Universitatea Petre Andrei din Iaşi, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Student: Elena Florentina Creţu

Adelina Dudău
Profesor coordonator: lector univ. drd. Cătalin Popescu

TOLERANŢA SOCIETĂŢII ŞI CELE 10 PĂCATE

Toleranţa societăţii şi cele 10 păcate

.
Cele 10 porunci Dumnezeieşti

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte.
5. Cinsteşte pa tatăl tău şi pe mama ta, că bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe
pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.

1
I. Introducere
Viaţa este cel mai de preţ bun al omului şi fundamentul achiziţiei tuturor celorlalte
bunuri de care se poate învrednici cineva pe pământ.
Potrivit învăţăturii creştine, omul, în dubla sa alcătuire, trup şi suflet, are un destin, o
valoare şi o importanţă unică în univers. "Dumnezeu l-a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a
făcut după chipul fiinţei Sale" (Înţelepciunea lui Solomon 2, 23). Această unicitate se referă
atât la suflet, cât şi la trup. De aceea, existenţa noastră umană, implicit viaţa trupească, trebuie
preţuită cel mai mult din rândurile existenţelor.
Primul caz de omucidere pe pământ este fratricidul lui Cain care, din invidie a luat
viaţa fratelui său Abel (Facerea 4, 8-10). Omuciderea este deci crima aceluia ce ridică viaţa
semenului său, fără nici o autoritate legitimă şi fără să poată justifica cu nimic acest act.
Prin a şasea poruncă, Sfânta Scriptură interzice categoric omuciderea. Încă de la
început chiar, acest mare păcat a fost oprit prin legea morală, sădită în conştiinţa omului la
creaţie.
Crima şi autorul ei au preocupat gândirea umană cu mult înainte de secolul al XIX-
lea. Mărturie stau în acest sens operele filozofice şi literare ale antichităţii, tema crimei
constituind nu de puţine ori izvor de genială inspiraţie. Aristotel formulează o veritabilă teorie
a crimei, considerând ca aceasta se va comite atunci când făptuitorul, cântărind între plăcere şi
durere o va alege pe prima ori de câte ori nu va risca să fie pedepsit sau pedeapsa va fi
inferioară avantajelor, plăcerilor pe care crima le aduce.
Durkheim (1895) precizează că devianţa există în toate societăţile, ea prezintă
alternative la normele şi valorile existente. El afirmă că, departe de a fi anormală, devianţa
este o trăsătură necesară tuturor societăţilor şi poate servi societatea, ducând la schimbarea
socială. Criminalitatea rezultă din violarea legilor şi este o formă de devianţă definită legal.
Vom înţelege prin devianţă comportamentală orice formă de abatere de la
normalitatea generală acceptată la nivel social. Aşadar există forme de devianţă care nu
presupun o încălcare a legilor, ci mai degrabă delimitează spaţiul unei nerespectări a regulilor
de conveţuire în grup. În consecinţă există devianţe care nu au efecte negative în plan social şi
nu aduc atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti ale persoanei implicate în interacţiunile
sociale. Dimpotrivă, există şi o formă de „devianţă pozitivă” în sensul efectelor benefice pe
care le poate produce abaterea de la normalitate (de exemplu: geniile). Pe cale de consecinţă
există un anumit grad de toleranţă manifestată de către membrii societăţii în funcţie de forma
de devianţă.
Într-o accepţiune generală, toleranţa ar putea însemna faptul de a recunoaşte şi de a
accepta modul de a fi al altor persoane sau grupuri, adică faptul de a nu interzice, a nu
împiedica şi a nu interveni în comportamentul respectivei persoane sau al respectivului grup,
atâta vreme cât acesta nu atentează la spaţiul libertăţilor individuale. Este vorba de respectarea
libertăţii celuilalt, a modului sǎu de a gândi, a simţi, de a acţiona, este armonia diferenţelor. Ea
nu e doar o obligaţiune de ordin etic, ea este şi o necesitate politică şi juridică. Toleranţa nu e
nici concesie, nici condescendenţă ori indulgenţă, este mai ales o atitudine activă generată de
recunoaşterea drepturilor universale ale persoanei umane şi libertăţilor fundamentale ale
altora.
Din perspectiva legii penale române, suprimarea unei vieţi este incrimanată astfel:
 Omor ;
 Omor calificat ;
 Omor deosebit de grav ;
 Pruncuciderea ;
 Uciderea din culpă ;
 Determinarea sau înlesnirea sinuciderii.

Concepte cheie: păcat, normă, regulă, infracţiune, infractor, crimă, criminal,

2
 omor, omor calificat, omor deosebit de grav, pruncuciderea,
uciderea din culpă, determinarea sau înlesnirea sinuciderii,
toleranţa.

II. Repere teoretice

Păcat:
1. Faptă sau vorbă care contrazice principiile moralei religioase; ( cu păcat- vinovat, fără
păcat- nevinovat) . A intra sau a cădea în păcat - a săvârşi o faptă regretabilă..
2. Întâmplare nefastă; nenorocire.
3. fig. Imperfecţiune morală caracteristică unei persoane. (lat. Peccatum).

Normă:
1. Regulă, dispoziţie etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca
obligatorie sau recomandabilă;
2. Normă morală (sau etică) = regulă privitoare la modul de comportare a omului în
societate, la obligaţiile sale faţă de ceilalţi oameni şi faţă de societate;
3. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general şi impersonal, emisă de
organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere.
Regulă:
1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfăşoară o activitate sau se produce
un fenomen;
2. Principiu conducător, linie de conduită, obicei;
3. Rânduială, ordine, regularitate ( lat. regula, după fr. règle).

Infracţiune: Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în
săvârşirea, cu vinovăţie,a unei abateri de la legea penală, şi care este sancţionată
de lege. (Din fr.infraction, lat. infractio, -onis).

Infractor: Persoană care a comis o infracţiune. ( Din fr. infracteur, lat. infractor).

Omor/ crimă: 1. Infracţiune constând în lipsirea de viaţă a unei persoane;

2. Asasinat, moarte, omor, omorâre, omucidere, ucidere.

Criminal: Persoană care a săvârşit o crimă. (fr. criminal, lat. criminalis).

Omor: uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea

unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
.
Omor calificat: omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: cu premeditare; din
interes material; asupra soţului sau vreunei rude apropiate; profitând de
starea de neputinţă a victimei de a se apăra; prin mijloace ce pun în pericol
viaţa mai multor persoane; în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu sau publice ale victimei; pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe
altul de la o urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse; în
public, se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi. Tentativa se pedepseşte.

Omor deosebit de grav : omorul săvârşit în vreuna din urmatoarele împrejurări: prin cruzimi;
asupra a două sau mai multor persoane; de către o persoană care a
mai săvârşit un omor; pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei
3
 tâlhării sau piraterii; asupra unei femei gravide; asupra unui
magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în
legatură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
acestora; de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau
militar, în timpul sau în legatură cu îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu sau publice ale acestora, se pedepşeste cu detenţiune pe
viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi. Tentativa se pedepseşte.

Pruncuciderea: Uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mama
aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani.

Uciderea din culpă: a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Uciderea

din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de
prevedere pentru exerciţiul unei funcţii sau meserii, ori pentru efectuarea
unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Când
uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de
vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce
depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa
este închisoarea de la 5 la 15 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează
fapta savârşită din culpă, de orice altă persoană în exerciţiul profesiei sau
meseriei şi care se află în stare de ebrietate. Dacă prin fapta savârşită s-a
cauzat moartea a două sau mai multor persoane, la maximul pedepselor
prevazute în alin. precedente se poate adăuga un spor de până la 3 ani.

Determinarea/ înlesnirea sinuciderii: Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei

persoane, dacă sinuciderea sau încercarea a avut loc,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Când
fapta prevazută în alin. precedent s-a săvârşit faţă de
un minor sau faţă de o persoană care nu era în stare
să-şi dea seama de fapta sa, ori nu putea sa fie stapână
pe ele, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Toleranţă: adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. (Din fr. tolérant).

III. Obiective:
Scopul acestui studiu este să identificăm gradul de toleranţă al societăţii faţă de
persoanele vinovate de omor.
Toleranţa este atitudinea socială care susţine drepturile omului, pluralismul (inclusiv,
pluralismul cultural), democraţia şi statul de drept. În conformitate cu respectarea drepturilor
omului extragem următoarele articole:

Articolul 29
1. Orice persoană are îndatoriri faţă de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este
posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
2. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai
îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi
respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfacute justele cerinţe ale moralei,
ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.
3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi
principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4
Articolul 7
Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nicio deosebire, dreptul la o egală protecţie a
legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola
prezenta declaraţie şi împotriva oricarei provocări la o asemenea discriminare.

Articolul 23
1. Orice persoana are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi
satisfacătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfacătoare care să-i
asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată,
la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru
apărarea intereselor sale.

IV. Metodologie

Studiul este conceput pe baza eşantionării prin evaluare şi pe bază de voluntariat, după
o informare prealabilă cu privire la scopul acestui demers.
Variabilele independente cuprinse în micro-cercetare sunt: ocupaţia, sexul, starea
civilă, vârsta, nivelul de studii, venitul familiei şi apartenenţa religioasă. Variabila dependentă
ce ne propunem să o măsurăm este gradul de toleranţă faţă de persoana care a săvârşit un
omor.

IV. 2. Grupul de participanţi

Grupul de participanţi la microcercetare a fost de 60 de persoane de la Universitatea

Petre Andrei din Iaşi, de la Facultatea de Drept (20 de participanţi) şi Facultatea de Psihologie
şi Ştiinţele Educaţiei (20 de participanţi) cât şi persoane din societatea civilă (20 de
participanţi). În alegerea eşantionului s-a ţinut cont de variabilele sex, starea civilă, vârstă,
nivelul de studii, venitul familiei şi apartenenţă religioasă.
Participarea la studiu s-a făcut pe bază de voluntariat, după o informare prealabilă cu
privire la scopul acestui demers. Totodată participanţii au fost asiguraţi cu privire la
confidenţialitatea datelor, aceasta realizându-se prin numerotarea aleatorie a chestionarelor
(cu numere de la 1 la 100), fiecărui participant corespunzândui un număr.

IV. 3. Desfăşurarea cercetării

Studiul s-a realizat în baza unui chestionar care a fost aplicat la sediul Universităţii
Petre Andrei din Iaşi, la Facultatea de Drept şi la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei iar în cazul societăţii civile, a fost aplicat aleatoriu, în teren. Participanţilor li s-a
adus la cunoştinţă ce se doreşte a se afla pe baza chestionării şi anume, gradul de toleranţă
faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunea de omor.

Chestionarul aplicat participanţilor a fost alcătuit din 16 întrebări:

1) Care ar fi reacţia dvs. la aflarea că în blocul dvs. se va muta o persoană care a fost
condamnată pentru crimă?
2) Cum aţi reacţiona dacă o rudă apropiată ar fi condamnată pentru omor?
3) În ce măsură consideraţi că o persoană condamnată pentru omor se poate recupera
social?
4) Motivaţi răspunsul dat la întrebarea numărul 3.
5
 5) Aţi angaja o persoană care a ispăşit o pedeapsă privativă de libertate pentru omor?
6) Motivaţi răspunsul dat la întrebarea numărul 5.
7) În ce măsură consideraţi că o crimă poate fi provocată de o boală psihică?
8) În ce măsură consideraţi că în comiterea unei crime există o responsabilitate a
victimei?
9) Credeţi că în comiterea unei crime există şi o responsabilitate a comunităţii?
10) Ce aţi face dacă soţul/soţia/iubita/iubitul ar comite o crimă?
11) În cazul în care copilul dvs. ar săvârşi o infracţiune de omor ce aţi face?
12) În ce măsură o crimă poate fi produsul unui accident nefericit?
13) Motivaţi-vă răspunsul la întrebarea numărul 12.
14) Credeţi că mass-media influenţează producerea unei infracţiuni de omor?
15) Dacă da, în ce mod?
16) În ce măsură consideraţi că expunerea copilului la un mediu violent favorizează
apariţia unui comportament infracţional?

V. Rezultate, concluzii:

Datele obţinute au fost prelucrate cu pachetul de programe statistice SPSS 14, tabele de
frecvenţe. În urma prelucrării statistice au reieşit următoarele:

1) În ceea ce priveşte recuperarea socială a unei persoane care a săvârşit infracţiunea de

omor, integrarea acesteia în câmpul muncii cât şi în privinţa sprijinirii unui membru al
familiei care a comis un omor, în urma analizei şi interpretării rezultatelor statistice nu există
o diferenţă semnificativă între studenţii de la Facultatea de Drept si studenţii de la Facultatea
de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, aceştia arătând bunavoinţă, toleranţă, sprijin faţă de
persoanele care au săvârşit un omor. (vezi Anexa, Tabelul 1)
2) Remarcăm o diferenţă de percepţie între gradul de toleranţă al studenţilor celor două
facultăţi şi gradul de toleranţă al membrilor societatii civile. Acest lucru se explică prin faptul
că studenţii celor două facultăţi amintite mai sus au avut oportunitatea să cunoască
îndeaproape mediul carceral şi pot face diferenţe între latura obiectivă şi latura subiectivă a
faptei în timp ce membrii (externi mediului academic) ai societăţii nu au aceste posibilităţi.
(vezi Anexa, Tabelul 2)
3) De ani de zile, specialiştii din domeniul judiciar studiază problematica implicării şi
responsabilităţii victimei în comiterea unei infracţiuni fără a ajunge la un numitor comun.
Potrivit şi rezultatelor prezentei micro-cercetări, s-a demonstrat că studenţii de la cele două
facultăţi nu îi atribuie victimei un rol important în săvârşirea infracţiunii de omor (rolul
victimei fiind unul incert), în timp ce societatea civilă tinde să excludă responsabilitatea
victimei. (vezi Anexa, Tabelul 3)

VI. Limite

 Nivelul de înţelegere al materialului ( al chestionarului);

 Momentul zilei în care au fost aplicate chestionarele;
 Posibilităţile reduse de generalizare a rezultatelor datorită numarului mic de
participanţi;

În pofida acestor limite, prin demersul realizat am încercat să tragem concluzii

referitoare la toleranţa societăţii faţă de persoanele care săvârşesc infracţiunea de omor şp să
dezvoltăm premise pentru o acţiune de reflexie personală asupra problematicii vizate
(problematică de interes, cu implicaţii în plan social), în vederea sensibilizării societăţii civile.

6
VII. Direcţii viitoare de cercetare

 Mărirea grupului de participanţi pe criteriile: mediul rural sau urban, existenţa unei
infracţiuni în familie, participanţi cu antecedente penale / fără antecedente penale /
recidivişti / nerecidivişti;
 Grupul de participanţi ar putea fi lărgit, atât transversal cât şi longitudinal;
 Numărul instrumentelor aplicate ar putea fi mărit ( ex. interviul);
 Includerea în chestionar a conceptelor precum: eutanasiere şi sinucidere asistată în
vederea măririi gradului de precizie şi rigurozitate;
 Sondarea opiniei micro-grupului social din care face parte infractorul ( familie,
prieteni);
 Sondarea opiniei grupurilor asociate mediului de apartenenţă a infractorului;
 Revizuirea prezentării generale a chestionarului, în vederea oferirii unui aspect riguros
şi ştiinţific şi a facilitării percepţiei corecte a mesajului frazeologic;
 Prezentarea prealabilă a unor speţe diferite din perspectiva circumstanţelor în care
actul infracţional a fost comis (de exemplu: premeditare / legitimă apărare).

7
Biblografie:
- Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari, ( 2010) – Revista de psihologie şcolară,
Editura Universităţii din Oradea, Oradea ( volumul III, nr.5);
- Şchiopu, U ( 1997 ) - Dicţionar de psihologie, Editura Babel, Bucureşti;
- Florian, G ( 1996 ) – Psihologie penitenciară. Studii şi cercetări, Editura Oscar Print,
Bucureşti;
- Stănoiu, R ( 2009 ) – Criminologie, Editura Romfel S.R.L. , Bucureşti;
- Stănoiu, R ( 1989 ) – Introducere în criminologie, Editura Academiei, Bucureşti;
- Mitrofan, N., Zdrenghea,V., Butoi,T., ( 2000 ) – Psihologie judiciară, Ediţia a – III –
a, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L, Bucureşti;
- Codul Penal ( 2009 ) – Legea nr. 275/ 2006 privind executarea pedepselor, Editura
Hamangiu, Bucureşti.

Site-uri:
- http://www.psychologies.ro/Dictionar-de-psihologie;
- http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/cele-10-porunci-dumnezeiesti;
- http://psihologiesociala.uv.ro/psihologie-sociala/psihologia-sociala-si-devianta;
- http://dexonline.ro

Anexă
1. Chestionar referitor la gradul de toleranţă faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunea
de omor.
2. Tabele de frecvenţe.

8
Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi
Chestionar nr…………………….....

Vă rugăm să ne sprijiniţi în realizarea unei micro-cercetări. Menţionăm că

informaţiile colectate vor fi tratate în regim de confidenţialitate. Vă rugăm să nu vă indicaţi
numele.
Acest chestionar se referă la gradul de toleranţă pe care îl manifestaţi faţă de persoanle
care săvârşesc infracţiunea de omor. Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi încercuiţi sau bifaţi cu
litera „ X ” varianta care credeţi că descrie cel mai bine ceea ce gândiţi sau simţiţi faţă de
persoanele care săvârşesc infracţiunea de omor.
La acest chestionar nu există răspunsuri corecte sau greşite, „ bune” sau „ rele”. Vă
solicităm să nu omiteţi nici o afirmţie / întrebare.

1. Care ar fi reacţia dvs. la aflarea că în blocul dvs. se va muta o persoană care a fost
condamnată pentru crimă?

1.M-aş muta în 2.Am strânge 3.Aş încerca să 4. Mi-ar fi 5.Aş încerca sa

altă parte semnături ca să aflu mai multe indiferent gasesc o cale de
nu se poată muta despre persoana comunicare cu el
in blocul meu respectivă şi apoi pentru a-i vedea
sa iau o hotărâre intenţiile

2. Cum aţi reacţiona dacă o rudă apropiată ar fi condamnată pentru omor?

1.Aş renega-o 2. Aş întrerupe relaţiile cu 3. Aş încerca să-l sprijin 4. Nu ştiu

ea, dar i-aş ajuta familia cu ce pot pe perioada
detenţiei

3. În ce măsură consideraţi că o persoană condamnată pentru omor se poate recupera social?

1.În foarte mică măsură 2.În mică măsură 3.În mare măsură 4.În foarte mare măsură

4. Motivaţi răspunsul dat la întrebarea precedentă.

5. Aţi angaja o persoană care a ispăşit o pedeapsă privativă de libertate pentru omor?

1.DA 2.NU 3.NU ŞTIU

6. Motivaţi răspunsul dat la întrebarea numărul 5.

9
7. În ce măsură consideraţi că o crimă poate fi provocată de o boală psihică?

1. În foarte mică 2. În mică măsură 3. În mare măsură 4. În foarte mare

măsură măsură

8. În ce măsură consideraţi că în comiterea unei crime există o responsabilitate a victimei?

1. În foarte mică 2. În mică măsură 3. În mare măsură 4. În foarte mare
măsură măsură

9. Credeţi că în comiterea unei unei crime există şi o responsabilitate a comunităţii?

10. Ce aţi face dacă soţul/soţia/iubita/iubitul ar comite o crimă?

1.Aş rupe orice 2.M-aş despărţi 3. Aş încerca să-l ajut 3.Nu ştiu
legătură cât pot

11. În cazul în care copilul dvs. ar săvârşi o infracţiune de omor ce aţi face?
1.Nu aş vrea sa mai 2. Aş încerca să-l 3. La început probabil 4. Nu ştiu
aud de el sprijin cu ce pot că îl voi repinge, dar
ulterior îl voi ajuta

12. În ce măsură o crimă poate fi produsul unui accident nefericit?

1.În foarte mică măsură 2.În mică măsură 3.În mare măsură 4.În foarte mare măsură

13. Motivaţi-vă răspunsul.

14. Credeţi că mass-media influenţează producerea unei infracţiuni de omor?

1.Da 2.NU

15. Daca da, în ce mod?

16. În ce măsură consideraţi că expunerea copilului la un mediu violent favorizează apariţia

unui comportament infracţional?
1.În foarte mică 2.În mică măsură 3.În mare măsură 4.În foarte mare
măsură măsură

Date socio-demografice
17. Sexul

10
 1. Masculin 2. Feminin

18. Starea civilă

1. Necăsătorit 2. Căsătorit 3. Divorțat 4. Concubinaj 5. Văduv

19. Vârsta

1.18-30 de ani 2. 30-40 de ani 3. 40-50 de ani 4. peste 50 de ani

20. Studii

1. Fără 2. IV clase 3. VIII 4. 5. Facultate 6.Studii

studii clase Liceu/şcoală postuniversitare
profesională

21. Venitul familiei

1. mai mic de 2. între 1000- 3. între 2000- 4. între 3000- 5. peste 4000 lei
1000 lei 2000 lei 3000 lei 4000 lei

22. Religia

Vă mulţumim pentru sprijin!

11
12