cronice.
Înainte de a merge la cursuri de dans, ideal este să stai de vorbă cu un medic pentru a-ţi recomanda un
stil potrivit în funcţie de problemele de sănătate.
4) Îmbunătăţeşte performanţa cognitivă. Dacă ai nevoie de un motiv pentru care să faci mişcare
ia în calcul faptul că multe cercetări arată că dansul menţine şi chiar îmbunătăţeşte abilitatea de a gândi
odată cu înaintarea în vârstă. Potrivit unor studii, oamenii de ştiinţă au descoperit că în creier există
anumite zone care au control asupra memoriei şi abilităţilor de planificare şi organizare, care pot fi
îmbunătăţite cu ajutorul dansului. Mai mult, spre deosebire de alte exerciţii, dansul îmbunătăţeşte
echilibrul prin ritm şi muzică.
5) Te ajută să-ţi îmbunătăţeşti dispoziţia. Dansul şi mişcările sunt extrem de expresive, ceea ce îţi
permit să te desprinzi de realitate, cel puţin din punct ce vedere emoţional, prin reducerea stresului şi
simptomelor de anxietate şi depresie.

Clasificare
1. Populare - pe perchi - pentru grupuri:hora, sarba
2. Clasice, de societate - Mazurca - Menuet - Polca - Vals lent - Vals vienez - Tango - Blues
3. Latino-americane - Bolero - Samba - Cha-cha - Paso doble - Bossa Nova - Salsa - Merengue -
Mambo - Rumba - Bachata - Kizomba
4.Moderne - Disco - Rock
5.Balet - Balet clasic - Dans contemporan - Dans modern - Dans clasic
6.Dans urban - Breakdance - Streetdance - Hip-Hop