SECŢIUNEA XVI

Infracţiuni contra vieţii

§ 211. Omorul
(1) Ucigaşul se pedepseşte cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
(2) Ucigaş este persoana care, din plăcerea de a ucide, în scopul satisfacerii
instinctului sexual, din lăcomie sau din alte motive, în mod viclean sau cu
cruzime ori prin utilizarea unor mijloace care reprezintă un pericol la siguranţa
publică sau în scopul de a facilita săvârşirea sau acoperirea unei alte fapte penale
ucide o persoană.
§ 212. Lovituri cauzatoare de moarte
(1) Persoana care omoară un om fără să fie ucigaş se pedepseşte pentru lovituri
cauzatoare de moarte cu închisoarea de cel puţin 5 ani.
(2) În cazurile deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.
§ 213. Uciderea pe fondul provocării din partea victimei
Dacă o persoană ucide o altă persoană pe fondul faptului că a fost adusă, fără
vina sa, într-o stare de tulburare de către victimă, deoarece victima a brutalizat-o,
pe ea sau pe un membru al familiei sale sau i-a adresat o insultă gravă, sau există
alte circumstanţe atenuante, persoana respectivă primeşte pedeapsa cu
închisoarea între 1 an şi 10 ani.
§ 214 şi §215. (abrogate)
§ 216. Omorul la cererea victimei
(1) Persoana care a fost determinată să omoare la cererea expresă şi serioasă a
persoanei omorâte se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepseşte.
§ 217. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
(1) Persoana care cu intenţia de a determina sinuciderea unei alte persoane
acordă, procură sau facilitează acesteia mijloacele necesare în acest sens se
pedepseşte cu închisoarea de până la 3 ani sau cu amendă.
(2) Nu se pedepseşte persoana care nu acţionează singură şi nici nu este un
membru de familie al altei persoane menţionate la alin. 1 şi nici nu este apropiată
acesteia.
§ 218. Întreruperea cursului sarcinii
(1) Persoana care întrerupe o sarcină se pedepseşte cu închisoarea de până la 3
ani sau cu amendă. Acţiunile al căror efect intervine înainte de fixarea ovulului
fecundat la nivelul uterului nu se consideră întrerupere de sarcină în înţelesul
acestei legi.
(2) În cazurile deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Un caz deosebit de grav este, de regulă, atunci când făptuitorul
1. acţionează împotriva voinţei gravidei sau
2. produce din culpă pericolul morţii sau al unei grave deteriorări a stării de
sănătate a gravidei.
(3) Dacă gravida săvârşeşte fapta ea însăşi, pedeapsa este închisoarea de până la
1 an sau amenda.
(4) Tentativa de pedepseşte. Gravida nu se pedepseşte pentru tentativă.
§ 218a. Cauze speciale referitoare la infracţiunea de întrerupere a cursului
sarcinii
(1) Elementele constitutive ale faptei prevăzute la § 218 nu sunt întrunite dacă
1. gravida solicită întreruperea sarcinii şi a făcut dovada în faţa medicului printr-
un certificat prevăzut la § 209 alin. 2 teza 2 că a beneficiat de consiliere cu 3 zile
înaintea intervenţiei,
2. întreruperea cursului sarcinii este efectuată de către un medic sau
3. de la concepţie nu au trecut mai mult de 12 săptămâni.
(2) Întreruperea cursului sarcinii realizată cu acordul gravidei de către un medic
nu este ilegală dacă, având în vedere condiţiile de viaţă prezente şi viitoare ale
gravidei, întreruperea sarcinii este necesară din punct de vedere medical în
scopul de a preveni un pericol pentru viaţa gravidei sau pericolul unei grave
deteriorări a stării de sănătate fizică şi mentală a gravidei, iar pericolul nu poate
fi evitat în alt mod.
(3) Condiţiile de la alin. 2 se consideră îndeplinite în cazul unei întreruperi de
sarcină efectuate de către un medic, cu acordul gravidei, şi atunci când, conform
opiniei medicale asupra gravidei, a fost săvârşită o faptă ilegală prevăzută la §
176-178 Cod penal şi există motive temeinice care indică aspectul că sarcina este
rezultatul faptei respective, iar de la concepţie nu au trecut mai mult de 12
săptămâni.
(4) Fapta nu va fi imputabilă gravidei conform § 218 dacă întreruperea de sarcină
a fost efectuată de către un medic după consiliere prealabilă (§ 219), iar de la
concepţie nu au trecut mai mult de 22 săptămâni. Instanţa poate renunţa la
aplicarea pedepsei prevăzute la § 218 dacă la data intervenţiei gravida se afla
într-o situaţie dificilă.
§ 218b. Întreruperea de sarcină fără certificat medical; certificat medical
falsificat
(1) Persoana care, în cazurile prevăzute la § 218a alin. 2 sau 3, întrerupe o
sarcină în lipsa unui certificat medical emis de un alt medic decât cel care
întrerupe sarcina care să ateste dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la §
218a alin. 2 sau 3 se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă
dacă fapta nu este pedepsită conform § 218. Persoana care, în calitate de medic,
cu ştiinţă, emite un certificat în care atestă în mod incorect că îndeplinirea
condiţiilor de la § 218a alin. 2 sau 3 conform tezei 1 se pedepseşte cu închisoarea
de până la 2 ani sau cu amendă dacă fapta nu este pedepsită conform § 218.
Gravida nu se pedepseşte conform tezei 1 sau 2.
(2) Un medic nu poate emite certificate conform § 218a alin. 2 sau 3 dacă
autoritatea competentă i-a interzis acest lucru ca urmare a faptului că a fost
condamnat definitiv pentru săvârşirea unei fapte ilegale prevăzute la alin. 1, §
218, 219a sau 219b sau a unei alte fapte penale pe care a săvârşit-o în legătură cu
o întrerupere de sarcină. Autoritatea competentă poate interzice provizoriu unui
medic emiterea de certificate conform § 218a alin. 2 şi 3 dacă acesta a fost trimis
în judecată pentru o faptă ilegală dintre cele prevăzute la teza 1.
§ 218c. Încălcarea obligaţiilor medicale în legătură cu o întrerupere de
sarcină
(1) Persoana care întrerupe o sarcină
1. fără să fi acordat ocazia femeii de a prezenta motivele pentru care a solicitat
întreruperea de sarcină,
2. fără să fi consiliat medical gravida cu privire la importanţa intervenţiei, în
special cu privire la procedură, consecinţe, riscuri, efecte fizice sau psihice
posibile,
3. fără să se fi convins în prealabil în cazurile prevăzute la § 218a alin. 1 şi 3 în
baza unei examinări medicale cu privire la durata sarcinii sau
4. cu toate că a consiliat femeia într-un caz prevăzut la § 218a alin. 1 conform §
219,
se pedepseşte cu închisoarea de până la 1 an sau cu amendă dacă fapta nu este
pedepsită conform § 218.
(2) Gravida nu se pedepseşte conform alin. 1.
§ 219. Consilierea gravidei într-o situaţie de urgenţă şi de conflict
(1) Consilierea este menită să servească protecţiei vieţii nenăscute. Consilierea
trebuie să urmărească să încurajeze femeia să continue sarcina şi să îi deschidă
perspective pentru viaţa cu copilul; este menită să o ajute să ia o decizie
responsabilă şi în cunoştinţă de cauză. În acest sens, femeia trebuie să fie
conştientă că pentru copilul nenăscut există un drept la propria viaţă în orice fază
a sarcinii şi, de aceea, conform legislaţiei aplicabile, o întrerupere de sarcină
poate fi avută în vedere doar în situaţii de excepţie, dacă prin naşterea copilului
femeia va avea dificultăţi care sunt atât de grave şi ieşite din comun încât
depăşesc limitele rezonabile. Consilierea trebuie să contribuie, prin formularea
de recomandări şi prin acordarea de ajutor, la gestionarea situaţiei de conflict în
legătură cu sarcina şi să ajute la depăşirea dificultăţilor. Alte aspecte sunt
reglementate de Legea privind conflictele în legătură cu sarcina.
(2) Consilierea se va realiza conform Legii privind conflictele în legătură cu
sarcina prin intermediul unei entităţi recunoscute în domeniul consilierii
gravidelor aflate în situaţii de conflict. Entitatea de consiliere va elibera gravidei,
la finalul consilierii, un certificat purtând data ultimei şedinţe de consiliere şi
numele gravidei, conform Legii privind conflictele în legătură cu sarcina.
Medicul care efectuează întreruperea de sarcină nu poate fi consilier în acest
sens.
§ 219a. Propaganda în favoarea întreruperii de sarcină
(1) Persoana care. în mod public, în cadrul unei adunări sau prin diseminarea de
materiale (§ 11 alin. 3), în scopul de a obţine foloase materiale sau în mod
flagrant oferă, anunţă, laudă sau face declaraţii cu privire la
1. servicii proprii sau prestate de alţii cu privire la efectuarea sau promovarea
unei întreruperi de sarcină sau
2. mijloace, bunuri sau proceduri de întrerupere a unei sarcini, făcând trimitere la
aceasta utilizare
se pedepseşte cu închisoarea de până la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dispoziţiile alin. 1 punctul 1 nu se aplică atunci când medicii sau entităţile de
consiliere recunoscute legal sunt informate care sunt medicii, spitalele sau
instituţiile care pot efectua o întrerupere de sarcină cu respectarea dispoziţiilor
alin. 218a alin. 1-3.
(3) Dispoziţiile alin. 1 punctul 2 nu se aplică dacă fapta este săvârşită faţă de
medici sau persoane care sunt autorizate să exercite acte de comerţ cu mijloacele
sau bunurile menţionate la alin. 1 punctul 2 sau printr-o publicare în reviste
medicale sau farmaceutice.
(4) Dispozițiile alin. 1 nu se aplică atunci când medicii, spitalele sau instituțiile:
1. fac referire la faptul că efectuează întreruperi de sarcină cu respectarea
dispozițiilor art. 218a alineatele (1) - (3) sau
2. fac trimitere la informații transmise de către o autoritate competentă la nivel
federal sau al landurilor, de către un organism de consultanță în sensul legii
privind situațiile de conflict în condiții de sarcină sau de către un colegiu al
medicilor cu privire la întreruperile de sarcină.
§ 219b. Introducerea în circulaţie a mijloacelor de întrerupere de sarcină
(1) Persoana care cu intenţia de a sprijini săvârşirea de fapte penale prevăzute la
§ 218 introduce în circulaţie mijloace sau bunuri care pot fi folosite pentru
întreruperea de sarcină se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani sau cu
amendă.
(2) Participarea femeii care pregăteşte întreruperea propriei sarcini nu se
pedepseşte conform alin. 1.
(3) Mijloacele sau bunurile la care se referă fapta pot face obiectul măsurii
confiscării.
§ 219c. (abrogat)
§ 219d. (abrogat)
§ 220. (abrogat)
§ 220a.(abrogat)
§ 221. Abandonul
(1) Persoana care
1. pune un om într-o situaţie dificilă pentru ea sau
2. părăseşte un om aflat într-o situaţie dificilă, deşi îl are în grijă sau este obligat
în alt mod să îl susţină,
punându-l astfel în pericol de moarte sau în pericol de deteriorare gravă a stării
sale de sănătate se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 1 an la 10 ani dacă făptuitorul
1. săvârşeşte fapta împotriva propriului său copil sau a unei persoane care i-a fost
încredinţată spre creştere şi educare sau
2. prin fapta sa cauzează victimei o deteriorare gravă a stării de sănătate.
(3) Dacă făptuitorul cauzează prin faptă moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de minimum 3 ani.
(4) În cazurile mai puţin grave de la alin. 2, pedeapsa este închisoarea de la 6
luni la 5 ani, iar în cazurile mai puţin grave de la alin. 3, pedeapsa este
închisoarea de la 1 an la 10 ani.
§ 222. Uciderea din culpă
Persoana care, din culpă, cauzează moartea unei alte persoane se pedepseşte cu
închisoarea de până la 5 ani sau cu amendă.
SECŢIUNEA XVII