Educație fizica și sport adaptat.

Proiectarea instruirii
Pentru realizarea obiectivelor educaţiei
fizice şi sportului adaptat este foarte
importantă capacitatea profesorului de a
controla următoarele variabile ale
instruirii:
 particularităţile subiectului prin
cunoaşterea acestora;
 modificarea deprinderilor motrice în
sensul creşterii accesibilităţii lor
pentru persoanele în cauză;
 adaptarea ramurilor de sport prin
modificarea echipamentelor și a regulilor
de joc. Particularităţile
subiectului
Este una dintre variabilele ce presupun
din partea profesorului o informare atentă
asupra tipului de deficienţă, etiologiei
acesteia şi nivelul de dezvoltare a
capacităţii motrice a subiectului.
 În funcţie de aceste particularităţi
profesorul va decide:
 stilul de instruire pe care îl va adopta:
structurat, direct sau nondirectiv,
euristic;
 condiţiile de mediu, respectiv tipul de
deprinderi care vor fi însuşite:
deschise-
închise, în funcţie de influenţele care
se doresc să se exercite asupra subiecţilor;
 materiale didactice, echipamente
necesare, adaptate tipului de
deficienţă;
 mărimea grupului în care se vor
desfăşura activităţile de educaţie
fizică şi sport;
 motivaţia care angrenează
persoanele cu deficienţe în
practicarea exerciţiilor.
Modificarea tehnologiei didactice.
 Profesorul trebuie să ştie că
fiecare categorie de deficienţă impune
o serie de
modificări a tehnologiei didactice,
modificări în scopul facilitării
receptării mesajelor educaţionale de
către subiecţi. Astfel, în cazul
deficienţilor senzoriali se pune
problema valorificării simţurilor
valide, care oferă modalităţi
compensatorii de învăţare (pentru
persoanele cu deficienţă de vedere, se
vor utiliza predominant stimuli
auditivi şi tactili – kinestezici), în timp
ce pentru cei cu deficienţe fizice se va
pune accent pe solicitarea segmentelor
valide.
Modificarea ramurilor de sport .
Accesibilitatea, ca principiu general de
instruire, se va traduce în cazul
persoanelor cu deficienţe şi prin
 modificarea regulamentelor de
practicare a ramurilor de sport.
Aceasta se poate realiza în
următoarele direcţii:
 adaptarea suprafeţelor de joc
(dimensiuni, suprafaţă);

 modificarea echipamentelor (mingi

mai uşoare, mingi sonore),
modificarea înălţimii fileului, a
mesei de joc pentru tenis de masă;
 modificarea regulilor de joc, a
numărului de jucători din echipă,
menţinând însă unele reguli de
bază.
Toate aceste aspecte legate de creşterea accesibilităţii practicării diferitelor ramuri de sport de către
subiecţi solicită din plin creativitatea profesorului şi chiar a practicanților. Vocabular : Adaptat:
conform DEX desemnează “ceva care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerinţe sau
pentru a fi întrebuinţat în anumite împrejurări, care este potrivit pentru ceva. Deficienţa - reprezintă
“pierderea sau perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri fiziologice, anatomice
sau psihice; aceasta desemnează o stare patologică, funcţională, care afectează capacitatea de
muncă dereglând procesul de adaptare şi integrare în mediul natural și social.” .
Sportul adaptat constituie o ramură a sportului care utilizează structuri motrice, reguli specifice,
condiţii materiale şi organizatorice modificate şi adecvate cerinţelor proprii diferitelor tipuri de
Sportul în scaun rulant este o
deficienţe(nevoi speciale) Stănescu M. 2004.
modalitate eficienta de incluziune a persoanelor cu
dizabilitati si are multiple beneficii, atât în plan fizic, cât
si în plan social si psihologic. De asemenea, sportul este
o parte importanta a procesului de recuperare activa
pentru persoanele care au devenit utilizatoare de
scaune rulante ca urmare a unor accidente si contribuie
la dezvoltarea abilitatilor de viata independenta.
Exista o gama larga de sporturi disponibile pentru persoanele in scaun cu
rotile care pot fi jucate pentru distractie sau in competitii. Sporturile potrivite
pentru utilizatorii de scaun cu rotile sunt baschet, rugby, tenis, schi nautic,
motocross si chiar inot. Fiecare sport a fost modificat cat mai mult posibil pentru a-
si pastra scopul, dar si pentru a putea fi jucat de catre cei cu mobilitate redusa.

Unele sporturi sunt deja cunoscute in comunitatea sportivilor cu handicap, in timp

ce altele nu sunt inca la fel de populare. De-a lungul timpului, sportul a devenit din
ce in ce mai prietenos cu scaunele cu rotile si, prin utilizarea tehnologiei, se
dezvolta noi echipamente care contribuie la cresterea mobilitatii. Acest lucru le-a
dat utilizatorilor de scaune rulante posibilitatea de a-si arata abilitatile si de a
castiga stima de sine prin activitatea pe care o desfasoara.

Cele mai frecvente sporturi practicate de utilizatorii scaunelor cu rotile, datorita

sigurantei pe care o ofera, dar si datorita unui efort fizic moderat, sunt tenisul,
ciclismul, badmintonul si bowlingul. Aceste sporturi ofera atat divertisment, cat si
suficienta concurenta, dar nu sunt deloc brutale si solicitante.

Totusi, cele mai practicate sporturi din intreaga lume sunt baschetul, hocheiul si
fotbalul. Acestea sunt putin mai periculoase din cauza contactului fizic si a riscului
mai crescut de ranire, tocmai de aceea necesita echipamente speciale care sa
asigure protectie, echilibru, stabilitate si mobilitate suplimentara.

Alte sporturi distractive si competitive, dar periculoase sunt schi nautic si schiatul
pe zapada. Aceste sporturi includ viteza si daca nu sunt efectuate in mod corect, pot
cauza raniri. Motocross-ul este cel mai periculos dintre toate sporturile, deoarece
utilizatorul foloseste scaunul cu rotile special pentru a prinde viteza si pentru a
efectua trucuri periculoase. Desigur, se folosesc manusi si casca, insa pierderea
controlului poate duce la caderi.
In fiecare sport exista niveluri diferite de competente necesare si, cel mai important,
implica emotii si trairi puternice. Sportul da persoanelor posibilitatea de a face
parte dintr-o echipa si de a impartasi experiente similare, de a socializa si de a se
conecta cu oameni si experiente ca maresc increderea in sine.