Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea „Al. I.

Cuza”, Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Instruire Asistata de Calculator


Curs Postuniversitar

PORTOFOLIU

Profesor: Prof. dr. Marius-Ciprian Ceobanu


Cursant: Elena Florentina Creţu

IAȘI, 2019
Tema 1. Argumentați din perspectivă pedagogică, de ce IAC poate fi considerată metodă
didactică sau domeniu al Științelor Educației.
Ultimul sfert de secol a adus importante schimbări în toate domeniile activităţii umane şi
asta în primul rând datorită noilor descoperiri ştiinţifice. Am trecut într-o perioadă foarte scurtă
de la telefon fix, la telefon mobil (din ce în ce mai performant), de la calculatoare cât o încăpere,
la calculator în fiecare încăpere, de la scrisori poştale la SMS-uri şi e-mail-uri. Introducerea
calculatorului în şcoală a dus la deplasarea accentulului de la un mediu de învăţare centrat pe
profesor, la unul centrat pe elev, în care profesorii devin colaboratori şi nu sursa cheie de
informaţii, iar elevii se implică activ în propria lor educaţie. Aşa a luat naştere e-lerning-ul, ce
reprezintă interacţiunea dintre procesul de predare/învăţare şi tehnologiile informaţionale. De-a
lungul timpului s-au dat mai multe definiţii acestui termen: „Orice act sau proces virtualutilizat
pentru a obţine date, informaţii, abilităţi sau cunoştinţe.... Oferirea unor oportunităţi de
învăţare, instruire sau programe educaţionale prin intermediul unor mijloace electronice.....
Modalitate de a facilita şi îmbunătăţi învăţământul prin utilizarea dispozitivelor de calcul şi a
tehnologiei comunicaţiilor...” (Brut,2006)
Calculatorul este utilizat însă nu numai în procesul clasic de predare-învăţare, ci şi în
activitatea psihologilor şi consilierilor şcolari. Activitatea psihologilor şi consilierilor şcolari are
o serie de particularităţi, nu înseamnă predare/învăţare în înţelesul general al termenilor, şi mai
ales nu avem de-a face cu o evaluare clasică, prin note. Psihologul şcolar are menirea de a
descoperi şi dezvolta abilităţi, de a modela comportamente, de a-i învăţa pe elevi să înveţe, de a-i
învăţa să comunice, de a le fi sprijin atunci când dau de greu la şcoală, dar şi (sau mai ales) în
afara ei. Consilierea reprezintă un proces educaţional-formativ în care specialistul (consilierul)
nu are sarcina de a instrui şi nici de a oferi consiliaţilor soluţii prestabilite, ci mai degrabă are
rolul de a-i sprijini pe oameni să se ajute singuri pentru a-şi rezolva problemele şi pentru a se
schimba şi dezvolta în direcţia dorită de aceştia. Consilierea psihopedagogică ajută oamenii să
înveţe să găsească soluţii acceptabile tuturor problemelor cu care se confruntă, inoculându-le
convingerea că stă doar în puterea lor să facă acest lucru.
Calculatorul este pentru consiliere un instrument de lucru care facilitează derularea unei
activităţi mai eficiente şi mai operative, cu un număr mai mare de clienţi.
În cadrul activităţilor de consiliere de grup, activităţi ce se desfăşoară de multe ori cu o
clasă de elevi, utilizarea calculatorului aduce economie de timp, prin prezentarea unor materiale
video la începutul orei urmate de dezbateri. Prezentările în PowerPoint pot fi adaptate funcţie de
categoria de vârstă, fiind mult mai expresive decât o expunere verbală, iar o imagine are
capacitatea de a transmite un mesaj mult mai bine. De asemenea, elevii pot fi antrenaţi în
realizarea de proiecte pe diverse teme utilâzând aceste instrumente pentru e-lerning.
Activitatea de consiliere presupune şi aplicarea de teste şi chestionare pentru identificarea
nevoilor elevilor, pentru evaluarea aptitudinilor acestora, pentru orientarea în carieră etc. Dacă
aplicarea în forma clasică creion – hârtie nu ridică aşa mari dificultăţi, prelucrarea informaţiilor
şi stocarea acestora devine o problemă majoră. Tehnologia vine în ajutorul consilierilor prin
aceea că acum există teste ce se pot aplica utilizând calculatorul, dar ceea ce este mai important e
faptul că oferă şi o prelucrare a acestora, scurtând timpul de la identificarea problemei până la
rezolvarea acesteia. Furnizorii de astfel de programe au pus la dispoziţie şi diverse platforme on-
line ce sunt mult mai complexe. Platformele PED a şi PEDb care sunt puse la dispoziţie de către
firma „Cognitrom” – Cluj Napoca sunt instrumente foarte utile în evaluarea dezvoltării copiilor
(PEDa pentru copii 3 – 6/7 ani, iar PED b pentru 6/7 – 18 ani). Aceste platforme cuprind 50,
respectiv 55 de teste psihologice, etalonate şi validate pe populaţia României, care evaluează
competenţele copilului cognitive, emoţionale, sociale, de temperament, ajută la orientarea în
carieră, urmăreşte evoluţia copilului pe parcursul şcolii etc. Platforma generează şi un prim
raport de evaluare în baza rezultatelor obţinute la teste. O astfel de analiză ar fi practic imposibil
de realizat în manieră clasică. De altfel, nu sunt singurele platforme puse la dispoziţie de către
„Cognitom”. (www.cognitrom.ro) Spaţiul virtual mai găzduieşte şi alţi furnizori de astfel de
servicii.
Consilierul poate desfăşura şi activităţi de cercetare care presupun culegerea multor
informaţii şi mai ales prelucrarea acestora. În ajutorul acestei activităţi a consilierului vin
programele de analiză statistică (cum ar fi SPSS) care contribuie la finalizarea cercetării în timp
optim. Fără ajutorul unor programe de stocare şi analiză a informaţiilor, aceste cercetării ar fi
consumatoare de timp şi le-ar scădea eficienţa.
În gestiunea informaţiilor şi documentelor utilizate în activitatea de consiliere se folosesc
programe de editare a textelor, elaborare şi gestiune a bazelor de date. Nu trebuie neglijată şi
posibilitatea utilizării internetului în activitatea de consiliere. Crearea unui blog sau a unui site
poate facilita o consiliere „la distanţă”, ba chiar poate fi o cale de a pătrunde în universul interior
al persoanei consiliate mult mai facilă, deschiderea clientului fiind mai mare în faţa
calculatorului decât la o întâlnire faţă în faţă.
Din cele enunţate până aici am putea extrage câteva avantaje pe care le oferă utilizarea
calculatorului în activitatea unui consilier, şi anume:
- stocarea unei cantităţi mari de informaţii;
- posibilitatea urmăririi longitudinale a dezvoltării copiilor;
- scurtarea timpului de aplicare şi operativitatea interpretării rezultatelor la diferite teste şi
chestionare;
- reducerea costurilor ( într-un calculator pot fi stocate probe psihologice numeroase, care, în
format clasic ar fi mult mai scumpe);
- adaptarea itemilor funcţie de răspunsul subiectului (calculatorul poate fi programat să prezinte
un anumit item funcţie de răspunsul subiectului la itemul anterior);
- redactarea imediată a raportului psihologic;
- posibilitatea alegerii tipului de consiliere, a programului de intervenţie adecvat şi foarte repede
pentru fiecare caz în parte;
- posibilitatea construirii efective a testelor.
Evident, utilizarea calculatorului are şi unele limite, cum ar fi:
- calculatorul nu poate empatiza cu clientul, nu-şi poate adapta întrebările funcţie de starea
dispoziţională a acestuia;
- calculatorul este un receptor pasiv, feed-back-ul emoţional nu există;
- pot să apară probleme tehnice care să împiedice finalizarea aplicării unor teste;
Utilizarea calculatorului şi a întregului pachet de opţiuni pe care le poate aduce cu sine
(internet, rapiditate în evaluare, interactivitate) în activitatea de consiliere nu poate fi decât în
beneficiul consiliatului. Stapânirea utilizării acestuia de către consilier îi poate aduce doar
beneficii în activitate, contribuind substanţial la atingerea obiectivelor şi la realitarea unei
consilieri de calitate indiferent pe ce direcţie ar fi aceasta ( vocaţională, emoţională, individuală,
de grup etc.).

BIBLIOGRAFIE
1. Brut,M., (2006), Instrumente pentru e-lerning, Editura Polirom, Iaşi
2. Ceobanu,C., (2012-2013) Suport de curs – Instruire asistată de calculator – Modul I de
formare psihopedagogică (învăţământ la distanţă), Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi
3. http://www.cognitrom.ro/prezentare_peda.html
4. http://www.cognitrom.ro/prezentare_pedb.html
Tema 2. Învățarea colaborativă. Caracteristici și aplicabilitate în IAC.

Învăţarea prin colaborare este o metodă de predare şi învăţare prin care se lucrează
împreună, uneori în perechi şi alteori în grupuri mici, pentru a rezolva aceeaşi problemă, pentru a
explora o temă nouă sau a lansa idei noi, etc. Metodele interactive de grup determină şi
stimulează munca colaborativă. Au apărut diverse denumiri pentru a ilustra munca colaborativă
de învăţare în grup: învăţarea prin cooperare, învăţarea colaborativă, învăţarea colectivă,
învăţarea comunitară, învăţarea reciprocă, învăţarea în echipă, studiu de grup sau studiu circular.
Cooperarea, munca alături de cineva presupune colaborare, participare activă la realizarea unei
acţiuni, bazată pe schimbul de propuneri şi de idei. Deşi sunt sinonime, se pot face delimitări de
sens între colaborare şi cooperare. Prin colaborare se înţelege o formă de relaţie între elevi, care
constă în soluţionarea problemelor de interes comun, în care fiecare contribuie activ şi efectiv;
prin cooperare înţelegem o formă de învăţare, de studiu, de acţiune reciprocă, interpersonală/
intergrupală, cu durată variabilă care rezultă din influenţările reciproce ale agenţilor implicaţi.
Învăţarea prin cooperare presupune acţiuni conjugate ale mai multor persoane precum elevi,
cadre didactice, în atingerea scopurilor comune prin influenţe de care beneficiază toţi cei
implicaţi. Colaborarea se bazează pe relaţiile implicate de sarcini, iar cooperarea se bazează pe
procesul de realizare a sarcinii.
Elemente de bază ale învăţării prin colaborare:
- interdependenţă pozitivă: elevii realizează că au nevoie unii de alţii pentru a duce la bun
sfârşit sarcina grupului;
- promovarea învăţării prin interacţiunea direct: elevii se ajută unii pe alţii să înveţe, se
încurajează şi îşi împărtăşesc ideile;
- răspundere individual: performanţa fiecărui elev se evaluează frecvent şi rezultatul i se
comunică atât acestuia, cât şi grupului;
- deprinderile de comunicare interpersonală şi în grup mic: grupurile nu pot exista şi nici nu
pot funcţiona eficient dacă elevii nu au şi/ sau nu folosesc anumite abilităţi sociale absolut
necesare.
- monitorizarea activităţii de prelucrare a informaţiei în grup: grupurile au nevoie de răgaz
pentru a evalua cât de bine şi-au atins scopurile şi pentru a menţine relaţii eficiente de lucru între
membri.

Principiile învăţării colaborative


1. Interdependenţa pozitivă, conform căreia succesul grupului depinde de efortul depus în
realizarea sarcinii de către toţi membrii. Elevii sunt dirijaţi către un scop comun,stimulaţi de o
apreciere colectivă, rezultatul fiind suma eforturilor tuturor.
2. Responsabilitatea individuală, care se referă la faptul că fiecare membru al grupului îşi asumă
responsabilitatea sarcinii de rezolvat.
3. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor sociale, stimularea inteligenţei interpersonale care se
referă la abilitatea de a comunica cu celălalt, de a primi sprijin atunci când ai nevoie, de a oferi
ajutor, la priceperea de a rezolva situaţiile conflictuale.
4. Interacţiunea faţă în faţă ce presupune un contact direct cu partenerul de lucru, aranjarea
scaunelor în grupă astfel încât să se poată crea grupuri mici de interacţiune în care elevii să se
încurajeze şi să se ajute reciproc;
5. Împărţirea sarcinilor în grup şi reflectarea asupra modului cum se vor rezolva sarcinile de
către fiecare membru în parte şi de către colectiv.
6. Se respectă principiile: egalităţii, antiierarhic şi antiautoritar, al toleranţei faţă de opiniile
celorlalţi, al evitării etichetării.
Domeniul de cercetare al Instruirii Asistate de Calculator (IAC) este interdisciplinar, la
proiectarea unui sistem performant IAC contribuind, alături de pedagogie şi ştiinţa
calculatoarelor şi alte discipline, precum: teoria sistemelor şi psihologia cognitivă. Este un
domeniu actual de cercetare ce are în prezent un impact puternic în eficientizarea activităţii
educaţionale. Strategiile pedagogice implementate de sistemele de instruire asistate de calculator
s-au perfecţionat odată cu dezvoltarea sistemelor de calcul, permiţând o asistare a procesului
educaţional prin mijloace specifice. Deşi problematica mecanismelor proceselor de învăţare a
constituit, de-a lungul timpului, un amplu subiect de analiză şi dezbatere în cadrul domeniilor
filosofiei, psihologiei cognitive, pedagogiei, biologiei, medicinii, instruirii asistate de calculator
şi al domeniului învăţării automate din inteligenţa artificială, nu există pâna în prezent în
niciunul din aceste domenii o teorie unanim acceptată asupra învăţării. Învăţământul la distanţă
reprezintă o formă de educaţie în care profesorii şi studenţii sunt separaţi în timp şi/sau spaţiu.
Mijloacele pentru instruire la distanţă s-au diversificat de-a lungul timpului: de la suportul de
curs tipărit, la programele de învăţare prin televizor (transmisie directă sau video), la informaţii
multimedia interactive în timp real. În comparaţie cu educaţia convenţională, cea la distanţă este
mult mai flexibilă, deoarece ea descentralizează procesul de învăţare.
Obiectivele studenţilor în procesul de învăţare pot fi atinse prin promovarea colaborării,
competitivităţii sau a efortului individual de autodepăşire. Fiecare din aceste tipuri contribuie la
formarea sau perfecţionarea profesională a persoanei şi implicit la formarea personalităţii
subiectului.
Învăţarea prin colaborare sau prin cooperare reprezintă una din metodologiile cele mai
studiate de pedagogie în ultimii 20 de ani. Internetul oferă posibilităţi noi de mediere a unei
astfel de cooperări. Sistemele de cooperare se bazează pe: comunicare (schimb de informaţii),
colaborare (oameni care lucrează împreuna) şi coordonare (integrarea lucrărilor individuale într-
o lucrare cu obiective integratoare). În cazul particular al sistemelor educaţionale prin cooperare,
munca este reprezentata de învăţare şi instruirea altor persoane, iar „obiectivul integrator” ar fi
îmbogăţirea cunoştinţelor fiecărui participant la procesul educational, fie el student sau professor.
Din perspectiva sistemelor inteligente de instruire, se face diferenţiere între semnificaţiile
termenilor de colaborare şi cooperare. Cooperarea reprezintă modalitatea prin care mai multe
persoane conlucrează pentru atingerea unor obiective comune, semnifica împărţirea
responsabilităţilor legate de o anumită activitate între participanţi, fiecare participant fiind
răspunzător pentru o anumită parte a activităţii. Colaborarea reprezintă asocierea acţiunilor
participanţilor şi înţelegerea mutuală a sarcinii pe care o au de executat, fiecare participant având
propriile obiective.
Astfel, colaborarea este o activitate coordonată, care constituie rezultatul unui efort
continuu de a construi şi menţine o concepţie unitară asupra unor problem, colaborarea în poate fi
de tip sincron sau asincron şi se poate desfăşura în cadrul a 3 comunităţi:
a) între cei care predau şi cei care urmează cursuri;
b) între cursanţii participanţi la un curs;
c) între profesorii care pregătesc şi susţin astfel de cursuri, pentru acelaşi grup ţintă sau/şi
discipline de învăţământ ce vizează domenii de cunoaştere conexe.

Învăţarea colaborativă - aplicabilitate în IAC.


Ca şi consilier şcolar, în cadrul sesiunilor de consiliere de grup pe care le susţin, îmi este de
un real ajutor IAC-ul, întrucât:
- la baza fiecărei sesiuni de consiliere şcolară de grup am un suport teoretic pe care îl concep într-
un fişier word;
- în cadrul fiecărui suport teoretic concep fişe de lucru iar utilizarea PC-ului îmi este de ajutor
întrucât în acest mod reuşesc să realizez fişe care vizează dezvoltarea abilităţilor elevilor, sunt
colorate şi atractive;
- fiecare sesiune presupune şi o prezentare PowerPoint; acest lucru mă ajută foarte mult întrucât
reţinem 10% din ceea ce citim, 20% din ceea ce auzim, 30% din ceea ce vedem şi
50% din ce vedem și auzim. Totodată, aceste prezentări îmi sunt utile întrucât
provoacă elevii, îi atrag.

În rândurile de mai jos voi expune o lecţie care exemplifica învățarea colaborativă și
aplicabilitatea în IAC.

 Data:
 Subiectul: Decizii pentru o viață frumoasă!
 Teme: Comportamentul, cartea noastra de vizita!
Cum îmi aleg prietenii?
Când cei mari nu sunt lângă noi!
 Clasa: a VII-a
 Timp rezervat: 2 ore
 Subcompetențe:
- Însuşirea şi exersarea unor norme de comportament în grup;
- Aplicarea unor tehnici de autocontrol;
- Exersarea abilităţilor de luare a deciziilor, în contexte variate;
- Identificarea dezavantajelor manifestării comportamentului agresiv;
- Identificarea rolului normelor în viaţa grupurilor de apartenenţă;
- Formarea caracterului pentru înțelegerea și respectarea valorilor fundamentale și a normelor de
comportare într-o relație de prietenie;
- Formarea atitudinilor și a comportamentului responsabil într-o relație de prietenie.
- Dezvoltarea abilităţilor de interrelaţionare în contextul unei relaţii de prietenie;
- Conştientizarea responsabilităţii lor în menținerea unei relații pozitive cu părinții şi profesorii;
- Identificarea şi conştientizarea nu doar a efectelor negative ale migrației, dar inclusiv efectele
pozitive;
- Dezvoltarea abilităţilor de comunicare constructivă și pozitivă cu părintele/ părinții plecați;
- Promovarea sănătîţii şi a stării de bine, prin formarea unui stil de viaţă sănătos şi prevenirea
comportamentelor de risc pentru sănătate.

 Obiective operaționale:
O1 - Să găsească soluţii, reguli care pot contribui la stabilirea unor relaţii bune cu ceilalţi;
O2 - Să identifice situaţiile conflictuale şi modalităţile nonagresive de rezolvare a acestora;
O3 -Să găsească soluţii, reguli care pot contribui la stabilirea unor relaţii bune cu ceilalţi;
O4 – Să identifice avantajele relaţiilor armonioase cu ceilalţi;
O5 – Să înțeleagă esența cuvântului prietenie;
O6 – Să analizeze calitățile unui prieten;
O7 - Să-și formuleze unele reprezentări despre adevărata prietenie;
O8 - Să respecte regulile grupului/ activităţii stabilite de formator la începutul workshop-ului.
O9 – Să participe activ şi conştient la exerciţiile propuse;
O10 – Înțelegerea fenomenului migrației ca eveniment al vieții ce poate avea loc în oricare
societate;
O11 – Sensibilizarea copiilor la necesitățile părinților;
O12 – Facilitarea dezvoltării abilităților de comunicare pozitivă cu părinții înainte de plecare și la
distanță.
O13 – Să conştientizeze importanţa în care interpretăm o situaţie atunci când căutăm soluţii.

 Strategii didactice:
Metode și procedee: intuiția, explicaţia, exerciţii de comunicare, asaltul de idei, expunerea,
dezbaterea, argumentarea, problematizarea, studiul de caz, descoperirea.
Forme de organizare: frontal, independent, în grup.
Mijloace de instruire: video-proiector, foi A4, chestionar, fișe de lucru.

 Metode de evaluare: observarea, manifestarea publică, aprecierea verbală.

Sesiunea începe cu un joc de cunoaştere (prenume/ adjectiv). Participanţii stau în cerc.


Animatorul spune: „Fiecare din noi este o persoană deosebită care merită să fie apreciată şi
iubită”. Animatorul anunţă primul tur, în care fiecare işi va spune numele şi, de exemplu „Elena
Florentina Creţu”. Tot grupul il va aplauda pe cel care se prezintă. In al doilea tur, participanţii se
gandesc la un adjectiv care i-ar descrie. Adjectivul trebuie să inceapă cu aceeaşi literă ca şi
prenumele lor, de exemplu „Eu sunt Elena Florentina şi sunt EMOTIVĂ și FERICITĂ”. În
timpul ultimului tur, participanţii numesc un animal (sunt acceptate şi denumiri depăsări, insecte)
care la fel incepe cu aceeaşi literă ca şi prenumele lor. De exemplu „Elena Florentina, ELEFANT
și FAZAN”.
Sesiunea continuă cu tema Comportamentul, cartea noastra de vizita! Participanților le
sunt prezentate imagini cu diferite persoane îmbrăcate adecvat și neadecvat, se va discuta despre
impactul primei impresii.

AȘA DA!  AȘA, NU PREA! 

Totodată , se va discuta despre prima impresie şi modalităţile de menţinere a acesteia şi


despre faptul ca este foarte important modul în care ne comportăm sau felul în care vorbim.
Instrucțiunea 1: Grupează corect cuvintele după: ,,AŞA DA”/,,AŞA NU” . Elevii sunt grupaţi
pe echipe. Echipelor li se prezintă o fişă, care conține 2 rubrici (,,AŞA DA”/,,AŞA NU”) și un set
de cuvinte, ele trebuind să potrivească cuvintele la cele două rubrici (pe fişe vor avea cuvinte ca:
acceptare, ameninţare, respect, furie, atac etc.). După ce elevii completează fişele se discută
răspunsurile corecte şi fiecare grup se autoevaluează, analizând propriile răspunsuri.
Alegeţi cuvintele potrivite: vulgaritate, acceptare, modestie, ironie, ameninţare, onestitate,
armonie, jignire, îngăduinţă, delăsare, respect, bătaie, liniște, înţelegere, prietenie, furie, atac,
pace, război, negociere, impunere, pedeapsă, recompensă, inițiativă, ajutor, minciună,
înșelăciune, trufie, zgomot, hărnicie, eleganță.
« AŞA DA » « AŞA NU »

Următoarea temă este Prietenia, o comoară de preţ? Împreună cu elevii am


operţionalizat conceptul de prietenie.
Instrucțiunea 2: Propuneți idei, cuvinte\ îmbinări de cuvinte la întrebarea: CE ESTE
PRIETENIA? Se lucrează pe grupe. Fiecare grupă va primi cate o fişă. Va fi desemnată
câştigătoare grupa care va găsi cât mai multe variante.

CE ESTE PRIETENIA?

Sarcina 3 (individuală): Completați următoarea schiță: Trăsături comune cu ale prietenului tău

La final se va discuta cu elevii pe baza fişelor.


A treia temă Când cei mari nu sunt lângă noi! a presupus vizionarea a două filme în care
se regăsera mărturia a 2 copii a căror părinţi lucrează în străinătate şi ce presupune acest fapt,
care sunt efectele plecării părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă, care sunt necesitățile copiilor
rămași acasă fără unul sau ambii părinți: nevoia de siguranță și protecție, nevoia de dragoste și
afecțiune.
nevoia de atașament, nevoia de comunicare, nevoia de aprobare și acceptare, nevoia de
încurajare, stimulare și apreciere, etc.
În ultima parte a sesiunii, elevilor li s-a prezentat o serie de imagini cu dublă
semnificaţie, cu scopul de a conştientiza că de multe ori aparenţele pot fi înşelătoare şi că orice
situaţie indiferent cât ar fi de dificilă are şi o soluţie, totul depinzând de unghiul din care este
percepută.
La final se discută cu elevii despre cum s-au simțit pe parcursul activității, ce le-a plăcut
cel mai mult, ce au reținut din activitate. Totodată, sunt rugați să aprecieze/ evalueze activitatea
prin încercuirea „mutriței” care seamănă cu dispoziția pe care o are în acel moment, referitor la
activitatea ce tocmai s-a încheiat.

Bibliografie
1. Flueraş,V., (2005), Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de ştiinţă,
Cluj-Napoca;
2. Ceobanu,C., (2012-2013) Suport de curs – Instruire asistată de calculator – Modul I de
formare psihopedagogică (învăţământ la distanţă), Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi
3. Oprea, L., (2008), Strategii didactice interactive - repere teoretice si practice - editia a III-a
revizuita si adaugita, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Tema 3. Accesati site-ul: https://www.manuale.edu.ro/. Din lista prezentată, selectaţi un manual
pe care îl veţi analiza critic, prezentând avantaje, dar şi limite ale utilizării acestuia. Descrieţi o
secvenţă de lecţie în cadrul căreia puteţi utiliza manualul digital.

Autorul analizei: Elena Florentina Creţu


Manualul supus analizei:
„Ştiinţe ale naturii”, manual pentru clasa a III-a, semestrul I, manual în conformitate cu
Programa şcolară pentru disciplina ŞTIINŢE ALE NATURII, clasele a III-a – a IV-a, aprobată
prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5003 din 02.12.2014.
Autori: Cleopatra Mihăilescu
Tudora Piţilă
Nicolae Ploscariu
Eana-Mihaela Preda
Referenţi:
Prof. univ. dr. Gheorghe Tomşa (Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei)
Prof. gr. I Nicoleta Ghiocel (Şcoala Gimnazială „Sfinţii Constantin şi Elena“, Bucureşti)
Activităţi digitale interactive şi platformă e-learning: Learn Forward Ltd.
Semestrul I. - ISBN 978-606-710-313-7
Grupul Editorial ART
Număr de pagini: 48
În ceea ce priveşte evaluarea manualului, afară de grila – suport pe care am realizat-o
pentru a avea la îndemână un instrument de evaluare, am avut în vedere criteriul ştiinţific
(corectitudinea informaţiilor, coerenţa, abordarea interdisciplinară a conţinuturilor disciplinelor
de studiu, etc), criteriul pedagogic (accesibilitatea limbajului şi sistematizarea conţinuturilor,
asigurarea activismului elevilor prin sarcini de lucru diversificate, promovarea activităţilor
independente, stimularea imaginaţiei elevilor, a gândirii creatoare, a învăţării prin descoperire,
probe de evaluare şi autoevaluare etc.), criteriul igienicii şi esteticii (lizibilitatea textului,
formatul manualului, calitatea hârtiei şi a cernelii, a ilustraţiilor, colorit, designul coperţilor, etc).
Grilă suport analiză manual:
I. Conţinuturile învăţării
II. Criteriul pedagogic
III. Ilustraţiile
IV. Stilul de redactare

I. Conţinuturile învăţării:
a) Puncte tari:
- Conţinuturile învăţării sunt în conformitate cu obiectivele programei şcolare.
- Sunt la nivelul de înţelegere al elevilor, respectând logica ştiinţei (unele activităţi de învăţare
pot fi realizate de către elev fără intervenţia învăţătorului).
- Sunt variate, actuale, însoţite de ilustraţii corespunzătoare.
- Fiecare lecţie se realizează pornind de la concret intuitiv la general, de la simplu la complex.
Elevii observă, îşi actualizează vechile cunoştinţe pentru a putea integra noile achiziţii.
Conceptele sunt clar exprimate de la elementar la superior pentru a facilita reţinerea. Activitatea
de învăţare se continuă apoi cu exerciţii, teme şi metode variate care implică jocul, activitatea
practică, experimentul, fişe de lucru.
- Sunt prezente activităţi trandisciplinare prin rubricile „Coţul curioşilor”, „Citim şi aflăm”,
„Mod sănătos de viaţă”.
- Contribuie la formarea atitudinilor morale de protecţie a naturii, la dezvoltarea valorilor
morale şi sociale.
b) Puncte slabe:
- Sunt strecurate greşeli de exprimare, exprimarea nu este cea mai adecvată (de exemplu, la pag.
34 întâlnim exprimarea „Sub formă de apă sărată se găseşte în mări şi oceane” sau la pag. pag.
35, „Oamenii consumă apă pentru igiena corporală, activităţi casnice, prepararea hranei şi pentru
băut”.
- Ilustraţiile nu sunt de cea mai bună calitate, sunt un pic pixelate.

II. Criteriul pedagogic:


a) Puncte tari:
- Limbajul folosit este accesibil nivelului la care se află elevii.
- Conţinuturile sunt sistematizate adecvat, vin în întâmpinarea nevoilor de învăţare ale copiilor
- Sarcinile de lucru diversificate, activităţile independete propuse asigură activismul elevilor,
stimulează imaginaţia, gândirea creatoare, învăţarea prin descoperire, etc
- Metodele recomandate şi utilizate în manual corespund exigenţelor pedagogice privind
învăţarea activă, solicitând activităţi de cercetare din partea elevilor.
- Fiecare unitate de învăţare se finalizează cu un test de evaluare.
- Activităţile de învăţare, exerciţiile propuse sunt formulate clar şi precis.
b) Puncte slabe:
- Apar noţiuni ştiinţifice fără a fi explicate (de exemplu: pădurile de foioase), suportul intuitiv
fiind insuficient în înţelegerea noţiunilor, înregistrându-se astfel scăpări în ce priveşte respectarea
particularităţilor de vârstă.

III. Ilustraţiile:
a) Puncte tari:
- Ilustraţiile din manual se justifică şi corespund conţinuturilor.
- Sunt corect plasate în pagină şi transmit informaţii.
b) Puncte slabe:
- Grafica la unuele ilustraţii nu este de cea mai bună calitate, imaginile apar uşor pixelate.

IV. Stilul de redactare:


a) Puncte tari
- Textul este clar şi precis.
- Textul este lizibil iar formatul acestuia este atractiv.
- La pagina 3 este prezentat manualul şi explicaţia siglelor utilizate în acesta.
- La unele secvenţe ale u nităţilor de învăţare există posibilitatea utilizării formatelor audio.

Concluzii:
Unităţile de învăţare sunt structurată astfel încât să se asigure coerenţa conţinuturilor şi a
informaţiilor transmise, prin organizarea tematică a acestora. Fiecare unitate, în pagina de
deschidere, prezintă în mod explicit competenţele generale şi cele specifice pe care elevul le va
dobândi în urma activităţilor de învăţare parcurse. Unităţile de învăţare conţin pagini separate
dedicate activităţilor de recapitulare – evaluare. Rubricile fiecărei lecţii orientează în mod
sistematic şi riguros parcursul didactic de urmat. Experimentele propuse şi textele pentru
lectură din fiecare volum oferă elevului prilejul de a-şi îmbogăţi orizontul cunoaşterii
şi îi oferă o binemeritată pauză de odihnă activă. Ilustraţiile din manual corespund
conţinuturilor capitolelor, sunt sugestive, plasate corect ȋn pagină, iar explicaţiile care le însoţesc
sunt clar formulate.
Manualul respectă cerinţele programei, care este unitară şi obligatorie, drept pentru care
oferă suportul pentru realizarea competenţelor, capacităţilor şi abilităţilor elevilor.

Descrieţi o secvenţă de lecţie în cadrul căreia puteţi utiliza manualul digital.


Utilizarea manualului digital la unitatea de învățare „Caracteristicile viețuitoarelor” din
cadrul aceluiaşi manual, se poate realiza pornind de la predare/învățarea cunoștințelor prin
metodele expunerii și explicației și poate continua cu o prezentare Power Point în care să fie
prezentate imagini pe baza cărora împreună cu elevii să se extragă caracteristicile vieţuitoarelor,
realizându-se astfel interactivitatea orei. Apoi, cu ajutorul formatului digital al manualului, pot fi
vizionate filmele suport cu privire la tema unităţii de învăţare, iar pe baza acestor material elevii
vor fi provocaţi să intervină şi să completeze informaţiile deja prezentate. Pentru o mai mare
atractivitate, s-ar putea utiliza un joc educaţional digital prin care elevii să fie oarecum
recompensaţi şi totodată să le fie reactualizate informţiile achiziţionate.
Astfel, manualul digital ajută profesorul să faciliteze şi să dinamizeze procesul de predare
învăţare, să crească atractivitatea pentru materia predată, să implice mai mult elevii în cadrul
lecţiilor, să treacă de la lecţiile centrate pe transferul de cunoaştere la cele centrate pe formarea
de competenţe şi dezvoltarea de cunoştinţe și să eficientizeze administrarea proceselor
educaţionale.

Bibliografie:
1. Ceobanu,C., (2012-2013) Suport de curs – Instruire asistată de calculator – Modul I de
formare psihopedagogică (învăţământ la distanţă), Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi.
2. Cucoș, C., (2002) Pedagogie, Ediția a doua revăzută şi adăugită, Polirom, Iași.
3. https://www.manuale.edu.ro/