Protocolul gandirii cu voce tare

Acesta reprezinta un procedeu prin care elevul este pus sa enumere, cu voce tare,
toti pasii pe care i-a parcurs in rezolvarea unei probleme. Un essential aspect al
acestui procedeu il reprezinta modelul gandirii cu voce tare oferit de cadrul didactic.
Pasii rezolvarii unei probleme sugerati de Polya sunt :
Sa intelegem problema : acest pas initial reprezinta descoperirea si intelegerea
cerintelor
- Care este necunoscuta?
- Care sunt datele
- Care este conditia?
Sa intocmim un plan: ca acest pas sa fie bine realizat trebuiesc stabilite legaturile
dintre elemente, relatia dintre necunoscuta si datele problemei.
Realizarea planului: punerea in aplicare a planului.
Privirea retrospective: in acest pas se verifica solutia.

L. Lafortune si L. Saint-Pierre vin in ajutorul profesorilor cu o serie de materiale utile

in interventia asupra dimensiunii metacognitive a invatarii.
Pentru aplicarea tehnicii protocolului gandirii cu voce tare se propun urmtoarele
modalitati de realizare:
Elevii sunt grupati cate doi, fiecare echipa lucreaza la o problema. Rolurile
membrilor echipei sunt diferite : unul rezolva problema, iar celalalt ii observa
comportamentul. Primul elev citeste enuntul, apoi continua sa exprime, cu voce
tare, tot ceea ce face si cum gandeste pentru a rezolva problema. Cel care observa
trebuie sa urmareasca foarte atent rezolvarea si sa puna intrebari ori de cate ori nu
intelege ceva. Este necesara o grila de observatie pentru a urmari cu atentie
rezolvarea problemei. In caz ca cel care rezolva problema se incurca, celalalt poate
sa-l ajute pentru a termina de rezolvat problema. Se trece apoi la rezolvarea unei
noi probleme si se schimba rolurile intre cei doi elevi.
Rolul profesorului este de a supraveghea, corectarea si oferirea unui model de
gandire cu voce tare.

Tehnica autochestionarii
O serie de instrumente ajutatoare sunt oferite de G. Meyer, prin care elevul este
ajutat sa constientizeze procedurile si strategiile pe care le-a utilizat sau pe care le
va utiliza pentru a reusi intr-o sarcina.
Initierea elevilor in tehnica autochestionarii se face intr-o secventa didactica in care
profesorul imparte elevilor materialele de studio si le cere sa imagineze si s-a scrie
patru intrebari care ar putea fi puse la urmatoarea testare de cunostinte. La inceput
elevii lucreaza individual, iar apoi se grupeaza pentru a se pune de accord cu
intrebarile si pentru a elabora raspunsurile. La final profesorul sintetizeaza pe tabla
elementele importante ale temei descoperite de fiecare grup.
5.6 Exemple de cunostinte si abilitati metacognitive
In acest subcapitol autoarea afirma ca idea de la care a pornit este ca metacognitia
poate contribui la depasirea dificultatilor in invatare ale elevilor. Accesul la
rationamentul metacognitive depinde, in mare parte, de maniera in care profesorul
concepe activitatile de predare-invatare. Aplicare rationamentului metacognitiv in
invatare inseamna constientizarea permanenta, de catre elev, a felului in care
invata, a metodelor pe care le foloseste si a rezultatelor pe care acestea le produc.
Exemplu prezentat in subcapitol prezinta elevul care trebuie sa desfasoare o lectura
reflexiva a unei sarcini de invatare urmarind anumie etape: sa estimeze dificultatea
sarcinii, sa anticipeze strategia de rezolvare, consumul de timp si effort, sa planifice
etapele de rezolvare.
Este propusa o lista de cunostinte si abilitati metacognitive pe care profesorul ar
trebui sa le include in demersul pedagogic:
A) Cunostinte metacognitive
a) Cunostiinte referitoare la persoane:
Elevul va fi capabil: - sa descrie metodele de invatare pe care le utilizeaza;
- sa numeasca tipul de sarcina de invatare in care se
descurca cel mai
bine (sarcini verbale, sarcini numerice)
- sa numeasca tipul de sarcina de invatare in care se
descurca cel mai
putin;
- sa realizeze comparatii intre performantele proprii
si cele ale colegilor
in anumite tipuri de sarcini (domenii specifice)
- sa cunoasca tipul de memorie care il avantajeaza
cel mai mult;
- sa cunoasca faptul ca memoria are o capacitate
limitata.

b) Cunostiinte referitoare la sarcina

Elevul va fi capabil: - sa cunoasca faptul ca sarcinile au diferite grade de
dificultate si
complexitate;
- sa stie cum se estimeaza gradul de dificultate al
unei sarcini;
- sa cunoasca faptul ca intr-o sarcina de invatare
trebuie pornit de la
 cerintele sarcinii;
- sa cunoasca modul in care se delimiteaza
obiectivele, cerintele si
necunoscutele sarcinii.

c) Cunostiinte referitoare la strategii

Elevul va fi capabil: - sa cunosca strategii diferite de abordare a unei
sarcini in functie de
de domeniu
- sa precizeze in ce situatii este mai eficienta o
anumita strategie in
raport cu o alta;
- sa stie cum se face un rezumat, cum se extrage o
idee principala;
- sa indice etapele rezolvarii unei probleme;
B) Abilitati metacognitive
a) Strategii de planificare
Elevul va fi capabil sa anticipeze modalitatea de realizare a sarcinii;
- sa identifice cunostintele prealabile pe care le
implica realizarea sarcinii;
- sa aleaga modalitatea optima de realizare;
- sa fixeze obiectivele ce trebuie atinse;
- sa estimeze posibilitatile de rezolvare a sarcinii;
- sa descrie etapele;
- sa stabileasca similitudini intre sarcina data si alte
sarcini rezolvate.

b) Strategii de control
Elevul va fi capabil : - sa-si automonitorizeze activitatea pe parcursul
desfasurarii ei;
- sa verifice corectitudinea unei solutii;
- sa identifice erorile in caz de insucces;
- sa discute strategiile cele mai dificile;
- sa precizeze criteriile de evalare.
c) Strategii de reglare
Elevul va fi capabil sa tranfere strategii de succes in rezolvarea unor
sarcini noi;
- sa-si schimbe strategia de lucru
- sa nu abandoneze sarcina in cazul aparitiei unor
obstacole.

Pentru o mai buna insusire a cunostintelor metacognitive, profesorul

trebuie sa introduca in practica predarii sarcinii intrebarile metacognitive,
iar cu ajutorul acestora profesorul il va ghida pe elev in dezvoltarea unui
comportament metacognitiv.

Solicita o justificare: De ce ai procedat astfel? De ce prefer acest demers?

Ce te face sa crezi ca vei reusi?
Provoaca o prize de constiinta: Ce este nou pentru tine in aceasta sarcina?
Ce ai invatat din aceasta sarcina?
Solicita o autoevaluare: Care este gradul de siguranta? Pana la ce punct
esti satisfacut?
Solicita elevului o verbalizare a reflectiei: Spune cu voce tare, ce gandesti
cand te afli in fata unei astfel de sarcini? Ce dificultati ai intalnit si cum ai
procedat?
Solicita analiza strategiilor utilizare: Care este eficienta strategiilor
utilizare? Ce alte strategii ar fi putut fi utile? Ce ai modifica intr-o noua
rezolvare a sarcinii si de ce?
Solicita transferal procedurilor: Ce vei reutiliza intr-o sarcina
asemanatoare?

In concluzie , in finalul subcapitolului autoarea considera ca metacognitia

poate reprezenta si o problema de management al invatarii.
O buna punere in practica a abilitatilor metacognitive ale unui elev l-ar
putea ajuta sa-si coordoneze si optimizeze procesele de invatare, astfel
devenind mai autonom in gestionarea sarcinilor de invatare.