PROIECT DE CONSILIERE INDIVIDUALĂ

-Studiu de caz-

1. Date de identificare
S.O. este un băiat ajuns la vârsta de 12 ani, integrat în educaţia de masă a Şcolii
Generale nr. 7 în municipiul Targoviste. Născut pe o dată de 23.09., O. parcurge experienţa
unei familii cu un tată mai mult absent din viaţa parentală, o mamă preocupată de aducerea
unui venit net în familie, un bunic cu un trecut clinic bogat, cu trei fraţi şi o soră cărora el
trebuie să le poarte oarecum de grijă.
Până în momentul interviului, O. nu are înregistrate antecedente medicale majore. Din
declaraţiile mamei, s-a aflat că în perioada sarcinii aceasta a consumat ocazional tutun şi
alcool. Fapt ce poate fi luat în calcul în analiza stării de sănătate a elevului. A fost crescut în
mare parte de bunic, datorită timpului dedicat şi interesului ridicat al părinţilor de a asigura o
situaţie materială cât de cât bună a familiei. Prezintă instabilitate psihomotorie, intoleranţă la
frustrare, agresivitate fizică faţă de bunic, mamă şi cadrele didactice. În relaţiile cu colegii şi
prietenii susţine un limbaj violent, considerat ca mecanism de apărare în acoperirea unei stime
de sine scăzute.
Pe fondul tulburărilor de comportament, O. s-a adaptat cu greu la activitatea şi
disciplina din ciclul primar, fapt ce dovedeşte o inadaptare la sistemul pedagogic. În urma
examenului somatic, S.O. prezintă o dezvoltare staturală, ponderală şi toracică normală,
situată la limita superioară. Acesta este bine dezvoltat fizic, plăcut, cu mici neconcordanţe în
ţinuta vestimentară, inteligenţă sub limita normalului. Declaraţiile cadrului didactic
evidenţiază o capacitate slabă de efort, de concentrare în special, nu poate urmări activitatea
prezentată la orele de însuşire a cunoştinţelor. Oboseşte repede şi nu mai participă la
activitate, mai ales în orele ce prevăd recapitularea activităţilor. Trece mai uşor de la activitate
la joc decât invers. Prezintă sindrom hiperkinetic secundar, ceea ce i-a creat premisele
apariţiei unei tulburări de comportament. Prezintă bradilalie, caracterizată printr-o vorbire
încetinită, greu de urmărit. Prognosticul este însă favorabil, ritmul vorbirii putând fi ameliorat.
Paleta caracteristicilor psihologice se descriu o întârziere mintală uşoară,
psihomotricitate deficitară ( dezordini în lateritate), motricitatea fină fiind comandată de grabă
şi stângăcii. Gândirea se află la stadiul judecăţilor simbolice, cu lentoare în idei, neavând
capacitate de sinteză sau generalizare. Procesele mnezice prezintă tulburări de fixare,
predominant mecanice, de durată medie. S.O. are nevoie de concentrare pe termen lung,
imaginaţia fiindu-i săracă şi reproductivă. În urma colectării de date, s-a observat că O.
prezintă aptitudini speciale pentru jocurile de construcţii şi strategie, îi place să găsească
seturi de numere ascunse. Seria trăsăturilor de caracter oferă imaginea unei încrederi scăzute
în sine, o atitudine defensivă, puţin prietenoasă faţă de colegi. În munca individuală, S.O. îşi
manifestă prestaţia sub formă de lene, dezordine, cu executarea silită a sarcinilor. Insatisfaţia
primirii de sarcini e demonstrată prin agresiune verbală, impulsivitate, urmate de momente de
închidere în sine. Prezintă un stil de lucru independent, dar în salturi. Este nervos, agitat,
impulsiv în reacţii. Are un gust pronunţat pentru bizar, macabru, negativ (exemplu: ideea de
a-şi amenaja camera în culori impulsive şi cu simboluri macabre). Deseori vorbeşte foarte
mult, fără să-i pese de constrângerile sociale (situaţii/ consecinţe). Se enervează repede (este
uşor de provocat). Se ceartă des cu adulţii (bunicul, mama şi profesorii). Atribuie altora vina
pentru greşelile proprii. Trăieşte sentimente ambivalente faţă de tată: îl apreciază mult şi ar fi
dorit să fie cu el, dar îl consideră vinovat pentru situaţia în care se află. Adoptă
comportamente de risc pentru sănătate (exemplu: fumează).
Şcolarul are un temperament flegmatic, intens doar pentru o scurtă perioadă. Rezistă la
efort fizic, dar nu şi psihic. Prezintă mobilitate slabă de adaptare la programul şcolar, vorbeşte
câteodată neîntrebat, reproducând anumite replici de la televizor, imită gesturi de împuşcături
şi iasă din sala de clasă în timpul desfăşurării orelor. Pe parcursul pauzelor, O. este văzut
ieşind din campusul şcolii, îndreptându-se spre magazinele din vecinătatea instituţiei. Ajunge
în clasă cu mult mai târziu decât ceilalţi colegi ai săi.

2. Descrierea problemei/problemelor:
Profesorii au semnalat o serie de manifestări necontrolate în timpul orelor prin care
deranjează colegii;
Înregistrează absenteism semnificativ, agresivitate verbală faţă de profesori şi unii
colegi. La unele ore îşi pierde răbdarea şi caută să părăsească clasa.
La sfatul dirigintei, bunicul solicită consiliere psihopedagogică pentru că nu reuşeşte să
se mai înţeleagă cu nepotul şi sunt în conflict permanent.
Prin conversaţie dirijată, s-a aflat că tulburările de comportament sunt determinate de
lipsa de înţelegere a bunicului faţă de manifestările de independenţă ale elevului, precum şi de
sentimentul acestuia că nu este iubit şi dorit.

3. Stabilirea obiectivelor:
La recomandarea dirigintelui, S.O. a ajuns în cabinetul psihopedagogic pentru a primi
orientare în scopul ameliorării abaterilor de la comportamentul considerat normal. Această
recomandare a fost însoţită de un substrat bogat în motive îngrijorătoare. Sub aceste
considerente, dirigintele a participat la o şedintă în care s-au notat următoarele:
o Date referitoare la momentul de apariţie a devianţei comportamentale;
o Aşteptările care se conturează în urma consilierii;
o Care sunt şansele de producere a schimbării;
Timpul estimat pentru producerea schimbării.

4. Strategii:
Echipa care participă la soluționarea problemei:
-profesorul de religie
-consilierul școlar
-dirigintele
 5. Metode tehnice specifice:
Pe parcursul consilierii, cei doi actori au conceput şi pus în practică diverse strategii
coerente şi adaptate tulburărilor de comportament de tip carenţial. În vederea susţinerii
acestui lucru s-a facut uz de: metoda observaţiei, a interviului structurat, a metodei scalării,
modelul ABC comportamental, metoda scaunului, metoda psihogenogramei etc. Un alt mijloc
terapeutic utilizat a fost cel de implicare / intervievere a membrilor familiei, urmănd paşii
terapiei de grup. Ajutorul acordat lui S. a implicat şi participarea la orele de clasă, cu
permisiunea de a-şi putea oferi părerea în faţa colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi
încurajare acordat de profesori şi dirigintă.
Plan de intervenții personalizat
Dorinţa lui S.O. de a epata prin comportamentul agresiv atât verbal cât şi fizic se
datorează lipsei modelului patern (tată) în mediul familial, cât şi lipsei de comunicare cu
mama şi bunicul. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi
de aici dificultatea lui de a relaţiona corect cu colegii. Comportamentul agresiv faţă de colegii,
adulţii şi fraţii lui este datorat absenţei unei persoane vizate drept model în casă, respectiv
tatăl, în care copilul să aibă mare încredere. Momentan, el se simte abandonat.
În lunile următoare se continuă şedinţele de consiliere prin colaborarea cu diriginta şi
profesorii. Chiar dacă progresul este simţit, este necesar ca programul de vindecare să
continue sub forma exersării comportamentului pe fondul unor recompense pozitive, educării
Sine-lui şi inducerea unor idei moralizatoare.
Dacă familia şi mediul şcolar vor acţiona pozitiv asupra tânărului, acesta va putea
vedea lumea mare a adultului mai plină de responsabilităţi şi putere de sacrificiu. Toate aceste
lucruri vor fi posibile doar prin suport afectiv, relaţional şi moral. Doar aşa depăşirea
momentului va fi îndeplinită.
Petre Ioan-Alexandru