CAPITOLUL I

Despre atingeri aduse vieţii persoanei

SECŢIUNEA 1

Despre atingeri voluntare aduse vieţii

Articolul 221-1
Uciderea voluntară a unei alte persoane constituie o crimă. Se pedepseşte cu
30 ani recluziune.
Articolul 221-2
Omorul care precede, însoţeşte sau urmează unei alte crime se pedepseşte
cu recluziune pe viaţă.
Omorul care are ca obiect fie pregătirea sau facilitarea unui delict, fie
favorizarea fugii sau asigurarea impunităţii autorului sau complicelui unui
delict se pedepseşte cu recluziune pe viaţă.
Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii
de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol.
Articolul 221-3
Omorul comis cu premeditare sau prin ambuscadă constituie un asasinat. Se
pedepseşte cu recluziune pe viaţă.
Primele două paragrafe ale articolului 132-23 privind perioada măsurii de
siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol. Totuşi, dacă
victima este un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani şi asasinatul este
precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau de acte de barbarie sau dacă
asasinatul a fost comis asupra unui magistrat, un funcţionar din cadrul poliţiei
naţionale, un militar al jandarmeriei, un membru al personalului administraţiei
penitenciare sau orice alt reprezentant al autorităţii publice, cu ocazia
exercitării sau din cauza funcţiilor sale, curtea cu juri poate, prin decizie
specială, fie să prelungească perioada măsurii de siguranţă până la 30 ani,
fie, dacă pronunţă recluziunea pe viaţă, să decidă că nicio măsură din cele
enumerate la articolul 132-23 nu va putea să fie luată în privinţa
condamnatului; în caz de comutare a pedepsei, şi cu condiţia ca decizia de
graţiere să nu dispună altceva, perioada măsurii de siguranţă este atunci
egală cu durata pedepsei ce rezultă din măsura de graţiere.
Articolul 221-4
Omorul se pedepseşte cu recluziune pe viaţă când este comis:
1° Asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;
2° Asupra unui ascendent legitim sau natural sau asupra taţilor sau mamelor
adoptive;
3° Asupra unei persoane a cărei vulnerabilitate specială, datorată vârstei,
datorită unei boli, infirmităţi, deficienţe fizice sau psihice sau datorită unei
sarcini, este evidentă sau cunoscută de autor;
4° Asupra unui magistrat, jurat, avocat, funcţionar public sau ministerial, unui
militar al jandarmeriei naţionale, unui funcţionar al poliţiei naţionale, de la
vamă, din cadrul administraţiei penitenciare sau orice alt reprezentant al
autorităţii publice, unui pompier profesionist sau voluntar, un gardian al unor
imobile sau grupuri de imobile sau un agent care exercită pentru un locator
funcţiile de pază sau supraveghere a imobilelor cu destinaţie de locuinţe în
aplicarea articolului L. 127-1 din Codul construcţiilor şi locuinţelor, în
exercitarea sau din cauza funcţiilor sale, atunci când calitatea victimei este
evidentă sau cunoscută de autor;
4° bis Asupra unui profesor sau a oricărui membru al personalului din unităţile
de învăţământ, asupra unui agent al unui operator al reţelei de transport
public de călători sau a oricărei persoane cu o misiune de serviciu public,
precum şi asupra unui profesionist în domeniul sănătăţii, în exercitarea sau
din cauza funcţiilor sale, atunci când calitatea victimei este evidentă sau
cunoscută de autor;
4° ter Asupra soţului/soţiei, ascendenţilor şi descendenţilor în linie directă
sau asupra oricărei alte persoane ce locuieşte de obicei la domiciliul
persoanelor menţionate la 4° şi 4° bis, din cauza funcţiilor exercitate de
aceste persoane;
5° Asupra unui martor, a unei victime sau unei părţi civile, fie pentru a-i
împiedica să denunţe faptele, să facă plângeri sau să facă depoziţii, fie în
vederea denunţării, plângerii sau depoziţiei sale;
6° Din cauza apartenenţei sau neapartenenţei, adevărată sau bănuită, a
victimei la o anumită etnie, naţiune, rasă sau religie;
7° Din cauza orientării sau identităţii sexuale a victimei;
8° De către mai multe persoane ce acţionează în bandă organizată;
9° De către soţul/soţia sau concubinul/concubina victimei sau
partenerul/partenera care/ cu care victima a încheiat un pact civil de
solidaritate;
10° Împotriva unei persoane din cauza refuzului acesteia de a încheia o
căsnicie sau o uniune.
Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii
de siguranţă se aplică infracţiunilor prevăzute de prezentul articol. Totuşi,
dacă victima este un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani şi dacă omorul
este precedat sau însoţit de un viol, de torturi sau de acte de barbarie sau
dacă omorul a fost comis în bandă organizată asupra unui magistrat, un
funcţionar din cadrul poliţiei naţionale, un militar al jandarmeriei, un membru
al personalului administraţiei penitenciare sau orice alt reprezentant al
autorităţii publice, cu ocazia exercitării sau din cauza funcţiilor sale, curtea cu
juri poate, prin decizie specială, fie să prelungească perioada măsurii de
siguranţă până la 30 ani, fie, dacă pronunţă recluziunea pe viaţă, să decidă
că niciuna din măsurile enumerate la articolul 132-23 nu va putea să fie luată
în privinţa condamnatului; în caz de comutare a pedepsei, şi cu condiţia ca
decizia de graţiere să nu dispună altfel, perioada măsurii de siguranţă este
atunci egală cu durata pedepsei ce rezultă din măsura de graţiere.
Articolul 221-5
Atentarea la viaţa unei alte persoane prin utilizarea sau administrarea de
substanţe capabile să ducă la moarte constituie o otrăvire.
Otrăvirea se pedepseşte cu 30 ani de recluziune.
Se pedepseşte cu recluziune pe viaţă atunci când este comisă într-una din
circumstanţele prevăzute la articolele 221-2, 221-3 şi 221-4.
Primele două paragrafe ale articolului 132-23 cu privire la perioada măsurii
de siguranţă se aplică infracţiunii prevăzute de prezentul articol.

Articolul 221-5-1

Oferirea sau promisiunea făcute unei persoane sau propunerea de daruri,

cadouri sau orice fel de avantaje pentru a comite un asasinat sau o otrăvire
se pedepseşte, dacă această crimă nu a fost comisă nici încercată, cu 10 ani
închisoare şi cu o amendă de 150.000 euro.
Articolul 221-5-2
Persoanele juridice declarate penal responsabile, în condiţiile prevăzute de
articolul 121-2, de infracţiunile definite în această secţiune se pedepsesc, pe
lângă amenda după modalităţile prevăzute la articolul 131-38, cu pedepsele
prevăzute la articolul 131-39.
Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 se referă la
activitatea în exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă
infracţiunea.
Articolul 221-5-3
Orice persoană care a încercat să comită crimele de asasinat sau otrăvire
este scutită de pedeapsă dacă, avertizând autoritatea administrativă sau
judiciară, a permis evitarea decesului victimei şi identificarea, dacă este
cazul, a celorlalţi autori sau complici.
Pedeapsa privativă de libertate primită de autorul sau complicele unei otrăviri
ajunge la 20 de ani de recluziune dacă, avertizând autoritatea administrativă
sau judiciară, a permis evitarea decesului victimei şi identificarea, dacă este
cazul, a celorlalţi autori sau complici.
Autorul 221-5-4
În cazul în care crima prevăzută de punctul 10° al articolului 221-4 este
comisă în străinătate împotriva unei persoane cu domiciliul obişnuit pe
teritoriul francez, legea franceză se aplică prin derogare de la articolul 113-7.
Articolul 221-5-5
În cazul condamnării pentru o crimă sau un delict prevăzut în prezenta
secţiune, comis asupra unui copil de tatăl sau de mama acestuia sau asupra
celuilalt părinte, instanţa de judecată se pronunţă asupra retragerii totale sau
parţiale a autorităţii părinteşti, în aplicarea articolelor 378, 379 şi 379-1 din
Codul civil. Dacă procedurile au loc în faţa curţii cu juri, aceasta se pronunţă
asupra acestei chestiuni fără asistenţa juraţilor.

SECŢIUNEA 2

Despre atingeri involuntare aduse vieţii

Articolul 221-6
Cauzarea, în condiţiile şi în funcţie de distincţiile prevăzute la articolul 121-3,
prin stângăcie, imprudenţă, neatenţie, neglijenţă sau încălcarea unei obligaţii
de securitate sau de prudenţă impusă de lege sau regulament, morţii unei
persoane constituie un omor involuntar pedepsit cu 3 ani închisoare şi cu
amenda de 45.000 euro.
În caz de încălcare deliberată a unei obligaţii speciale de securitate sau de
prudenţă impusă de lege sau regulament, pedepsele date sunt până la 5 ani
închisoare şi o amendă de 75.000 euro.
Articolul 221-6-1
Atunci când stângăcia, imprudenţa, neatenţia, neglijenţa sau încălcarea unei
obligaţii legislative sau reglementare de securitate sau de prudenţă prevăzute
de articolul 221-6 este comisă de conducătorul unui vehicul terestru cu motor,
omuciderea involuntară se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu o amendă de
75.000 euro.
Pedepsele sunt până la 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro dacă:
1° Conducătorul a comis o încălcare voită a unei obligaţii speciale de
securitate sau de prudenţă prevăzută de lege sau de regulament alta decât
cele menţionate mai jos;
2° Conducătorul se afla în stare de ebrietate clară sau era în stare alcoolică
caracterizată de o concentraţie de alcool în sânge sau în aerul expirat mai
mare sau egală cu procentele stabilite de către dispoziţiile legislative sau
reglementare din Codul rutier, sau a refuzat să se supună verificărilor
prevăzute de acest cod şi destinate pentru determinarea existenţei unei stări
alcoolice;
3° Rezultă din analiza de sânge sau de salivă că conducătorul folosise
substanţe sau plante clasate drept stupefiante, sau a refuzat să se supună
verificărilor prevăzute de Codul rutier menite să stabilească dacă acesta
conducea după ce a utilizat stupefiante;
4° Conducătorul nu avea permis de conducere cerut de lege sau regulament
sau permisul i-a fost anulat, declarat nul, suspendat sau reţinut;
5° Conducătorul a comis o depăşire a vitezei maxime autorizată egală sau
mai mare de 50 km/h ;
6° Conducătorul, ştiind că tocmai a făcut sau provocat un accident, nu a oprit
şi a încercat astfel să scape de responsabilitatea penală sau civilă pe care o
poate avea.
Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi o amendă de 150.000 euro dacă
omuciderea involuntară a fost comis cu două sau mai multe circumstanţe
menţionate la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol.

Articolul 221-6-2

Atunci când omuciderea involuntară prevăzută de articolul 221-6 rezultă din

agresiunea comisă de un câine, proprietarul sau persoana care deţine câinele
la momentul comiterii faptelor se pedepseşte cu 5 ani închisoare şi cu
amenda de 75.000 euro.

Pedepsele sunt de 7 ani închisoare şi amenda de 100.000 euro în cazul în

care:

1° Posesia sau deţinerea câinelui este ilicită în accepţiunea unor dispoziţii

legislative sau reglementare sau a unei hotărâri judecătoreşti sau
administrative;

2° Proprietarul sau deţinătorul câinelui se afla în stare de ebrietate evidentă

sau sub influenţa evidentă de produse stupefiante;

3° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu a executat măsurile prevăzute de

primar, conform articolului L. 211-11 din Codul rural şi al pescuitului maritim,
pentru prevenirea pericolului prezentat de animal;

4° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu este titular al unui permis de

deţinere prevăzut la articolul L. 211-14 din Codul rural şi al pescuitului
maritim;

5° Proprietarul sau deţinătorul câinelui nu face dovada vaccinării antirabice

valabile a animalului său atunci când este obligatorie;
6° În cazul unui câine din prima sau a doua categorie prevăzute la articolul L.
211-12 din Codul rural şi al pescuitului maritim care nu avea botniţă sau nu
era ţinut în lesă de către un adult conform dispoziţiilor punctului II al
articolului L. 211-16 din acelaşi cod;

7° În cazul unui câine supus unor rele tratament din partea proprietarului sau
deţinătorului său.

Pedepsele sunt de 10 ani închisoare şi amenda de 150.000 euro în cazul în

care omuciderea involuntară a fost comis cu două sau mai multe din
circumstanţele menţionate la punctul 1° şi următoarele din prezentul articol.

Articolul 221-7
Persoanele juridice declarate responsabile penal, în condiţiile prevăzute de
articolul 121-2, de infracţiunile definite la articolul 221-6 se pedepsesc, pe
lângă amenda potrivit dispoziţiilor articolul 131-38, cu pedepsele prevăzute la
punctele 2°, 3°, 8° şi 9° ale articolului 131-39.

Interdicţia menţionată la punctul 2° al articolului 131-39 priveşte activitatea în

exercitarea sau cu ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea.

În cazurile menţionate la al doilea paragraf al articolului 221-6, se aplică în

plus pedeapsa menţionată la punctul 4° al articolului 131-39.

SECŢIUNEA 2

Pedepse complementare aplicabile persoanelor fizice

Articolul 221-8
Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se
pedepsesc de asemenea cu următoarele pedepse complementare:
1° Interdicţia, în condiţiile prevăzute de articolul 131-27, fie de a exercita o
funcţie publică sau activitatea profesională sau socială în exercitarea sau cu
ocazia exercitării căreia a fost comisă infracţiunea, fie, pentru crimele
prevăzute la articolele 221-1, 221-2, 221-3, 221-4 şi 221-5, de a exercita o
profesie comercială sau industrială, de a conduce, administra, gestiona sau
controla, în orice calitate, direct sau indirect, în numele său sau al altora, o
întreprindere comercială sau industrială sau o societate comercială. Aceste
interdicţii pot fi pronunţate cumulativ;
2° Interdicţia de a deţine sau a purta, timp de maxim 5 ani, o armă autorizată;
3° Suspendarea, pentru o durată de maxim 5 ani, a permisului de conducere,
această suspendare putând fi limitată la conducerea în afara activităţii
profesionale; în cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, suspendarea nu
poate fi însoţită de amânare, chiar şi parţial, şi nu poate fi limitată la
conducerea în afara activităţii profesionale; în cazurile prevăzute la punctele
1° până la 6° şi la ultimul paragraf al articolului 221-6-1, durata acestei
suspendări este de cel mult 10 ani;
4° Anularea permisului de conducere cu interdicţia de a solicita eliberarea
unui nou permis timp de maxim 5 ani;
4° bis Obligaţia de a urma un curs de înţelegere a pericolelor folosirii
produselor stupefiante, potrivit prevederilor articolului 131-35-1;
5° Confiscarea uneia sau mai multor arme al căror proprietar este
condamnatul sau pe care este liber să le folosească;
6° Retragerea permisului de vânătoare cu interdicţia de a solicita eliberarea
unui nou permis timp de cel mult 5 ani;
7° În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, interdicţia de a conduce anumite
automobile terestre cu motor, inclusiv cele pentru conducerea cărora permisul
de conducere nu este necesar, pentru o durată de maxim 5 ani;
8° În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, obligaţia de a urma, pe
cheltuiala sa, un curs de înţelegere  a siguranţei rutiere;
9° În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, imobilizarea, timp de cel mult 1
an de zile, a automobilului de care s-a servit condamnatul pentru comiterea
infracţiunii, dacă el este proprietarul;
10° În cazurile prevăzute de articolul 221-6-1, confiscarea automobilului de
care s-a servit condamnatul pentru comiterea infracţiunii, dacă el este
proprietarul.
Confiscarea automobilului este obligatorie în cazurile prevăzute la punctul 4°
şi la ultimul paragraf al articolului 221-6-1 precum şi, în cazurile prevăzute la
punctele 2°, 3° şi 5° ale aceluiaşi articol, în caz de recidivă sau dacă
persoana a fost deja condamnată definitiv pentru unul din delictele prevăzute
de articolele L. 221-2, L. 224-16, L. 234-1, L. 234-8, L. 235-1, L. 235-3 sau L.
413-1 din Codul rutier sau pentru contravenţia menţionată la acelaşi articol L.
413-1. Instanţa poate totuşi să nu pronunţe această pedeapsă motivând
decizia luată.
11° În cazurile prevăzute la punctul 2° şi la ultimul paragraf al articolului 221-
6-1, interdicţia, timp de maxim 5 ani, de a conduce un vehicul neechipat, de
către un profesionist autorizat sau din fabrică, cu un dispozitiv antifurt
omologat ca etilotest electronic, în condiţiile prevăzute la articolul L. 234-17
din Codul rutier. Dacă această interdicţie este pronunţată în acelaşi timp cu
pedeapsa de anulare sau suspendare a permisului de conducere, atunci este
aplicabilă, pe perioada fixată de instanţă, la sfârşitul executării acestei
pedepse.
Orice condamnare pentru delictele prevăzute la punctele 1° - 6° şi la ultimul
paragraf al articolului 221-6-1 atrage de drept anularea permisului de
conducere cu interdicţia de a solicita un nou permis pentru cel mult 10 ani. În
caz de recidivă, durata interdicţiei este de 10 ani şi tribunalul, prin decizie
special motivată, poate să prevadă că această interdicţie este definitivă.

II. – În caz de condamnare pentru infracţiunile prevăzute la secţiunea 1 din

prezentul capitol, pronunţarea pedepselor complementare la punctele 2°, 5° şi
6° din I este obligatorie. Durata pedepselor prevăzute la punctele 2° şi 6°
este de maxim 15 ani.

Totuşi, instanţa, prin decizie special motivată atunci când condamnarea este
pronunţată de o instanţă corecţională, poate decide să nu pronunţe aceste
pedepse, în considerarea circumstanţelor infracţiunii şi personalităţii autorului
său.

Articolul 221-9
Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute de secţiunea 1 din
prezentul capitol se pedepsesc de asemenea cu următoarele pedepse
complementare:
1° Interdicţia drepturilor civice, civile şi de familie, în condiţiile prevăzute la
articolul 131-26 ;
2° Interdicţia de a exercita o funcţie publică, în condiţiile prevăzute de
articolul 131-27;
3° Confiscarea prevăzută de articolul 131-21 ;
4° Interdicţia de şedere, în condiţiile prevăzute de articolul 131-31.
Articolul 221-9-1
Persoanele fizice vinovate de crimele prevăzute la secţiunea 1 din prezentul
capitol sunt supuse, de asemenea, controlului socio-judiciar, potrivit
modalităţilor prevăzute de articolele de la 131-36-1 până la 131-36-13.
Articolul 221-10
Persoanele fizice vinovate de infracţiunile prevăzute la secţiunea 2 din
prezentul capitol primesc şi pedeapsa complementară cu afişare sau difuzare
a deciziei prevăzute de articolul 131-35.
Articolul 221-11
Interdicţia de a se afla pe teritoriului francez poate fi pronunţată în condiţiile
prevăzute de articolul 131-30, fie cu titlu definitiv, fie pentru o durată de cel
mult 10 ani, împotriva oricărui străin vinovat de una din infracţiunile definite
la secţiunea I din prezentul capitol.
Articolul 221-11-1
În cazul prevăzut la punctul 10° al articolului 221-4, se mai poate pronunţa
interdicţia, pentru o durată de cel mult 10 ani, de a părăsi teritoriul Republicii.