PODIŞUL DOBROGEI

1. Limite: N şi V – Dunărea
S – Bulgaria
E – Marea Neagră.
2. Caractere generale
- s-a format prin eroziunea unor munţi vechi (în nord) şi prin sedimentare
(în sud);
- format din roci dure uşor ondulate, ce dau un aspect rigid şi puţin
fragmentat;
- este alcătuit din următoarele categorii de roci: granite (în nord), calcare şi
gresii (în sud), şisturi verzi (în Podişul Casimcei), loess (pe cele mai mari
întinderi), pietrişuri, nisipuri.
- unităţi de relief foarte vechi, formate în orogenezele: caledoniană
(Podişul Casimcei) şi hercinică (Munţii Măcinului) reprezentate de
podişuri netede, dealuri cu versanţi abrupţi, depresiuni şi suprafeţe cu
aspect montan;
- altitudini medii de 50-300 m, altitudinea maximă – 467 m în vârful
Greci din Munţii Măcinului;
Diviziuni:
a) Masivul Dobrogei de Nord: Munţii Măcinului (Vf. Greci – 467 m), Podişul
Babadag, Culmea Niculiţelului, Culmea Pricopanului, Dealurile Tulcei,
Depresiunea Nalbant.
- relief abrupt (determinat de diferenţele de temperatură), alcătuit din
granite, calcare.
b) Podişul Dobrogei Centrale: - Podişul Casimcei – alcătuit din şisturi verzi
cu o uşoară înclinare NV-SE, acoperit cu loess.
c) Podişul Dobrogei de Sud: Podişul Medgidiei, Podişul Oltinei, Podişul
Negru Vodă, Podişul Mangaliei (litoralul);
- altitudini: sub 200 m;
- roci: calcare, gresii, loess.
- relief neted, văi adânci paralele cu înclinare SE-NV, dar seci;
- relief litoral, plaje, faleze;
- pe o porţiune mai joasă s-a construit Canalul Dunăre-Marea Neagră.