6.

SEMNELE CLINICE ALE SDR DE NEURON MOTOR PERIFERIC

În sindromul de neuron motor periferic deficitul motor este limitat, există

hipotonie musculară cu reflexe osteotendinoase diminuate sau abolite şi apar atrofii
musculare la nivelul paraliziei.
Deficitul motor este limitat la un grup muscular cu aspect
poliomielitic, radicular, plexular sau nevritic. Paralizia interesează toate
componentele activităţii motorii (voluntară, automată şi sincinetică).
Hipotonia musculară intereseaza acelasi sector muscular ca si paralizia.
Reflexele osteotendinoase sunt diminuate sau abolite.
Reflexele cutanate pot fi diminuate sau abolite in raport cu sediul leziunii.
Atrofiile musculare se instaleaza lent dupa saptamini de la agresiunea NMP.
Aceasta atrofie se numeste secundara deoarece se produce ca urmare a lezarii
nervoase si trebuie diferentiata de atrofia primara care se intilneste in bolile
musculare. Reactia idiomusculara reprezinta contractia musculara determinata de
percutia mecanica a muschiului. Aceasta este conservata o perioada indelungata in
atrofiile musculare neurogene si alterata rapid in cele miogene.
În leziunile cu evoluţie lentă asupra corpului neuronului motor periferic apar
fasciculaţii musculare care sunt contractii spontane dezorganizate ale unitatilor
motorii in grupele musculare denervate care se pot observa la inspectia tegumentelor
respective, insa care nu pot deplasa segmentul respectiv (exemple: poliomielita
anterioară cronică şi scleroza laterală amiotrofică). Exista si fibrilatii: contractii cu
aceleasi caractre, care se rezuma la fibre musculare izolate; nu se pot vedea la
inspectie ci numai prin examenul elecromiografic (EMG).
EMG arată modificări neurogene.