REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul XX, Nr. 3 (228) – martie 2019
Editatã cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte
Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România

Ne trebuie un Spiru Haret

Circulã încã în mediul ºcolar dâmboviþean o poveste despre legendarul inspector
ºcolar pentru învãþãmântul primar, Dumitru Viºinescu.
Era o iarnã cumplitã. Se aºtepta chiar închiderea ºcolilor. Într-o dimineaþã geroasã,
urnindu-se cu greu printre nãmeþi, în faþa ºcolii primare dintr-un sat din nordul judeþului, a
oprit GAZ-ul Inspectoratului ªcolar Judeþean. Inspectorul Viºinescu a intrat în ºcoalã (ºcoliþa
era cu predare simultanã) uimit de liniºtea adâncã. În clasã, numai elevii singuri, aplecaþi
asupra cãrþii de citire, scriind sau desenând. Întrebaþi unde este Tovarãºul, unul dintre ºcolari,
poate ºeful clasei, a zis nu vedeþi, tovarãºe inspector, ce e afarã, vine greu, cã merge pe jos 5
kilometri. Dupã un sfert de orã neobiºnuind sã stea degeaba, inspectorul intrã în rolul dascãlului.
Ascultã copiii – pe unii la citire, pe alþii la matematicã la tablã, în timp ce alþii citeau la cunoºtinþe
despre naturã sau desenau. Uimit ºi bucuros cã ºtiau carte copilaºii, tocmai când sã treacã la
lecþia nouã, inspectorul ºi copiii, care zâmbeau complice, aud tropãituri ca ºi când cineva se
scutura de zãpadã, ºi în clasã intrã nins ºi roºu la faþã învãþãtorul Pandelescu care, dupã ce-l
salutã aproape amical pe tovarãºul inspector, cãruia nici nu-i mai motiveazã întârzierea de mai
bine de o orã, trece la catedrã. Nu puteam, dom’le, sã nu-i dau „foarte bine” cã ºtiau elevii lui
carte serioasã... Ce dacã întârziase, ar fi motivat inspectorul!
Din nefericire, azi astfel de ºcoli ºi de învãþãtori sunt istorie. Cineva de sus a hotãrât, din
raþiuni economice s-a zis, sã se închidã aceste ºcoli rurale iar ºcolarii sã meargã la cele de
centru aflate adesea la mulþi kilometri distanþã. Închipuiþi-vã prin ce trece un copil de 6 ani
care-ºi începe ziua de ºcolar la ora 6 dimineaþa?! S-a „economisit” salariul ºi aºa modest al
unui învãþãtor, plãtindu-se în schimb un ºofer ºi un autobuz ºcolar. N-ar fi singura anomalie.
În învãþãmântul nostru se contureazã o serioasã ameninþare pentru siguranþa evoluþiei
viitoare a naþiunii: un sfert din copiii þãrii pãrãsesc ªcoala pânã la clasa a 12-a, în timp ce
20% din absolvenþii gimnaziului nu pot citi ºi înþelege un text fiind „analfabeþi funcþional”, iar
48% au fost notaþi sub 5 la recentele simulãri ale evaluãrilor naþionale. ªi numai exodul
pãrinþilor risipiþi în întreaga Europã sau metodele învechite de predare hulite de noii pedagogi
nu explicã aceastã crizã a ªcolii româneºti. Mai grav, abandonul ºcolar a ajuns la 20%, cifre
de neconceput în Uniunea Europeanã. E de mirare ºi trist unde a ajuns învãþãmântul românesc
dupã ce, începând cu 1990, la cârma ªcolii s-au perindat aproape 30 de miniºtri, toþi numiþi
politic la conducerea celui mai important minister pentru o naþiune grijulie cu viitorul sãu.
Se spune cã, unui viitor prim-ministru venit în faþa lui Carol I (48 de ani de domnie
sub deviza „nimic pentru mine, totul pentru þarã”) pentru a-i prezenta componenþa
cabinetului, regele, membru de onoare al Academiei Române din 1867, despre care
Regina Elisabeta spunea cã este „o persoanã care-ºi poartã coroana ºi în somn”, i-ar fi
zis – citat din memorie: „Pune ce miniºtri vrei dumneata, dar la Externe pune pe cineva
cu doctoratul la Sorbona, iar la Educaþie ºi Culte, lasã-l pe Spiru Haret cã ºtie el ce
face.” Este superfluu sã amintesc ce a realizat academicianul Spiru Haret în cele trei
legislaturi cât a fost Ministru al ªcoalelor.
Dupã cei 30 de miniºtri perindaþi la Învãþãmânt ne trebuie un Spiru Haret. De aflat
l-am afla, dar cine sã-l numeasc㠄nepolitic”? În numãrul viitor despre manuale ºi
despre adevãratele examene.
Mihai Stan
 REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR Marcã înregistratã OSIM
TÂRGOVIªTENI ISSN 1582-0289
Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR
de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Vali Niþu

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Marin Iancu

Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Alexandru Pompiliu
Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Savian Mur
Florentin Popescu George Coandã Titi Damian
Liviu Grãsoiu Victor Petrescu
George Anca Margareta Bineaþã SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Ioan Adam Nicolae Scurtu Iulian Filip
Iordan Datcu Emil Stãnescu Nicolae Dabija
Sultana Craia Corin Bianu Vasile Romanciuc
Marian Popa George Toma Veseliu Ianoº Þurcanu
In memoriam: Ion Mãrculescu Aurelian Silvestru
Mircea Horia Simionescu Dan Gîju
Mihai Gabriel Popescu Petre Gheorghe Bârlea TEHNOREDACTOR
Mircea Constantinescu Mihai Miron Loredan Marcu
Henri Zalis Niculae Ionel
Gheorghe Buluþã Agnes Erich GRAFICà – Iulian Filip
Radu Cârneci Ana Dobre Alexandru Coman
Manole Neagoe
În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã
de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4000-8000 cu spaþii).
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
1.III.1945 – S-a nãscut Maria Georgescu
2.III.1976 – S-a nãscut Paula Elena Albu
3.III.1863 – A murit Iancu Vãcãrescu (n.1792)
4.III.1951 – S-a nãscut Virgil Voinescu-Orãºanu
4.III.1956 – S-a nãscut Dumitru Ungureanu
5.III.1914 – S-a nãscut Marta Anineanu (m.2000)
5.III.1982 – A murit Florica Mumuianu (n.1908)
7.III.1933 – S-a nãscut Lucian Penescu
8.III.1952 – S-a nãscut Gandy Romulus Georgescu
9.III.1947 – S-a nãscut Ion Vrãbiescu (m.1996)
11.III.1943 – S-a nãscut Pavel Papazian (m.1999)
13.III.1910 – S-a nãscut Ion G.Vasiliu (m.1985)
15.III.1831 – S-a nãscut Pantazi Ghica (m.1882)
16.III.1947 – S-a nãscut ªtefan Ion Ghilimescu
16.III.2017 – A murit Ion ªerban Fãlculete (n. 1944)
18.III.1936 – S-a nãscut Paul Sân-Petru
19.III.1899 – S-a nãscut I.D. Pietrari (m.1984)
19.III.1918 – S-a nãscut George Ciorãnescu (m.1993)
20.III.1948 – S-a nãscut Niculae Ionel
24.III.1940 – S-a nãscut Elena Bãlan-Osiac
25.III.1880 – S-a nãscut Constantin C. Diculescu (m.1936)
25.III.1912 – S-a nãscut Sabina Cornelia Stroiescu (m.1989)
25.III.1942 – S-a nãscut Ioan Viºan
26.III.2004 – A murit Alecu Vaida-Poenaru (n.1924)
27.III.1937 – S-a nãscut Valeriu Liþã Cosmin (m.1993)
29.III.1975 – S-a nãscut Pompiliu Alexandru

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CUPRINS
EDITORIAL: MIHAI STAN – Ne trebuie un Spiru Haret ................................................... 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – Cât pe ce ...................................................................... 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Magda Isanos, fiinþ㠄învãlmãºit㔠..................... 6
IN MEMORIAM: Margareta Cristea-Bineaþ㠖 Dor de tata... ......................................... 7
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Fundamente relaþionale ..................................... 10
POVESTEA DINTRE VORBE: Liviu Grãsoiu – O sugestie – Teatrul lui Adrian Maniu .... 13
ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: Mãdãlina Simionescu (Cojocaru) – Paltonul de varã
sau re-compunerea fiinþei prin scris ...................................................................... 16
ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu – Literatura comparatã ºi contribuþia
lui Alexandru Ciorãnescu (2) ................................................................................. 20
UN CLASIC PRINTRE ROMANTICI: Petre Gheorghe Bârlea – Grigore Alexandrescu.
Expresia artisticã a unei atitudini civice ................................................................ 23
REMEMBER: Marin Iancu – Scrisul ca mod de existenþã. Octav ªuluþiu ....................... 26
ANGAJÃM PERSONAJE: Vasile Bardan – O invitaþie în labirint .................................... 29
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Scrisori în versuri
din Primul Rãzboi Mondial .................................................................................... 32
ARHITECTURI LUDICE: Lina Codreanu – Galeria de portrete ........................................ 33
ANIVERSÃRI: Ioan Adam – Dublã vocaþie ..................................................................... 38
LECTURI FIDELE: Niculae Ionel – Memoriile lui Ovid Þopa (2) ...................................... 41
STUDII DE CAZ: Alexandru Bulandra – Pe urmele autorului.
Mãrturisirile unui detectiv literar (2) ....................................................................... 44
OPINII: Magda Ursache – Iordan Datcu: Act de identitate (2) ....................................... 48
FUNDAMENTE: Titi Damian – Modernitatea lui Damian Stãnoiu (II) ............................. 53
EU Và CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu – Discreþia ºi farmecul poeziei ............... 56
CORESPONDENÞÃ: Traian D. Lazãr – Grigore Arbore: Anotimpurile cardinale ........... 58
CONVERGENÞE: George Toma Veseliu – Cãrãmizi pentru o dinastie poeticã ............. 60
SCRIPTA MANENT: Victor Atanasiu – Note de cãlãtorie ............................................... 63
LECTURI CRITICE: Crisula ªtefãnescu – Vali Niþu: Refugiu cu chip de femeie ........... 65
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – În lumea tuturor posibilitãþilor... ............................... 66
NOTE DE LECTURÃ: Sonia Elvireanu – Chemarea luminii:
Un ax infinit de Ana Podaru ................................................................................... 68
LECTURI: Aureliu Goci – Discreþia ca valoare ºi distincþie moralã ................................ 69
OPINII DE LECTOR: Nicolae Rotaru – Spionul recidivist ................................................ 71
NOTE LA LECTURÃ: Angela Nache Mamier – Forþa vie ºi distincþia
cuvintelor simple .................................................................................................... 72
POLEMICILE EMINESCIENE: Nicolae Georgescu – „Românul” contra „Timpului” ........ 74
NOTES: Simona Cioculescu – 2011 .............................................................................. 77
MEMORIALISTICÃ: Theodor Codreanu – Jurnal ........................................................... 79
ANTOLOGIE: Paula Romanescu – Trecea un cântec peste veacuri ............................. 81
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Crina Popescu. Eternitatea din martie
a clipelor de dragoste ............................................................................................ 83
„POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI: Vasile Tãrâþeanu – Elena Mariþa ............................. 85
PRIMÃVARA POETELOR: Daniela-Olguþa Iordache – Tu ai venit din Caniº Sidereus ... 87
PRIMÃVARA POETELOR: Silvia Bitere – Grupaj poetic ................................................. 88
PRIMÃVARA POETELOR: Carmen Georgeta Popescu – Curcubeul
se naºte din verde ................................................................................................. 89
PRIMÃVARA POETELOR: Victoria Milescu – Mireasa de carton .................................. 90
PRIMÃVARA POETELOR: Constanþa Popescu – Cãlãtoria în spiralã ........................... 91
PRIMÃVARA POETELOR: Domnica Vãrzaru – Prinþesa nopþii ...................................... 92
PRIMÃVARA POETELOR: Mihaela Banu – Sunt cel din urmã altruist?! ......................... 93
PROZÃ: Dumitru Augustin Doman – Directorul cu mâna cârlig ................................... 94
POVEªTI PENTRU ADULÞI: Aurelian Silvestru – Apa vie .............................................. 95
ARS LONGA...: Dan Gîju – Infernul alb (2) ...................................................................... 97
PROZÃ: Corin Bianu – O revelaþie nocturnã clarã ca ziua ............................................ 100
PROZà ACADEMICÃ: ªtefan Dorgoºan – Secrete de stat! ............................................ 102
PROZà SCURTÃ: Ioan Burdulea – Cãtunul ................................................................... 105
PROZÃ: Ion Mãrculescu – Trãncãneli (49). Palmele .................................................... 107
INTERVIU: Ion Iancu Vale – Ion Iancu Vale în dialog cu Emil Stãnescu ....................... 109
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Cum funcþioneazã
Ministerul Adevãrului (3) ........................................................................................ 113
ESEU: Savian Mur – În mahalaua spiritului ................................................................... 115
FILOSOFI ROMÂNI: Rãzvan Davidescu – Nae Ionescu. Împlinirea umanului
întru ºi prin Dumnezeu (2) ..................................................................................... 118
SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Ana ....................................................................... 121
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Târgoviºtea
milenarã ºi creºtinã (1) .......................................................................................... 123
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Constantin Voicu. Simbiozã între profesie ºi poezie ..... 124
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – O acoladã a mitropolitului
Efrem al Basarabiei ............................................................................................... 126
RESTITUIRI: Constantin Dobrescu – Premiul „Inginer Mihail Manoilescu”
Fundaþia pentru Istoria Prahovei ........................................................................... 129
BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Tipografi în vâltoarea Reformei ................................... 132
ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT: Honorius Moþoc – De la Europa imperiilor
la Europa statelor naþionale .................................................................................. 134
MEMORII: Manole Neagoe – Revoluþie sau loviturã de stat? ........................................ 139
HISTORIA: Dumitru Copilu-Copillin – Etape de istorie spre Marea Unire ...................... 143
THALIA: Cristina Dinu – Lumea atât de normalã a nebuniei ........................................ 145
ARHITECTURÃ: Emil Stãnescu – Târgoviºtea esenþialã sau
Despre un nou spaþiu urban (5) .......................................................................... 148
ARTE PLASTICE: Ion Mãrculescu – Cadeþii(2) .............................................................. 156

Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019 3

 BREVIAR
Barbu Cioculescu
CÂT PE CE
Între carapacea unei ample prefeþe
– semnatã de dl. Mircea Martin, ºi a unei
nu mai puþin substanþiale postfeþe,
datoritã dlui Mircea A. Diaconescu, ºi,
fireºte, nelipsitã de necesarele date
biobibliografice, cel mai recent volum de
versuri al dlui Gheorghe Grigurcu poartã
enigmaticul titlu: „Ce ºi cum”, prevestind
o cascadã de metamorfoze. De rãsturnãri
asupra cãrora, pe umerii Poetului, pare a
se apleca în tãcere melancolia. Pãrul alb
ni-l înfãþiºeazã altfel decât în albumul
nostru fotografic, în miez de viaþã, undeva
cãtre apele de graniþã ale Dunãrii. Ca ºi
cum timpul n-ar trece. Ca ºi cum n-ar
întinde o mânã. „O mânã o ia în toate
direcþiile aidoma vieþii” („O mânã”).
Solitarã? Ca o frunzã din poemele sale:
„…atât de solitarã/ face o umbrã mai
mare/ decât întregul copac” („Semn de
carte”) Cãutând cuvântul, cu o adâncã
grijã a cumpãnirii: „O prea asprã
disciplinã mãsurând/ vorbele una dupã
alta”, vorbe care, înainte de a intra în text
se sfiesc, se încalecã, se zbenguiesc,
„vâscoase, volatile, copilãroase” – vezi
poemul „O prea asprã disciplinã”.
Într-o viziune în care oglinda schimbã
punctele cardinale, rãsturnarea devine
fireascã aºezare, starea de duratã a lumii.
ªi atunci sunt învãþaþi sã umble:
„Hipopotamul pe frânghie/ peºtele pe
ºosea/ rândunica la fundul apelor/
fluturele-n mãruntaiele pãmântului/ omul
pe tãrâmul de dincolo” („Astfel au fost
învãþaþi”).
Probabil o îndelungatã convieþuire cu
solitudinea, cu asprele-i rigori opereazã
substituirea. „O singurãtate rãsucindu-se
ca un ºarpe” („Un mormânt”)
O imaginaþie în permanent clocot
multiplicã transmutaþiile, îngãduind
dezordinii sã-ºi impunã imperiul, spre a
înþelege firescul c㠄stropii de ploaie fierb
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
pe pãmântul încins/ realcãtuindu-l din
ºiruri de ºiroaie” („ªi se pãrea”).
Ceea ce se petrece înlãuntrul ficþiunii
nu are nimic de-a face cu sânul realitãþii,
încât, lecturând-l pe Gheorghe Grigurcu
suntem de acord cu prefaþatorul care vede
în scriitor un poet alfugitivului, al difuzului,
al interstiþiului, cu adaosul, considerabil
necesar, cã este, totodatã un mare construc-
tor, în acea strictã ordine care-l
caracterizeazã, în acea rigoare a noilor
norme pe care le impune, de abordare a
metaforei într-un Univers scãpat de legile
gravitaþiei ºi unde, deci, un mãr nu va putea
sã cadã decât în sus. Este o condiþie
aprioricã a abordãrii textului, în
inimaginabila-i luxenanþã a jeturilor sale de
o juvenibilitate absolut contrarã chipului
îngândurat de care am mai pomenit.
În prezenþa atletului de metamorfoze
„norii plutesc ºi ouã cum gãinile/ un fluviu
umblã prin oglindã ca un somnambul/ un
fluture vâneazã vulturii/ un sicriu se umple
de sare ca o solniþã/ iar cerul ce face
oare?/ cerul se preface cã-i pasã þi cã
ne-ascult㔠(„Metamorfoze”).
Stele trufaºe, ofilindu-se precum un
ghiocel, un punct cu care te turteºti, un
pãtrat cu cinci laturi, frigul, tremurat ca
un scris de mânã, scrisul, scrisul, ca
modalitate de a te îndepãrta de tine – tot
atâtea jerbe de simboluri, în cea mai
personalã facturã semneazã oricare vers
al lui Gheorghe Grigurcu, deîndatã
identificabil.
Orãºeneasca liricã, ai cãrei zei
„dereglaþi cum autobuzele” sunt în
puterea omului, cãruia poetul, adresându-
i-se fãrã a-l numi de ceea ce îi numeºte
dacã nu revelaþia, cel puþin sacre atingeri:
„vei auzi convorbirile îngerilor/ familiare
cu voce scãzutã/ cu pauzele dintre
Cântãri” („Te vei ridica”).
(continuare la pagina xx)
 VALENÞE LITERARE
Mihai Cimpoi
MAGDA ISANOS,
FIINÞà „ÎNVÃLMêITÔ
Volumul de Scrieri al Magdei
Isanos, apãrut sub îngrijirea Alionei Grati
în colecþia „Moºtenire” a editurii ªtiinþa
(2016), ne oferã creaþia aproape
integralã a autoarei Cântãrii munþilor ºi
Imnurilor pentru pãmânt. Poeziilor din
volumele editate de ea ºi celor publicate
în periodice li se adaugã piese din
manuscrise ºi dactilograme pãstrate
pânã azi, precum ºi texte în prozã,
articole publicistice (apãrute în presã sau
oferite în formã de facsimil de cãtre fiica
scriitoarei Elisabeta Isanos), operele
scrise împreunã cu soþul ei Eusebiu
Camilar (drama în patru acte Focurile
ºi povestirea Minunata istorie a lui
Nastratin Hogea a lui Leonid Soloviov,
tradusã din limba rusã, ºi corespondenþa.
Nu lipsesc notele ºi comentariile
necesare într-o asemenea ediþie de tip
Opera omnia ºi un compartiment final
de iconografie.
Este o ediþie realizatã cu o dorinþã
învederatã de a cuprinde toate materialele
cunoscute la ora actualã, cu acribie
filologicã ºi exactitate documentarã în
reconstituirea textelor, cu un remarcabil
studiu introductiv, în care se face
portretul fenomenologic al operei poetei
ºi se trece în revistã receptarea criticã a
acesteia.
În afarã de meritul de a ne prezenta
o restitutio in integrum, ediþiei îi aparþine
ºi meritul, de asemenea esenþial, de a
surprinde esenþa personalitãþii lirice a
acestei creatoare „meteorice” printr-o
abordare hermeneuticã originalã. Gãsim
aplicatã, în chip metodic, grila
fenomenologicã generalã (poeta ºi timpul
sãu, referenþialul autobiografic, datã fiind
puternica marcare destinalã), dar ºi cea
structuralã, în special tematist-
bachelardianã, þintind demonstrarea
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
prezenþei unei conºtiinþe poetice care o
diferenþiazã de alte poete din literatura
românã. Modernitatea discursului
mitopo(i)etic este relevatã printr-o
referinþã la Baudelaire, lãmuritoare ºi în
cazul poetei noastre: „Fantezia
descompune întreaga creaþiune ºi cu
materiale îngrãmãdite dupã reguli, ale
cãror origine nu o putem afla decât în
zona cea mai profundã a sufletului,
creeazã o lume nouã”.
Nu încape îndoialã faptul cã anume
coborârile în „zona cea mai profundã a
sufletului” asigurã ºi Magdei Isanos o
„configuraþie a imaginarului”, care
impune marca stilisticã particularã,
facultatea de a vedea mai multe lumi,
„cât numai Creatorul,/ cercând azurul
tainic cu piciorul în ziua cea dintâi o
închipuia”. Sunt versuri care o determinã
pe exegetã sã consemneze: „Impulsul
creativ lasã în urmã o lume cu altã
înfãþiºare, o metalume de o frumuseþe
tragic㔠(p. 12). E o formulã
memorabilã, ca ºi multe altele pe care
ni le oferã demersul critic.
Recititã astãzi, poezia Magdei Isanos
se impune printr-o axare contrapuncticã
pe bipolaritatea existenþialã fundamentalã
Viaþã/ Moarte. Ea îºi împinge toate trãirile
în punctele de maximã tensiune, în
hybris, în vârfuri luminiscente, în care
apare, însã, ºi umbra negativã ce
urmãreºte fiinþa: nefiinþa. Frumuseþea
vieþii se contamineazã de negativitate, de
sens tragic. Metalumea e pânditã de o
„umbrã de tainã”.
Vitalismul ei de speþã expresionistã,
dar provenit ºi dintr-un mod
antropomorfizat de a concepe natura,
specific românesc, e uºor atins de o
morbiditate de esenþã simbolistã. Ploaia,
totuºi, nu e bacovianã, nu e asociata
5
„plânsului materiei” ºi nu duce la
descompunerea ei, ci e de primãvarã ºi
„revarsã bucuria tainicei vieþi”.
Singurãtatea, însã, e apãsãtoare, e
producãtoare de agonii ºi de o senzaþia
cã aude numai ploi: „Din ce în ce mai
tristã mi se înºirã/ în spate-o zi asemenea
cu alta,/ ªi port singurãtãþi pe sub înalta
cicoare ce deasupra se resfirã// (...)
Privighetorile nopþilor în mine/ Au nãpãdit
durerile, ºi-aº vrea/ Tot sufletul sã mi-l
anin de-o stea/ Pe care-o ºtiu cã-n geamul
tãu rãmâne” (Agonii).
Poezia Magdei Isanos þâºneºte cu o
putere vulcanicã, asemenea eliminãrilor
din gheizer; în lava ei incandescentã se
topesc ºi iau formã bucurii nãvalnice.
Poeta manifestã o dragoste universalã,
unanimistã de tip witmanian, maternã faþã
de tot ºi de toate: naturã, iubit, oameni,
lucruri. Numai cã în adâncurile trãirilor
se ascunde spectrul morþii. Este
învederat faptul cã ovidiana ars amandi
se conjugã la ea, în simbiozã, cu ars
vivendi ºi cu ars moriendi. Nu
întâmplãtor invocã ºi fondul atavic al
sufletului ei într-un context al înstrãinãrii
rãvãºitoare: „Mã simt bãtrânã ºi
înstrãinatã,/ Strãbunii mei – azi pulbere
ºi scrum/ În biata mea þãrânã
zbuciumatã/ Au pus sãmânþa eului de
acum.// Nici lutul trecãtor nu-mi aparþine/
Cãci simt în ochii mei ºi-n glasul meu/
Toþi morþii care retrãiesc în mine/ Precum
voi retrãi cândva ºi eu.// Fiinþa mea-i
(urmare de la pagina xx)
Cât pe ce
Vârste vechi îºi revendicã statutul, un
ciclul de optsprezece poeme este dedicat
Clujului anilor de studenþie. Se pot retrãi
clipe ale trecutului? Poetul se întreabã:
„ce sã mai cauþi dupã treizeci de ani?
Afarã de: „împietrite sub ceruri de acum/
amintiri studenþeºti/ cum perspective de
strãzi crem/ cu mereu oblonite fereºti”
(Cluj 3).
Într-o luncã unde nostalgia anilor
goliardeºti predominã moartea aproape
cã nu-ºi are locul, existenþa ei fiind
contestabilã: „Dacã îndepãrtatã e ziua
aceea înseamnã cã nici n-a existat, totuºi/
moartea ciocãneºte uºor în uºa neclintitã
a lacului cum într-o uºã” („Dacã în
depãrtatã e ziua aceea”).
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
o-nvãlmãºealã durã/ Cãci fiecare mi-a
lãsat o parte/ Din ceea ce a fost fiinþa lor
obscure/ ªi toþi se ceartã-n mine dupã
moarte” (Atavism).
Aliona Grati remarcã o sinceritate în
sens modern, care-i permite poetei sã
foloseascã pronumele personal la
persoana întâi, eu, care topeºte în sine ºi
eul empiric ºi pe cel fictiv („Coexistã în
poezia ei douã voci care autentificã
împreunã confesiunea: una auctorialã ºi
alta abisalã”), pozele extatice, strigãte
ale fiinþei („acoperind noþiunea
expresionistã prin redimensionarea
extaziatã a realului, prin elanul dionisiac,
prin dominaþia titanianã asupra timpului
ºi a spaþiului”), multitudinea de feþe ale
morþii în culori autohtone pe fundalul unei
gândiri arhetipale (zânã, înger negru,
pasãre, pajurã neagrã, ºarpe)
„misterul ºi ezotericul revelat de oglinzi,
materia primã predilectã (oceanul, marea,
lacul, izvorul, fântâna, râul, ploaia, durerea
pãmântului sau zeiþele fertilitãþii ºi o
mitopo(i)eticã a feminitãþii.
Proza este populatã de personaje
ciudate, certate cu norma ºi proiectate
într-o atmosferã marcatã de fantastic ºi
irealism (cf. observaþiei pertinente a lui
Constantin Ciopraga din prefaþa la
Cântarea munþilor). Datorãm ediþiei
Alionei Grati o reactualizare a
personalitãþii artistice de excepþie cu
disponibilitãþi de mare poetã, precum
remarca acelaºi Constantin Ciopraga.
Nu numai melancolia, dar ºi durerea
este uneori numitã: vezi poemul „O durere
anticã”. Doldora de imaginaþii în
încãpãtoarea arie a lui „ca ºi cum”, versul
grigurcian pare, uneori a nu se cunoaºte
pe sine. În poezia „Despre imaginaþie”,
aceasta se culcã cu realul, deseori, dar
nu poate fi fecundatã”.
Între oameni, fiinþe, dar ºi lucruri bine
cunoscute. Între ele, poetul te îndeamnã
sã opreºti poemul în locul în care a
început. Cu fermitatea propriei tale
nesiguranþe vorbeºte aici vechea
experienþã a acelui ce-ºi începe viaþa
poeticã, zilnic, cu fiecare non vers. Ceea
ce-i îngãduie sã fie mereu nou, neclintit
rãmânând acelaºi. Cu generozitate, dar
ºi paradoxal: „Eu scriu cu mâna ta/ tu
scri cu mâna mea/ textul acesta comun/
ce definitiv ne desparte”. Cât pe ce sã
uit: citiþi aceastã carte!
 IN MEMORIAM
Margareta Cristea-Bineaþã
DOR DE TATA...
La aproape douã luni de la trecerea
lui în nefiinþã, îmi este încã greu sã scriu
despre tatãl meu, deºi dorinþa de a-mi
aºterne gândurile pe hârtie m-a tot
încercat, mai întâi timid, apoi din ce în ce
mai imperios, simþind-o deja ca pe o
datorie deopotrivã moralã ºi de suflet. De
ce am ezitat? De ce mã simt stângace în
faþa foii albe de hârtie?
Pentru cã am sentimentul
acut cã nu gãsesc cuvintele
potrivite care sã exprime
intensitatea trãirii,
dimensiunea durerii,
permanenþa unei nostalgii
care îmi însoþeºte, din
momentul plecãrii tatãlui
meu la cele veºnice, fiecare
zi. Se spune cã dupã o
mare pierdere, trebuie sã
gãseºti resursele necesare
pentru a putea sã reiei viaþa de unde ai
lãsat-o. Întoarsã la îndatoririle fireºti ale
existenþei cotidiene, eu port în mine, ca o
ranã care refuzã sã se cicatrizeze,
regretul, dorul, chinuitoarele întrebãri.
Este dificil sã scrii atunci când pentru a
da glas la ceea ce simþi, cauþi cuvinte ºi
gãseºti doar unele parcã prea sãrace,
prea lipsite de substanþã. Aº vrea ca
gândurile mele, aºternute aici ºi acum, sã
fie un necrolog de suflet, sau mai mult
chiar, mãrturia unei profunde afecþiuni
dublate de admiraþie. Cãci, pentru mine,
Tudor Cristea sau Dorel Cristea, a fost
tatãl, mentorul, sfãtuitorul, sprijinul la
nevoie, confidentul, profesorul, dirigintele
meu, ºi nu în ultimul rând, prietenul meu
literar. Aº vrea sã-i evoc pe scriitorul Tudor
Cristea ºi pe omul Dorel Cristea. Pe
amândoi i-am iubit ºi i-am preþuit în egalã
mãsurã. În noaptea magicã dintre ani,
când fiecare dintre noi îºi doreºte, privind
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
lumina feericã a artificiilor, fericire,
împliniri ºi sãnãtate, tatãl meu se stingea
subit în somn, în liniºtea cãsuþei lui de la
þarã, departe de mine ºi de fratele meu, fãrã
ca nimeni sã bãnuiascã vreun moment
ceva. ªi-a luat zborul sufletul lui, neºtiut
ºi calm, fãrã ca nici mãcar tatãl meu sã
simtã ceva sau sã se înspãimânte în faþa
marii treceri, cãci l-am gãsit
dormindu-ºi somnul de veci
liniºtit, senin ºi atât de natu-
ral, de parcã viaþa ar mai fi
adiat încã în el. Am vorbit
ultima oarã chiar în primele
minute ale fatidicului 2019,
o conversaþie fireascã fiicã-
tatã, cu urãri de bine ºi cu
promisiunea cã ne vom
vedea dupã Revelion. ªi cu
speranþe pentru un an mai
bun... cãci 2018 fusese tare
greu pentru Dorel Cristea, din cauza bolii
nedrepte ºi implacabile a celei care i-a
fost alãturi peste cinci decenii... ªi lângã
care el a ales sã rãmânã ºi sã o sprijine,
fãcând eforturi aproape supraomeneºti,
fãrã sã se plângã, fãrã sã abandoneze,
într-un act de devoþiune vecin cu
sacrificiul. Prima zi a anului îmi aducea
vestea teribilã a pierderii tatãlui meu.
Nãucitoare. ªocantã. Rãvãºitoare. De
neînchipuit. O pierdere pe care sunt
nevoitã sã o accept ºi sã trãiesc mai
departe cu ea...
Trecerea în nefiinþã a tatãlui meu a
prilejuit elogioase evocãri, în Litere,
România literarã, Bucureºtiul literar ºi
artistic, Gazeta Dâmboviþei, pe care le-am
citit cu mândrie ºi recunoºtinþã. Evocãri
elogioase ºi binemeritate. Cãci Tudor
Cristea a fost un poet înzestrat, un
prozator plin de imaginaþie ºi idei, care-ºi
urzea broderia epicã deopotrivã din jocul
7
cu textul ºi din sondarea atentã a realitãþii
cotidiene, critic atent, pãtrunzãtor,
analitic, dar ºi extrem de personal în
discurs, îmbinând reuºit plasticitatea ºi
poeticitatea exprimãrii cu fraza hâtrã,
uneori ironicã, bine meºteºugitã, ori cu
ironia finã, atunci când era cazul. Cu re-
gret a fost semnalatã plecarea lui dintre
noi ºi de Uniunea Scriitorilor din România,
filiala Bucureºti, prilej de a evidenþia
valoarea acestui spirit polivalent ºi de a
sublinia faptul cã, prin dispariþia lui,
„literatura românã contemporanã suferã
o dureroasã pierdere”. Rãmân, pentru
posteritate, cãrþile lui Tudor Cristea:
„Astru natal”, „Tablou cotidian”, „Þintã
vie”, „Porþile verii”, „Chipul ºi oglinda”,
„Alter ego”, „Partea ºi întregul”, „De la
clasici la contemporani”, „Arta derivei”,
„Revizuri ºi consemnãri”. Pe toate le am
în bibliotecã, iar „Alter ego” ocupã un loc
special în inima mea, pentru cã mi-a
oferit-o dragul meu tatã, cu emoþie ºi cu
bucurie, în ziua nunþii mele... Când mi-e
dor de el, ºi mai mereu mi-e dor, deschid
cãrþile lui, citesc dedicaþiile. Atâta
dragoste, discretã, dar profundã, se simte
în acele câteva rânduri... Iar scrierile lui
parcã mi-l aduc mai aproape, aºa cum
era el, blând, spiritual, hâtru, altruist,
uneori ironic, alteori mucalit... Cãrþile
tatãlui meu sunt martorii tãcuþi ai unui
travaliu creator, pe care el ºi l-a asumat
cu pasiune ºi osârdie din tinereþe pânã la
sfârºitul vieþii, când frãmântãrile vieþii de
zi cu zi ºi boala mamei l-au þinut oarecum
departe de masa de scris. În lungile
noastre conversaþii, tata îmi mãrturisea
trist ºi resemnat regretul cã nu se mai
poate dedica preocupãrilor sale literare,
ca pe vremuri, ºi cã viaþa i s-a schimbat
ireversibil odatã cu apariþia problemelor
de sãnãtate ale mamei mele, care, cu
toate eforturile depuse, nu s-au ameliorat,
ci dimpotrivã. Renunþarea la colaborarea
cu „România literar㔠a fost unul dintre
multele sacrificii pe care le-a fãcut pentru
a putea fi permanent de ajutor soþiei sale.
Dar tristeþea acesta o purta cu demnitate
ºi cu generozitate. Când îl vizitam, eram
cei mai rãsfãþaþi oaspeþi, ºi pe chipul lui
blând, încadrat de pãrul de un alb
patriarhal, norii tristeþii ºi ai amãrãciunii
erau alungaþi rapid de bucuria de a fi
împreunã cu noi. De poetul, prozatorul,
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
publicistul, criticul literar Tudor Cristea
mã leagã admiraþia sincerã, cãci pentru
mine a fost ºi va rãmâne un model. De
Cristea Dorel, tatãl meu, sunt legate, cu
nevãzute ºi trainice fire afective, copilãria,
adolescenþa, tinereþea ºi maturitatea
mea. Aº fi vrut sã îmbãtrânim împreunã,
sã mã bucur de el pânã la o vârstã
venerabilã, sã mai împãrtãºim impresii
literare, sã facem schimb de idei, sã
comentãm o carte sau un articol, sã
râdem la o glumã, sã mai iau de la el câte
o reþetã culinarã, sau chiar sã gãtim
împreunã... Dar destinul a vrut altfel...
Vãd pe stradã oameni în vârstã, cu pãrul
alb ca neaua, cu alura ºi statura lui. ªi
mã cuprinde un dor nemãrginit, ostoit
doar de credinþa nestrãmutatã cã undeva,
dintr-o lume etericã, el mã priveºte ºi e
în continuare alãturi de mine, aºa cum a
fost toatã viaþa lui. Tata stãpânea arta
dedublãrii. ªtia sã fie omul de familie,
devotat, iubitor, gospodar, generos, care
ne rãsfãþa ori de câte ori veneam în vizitã
la el, cu delicii culinare rafinate,
prelungind în mod fabulos starea aceea
de graþie a copilãriei, când te simþi iubit,
protejat, ocrotit de toate greutãþile ºi
asperitãþile vieþii cotidiene. ªtia
deopotrivã sã fie omul de culturã citit,
rafinat, elegant, capabil de analize
pãtrunzãtoare ºi de sinteze pertinente. Din
pana lui s-au zãmislit articolele, poeziile,
eseurile critice, romanul ºi nu în ultimul
rând revista „Litere”, pe care a pornit-o
singur, „cu puterile neajutate”, în
argheziana formulã a „biletelor de
papagal”, pentru ca apoi, umãr la umãr
alãturi de dl Mihai Stan, sã o ducã mai
departe pânã în zilele noastre, graþie unei
bune ºi susþinute colaborãri literare, în
spatele cãreia stãtea ºi o veche ºi solidã
prietenie. Îl admiram la simpozioane,
vãzând cât de fluent, argumentat,
pãtrunzãtor-analitic ºi plastic este
discursul lui, punctat de ample referinþe
la literatura românã ºi universalã, care
vãdeau susþinute lecturi. Când scriam
câte o recenzie criticã, mã bucuram ca
pe vremuri, când eram elevã, vãzând cã
îl apreciazã, sau primeam cu recunoºtinþã
eventualele sugestii... Ultimul articol pe
care l-a citit ºi i-a plãcut, a fost despre
Tudor Þopa, prezentat de mine în cadrul
Simpozionului naþional organizat anual la
 Târgoviºte de dl Mihai Stan ºi de
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni.
Simpozion la care, copleºit de greutãþile
vieþii private, tatãl meu nu mai participa
de doi ani...
Aºa ºi-a dus viaþa tatãl meu, în
aceastã dublã ipostazã de Tudor Cristea
ºi Cristea Dorel, de tatã de familie ºi om
de litere. A iubit scrisul ºi la fel de mult
ºi-a iubit familia. Se simþea ataºat de ea
ºi mãrturii ale sentimentelor sale animã
tabletele din „Arta derivei”, unde evocã
amuzat ºi nostalgic deopotrivã, minunata
plãcintã mille-feuilles pregãtitã de mama
sa pentru ocazii speciale, sau bucuria
sãrbãtorilor pascale petrecute alãturi de
pãrinþii sãi, sau farmecul indescriptibil al
Jugurenilor, unde pomii înfloriþi, aerul
proaspãt ºi pomii vãruiþi primãvara i se
pãreau paradisiace. Poate într-un astfel
de paradis odihneºte tatãl meu acum,
senin ºi departe de zbaterile vieþii
pãmântene. Soþul meu îmi spunea acum
ceva timp cã, odatã cu trecerea tatãlui
meu în nefiinþã, pentru noi a murit o lume.
Este acel univers pe care ºi-l crease în
gospodãria de la þarã, pe care a iubit-o
nespus. O sã-mi lipseascã pomii înfloriþi
pe care-i îngrijea, straturile cu flori, livada
plinã de miresme, mirosul ierbii tunse,
masa aranjatã la umbra merilor în floare,
la care ne aºezam cu bucuria de a fi
împreunã, cireºele de mai pe care ni le
culegea ºi pe care, odatã ajunºi la
Bucureºti, le degustam cu nostalgia
paradisului lãsat în urmã. ªi micul nostru
orãºel, Gãeºtiul, e încãrcat de amintiri:
plimbãrile prin parc ºi în oraº, prãjiturile
de la cofetãrie, colindatul prin
supermarketuri, de unde tata se întorcea
încãrcat precum cornul Amalteei, cum
spunea el. Eram oameni la deplina vârstã
a maturitãþii, eu, soþul, fratele meu sau
soþia acestuia; ºi totuºi, tata ne fãcea sã
ne simþim în continuare copii, ºtia sã ne
rãsfeþe, sã ne ocroteascã, sã ne facã sã
uitãm, în mod miraculos, dar atât de firesc,
mãcar pentru câteva zile, de
responsabilitãþile vieþii adulte. Iar copiii
noºtri, la rândul lor, au avut privilegiul de
a se bucura de un bunic iubitor ºi grijuliu,
care le satisfãcea orice capriciu, îi ajuta
la teme, le fãcea diferite cadouri ºi
surprize, petrecea alãturi de ei zile de
neuitat pe timpul vacanþelor... Fiecare
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
dintre noi va purta în suflet golul lãsat de
plecarea neaºteptatã a tatei ºi îl va resimþi
în felul lui; mai dureroasã însã este
certitudinea cã de acum nimic nu va mai
fi la fel, cã vor trece sãptãmâni, luni, ani,
iar noi nu îi vom mai auzi niciodatã vocea,
iar el ne va zâmbi blând doar din fotografii;
cã voi deschide poarta casei lui de la þarã
ºi o voi vedea goalã ºi pãrãsitã, iar în
singurãtatea apãsãtoare a camerelor,
aleilor, grãdinii ºi livezii, voi cãuta
amintirea zilelor luminoase în care
veneam în vizitã ºi îi gãseam, pe el ºi pe
mama, veseli ºi iubitori, entuziaºti la
venirea noastrã, nostalgici când maºina
se îndepãrta ºi ei rãmâneau în urmã, în
faþa porþii casei, douã siluete dragi... Iar
la Gãeºti, oraºul copilãriei mele, camerele
goale ale apartamentului vor pãstra
parfumul zilelor de odinioarã, bucuria
revederii mamei, când veneam de la garã,
adusã de tata cu maºina, amintirea
prânzurilor copioase pregãtite cu drag de
tata, prilej de discuþii pe teme literare, de
glume, de poveºti de viaþã, anecdotice sau
triste, a serilor împreunã la televizor, când
comentam împreunã filmele ºi emisiunile,
ne fãceam planuri ºi ne simþeam, eu ºi
soþul meu, dar ºi fratele meu, când reuºea
sã ajungã, etern tineri, într-un spaþiu parcã
miraculos, atemporal... Scriu acum cu
speranþa cã poate, de undeva, din spaþiul
eteric al lumii de dincolo, tata se uitã peste
umãrul meu ºi mã vede cum aºtern
cuvintele pe foaia albã, încurajându-mã
ºi îndemnându-mã sã merg mai departe.
Dar dorul rãmâne cuibãrit în suflet,
alimentat de amintiri, de o întâmplare
care-mi vine în minte, de o vorbã de-a lui
rãsãritã din meandrele memoriei, de o
carte, de o discuþie la telefon în care, de
la problemele vieþii de zi cu zi ajungeam
la literaturã, de aroma unui fel de
mâncare pe care-l pregãtea ºi el, de
copacii prematur înmuguriþi de o
primãvarã înºelãtoare, de vocea mamei,
care sãdeºte în mine dorinþa aproape
dureroasã de a mi-l da ºi pe tata la telefon,
ca în vremurile bune... Cum mi-e dor de
tata? O sã o spun, parafrazându-l chiar
pe el, în încheierea sensibil-poeticã a unei
tablete din „Arta derivei” dedicatã lui
Nichita Stãnescu: mi-e dor de tata „ca
de un lucru de preþ gãsit în somn ºi pierdut
dimineaþa”.
9
 POSTDECEMBRISM
FUNDAMENTE RELAÞIONALE
Corupþie
Parlamentarii ºi guvernele îºi fac o
datorie de conºtiinþã ºi de onoare de clasã
politicã din a bloca unele mãsuri
anticorupþie. Se decide imunitatea, treptat
extinsã ºi echivoc identificabilã. Se ridicã
imunitãþi, dar cu efect coruptiv. De unde,
ºi o anume perversitate a ameninþãrii
acestor structuri politico-poliþiste care
poate atinge pe oricine, nimeni nefiind în
stare sã ºtie dacã va fi sau nu atins. Este
remarcabil cã normalizarea existenþei în
„lanþul corupþiei generalizate” ignorã
demisia de onoare (Dinu Sãraru, Nu
demisioneazã nimeni! Adevãrul,
12.7.13).
Are tradiþii de la primele alegeri corupþia
electoralã ºi nu existã motive practice
pentru a fi eradicatã. Cu puþine excepþii,
românii votanþi „au avut de ales doar între
corupþi ºi incapabili, între ignoranþi ºi
psihopaþi.” (Aug. Buzura, Figuranþii,
Cultura, 9.8.10) Pe de altã parte, orice
categorie poate profita de corupþie. Se obþin
opþiuni la uºa secþiilor de votare pentru
bani, pentru o sticlã de ulei sau alte produse
alimentare, astfel cã s-a putut susþine
funcþionarea ecuaþiei Politicieni corupþi +
electorat corupt. Au fost folosiþi þigani ca
alegãtori ambulanþi, diaspora. Ar fi fost
falsificate electronic rezultate. La un ref-
erendum din 6-7.10.18 angajata unei
primãrii din Dolj este surprinsã de poliþie
cu 17 buletine de vot.
Combinaþia politicã, justiþie ºi SS&S,
decide evoluþia corupþiei, factorii înºiºi fiind
corupþi, una din perversiunile epocii
constând în susþinerea principialã drasticã
a luptei pentru distrugerea corupþiei. Aurel
I. Rogojan descoperã dezvoltarea corupþiei
în SS&S, bunãoarã prin deturnarea unor
fonduri operative ale DIPI sub conducerea
lui Petre Tobã ºi a altora. Deputatul Ioan
Mureºan se zbate sã ajungã preºedintele
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Marian Popa
unei comisii anticorupþie în 1997, apoi
primeºte 7 ani închisoare pentru fapte de
corupþie. Apare ca fiind obiectivã
necesitatea înfiinþãrii unei structuri de
acþiune contra autocorupþiei. La niºte
alegeri pentru primãria Capitalei Traian
Bãsescu umblã cu un ardei iute ºi emite
sloganul uºurel „Arde-i pe corupþi!”, devine
apoi un factor al dezvoltãrii corupþiei, lãsând
impresia cã o combate; poziþie exploatatã
pânã spre sfârºitul carierei prezidenþiale,
printre altele arestând penali din partidele
opuse echipei sale ºi lui însuºi, ba chiar
abandonându-i pe unii din cei numiþi de el
în funcþii. Pentru aceasta, îºi va aservi
SS&S, fãrã a ezita sã axiomatizeze, de data
aceasta rimând: „În România corupþia este
sistemicã ºi corupþia în România este
endemic㔠(pentru jurnaliºti acreditaþi pe
lângã Bundestag, 1.2.14). Pe de altã parte,
semneazã numirea unor miniºtri ulterior
declaraþi penali. Aceasta este Adevãrata
moºtenire lãsatã de Traian Bãsescu –
un stat mafiot, (Ion Spânu, Cotidianul,
26.1.15). „Corupþia ucide.” declarã
autoritar preº. Klaus Iohannis, acuzând
ºi concret indivizi din direcþii politice
adversare; el însuºi ºi-ar fi asumat prin
fals un imobil la Sibiu, fiind purificat ju-
ridic pentru o candidaturã la preºedinþie.
Dar propoziþia emisã devine baza asocierii
unor demonstranþi contra unui guvern dat
drept corupt.
Corupþia e uneori utilã actului justiþiar
încã din punctul de plecare, prin dreptul
unui infractor de a avea un avocat apãrãtor.
Un avocat poate fi logic sau axiomatic
considerat corupt chiar dacã nu este, din
momentul în care se angajeazã într-un
proces sã apere un criminal veritabil.
Apãrãtor despre care se poate afirma re-
flex nu numai în România, cã poate avea
unele relaþii cu judecãtorii ei înºiºi
influenþabili. S-a argumentat corupþia
 justiþiei prin asumarea de un acelaºi
procuror a dosarelor unor incriminabili
aparþinând unei anume direcþii politice. Un
Lucian Papici ar fi instrumentat dosare de
trimitere în închisoare a unor Adrian
Nãstase (Trofeul Calitãþii), Decebal Traian
Remeº (Caltaboºul), Gigi Becali (Valiza),
Monica Iacob Ridzi (2 Mai), Cãtãlin Voicu,
Liviu Dragnea: apoi, va fi la rându-i acuzat
pentru corupþie prin interceptãri ºi
operaþiuni ilegale cu programe informatice.
Un caz similar est al procurorului Mircea
Negulescu. Corupþii cercetaþi penal parvin
curent la propriile dosare pentru a le
examina în vederea apãrãrii. De menþionat
cã ºi în acest domeniu existã labilitatea
interpretãrii. În Teleorman, un grup de
reprezentativi e plãtit ilegal din fondurile
pentru copiii defavorizaþi, implicaþi fiind
Liviu Dragnea ºi fosta soþie, preºedintele
CCR Valer Dorneanu afirmã cã nu e vorba
de corupþie, ci de abuz în serviciu.
(9.10.17)
Un act de corupþie semnificã existenþa
unui interes, de obicei cu caracter imediat,
material. Consecinþele sunt reparabile fie
ºi prin uitare. Individualizatã sau concept
aplicat unor realitãþi generalizate, corupþia
favorizeazã ºi e favorizatã de unele sfere
profesionale, în mãsura în care se manifestã
o crizã, o lipsã, o urgenþã. Medicul a devenit
prin tradiþie corupt de pacientul obligat la
corupþie, care e încredinþat cã altfel nu va
fi tratat corespunzãtor. Am în familie un
caz, al soþiei mele, cãreia i se descoperã
tardiv ºi întâmplãtor o tumoare hipofizalã
extrem de avansatã, necesitând rapid o
operaþie, ºi ea primejdioasã. Avem asigurãri
de sãnãtate, dar nu sunt suficiente; un
profesor neurochirug se angajeazã s-o
opereze, dar trebuie sã susþinem o fundaþie
pe care o conduce: 20.000 mãrci.
Acceptãm fãrã tocmealã, deºi abia avem
cu ce ne þine douã fete la studii. Urmeazã
o operaþie transcranianã de ºapte ore ºi
jumãtate executatã de alþii; a doua zi ne
prezentãm la ora convenitã cu douã cecuri:
solicitãm domnului profesor numele
fundaþiei pentru a completa cecurile.
Domnul profesor devine brusc iritat. „Ce
fundaþie? Treceþi numele meu!” Oribile
sunt cazurile de corupþi care obligã bolnavul
ºi rudele lui la corupþie, calitatea lui fiind
incompetenþa profesionalã cãreia i se aduc
oricând justificãri profesionale. Prin acest
sistem în unele þãri occidentale numãrul
de medici penali este extrem de redus.
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Dar existã ºi corupþie cu consecinþe
greu reparabile, de lungã duratã sau
ireparabile. Acestea sunt comise în
domeniul culturii ºi artelor de indivizi
mediocri, slabi, interesaþi sau marcaþi de
complexe, care afecteazã calitativul unui
complex naþional. Grav este cã atari acte
de promovare, statuare, supralicitare
socialã, artisticã ºi materialã a nonvalorii
nu sunt considerate cu stricteþe drept
infracþiuni evaluabile juridic. „Corupþia, în
culturã, e tot atât de penalã ca ºi în alte
sfere sociale, dar subiectul nu va fi
niciodatã unul de pagina întâi, fiindcã
cine îl deschide riscã un oprobiu general.
În culturã, gãºtile, convenþiile subterane,
parazitarea bugetului, mistificãrile
grosolane au pavãza sacrului. Toatã
lumea ºtie cã statul desconsiderã financiar
cultura, în care caz cum sã-i mai
incriminezi pentru corupþie pe cei care fac,
într-un climat economic atât de
nefavorabil, cultura?” (Tudor Octavian,
Corupþia în culturã, Jurnalul Naþional,
1.9.11).
Existã procedee fine de corupere,
bunãoarã a intelectualului. Lipsiþi de
mijloace materiale pentru împlinirea
pregãtirii profesionale, tineri dotaþi acceptã
burse ºi alte forme de susþinere date de
instituþii, institute ºi fundaþii care, de regulã,
nu pretind nimic imediat, uneori fiind
suficientã atestarea ajutorului dat într-un
CV. Se presupune însã cã ulterior aceºtia
vor acþiona cumva pentru ilustrarea
gratitudinii prin opþiuni politice sau chiar
reflex, pentru obþinerea unor noi apanaje.
Conform unor sondaje, în 2018
România se aflã pe primul loc în privinþa
corupþiei din Educaþie (Eurofound)
fenomenul definind toþi termenii. Profesorii
scot foloase materiale de la pãrinþii elevilor
prin cadouri; meditaþiile sunt urmate de
privilegierea meditatului, unii pãrinþi fac tot
ce pot pentru copiii lor, copiii deprind
precoce trucurile corupþiei, observã cine
e slab pregãtit dar primeºte note mari,
copiazã netemându-se de pedepse, în
ansamblu, pregãtindu-se pentru viitor.
Majoritatea românilor ajung la
convingerea cã în þara lor este imposibil
traiul fãrã corupþie. Conform unui sondaj
CSOP de la sfârºitul lui august 2010, 75%
din locuitori cred cã nu-ºi pot rezolva ceva
fãrã ºpagã.”Cei care nu dau ºpagã sunt
disidenþi în România de azi” (Al.
Cumpãnaºu, preºedintele Asociaþiei pentru
11
Implementarea Democraþiei, 2010). Este
datã din mânã în mânã direct, în plic, în
genþi, geamantane sau ca „ºpagã la
paporniþe”. Un tânãr cu un standard ma-
terial mediu ºi-a contabilizat „atenþiile” date
într-un an: circa 5000 lei, aceasta în
condiþiile în care un salariu mediu e 1200-
1400. Aºadar, paradoxul: România e
„singura þarã din lume în care ºpaga e
invers proporþionalã cu nivelul de trai”
(16.2.15), mãsurile de austeritate urmând
sã ducã la creºterea ºpãgilor ca mãrime ºi
numãr. Se propune o devizã pentru stema
drapelului naþional: Nihil sine ºpagã (Petre
Florin Manole, Adevãrul, 12.6.13).
Similarã e consemnarea corupþiei
externe sau a contextului intern prin criterii
ºi interese externe. Propaganda comunistã
prezentase mai ales satiric, sarcastic ºi
pamfletar corupþia blocului imperialist
condus de Statele Unite. În funcþie de
interese, acest tip de demascare continuã
sã aibã succes, mai ales în zonele
tabloidului, culmea fiind reprezentatã de
Rusia postsovieticã. ªi în acest caz e util
dublul raþionament pragmatic: existã pentru
Occident oligarhi corupþi pânã-n mãduva
oaselor în jurul lui Vladimir Putin ºi alþii
corupþi ºi corupãtori care nu sunt corupþi
ºi nici corupãtori, ci critici, militanþi ºi
victime ale modului tiranic putinist de
conducere a statului.
Relativ nou, postdecembrist, e modul
extern de evaluare a corupþiei, aceasta în
primul rând prin integrarea þãrii în
structurile Uniunii Europene ºi
Euroatlantice. România primeºte sub acest
aspect o imagine inconfundabilã prin
rapoartele EU de monitorizare, Comisia de
la Veneþia, prin diverse ºedinþe ºi dezbateri
conforme. România este ºi un caz unic:
reprezentanþii ei în foruri strãine par a fi
trimiºi de þarã acolo doar pentru a
populariza ºi uneori a augmenta prin
exagerare acte de corupþie, desigur cu
deosebire comise de adversarii politici.
Exemple citate în þarã sunt Monica
Macovei, Cristian Preda ºi Elena Bãsescu,
fiica preºedintelui, eurodeputatã cu
suspiciuni de corupþie electoralã. Alte þãri
nu procedeazã aºa. Cautã sã-ºi ascundã
atari acte ºi uneori sunt ajutate. În care
condiþii, România ºi Bulgaria devin modele
pentru necesare exemplificãri, chiar
simboluri ale corupþiei date în documente
oficiale. „Am ajuns sã reprezentãm
exemplul de referinþã cel mai uzitat ºi cel
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mai comod în orice dezbatere pe problema
gravã a corupþiei” (Cristian Unteanu,
Raport devastator pentru România,
Adevãrul, 8.12.18) Postura aceasta se
explicã ºi prin faptul cã românii n-au „avut
ridicate la Bruxelles necesarele antene
profesioniste de detectare a semnalelor
timpurii de crizã”, în jocurile deschise pe
plan european, „toate fiind preludiul marii
confruntãri politice ce urmeazã în
pregãtirea europarlamentarelor în fiecare
dintre Statele Membre.” Un subiect curent
e modul cum România a cheltuit banii
europeni, în ce proiecte, cu ce finalitate ºi
dacã s-a dat garanþia unui climat de
corectitudine, legalitate ºi supraveghere a
investirii banilor respectivi. Fracþiunea
ecologiºtilor din Parlamenul European
publicã raportul Costurile corupþiei în
UE. Acestea s-ar ridica la 940 miliarde euro
anual: pierderi prin necolectarea corectã a
taxelor ºi impozitelor, scãderea valorii
investiþiilor strãine. În România, corupþia
înseamnã 38,6 miliarde euro (15,6% din
PIB), state performante fiind totuºi Italia,
Germania ºi Franþa, dar raportul plaseazã
România, „þarã sãracã ºi coruptã”, pe locul
întâi prin confruntarea valorii PIB-ului cu
aceea a corupþiei. „Cei 38,8 miliarde Euro
pierduþi anual în România din cauza
corupþiei reprezintã o cifrã de peste 197
de ori mai mare decât întregul buget alocat
ºomerilor, de cinci ori mai mare decât suma
alocatã sãnãtãþii ºi peste dublul sumei
cheltuite pentru vârstnici, de 16 ori mai
mare decât cel pentru familie ºi copii, de
nouã ori mai mult decât bugetul pentru
Educaþie, de 20 ori mai mare decât cel
pentru bolnavi ºi handicapaþi, de douã ori
mai mari decât pentru cheltuieli sociale”.
Cifrele vor fi folosite de toate grupãrile
politice contra României. Raportul ar fi util
ºi marilor investitori economici ai lumii.
Situaþie gravã, dar nu în sensul perceput
de Unteanu, ci prin aceea cã vor specula
nivelul de corupþie în interes propriu.
România ocupantã a locului prim în
topurile permite erupþia criticã a unor politicieni
strãini. Înainte ca Marea Britanie sã abandoneze
Uniunea Europeanã, Nigel Farage afirmã cã
nu trebuia sã se permitã primirea acestei þãri
în acest club de de veste imaculate. Dar e
interesant cã MCV – Comisia „Mechanism
for Cooperation and Verification”, care pro-
duce rapoarte despre România ºi Bulgaria,
livreazã rar ºi nominalizãri de corupþi din trecut
sau din prezent.
 POVESTEA DINTRE VORBE
O SUGESTIE –
TEATRUL LUI ADRIAN MANIU
La fel cu alþi iluºtri colegi de
generaþie, Adrian Maniu a fost tentat ºi
de mirajul dramaturgiei. Piesele scrise în
colaborare cu Ion Pillat, Scarlat Froda ºi
Al. O. Teodoreanu, prelucrãrile dupã
Strindberg ori Carlo Gozzi ºi mai ales
lucrãrile originale, dovedesc încã o datã
vocaþia sa de excepþional neliniºtit.
În ansamblu, toate scrierile dramatice
ale lui Adrian Maniu, înseamnã un efort
remarcabil de înnoire a teatrului nostru,
iar în mare mãsurã intenþiile se dovedesc
ºi astãzi acoperite estetic.
S-au subliniat adesea, de cãtre
comentatori, influenþele teatrului simbolist
ºi a celui expresionist asupra pieselor lui
Adrian Maniu ºi s-au stabilit aprecierile
ºi filiaþiile existente. Iatã de ce nu voi mai
insista asupra acestui aspect amãnunþit
tratat de Ov. S. Crohmãlniceanu în
Literatura românã dintre cele douã
rãzboaie mondiale, (vol II) ºi de Doina
Modola-Prunea, semnatara studiului
introductiv la ediþia Lupii de aramã (Ed.
Dacia, colecþia „Restituiri).
Teatrul original al lui Adrian Maniu
numãrã trei piese: Meºterul (scrisã în
1922), Jocul întunericului (redactatã
între 1920-1923) ºi Lupii de aramã
(publicat în „Viaþa româneasc㔠din
1929). Primele douã nu au vãzut niciodatã
lumina reflectoarelor, singura jucatã fiind
Lupii de aramã, în stagiunea 1929 –
1930, la Teatrul Maria Ventura.
Confruntarea cu publicul s-a produs
deci atunci când se reprezentau la acelaºi
teatru, textele – datorate lui Gib I.
Mihãescu, V. Voiculescu, Felix Aderca,
I. M. Sadoveanu, º.a., iar pe alte scene
se materializau lucrãrile lui Blaga, G.
Ciprian, G. M. Zamfirescu, V. Papilian,
totul unindu-se într-o rarã emulaþie de
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Liviu Grãsoiu
modernizare a modalitãþilor de exprimare
spectacularã.
Meºterul este o dramã în versuri
împãrþitã în trei acte ºi, în ciuda indicaþiilor
de montare ºi decor date de autor, pare
a fi sortitã numai lecturii. Punct de plecare
– mitul meºterului Manole.
Adrian Maniu compune o atmosferã
stranie, cu transparenþã de ceaþã, lumini
reci „din altã lume”. Acolo, în blocuri
de piatrã existã fãpturi din strã-
strãvechime, un fel de forþe ale
adâncului temporal care vor sã împiedice
ridicare unui „nou locaº de închinare”
pentru un Dumnezeu a cãrui prezenþã
în conºtiinþa oamenilor a însemnat
„dãrâmarea celor ce au fost”. Este adus
în scenã ºi „Dumnezeul trecãtor al unor
oameni” – un faun.
În general aceste umbre ale „altei
lumi” vor „sã trãiascã numai în trecut”,
se revoltã c㠄trunchiurile, care în
sfinþenia pãdurilor / Se înãlþau falnice
coloane de templu. / Azi mor sub lovitura
pieziºe a topoarelor. / ªi mor, ºi în cãdere
cad din fruntea lemnului / Cuiburile de
vultur, în care creºteau puii cerului
nostru” ºi constatã c㠄Tainele firii sunt
furate de oameni”.
Deci încearcã sã se opunã: „De trei
ori la ceasul acesta negru / Zidurile le-am
prãbuºit”. Cei care clãdesc (Meºterul,
Lucrãtori, Cãlugãrul, Domnitorul, Boierii)
vãd în prãbuºirea zidurilor un „înþeles
tainic”. Gândurile lor nu se îndreaptã însã
direct spre forþele invizibile ºi prezentate
de Adrian Maniu la începutul actului I.
Meºterul acþioneazã dintr-o ambiþie
exclusiv esteticã, prin aceasta comiþând
hybrisul: „ªi vreau ca însuºi Dumnezeu
/ Aplecându-ºi soarele ca un ochi pe
lucrul meu / Sã recunoascã cel mai
13
frumos locaº”. În el se îmbinã, cum
spune o replicã, „apucãturi de
Dumnezeu ºi fiarã”. Astfel închide în zid
o „umbrã vie”, iar clãdirea se reazãmã
„pe temelii de vis”.
Zbaterea i se consumã subordonatã
singurei lui meniri: aceea de a clãdi,
„cãci numai astfel moartea devine
nemurire”. Aºa se întâlnesc indirect,
confruntându-se ºi unindu-se gândurile
înceþoºate ale fãptuitorilor „din altã
lume” cu cele ale omului supus altor
credinþe ºi cãrora le-a „dat prea mult”.
Pedeapsa Meºterului este superb –
poeticã. Cãutând „o sãvârºire ºi mai
mare”, el rãmâne „zidit în ceruri”,
lãsând oamenilor un singur rãspuns: „ce
nu înþelegem – nu poate fi osândit”.
Piesa are, în fond, un singur personaj,
aflat permanent în atenþie, fie prin
prezenþã directã, fie prin referirile
celorlalþi.
Cel mai izbutit, din punct de vedere
conflictual este actul al doilea, ultimul
neavând un crescendo pe mãsura
aºteptãrilor.
O ciudãþenie este oscilarea autorului
între stilizarea maximã ºi concreteþea
multor reprezentãri, fapt ce trãdeazã
ºovãiala dramaturgului între sugestie ºi
explicitare. Acesta ar fi principalul de-
fect al piesei, altfel foarte plãcutã la
lecturã datoritã pasajelor de splendidã
poezie ºi risipei de replici sclipitoare de
inteligenþã ºi originalitate în interpretarea
unor motive de largã circulaþie la noi.
Jocul întunericului are tot trei acte,
dar foarte scurte ºi cam dezechilibrând
structura piesei. Scrisã cu vervã, cu ironii
ori atacuri dure la adresa unor confraþi,
luând în rãspãr anumite mentalitãþi
scriitoriceºti (fuga dupã gloria ieftinã,
obþinerea de câºtiguri materiale prin orice
mijloc, goana dupã succesul rapid,
atacarea fãrã temei a scriitorilor
„bãtrâni”) aceastã posibilã comedie
despre moravurile confraþilor capãtã o
tentã de mister nesusþinut ideatic ºi inabil
tratat.
Apare un doctor vag ºarlatan ºi
falsificator de bani, cu aere de Mecena.
Între el ºi un alt personaj (de fapt o
schemã de personaj) se semneazã un fel
de pact cu diavolul (doctorul ar fi Mefisto,
bineînþeles), prin care acel personaj îºi
vinde capul spre a-i fi folosit dupã moarte.
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Piesa se terminã bizar, într-o notã de
confuzie, ce-i drept, poeticã în sine.Jocul
întunericului lasã impresia unui experi-
ment nefinalizat de autor, disproporþionat
în organizarea materialului faptic ºi uman
abordat de Adrian Maniu, iar a scotoci
prin ungherele ascunse ale replicilor
posibile interpretãri ºocante rãmâne, cred,
un gest gratuit.
Reuºita certã a dramaturgiei sale
este, fãrã putinþã de tãgadã Lupii de
aramã, piesã excepþionalã ºi care s-ar
putea preta la transpuneri de televiziune
sau cinematografice de mare spectacol
ºi subtilitate. Aceastã tragedie a
înfrângerii pânã la dispariþie a unui popor
este un unicat în teatrul românesc, iar
multe dintre tablouri ºi scene se ridicã
la nivelul marilor tragedii scrise în
literatura universalã. Lucrare atent
elaboratã, cu efecte dramatice
shakespeare-iene, ea are un ritm ciudat
în desfãºurarea conflictului ºi destul de
rar întâlnit; asistãm la aglomerãri de
evenimente, la creºteri paroxistice ale
tensiunii, urmate de liniºtiri bruºte,
torentele învecinându-se ºi alternând cu
lacurile nemiºcate.
În Lupii de aramã, Adrian Maniu
reuºeºte ºi generalizãrile cele mai înalte,
concretul, amãnuntul prinzând imediat
atribute de simbol. Autorul nu
localizeazã deloc, personajele nu au
nume proprii, mizându-se pe un singur
erou tragic – poporul înfrânt. Lui, acestui
erou i se subsumeazã toate celelalte
apariþii scenice a cãror prezenþã tinde
mereu spre abstract, în ciuda închegãrii
lor ca personaje. Iatã de ce în Lupii de
aramã, este, cred, prea puþin vorba de
cucerirea Daciei de cãtre romani, de
lupta ºi rezistenþa poporului condus de
Decebal ºi de evenimentele narate de
Cassius Dio.
Mai aproape de adevãr suntem dacã
acceptãm generalul ºi nu punctul de
plecare al inspiraþiei lui Adrian Maniu.
Existã aici o scoatere din istorie,
plonjarea în antichitate rimând adesea
cu afiºarea unei gândiri moderne despre
rãzboi, viaþã ºi înfrângere, totul
exteriorizându-se într-o solemnitate
gravã a tonului, în umanizarea ideilor ºi
ridicarea personajelor la rang de idei. În
subtext se descifreazã totodatã tragedia
celor pãrãsiþi de zei, a celor cãrora
 credinþa le-a devenit inutilã prin ruperea,
din motive necunoscute lor, a legãturilor
cu cerul.
Dintre personaje, cele mai
interesante sunt: Mulþimea, Robii, Preoþii,
Conducãtorul, Domniþa ºi Regele.
Mulþimea este o permanenþã, un cor
chemat nu sã comenteze ci sã acþioneze,
sã constate, sã întrebe ca un judecãtor
suprem. Ea ºtie cã poate pedepsi pe
oricine („În numele Regelui vom pedepsi
dintâi, pe urmã vom împãca fapta cu
dreptatea datinei ºi obiceiul cuviinþei”).
Adrian Maniu observã foarte atent
psihologia maselor, trecerea neaºteptatã
la atitudini diametral opuse, precum ºi
uºurinþa trãirii în amãgire.
În faþa dezastrului, femeile din
mulþime au apucãturi de fiarã, uitând to-
tal de dragoste, milã ori alte sentimente
caracteristice. Astfel, un copil spune:
„Mamã, pe ãsta vreau sã-l omor eu”, iar
ea îi rãspunde: „Bine, puiule!” (îmbinare
înfiorãtoare de cuvinte) pe când un altul
crede cã femeile sunt „prea prietenoase”
cu robii. Cruzimea ºi-o motiveazã prin
presimþiri ale sfârºitului: „Þara noastrã
piere pentru totdeauna”.
Spre final, între grupuri rãzleþe se
schimbã replici ca acestea: „Unde sunt
copiii? – Copiii au murit! – Unde sunt
prinºii de rãzboi? – I-am ucis noi!
Moartea lor a fost mângâierea noastrã”.
Aceste glasuri din mulþime dau ºi replicile
cheie, de sfârºit petrecut înainte de
cãderea cortinei: „Cerul a murit”, „Din
adâncuri urcã glas de moarte”; „Regele
nu mai e” ºi „Nu ne-a învins duºmanul ci
vremea”.
Preoþii apar „Îmbrãcaþi ca la þurcã
ºi breazã, cu mãºti de barzã, vulpe, urs ºi
cerb. Înfãþiºãri la fel cu ale zeitãþilor din
Egipt, într-o muzicã sacadatã de cimpoaie
în surdinã ºi clinchete de tãlãngi”. Au
„mantii de urs cu aplice de aur”. Ei
descifreazã semnele pãmântului, ale apei,
ale focului ºi declarã: „Toate semnele sunt
rele”, ca un leitmotiv.
Mediatori între zeul atotputernic
(Soarele) ºi mulþimea de pe pãmânt, ei
se alãturã treptat acesteia din urmã („E
rândul celui de sus sã ne ajute pe noi”)
ºi, rãmaºi singuri, iau în paz㠄sufletele
morþilor”. Ca ºi Domniþa ori Regele,
Preoþii înseamnã un personaj de excepþie.
Figura Conducãtorului se remarcã
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
prin duritate. În el autorul vede ostaºul
rigid, omul datoriei, încrezãtor numai în
forþa armatelor sale, dispreþuitor faþã de
propria-i viaþã. Singura clipã de ieºire din
tiparul purtat, momentul venirii cãtre
dragoste, înseamnã pierirea sa.
Domniþa pare plãmãditã din dorinþã,
luciditate, încredere ºi înfrânare. Intrarea
ei în scenã este foarte atent pregãtitã,
povestindu-se despre felul cum „ispiteºte
în depãrtãri”, despre cum îi face pe robi
sã vorbeascã de þara lor, ori despre
ciudate comunicãri cu duºmanii.
Domniþa are demnitatea eroinelor
tragediei greceºti ºi, ca altã Antigonã, îºi
þipã misterul înaintea oricui. Ea nu este
deloc liniarã, evoluând pe linii trasate ºi
previzibile. Slujind în exclusivitate cauza
patriei sale, ea depune eforturi disperate
de a mai salva câte ceva: „Învaþã-ne sã
amãgim pe zeii voºtri... Poate e un singur
cuvânt de vrajã pe care tu-l ºtii ºi pe care
acum ai sã mi-l dai”.
Capabilã de jertfa supremã, dictatã
de poziþia de fiicã a regelui învins,
Domniþa rãspândeºte totodatã ºi cãldura
îndureratã a femeii care ar fi vrut o altã
soartã: „Mâinile nu sunt sortite numai sã
ucidã, buzele nu trebuiau sã poarte numai
blestem”, „gândurile s-ar fi putut înãlþa o
clipã deasupra armatelor”. Scenele cu
Domniþa sunt antologice.
Regele este unul dintre
personajele principale care nu apare
fizic niciodatã pe scenã, dar dominã
nu atât conflictul, cât mai ales
comportamentul ºi gândirea supuºilor
sãi. Se vorbeºte permanent despre el,
se acþioneazã conform poruncilor lui
„care este pretutindeni”. E un duh al
luptei pânã la ultima speranþã, un
simbol al spiritului poporului. Dispare
când totul a fost pierdut cu
desãvârºire. Ca obârºie „se trage din
zeul zeilor” ºi numele ce i se dau au
valori supreme: Mai marele, Sfântul.
Cu el „moare sãlbatica þara noastrã”.
Prin marile calitãþi spectaculare, prin
suflul poetic pur ºi continuu ce o strãbate,
prin modernismnul concepþiei teatrale,
Lupii de aramã constituie nu doar
punctul maxim al experimentului scenic
semnat de Adrian Maniu, ci ºi una dintre
piesele de rezistenþã ºi referinþã ale
dramaturgiei româneºti.
15
 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE
Mãdãlina Simionescu (Cojocaru)
PALTONUL DE VARÃ SAU
RE-COMPUNEREA FIINÞEI PRIN SCRIS
Paltonul de varã se înscrie în epica
autobiograficã pe care Mircea Horia
Simionescu o cultivã în cãrþile sale.
Interesant la aceastã scriere este cã
polifonia vocilor narative, avataraizarea
autorului, schimbul de mãºti auctoriale
sunt lãsate deoparte, în centrul textului
auzindu-se numai vocea autorului, textul
asemãnându-se cu un solilocviu.
Asemenea personajului Iona al lui Marin
Sorescu, autorul rãtãcit trebuie sã
parcurgã un lung drum la capãtul cãruia
sã se regãseascã. Momentul regãsirii de
sine se realizeazã sub iminenþa morþii, iar
recuperarea fiinþei este posibilã numai prin
scris ºi prin orientarea privirii cãtre
universul lãuntric. Roman monologic,
Paltonul de varã devine un „spectacol
textual al unei singure voci” (Liliana
Truþã, Experimentalism ºi
antropocentrism în proza postmodernã
româneascã, Editura Paralela 45, Piteºti,
2010, p. 173.).
Scriitorul se ocupã ºi aici cu
inventarierea, dar de aceastã datã,
elementele pe care le inventariazã sunt
cele ce vor reîntregi fiinþa spartã în mii
de cioburi, fiinþã care se va reflecta la
finalul cãrþii în oglinda textului. Tehnica
folositã este cea a colajului, Tudorel Urian
observând c㠄Mircea Horia Simionescu
pariazã încã o datã pe virtuþile estetice
ale colajului epic” (Tudorel Urian, Proza
româneascã a anilor ’90, Editura
Albatros, Bucureºti, 2000, p. 35.) în
romanul Paltonul de varã.
Cartea este structuratã pe opt pãrþi
numite „liste”, însoþite de un Avertisment
semnat de Mircea Horia Simionescu.
Dacã urmãrim traducerea (Lista întâi
(Lacrimosa – Îndoliata), Lista a doua
(Miserare – Doamne miluieºte!), Lista
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
a treia (Tuba mirum – Tuba
surprinzãtoare/ încântãtoare), Lista a
patra (Dies irae – Zilele de urã/ de
furie), Lista a cincea (Benedictus – Fie
lãudat), Lista a ºasea (Rex tremende –
Tiranul/ Conducãtorul îngrozitor),
Lista a ºaptea (Agnus Dei – Mielul lui
Dumnezeu) ºi Lista a opta (Gloria in
excelsis – Glorificarea) – traducerea
noastrã.)
subtitlurilor celor opt liste ale
romanului, împrumutate din Requiemul
în Re minor al lui Mozart, vom observa
trimiteri clare la imnuri dedicate lui
Dumnezeu. În cazul lui Mircea Horia
Simionescu, identitatea supremã este
actul de creaþie ºi produsul lui: literatura.
Este cunoscut faptul cã Requiemul în Re
minor al lui Wolfgang Amadeus Mozart
este ultima sa operã. Asemãnãrile titlurilor
care compun lucrãrile, atât Requiemul
în Re minor cât ºi Paltonul de varã pot
sugera ideea de operã neîncheiatã dar
desãvârºitã întocmai prin acest aspect.
Listele interminabile pe care scriitorul din
Paltonul de varã le întocmeºte nu se
vor încheia niciodatã din simplul motiv cã
ele conþin varii detalii ce recompun fiinþa
autorului supusã unui lung tratament de
scindare, de fragmentare – asemenea
textelor sale – pentru a-ºi putea duce mai
departe demersul epic. Privind din acest
unghi, titlul metaforic, Paltonul de varã,
face trimitere simbolicã la deghizarea,
travestirea adevãrului ºi a realitãþii
utilizând diverse tertipuri scriitoriceºti.
Liliana Truþã a subliniat urmãtoarele
aspecte în acest sens: „Cartea e
conceputã ca având la bazã tot un model
apocaliptic […]. Salvarea va fi posibilã
tot prin spaþiul literaturii, scrisul devenind
la sfârºitul cãrþii o forþã de exorcizare ºi
 experienþã catharticã, singura capabilã a
se revela ca o posibilã cosmogonie…,
culminând cu resurecþia fiinþei,
recuperarea ei din neantul amintirii”
(Liliana Truþã, Op. cit., p. 174.).
Caracterul de operã-hibrid se menþine
ºi în Paltonul de varã, însã arsenalul de
tehnici ºi mijloace folosite de regulã este
în cazul de faþã diminuat considerabil,
scriitorul promiþându-ne cã îºi va revela
latura ascunsã, cele mai lãuntrice gânduri,
sentimentele, trãirile: „viaþa mea întreagã,
cu toate laºitãþile, spaimele, îndoielile,
eºecurile, umilinþele ºi reîntoarcerile ei,
încât mi-am spus: nu trebuie sã inventez
nimic, iatã aici, scrisã mãrunt, de mult
timp împlinitã, cartea. Nu-mi rãmâne
decât sã o traduc. E o prostie afirmaþia
nu ºtiu cui cã nu trebuie sã te apuci de
scris înainte de-a avea limpede planul
scrierii. Dimpotrivã, zic acum, e mai
înþelept sã n-ai nimic în cap, nici pe masã,
pentru ca trecutul tãu sã aibã loc unde
sã-ºi dezlege baierele sacului ºi sã înºire
pe tãblia roºie cuvintele deja rânduite.
Orice scriere e autobiografic㔠(Mircea
Horia Simionescu, Paltonul de varã,
Editura Albatros ºi Editura Universal
Dalsi, Bucureºti, 1996, p. 211.). Dar ºi
de data aceasta adevãrul este trãdat,
„tradus”, de plãcerea de a scrie.
Avertismentul care precede cele opt
liste pe care naratorul le întocmeºte cu
gândul cã îºi poate trece „dincolo” un
bagaj care sã-l defineascã, este unul
neobiºnuit. Uneori autorul se lasã copleºit
de drama neînþelegerii operei, a
neintegrãrii individului în societate ºi
transmite îndemnuri anti-lectoriale
cititorului. Recomandarea pe care i-o
adreseaz㠄celui ce deschide aceastã
carte […] de-a o închide imediat, de-a o
prinde între degetul gros ºi arãtãtor –
ceafã a unui ºobolan mort, descoperit
noaptea în aºternut – ºi a o azvârli cu
toatã scârba ºi înfiorarea pe fereastrã sau
în rigola strãzii ºi a ecologiºtilor” în primã
instanþã ºocheazã. Declarã clar cã nu îºi
doreºte cititori, însã afirmã tot pe aceeaºi
paginã c㠄e sãrac ºi îºi închipuie cã se
va îmbogãþi pe seama unei edituri ºi a
clienþilor acesteia” (p. 9). Însã, „singurul
cititor obligat sã parcurgã sutele de pagini
care urmeazã e un strãin, numele lui nu
l-am putut niciodatã reþine, pare-se cã-l
chema ca pe tatãl sãu ºi ca pe toþi din
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
familia ºi neamul lui” (p. 10). Faptul cã
Anonimul care îi propune medierea
cãlãtoriei în lumea umbrelor, în finalul
cãrþii îºi schimbã continuu numele
(Popescu, Tãnãsescu, Mateescu,
Gherãsescu) transmite subtil ideea cã
acesta, cãruia îi era adresatã cartea, este
în fond cititorul, singurul în stare sã-i
poatã facilita intrarea în lumea de apoi,
dar ºi promisiunea ca „numele sãu sã
rãmânã în istorie ca al unui întemeietor,
dacã nu ca al unui profet” (p. 10), dupã
cum declarã însuºi autorul. Fiind
preocupat „încã din anii liceului” (p. 13)
de problema morþii, un prieten ajuns
medic ºi-a trimis un pacient cu inedita
capacitate de a cãlãtori între lumi sã-l
viziteze ºi sã-l ajute la o mai bunã
înþelegere a acestei experienþe. Anonimul
îi propune ca, în schimbul unei sume de
bani pentru mituirea vameºilor, sã-i
înlesneascã trecerea în lumea raiului cu
un bagaj ce ar fi trebuit sã aibã un anumit
numãr de kilograme. În urma acestei
discuþii, naratorul începe sã întocmeascã
în jur de opt liste cu diverse obiecte,
persoane iubite ºi detestate, idei, cãrþi,
cuvinte, numere care nu reprezintã nimic,
experienþe plãcute ºi altele total
dezagradabile, momente de umilinþã,
sentimente, stelele de pe cer. La sfârºitul
lecturii, observãm cã, în fond, cartea
conþine la suprafaþã liste de inventar ale
elementelor ce îl definesc pe autorul ei,
detaliile, oamenii, experienþele,
sentimentele care l-au format ca om, iar
în subtext, conþine un inventar al temelor
ºi laitmotivelor operei sale întregi. Teme
precum: moartea, creaþia, comunismul ºi
efectele acestuia asupra mentalitãþii
colectivitãþii, cãlãtoria, cartea despre
nimic, abandonarea credinþei, precum ºi
laitmotivele: orfanului, al cãutãrii
semenului geamãn, al operei pierdute/
rãtãcite, cãutarea tatãlui – sunt elemente
recurente în scrierile lui Mircea Horia
Simionescu. De asemenea, se pot
observa la tot pasul indicaþiile regizorale
ale autorului, auto-comentariile cu privire
la scrierea unei cãrþi: „orice creator lasã
intenþionat în operã una-douã gãuri negre.
Imperfecþiunile fertilizeazã aria
misterului” (p. 18).
Universul cãrþii prezintã personaje
statice, parcã încremenite în loc, timpul
fiind suspendat, numai realitatea este cea
17
care se schimbã, aceasta apare ca
imaginile unui diapozitiv, un caleidoscop.
Inventarierea fiecãrui lucru pe care îl
trece pe listã este un prilej pentru narator
de a rememora experienþele trãite, de a
recompune realitatea acelor zile vãzute
acum cu ochii unui adult. Rememorarea
trecutului se face printr-un proces de
anamnezã, iar detaliile în cascadã despre
fiecare experienþã în parte sugereazã
intensitatea re-trãirilor.
Cât priveºte tema memoriei ºi
rememorarea acelui timp, cât ºi dorinþa
de a scãpa de moarte, le putem observa
dezvoltate în paginile acestui roman al
cãrui personaj sondeazã arheologia
memoriei ºi cautã sã sorteze variate
obiecte îndrãgite sau utilizate de-a lungul
vieþii. Gândul morþii devine un act al re-
compunerii fiinþei prin scris. Autorul a
declarat într-un interviu acordat Simonei
Vasilache faptul cã: „Literatura lumii este
plinã de eroi, de personaje care au reuºit.
Eu mã ocup de mecanismele eºecului.
Toatã viaþa noastrã e, pânã la urmã, doar
drumul cãtre un eºec, moartea care ne
aºteaptã la sfârºit. ªi-atunci, cum sã nu
te neliniºteascã problema asta a
eºecului? (Simona Vasilache – Interviu:
”
MHS…ªi v-am spus o mare minciunã,
în România literarã, nr.7, 2006.). Tema
morþii a reprezentat o preocupare, uneori
vãzutã ca obsesie, a lui Mircea Horia
Simionescu. În ultima listã a cãrþii, Lista
a opta, naratorul îi propune Anonimului
sã semneze un contract ca justificare a
banilor, deloc puþini ca sumã, pe care i i-a
dat, spunându-i în acelaºi timp cã nu (mai)
are nevoie de serviciile lui, deoarece, de-
a lungul vieþii fãcuse mai multe cãlãtorii
pe tãrâmul de dincolo – detalierea ºi
inventarierea acestora apar în povestirea
Viaþa ca un du-te vino înregistratã la
numãrul 101: „Domnule, în realitate jucãm
pe-o carte falsã: eu nu mor acum pentru
prima datã… […]. În situaþia datã, nu e
vorba de trecerea mea, ºtiu drumul,
problema e a lucrurilor care m-au însoþit o
viaþã, care m-au definit ºi m-au rãsfãþat.
Fãrã ele dincolo, aº arãta ca un vierme
gol-puºcã în calea tuturor tãlpilor, expus
stâlcirii la fiecare pas…” (p. 425).
Obsesia inventarului este o temã
recurentã în literatura lui Mircea Horia
Simionescu. Autorul, ascuns sub masca
diverselor personaje sau a naratorului-
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
personaj inventariazã tot ceea ce se
compune în lumea din jurul sãu, de la
obiecte, cãrþi, experienþe, personalitãþi,
evenimente, lucrãri personale, cuvinte,
nume, stelele de pe cer, pânã la trãsãturile
care alcãtuiesc persoanele amantelor
sale, ale soþiei, mamei sau fiicelor sale.
Predilecþia pentru inventariere se
grefeazã pe tema fricii care l-a urmãrit
ca o umbrã toatã viaþa ºi care, dupã
retragerea de la Scânteia a devenit mai
accentuatã, ajungând uneori pânã la
paroxism. Aceast㠄apucãtur㔠de a
inventaria pare sã fie una dintre sechelele
perioadei comuniste, de pe vremea când,
lucrând la ziarul Scânteia, i-au trecut prin
mânã numeroase scrisori cu denunþuri de
toate felurile. Astfel, fire docilã ºi
sârguincioasã, Mircea Horia Simionescu
a zãbovit asupra lor cu dedicaþia ºi
conºtiinþa unui funcþionar sadea. Dintre
rândurile cãrþii se desprinde o supratemã
a scrierilor autorului, repetatã cu
insistenþã ºi deghizatã subtil sub chipul
jocului, al satirei, al autoironiei, al
fragmentãrii. Este vorba despre
supratema comunismului ºi efectele pe
care acesta le-a avut în societate, în viaþa
ºi mentalitatea fiecãrui individ. Aceastã
plagã s-a extins ºi a generat teroare, fricã,
suspiciune. Odatã sãdite în sânul
oamenilor, au condus la destine curmate
sau schilodite ale acelora care „ieºeau
din rânduri”; alte efecte ale acestora au
fost: promovarea nonvalorilor, creditul
acordat persoanelor care nu aveau
scrupule, învrãjbirea indivizilor,
manipularea maselor, sechele care i-au
urmat pe oameni ºi dup㠒89.
Inclusiv tema iubirii, care nu implicã
trãiri carnale, este supusã unui inventar.
Mircea Horia Simionescu sau personajele
sale nu sunt îndrãgostiþi de femeia din faþa
lor, ci de ideea de femeie pe care o supun
la o contemplare în urma cãreia reies di-
verse trãsãturi adãugate în lista de
inventar sau care sunt prilejuri de a broda
întregi texte în jurul lor. Cu alte cuvinte,
femeia din literatura lui Mircea Horia
Simionescu este un obiect de studiu
asupra cãruia scriitorul sau personajul
revarsã un sentiment de admiraþie, nu
asupra ansamblului (excepþie fac Dorina
din Paltonul de varã sau Despina din
Nesfârºitele primejdii care sunt vãzute
nu ca partenere capabile de manifestãri
 carnale sau triviale, ci ca partenere de
meditaþii ºi discuþii, cu care împãrtãºeau
aceleaºi pasiuni pentru muzicã, picturã sau
literaturã), ci asupra unor pãrþi pe care le
admirã cu ochiul unui pictor: pãrul de aur
al Helgãi, spuma sânilor unei iubite din
adolescenþã, delicateþea mâinilor Cellei.
Spre exemplu, descrierea Helgãi care,
exasperatã de cercetãrile continue ale
bãrbatului, se prãbuºeºte pe pat ºi plânge
spasmodic este redatã prin inventarierea
pãrþilor, fragmentelor care, asemenea
literaturii sale, o compun pe femeia
esenþialã: „îºi înfunda faþa în albul pernei,
pãrul bogat i se rãsfira ºi degetele
strângeau marginile cearºafului, o venã
a gâtului i se zbãtea sub ureche, piciorul
drept desena pe aºternut o linie purã de
statuetã atunci scoasã din þãrânã, în timp
ce stângul se îndoia ca sã caute marginea
patului ºi sã atârne ca un fragment al altei
statuete, trãiam atunci bucuria
arheologului înaintea unei descoperiri,
simþeam nevoia de a reþine pe hârtie, cu
creion fin, acele linii surprinzãtoare, nu-i
dat oricui acest nemaipomenit spectacol,
acest rar moment de revelaþie a
frumuseþii desfãcute în fragmentele care
o compun, prilej de a ºti cum se
alcãtuieºte o minune din pãrþi disparate
ºi nu întârziam sã întind mâna dupã
carnetul ºi cãrbunele de pe noptierã, sã
trag schiþe grãbite dupã model, numai cã
desenul ieºea prost, contururile tremurate,
umbrele menite sã mãrturiseascã
armonia musculaturii, ºi netezimea pielii
apãreau îngãlate, prea îngroºate, de unde
ciuda de a nu fi învãþat desenul când am
avut ocazia sã-l învãþ, renunþarea la acest
mijloc de înveºnicire, nepotrivit mie, ºi
trecerea neîntârziatã la altã paletã, cea a
cuvintelor, cãutând în mine adjectivul care
i-ar fi putut înfãþiºa mai exact auriul
pãrului, albul-roz al umerilor dezveliþi,
strãlucirea de sidef a coapsei, melodia
unduitoare coborând de la încheietura
braþului, prelungindu-se pe umbra ºoldului,
alunecând în cele din urmã pânã la
sunetele de clavecin ale degetelor
înfiorate de frigul ºi tãcerea din încãpere”
(pp. 326-327).
Tema paternitãþii, a cãutãrii tatãlui
dispãrut este una ce apare frecvent în
scrierile mehaºiste. Pierzându-ºi tatãl de
la o vârstã fragedã, scriitorul târgoviºtean
creeazã în opera sa un adevãrat cult
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
pentru figura paternã. Portretul tatãlui
este recompus din piese ca de puzzle,
adunate din amintirile proprii, cele ale
altor persoane care l-au cunoscut sau
sunt pur ºi simplu inventate. Orfanul îºi
idolatrizeazã tatãl urcându-l pe un
piedestal, afirmând ocazional cã nu ºi-a
pierdut speranþa de a-l reîntâlni, îl
recupereazã din amintiri ºi îl adaugã pe
lista obiectelor pe care le va lua în
cãlãtoria spre lumea de dincolo.
Din tema pierderii tatãlui ºi din motivul
orfanului derivã tema abandonãrii
credinþei. Cu diverse prilejuri, inclusiv în
cadrul unor interviuri, Mircea Horia
Simionescu asociazã imposibilitatea
încheierii vreunui „contract” cu
Dumnezeu din cauza traumei produse de
pierderea tatãlui, eveniment care i-a
marcat copilãria, a atras numeroase
neajunsuri ºi temeri. Suferind de o boalã
gravã, tatãl scriitorului s-a prãpãdit pe
vremea când copilul, deºi încã mic,
conºtientiza tragedia prin care trecea.
Rugile cãtre divinitate ºi autopenitenþele
bãiatului nu ºi-au gãsit ecoul sperat iar
tatãl a murit în urma unor chinuri
groaznice la care copilul a fost martor.
Acel moment al pierderii tatãlui a generat
o scindare în relaþia scriitorului cu
Dumnezeu, relaþie care nu s-a reluat
niciodatã ºi care este amintitã în mod
constant în lucrãrile sale. Scindarea se
mãreºte odatã cu moartea Florinei, fiica
din flori a scriitorului. Acest cumplit
eveniment a produs o furie blasfematoare
care se poate observa ºi în unele dintre
poeziile din volumul Versete de unicã
folosinþã, adevãrate manifeste contra
divinitãþii vãzute ca una dintre principalele
rãspunzãtoare de eºecurile ºi neîmplinirile
scriitorului.
Estetica autobiografismului va
transforma romanul sãu în „monologuri
ale eului” în care graniþele dintre ficþiune
ºi jurnal „vor tinde atât de mult spre zero”
generând o strânsã legãturã de „intimitate
între operã ºi eul auctorial” (Carmen
Muºat, Perspective ale romanului
românesc postmodern (ºi alte ficþiuni
teoretice), Editura Paralela 45, Piteºti,
1998, p. 124.)
Arheolog al propriei fiinþe, scriitorul
sondeazã în depozitul memoriei ºi se
recompune fragmentat cu fragment din
amintirile ºi experienþele strânse de-o viaþã.
19
 ISTORIE LITERARÃ
Emilia Motoranu
LITERATURA COMPARATÃ
ªI CONTRIBUÞIA
LUI ALEXANDRU CIORÃNESCU (2)
Un alt merit al lui Ciorãnescu este acela
de a fi un mediator între culturi ºi literaturi,
datoritã afinitãþii sale pentru literatura
comparatã, stabilind astfel dialoguri
interculturale ºi depãºind anumite
coordonate temporale ºi spaþiale. Prin
contribuþiile sale de literaturã comparatã,
criticul român are locul sãu aparte în istoria
acestei discipline, care încã din paginile
primei reviste, Acta Comparationis
Litterarum Universarum (1877), fondatã de
Hugo Meltzl de Lomnitz ºi Samuel Brassai,
apãrutã în spaþiul românesc, proclama
dreptul la egalitate între literaturile tuturor
þãrilor, indiferent de statutul geopolitic sau
de nivelul economic: « desde el punto de
vista de la literatura comparada, cualquier
raza humana, por muy insinificante que sea
políticamente hablando, es y será siempre
tan importante como la nación más grande
» (Ulrich Weisstein, Introducción a la
Literatura Comparada, Planeta, Barcelona,
1975, p. 153.). O disciplinã care, aºa cum
considera primul profesor francez de
literaturã comparatã, Joseph Texte (În
Franþa, la Lyon, în 1896, Joseph Texte a
inaugurat prima catedrã de literaturã
comparatã. Astfel Texte este fondatorul unei
ºcoli, care prin personalitãþi ca F.
Baldensperger, Paul Van Tieghem, Jean
Marie-Carré, a dat naºtere unor caractere
specifice. Conceptul iniþial a fost redus, în
cadrul acestei ºcoli, la cercetarea propriu-
zisã a influenþelor, înþelese factual, ca studiu
aplicat al traducerilor, intermediarilor,
publicaþiilor, ecourilor etc. Conceptul de
literatura propriu acestei ºcoli este exterior,
iar spiritul ei este pãtruns de conºtiinþa
deosebirilor naþionale), ar putea diminua
distanþele ºi diferenþele între popoare ºi
opere, permiþând o comunicare liberã: « un
abaissement des frontières, une communi-
cation plus libre entre les peuples voisins,
une intelligence plus complète et plus ouverte
des œuvres étrangères » (Joseph Texte, Les
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
études de littérature comparée à l’ étranger
et en France, în Revue Internationale de
l’Enseignement, XXV, 1893, p. 260). Tot
J. Texte susþinea faptul cã atât
naþionalismul, cât ºi cosmopolitismul sau
internaþionalismul îºi au originea în critica
comparativã: « Si le nationalisme est né de
la critique comparative, le cosmopolitisme
ou l’internationalisme en est sorti également
» (Ibidem, p. 260). Aceastã disciplinã
polimorfã ºi poliglotã are ca finalitate punerea
în relaþie a unor texte, a unor literaturi sau
culturi, urmându-le dialogul: « mettre en re-
lation des textes, des séries de textes, des
littératures, des cultures, et suivre leurs dia-
logues » (Daniel-Henri Pageaux, La
littérature générale et comparée, Armand
Colin, Paris, 1994, p. 5).
Volumul Principii de literaturã
comparatã (1964) sintetizeazã ideile lui
Alexandru Ciorãnescu cu privire la acest
domeniu ºi reprezintã rezultatul unui curs
de Literaturã Comparatã, þinut la Facultatea
de Litere a Universitãþii din La Laguna, în
anul 1963, precum ºi a treizeci de ani de
experienþã în acest domeniu: Justificarea
acestui eseu constã în necesitatea de a
oferi studenþilor în litere o viziune de
ansamblu asupra sarcinilor, posibilitãþilor
ºi dificultãþilor care stau în faþa
cercetãtorului comparatist; ºi, de
asemenea, în necesitatea de a lãmuri o
seamã de îndoieli care s-au nãscut în jurul
sãu ºi care se explicã în parte prin lipsa
unei organizãri coerente ºi a unei expuneri
clare a problematicii literaturii comparate”
(Alexandru Ciorãnescu, Principii de
literaturã comparatã, trad. de Tudora
ªandru Mehedinþi, Bucureºti, Editura
Cartea Româneascã, 1997, p. 7). Autorul
explicã faptul cã titlul de „principii” trebuie
înþeles mai puþin ca un ansamblu de legi
proprii unei discipline, ºi „mai curând ca
cele dintâi roade ale unei cercetãri care
urmãreºte ca obiectiv principal sã
 semnaleze problemele (Ibidem, p. 8).
Studiul a fost publicat în anul celui de-
al IV-lea congres al Association
Internationale de Littérature Comparée
(AILC), la Fribourg, în Elveþia, ocazie cu
care se exprimã necesitatea scrierii ºi
publicãrii unei istorii a literaturii comparate,
care ar contribui la recunoaºterea ºi
aprecierea valoroasei activitãþi a pionierilor
acestei discipline: There is no more urgent
task before this Association than to
sponsor, perhaps with the aid of UNESCO,
the writing and publication of a thorough
history of our discipline, which would
recognize and assess the valiant labors of
the pioneers in our field active […]. A
patient, genetic approach to Comparative
Literature may also give us a rational rather
than emotional explanation of some of the
difficulties besetting us and a sane
perspective with which to view and
perhaps to resolve them (Henry H. H.
Remak, The Impact of Nationalism and
Cosmopolitism on Comparative Literature
from the 1880’ s to the Post World War II
Period, în François Jost (ed.), Actes du
IVe Congrès de l’ AILC, La Haya-Paris,
1966, vol. I, p. 391).
Totuºi, Nicolae Florescu observa cã
în volumul Principii de literaturã
comparatã,
Autorul rãmâne cantonat într-o
perspectivã descriptivistã, evitând
dezbaterea polemicã, ceea ce nu dãuneazã
demonstraþiei în sine, relevabilã prin bogãþia
informaþiei ºi prin încercarea de sintezã,
de catalogare a unor tendinþe prezente pânã
la acea orã în domeniul de manifestare al
literaturii comparate, dar menþine o anumitã
desuetudine în abordarea problemelor ºi în
configurarea ideilor de bazã (Nicolae
Florescu, „Vocaþia enciclopedismului la
Alexandru Ciorãnescu”, în Menirea
pribegilor, Bucureºti, Editura „Jurnalul
Literar”, 2003, p. 195).
Apãrut într-o perioadã de crizã a
literaturii comparate, volumul a fost
apreciat de Adrian Marino astfel: Înainte
de a opta pentru una sau alta dintre soluþiile
posible ale complicatei ºi tot mai
controversatei problema a literaturii
compárate, o necesitate elementarã a
cunoaºterii impune parcurgerea ºi evaluarea
rezultatelor obþinute, iniþierea competentã
în stadiul ultim al comparatismului actual,
la un nivel de sintezã sistematicã ºi criticã.
Este ceea ce oferã, mai ales, lucrarea
compatriotului nostru Alexandru
Ciorãnescu […], din lectura cãreia cititorul
roman poate scoate, cel puþin deocamdatã,
cea mai modernã « introducere » (Adrian
Marino, „Alexandru Ciorãnescu ºi literatura
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
comparatã”, în Ramuri, Craiova, IV, nr.
9, 1969, p. 10).
Medeea Freiberg relevã valoarea
teoreticã a lucrãrii, de ordonare logicã a
numeroaselor aspecto ºi fapte
comparatiste, a derulãrii perfecte a acestora
ºi faptul cã autorul studiului traseazã un
program complet ºi extrem de variat de
cercetare comparatã. Profunzimea acestei
investigaþii, datele riguroase, fundamentate
ºtiinþific ºi mereu obiectiv sunt calitãþi reale
ale cãrþii.
Ciorãnescu aduce în discuþie conceptul
de cosmopolitism, caracteristic secolului
al XVIII-lea: conºtiinþa de a aparþine unei
naþiuni ºi unei limbi se transformã într-o
conºtiinþã a apartenþei la un ansamblu vast
de naþiuni ºi literaturi. Acest moment, pe
care criticul comparatist îl considerã o
„descoperire a Europei”, datoritã
atmosferei literare cosmopolite, ce trezeºte
interesul pentru gândirea, literatura ºi
schimburile interculturale. Conceptul de
cosmopolitism literar a fost pus în
circulaþie în Franþa de Joseph Texte, prin
lucrarea J.-J. Rousseau et les origines du
cosmopolitisme littéraire (1895), opera în
care studiazã influenþele literaturii engleze
asupra celei franceze în secolul al XVIII-lea.
Sensul cuvântului cosmopolit, în Franþa
acelei perioade, era de „cetãþean rãu”, era
înþeles ca o lipsã de patriotism. În acelaºi
fel, în Spania, cosmopolitismul era asociat
de multe ori cu „xenofilia” (dragoste
pentru ceea ce este strãin) sau cu termenul
« afrancesamiento », însemnând
„franþuzire”. Profesorul spaniol Fernando
Lázaro Carreter (1923-2004) atrãgea
atenþia asupra acestui termen: «
Afrancesados son todos cuantos
integraron el primer gran exilio del siglo
XIX, sin discriminación. Se da este
nombre a gentes ambiciosas y resentidas,
y a hombres íntegros, a violentos
reformadores y a moderados progresistas,
a colaboracionistas declarados y a gentes
que mantuvieron fortuitos e inevitables
contactos con el invasor » (F. Lázaro
Carreter, «El afrancesamiento de Moratín
», en Actes du Quatrième Congrès National
de la Société Française de Littérature
Comparée, Didier, Paris, 1961, p. 75).
Astfel, dupã lucrarea Estudios de
Literatura española y comparada (1954),
volum care se deschide cu un studiu
intitulat Dante y las Canarias, în 1964, ca
rezultat al notele de curs, Alexandru
Ciorãnescu publicã Principios de Literatura
Comparada, scurt manual, ce poate fi
considerat primul în domeniul literaturii
comparate, scris în limba spaniolã. În
Introducerea acestei lucrãri, se afirmã cã
21
literaturã comparatã este o ramurã a istoriei
literare care se ocupã cu studierea relaþiilor
dintre literaturi, opere ºi autori.
Dintre adversarii declaraþi ai literaturii
comparate, Ciorãnescu îi aminteºte, în
Introducerea lucrãrii Principii de literaturã
comparatã, pe Benedetto Croce, Arturo
Farinelli ºi profesorul Albert Guérard. Ceea
ce îi reproºeazã comparatistul român lui
Croce este faptul cã vorbeºte despre
literatura comparatã ca despre un
instrument ºtiinþific fãrã valoare, care nu
ajutã la înþelegerea operei literare, fãrã sã-ºi
fi format în prealabil un concept clar ºi
coerent despre ce anume este. Altã obiecþie
care s-a adus literaturii comparate a fost
interesul faþã de scriitori de categoria a
doua ºi de opere de micã însemnãtate. Dar
acest fapt se datoreazã gratuitãþii
investigaþiei, întrucât scopul
comparatismului, ºi al istoriei literare în
general, nu este frumosul, nici utilul, ci
adevãrul ºtiinþific ºi plãcerea cunoaºterii.
Ciorãnescu aduce în discuþie definiþia
pe care Wellek o formuleazã ºi conform
cãreia „orice studiu de literaturã care
transcede graniþele unei literaturi naþionale”
(Alexandru Ciorãnescu, Principii de
literaturã comparatã, trad. de Tudora
ªandru Mehedinþi, Bucureºti, Editura
Cartea Româneascã, 1997, p.28), formeazã
obiectul literaturii comparate. În viziunea
comparatistului român, literatura
comparatã este studiul relaþiilor între douã
sau mai multe literaturi naþionale, el revine
ºi nuanþeazã faptul cã literatura comparatã
reprezintã studiul relaþiilor cauzale între
douã sau mai multe literaturi despãrþite de
frontierele lingvistice. Un adevãrat model
dupã criteriul comparatist este lucrarea
Mimesis de Erich Auerbach. Dar
Ciorãnescu nu este de acord cu folosirea
intuiþiei ca metodã de cercetare, deºi
recunoaºte necesitatea ei, totuºi el nu
acceptã tranformarea acesteia în
certitudine, ca relaþie cauzalã. O altã
observaþie este adusã faptului cã opera de
artã nu este doar ceea ce reprezintã în
prezent, ci ºi ceea ce a fost ºi ceea ce va
fi, este vorba de o devenire; astfel
comparatistul nu cerceteazã obiectul, ci
procesul. Aceastã devenire istoricã la nivel
internaþional a unei teme, motiv, influenþã
constituie pentru Ciorãnescu definiþia
fundamentalã a literaturii comparate.
Comentând aceastã afirmaþie, Marino
observa: Devenirea implicã geneza
(clarificatã prin definirea noþiunii de
cauzã), transformare, variabilitate,
succesiune, dar în acelaºi timp ºi
simultaneitate. Marele paradox al studiilor
istorico-literare este chiar acesta:
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
dinamismul diacronic scoate în evidenþã,
în cele din urmã, existenþa sincronismului.
Cu alte cuvinte, metoda comparatistã,
consecvent ºi corect aplicatã, pune în
luminã nu numai fenomene literare noi ºi
diferite, dar ºi asemãnãtoare ºi comune.
În felul acesta, în interiorul multiplicitãþii
îºi face apariþia identitatea. Or, experienþa
lui Alexandru Ciorãnescu este mult prea
întinsã ca sã nu reþinã, fie ºi în trecere, ºi
astfel de aspecte supraistorice, deºi
comparatiºtii de strictã relevanþã nu le dau
nici pe departe atenþia meritatã (Adrian
Marino, „Alexandru Ciorãnescu ºi literatura
comparatã”, în Ramuri, Craiova, IV, nr.
9, 1969, p. 10).
Ciorãnescu admite existenþa unui nex
cauzal (legãtura dintre cauzã ºi efect) în
literaturã, sub forma relaþiilor literare
internaþionale. Criticul român acordã ideii
de cauzã o însemnãtate, mai degrabã,
logico-scolasticã decât istoricã; observaþie
despre care Adrian Marino nota:
Insuficientã pe o laturã, ea deschide totuºi
perspective notabile, în sens estetic, pe de
alta. Cãci din distincþia dintre causa
principalis (personalitatea scriitorului) ºi
causa instrumentalis (relaþia ocazionalã,
influenþa directã sau indirectã), astfel spus
între causa imanenta (« misterul creaþiei
», noþiune admisã) ºi cea eficienta (relaþia
efect-cauzã, atestatã într-un fel oarecare),
ierarhizarea impune preeminenþa cauzei
imanente. Ceea ce, în limbaj mai puþin
pretenþios, duce la recunoaºterea
anterioritãþii superioritãþii personalitãþii
literare, de esenþã originalã, faþã de orice «
cauze » posibile, mai mult sau mai puþin
laterale (Ibidem).
Dupã Al. Ciorãnescu, pentru a fi
revendicatã de literatura comparatã, o
lucrare „trebuie sã fie chintesenþa
rezultatelor tuturor acestor studii
monografice, sã prepare elementele lor
comune, care vor constitui materialele
sintezei, sã ia în consideraþie variantele ºi
disonanþele locale, pentru a determina
trãsãturile naþionale sau individuale
neesenþiale, ºi sã distingã aceste aspecte
parþiale de fondul comun al fenomenului
istoric ºi cultural, care este unul singur”
(Alexandru Ciorãnescu, Principii de
literaturã comparatã, trad. de Tudora
ªandru Mehedinþi, Bucureºti, Editura
Cartea Româneascã, 1997, p. 40).
Literatura comparatã nu poate fi istorie
literarã ºi atât, deoarece aceasta din urmã
va fi întotdeauna mai mult decât ea; este,
de pildã, ºi biografie literarã, criticã de text,
bibliografie ºi multe altele care nu se pot
confunda în niciun caz cu sfera
comparatismului.
 UN CLASIC PRINTRE ROMANTICI
Petre Gheorghe Bârlea
GRIGORE ALEXANDRESCU
Expresia artisticã a unei atitudini civice
3.3. Lupta pentru „statornicirea
limbii”
Activitatea literarã a lui Grigore
Alexandrescu s-a desfãºurat exact în
intervalul de timp pe care cercetãtorii
îl considerã decisiv pentru începutul
procesului de unificare a limbii române
literare, 1830-1860 (Paula Diaconescu,
1974, p. 5). În 1832 au apãrut primele
trei poezii publicate de tânãrul
versificator, în Curierul Românesc, ºi
tot în acel an a fost editat ºi primul volum
de tãlmãciri ºi creaþii originale, iar în
1863 vedea lumina tiparului ultima
ediþie îngrijitã de autor, purtând deja
însemnele oboselii intelectuale ºi a
incapacitãþii de înþelegere a evoluþiei
lucrurilor în jurul sãu.
Între aceste date însã, care coincid
cu momentul elaborãrii ºi impunerii
principalelor norme supradialectale de
astãzi ºi al înnoirii radicale a vocabularului
ºi a morfosintaxei, operele lui Grigore
Alexandrescu reflectã destul de fidel
eforturile oamenilor de culturã ai vremii
de a crea o sintezã între tradiþia literarã,
reprezentatã de vechile texte religioase,
limba vorbitã ºi inovaþiile datorate
influenþelor strãine, în primul rând celor
romantice.
Dificultãþile cu care a avut de luptat
autorul poeziei Umbra lui Mircea. La
Cozia, pentru a putea exprima într-o
limbã literarã accesibilã ºi plasticã
substanþa ideilor sale se vãdesc în
numeroasele variante în care apare unul
ºi acelaºi cuvânt sau o construcþie
gramaticalã, în ediþiile succesive antume.
Inconsecvenþele pe care le constatãm noi
pe aceeaºi paginã, în aceeaºi strofã a câte
unei poezii dovedesc, în cazul de faþã,
faptul cã autorul lor se afla în centrul
dezbaterilor privitoare la unificarea ºi
modernizarea limbii române literare,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
oscilaþiile scriitorului oglindind numãrul
mare de opinii, diversitatea de nuanþe în
articolele ºi studiile cu caracter normativ,
care apãreau acum într-un ritm fãrã
precedent. Existã cel puþin douã
fragmente care probeazã ºi în planul
dezbaterilor teoretice participarea lui Gr.
Alexandrescu la frãmântãrile relative la
chestiunile lingvistice ale vremii. Astfel,
în mult invocata prefaþã la volumul editat
în 1847, Suvenire ºi impresii. Epistole
ºi fabule, autorul scrie: „... nu este, zic,
de mirare dacã literatura noastrã n-a
produs încã nici un cap d-operã care
sã poatã sluji de model netãgãduit:
acelea nu ies decât în literaturele
formate ºi în limbile statornicite, dupã
cum o ºtiu mai cu osebire toþi aceia
care scriu, ºi prin urmare cunosc
influenþa ce are limba asupra stilului
(sublin. noastrã, P. Gh. B.)”. (Câteva
cuvinte în loc de prefaþã)
Problemele curente în epoc㠖 lipsa
de unitate a limbii, marea diversitate a
modelelor lingvistice ºi a detaliilor din
sistemele ortografice propuse, între care
latinismul ºi purismul erau vizate în mod
deosebit – fuseserã discutate de poet încã
dinainte de 1842, anul când a apãrut în
volum Epistolã cãtre Voltaire: Altfel e-n
þarã la noi: noi trebuie sã formãm. /
Sã dãm un aer, un ton limbii în care
lucrãm; / Pe nebãtute cãrãri loc de
trecut sã gãsim. / ªi nelucrate câmpii
de ghimpi sã le curãþim. (Epistolã cãtre
Voltaire)
La aceasta ar trebui adãugatã ºi
intervenþia, despre care încã nu ºtim sigur
dacã aparþine lui Gr. Alexandrescu, din
revista Pãmânteanul, în 1839, nr. 9 ºi
23, cu articole care, sub pseudonimul
„Petre înlesnitorul”, respingeau ideile
filologice ale latinismului ºi
etimologismului. I. H. Rãdulescu s-a
23
simþit vizat de aceste articole, bãnuind cã
autorul lor era fostul sãu protejat, Grigore
Alexandrescu (E. Lovinescu, Grigore
Alexandrescu, ed. cit., pp. 19-20).
În cele ce urmeazã, reþinem câteva
dintre direcþiile ºi particularitãþile evoluþiei
limbii literare a poetului spre forme care,
dat fiind prestigiul sãu în epocã, au
contribuit la fixarea variantelor celor mai
acceptabile în limba românã literarã.
Astfel, în foneticã, scrisul lui Grigore
Alexandrescu sugereazã trecerea de la
exprimarea dialectalã munteneascã, la
cea literarã standard, care s-a impus apoi
în limba îngrijitã: daca > dacã; dupe >
dupã; strein > strãin; hiare > fiare º.a.
Uneori, formele originare au fost
pãstrate ca atare în toate ediþiile, semn
cã ºi ceilalþi scriitori utilizau aceeaºi
formã, consideratã normalã etimologic, pe
atunci: copaciul; …. (Gabriel Þepelea;
Gh. Bulgãr, 1973, p. 197).
În morfologie se remarcã evoluþia
desinenþelor cazuale de genetiv-dativ de
la -ii la -ei ºi invers: bucuriii > bucuriei;
candelii > candelei etc. dar ºi: nopþei >
nopþii; limbei > limbii; iernei > iernii etc.
Terminaþiile de plural neutru, mai
ales la nume de abstracþiuni, de tipul
suveniruri, sentimenturi, sunt simþite
de autor ca învechite, astfel încât le
înlocuieºte, în ediþiile din 1847 ºi 1863,
cu suvenire, sentimente, aºa cum va
înlocui, acolo unde metrica i-o permitea,
ºi muntenismele sincopate, precum
câmpurle, imnurle, cu cele pãstrate
pânã astãzi în limba noastrã literarã,
câmpurile, imnurile (I. Fischer, 1958,
pp. 197-205).
Dintre formele pronumelui, specialiºtii
au observat înlocuirea variantelor
populare contrase aºtii, astor etc. cu
formele analogice acestei, acestor (C.
Frâncu, 1972, p. 40) etc., iar cu privire la
desinenþele verbului se reþine pãstrarea
iotacizãrii (auz, crez, simþ, pui, la indicativ
ºi conjuctiv), dar ºi adãugarea lui -u la
persoana a III-a a pluralului de la
imperfectul verbului a fi: la forma
etimologicã era se adaugã, în 1863, vocala
-u: erau, fenomen despre care I. H.
Rãdulescu îi scria lui C. Negruzzi încã
de prin 1830.
Sintaxa este în mai mare mãsurã
îndatoratã stilului scriitorului, de aceea,
în sens invers, ea oglindeºte mai fidel
opþiunile lingvistice ale acestuia. Un
fenomen relativ frecvent întâlnit este
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
reluarea subiectului ºi a complementelor,
impusã uneori ºi de necesitãþile de
realizare a ritmului fiecãrui vers.
Mult discutatã în studiile de lingvisticã
a fost ºi construcþia unor subordonate în
fraza lui Grigore Alexandrescu. Pentru
completive, de exemplu, predominã iniþial
construcþiile cu infinitivul, în nota vremii,
dupã modelele latineºti ºi romanice,
funcþiile infinitivului fiind de subiect,
atribut al verbului (complement),
complement al unui demonstrativ, obiect
al unui verb tranzitiv (pronominal, pasiv),
complement de scop etc.: mã gãtesc a
cânta; va apuca a scrie º.a.
Ulterior, autorul îºi supune propriile-i
texte unor transformãri constând în
înlocuirea acestor infinitive prin construcþii
cu conjunctivul, fie simplu, în manierã
intratã definitiv în uzul românei literare
moderne, fie printr-o propoziþie introdusã
cu ajutorul conjuncþiilor cã, sã, ca sã etc:
voieºte sã fiu º.a.
Procesul, vizibil în toatã
complexitatea lui mai ales în prozã,
corespundea evoluþiei naturale,
obiective, a limbii române, care a fost
întreruptã pentru moment de un factor
extern – influenþa francezã, ce îi
conferea un aer distins. În acel secol
al XIX-lea, de mari prefaceri în istoria
limbii române, douãzeci de ani au fost
însã suficienþi ca norma lingvisticã sã
sufere schimbãri spectaculoase ºi
înlocuirile operate de Grigore
Alexandrescu dovedesc cã aceste
schimbãri generale nu numai cã n-au
rãmas neobservate de scriitori (I.
Fischer et Laura Vasiliu, 1969, pp. 83-
86), dar au ºi fost consacrate prin
operele lor.
De asemenea, în sistemul verbal,
atrage atenþia folosirea numeroaselor
gerunzii ºi participii. Multe dintre acestea
aveau rolul, desigur, de a asigura
exprimarea sinteticã cerutã de rigorile
metrice: nãdejdi zâmbinde; rãtãcind cu
muza mea etc.
Intervenþiile filologice ale poetului se
accentueazã în domeniul lexicului, cel
mai supus transformãrilor timpului, dar ºi
cel mai dificil de inclus într-un sistem de
gândire lingvisticã clar definitã. Încã din
1888, Delavrancea a observat seriile
sinonimice prin care Grigore
Alexandrescu „se proptea curentului
latinist”. Observaþia a fost preluatã, în
1900, de G. Bogdan-Duicã ºi apoi de E.
 Lovinescu, cu constatarea cã în ediþia din
1863 poetul s-a lãsat influenþat, ca ºi Ion
Heliade Rãdulescu, pânã la un moment
dat, de curentul latinist. Adevãrul este cã
procesul înlocuirii sinonimelor a mers în
ambele sensuri, de la fondul vechi spre
neologisme, în primul rând spre
franþuzisme, ºi de la neologismele
considerate pretenþioase ºi neadecvate
fondului de idei spre lexicul tradiþional (N.
Vasilescu-Vãleni, 1967, pp. 193-202).
Din prima categorie se pot cita perechile
nãdejde-speranþã; neamuri-naþii;
norod-popor; ziditor-creator etc., iar
din a doua categorie: chestie-pricinã;
renumit-vestit; faimos-vestit; fãt-fiu etc.
Se cuvin adãugate câteva precizãri legate
de aceste modificãri. Este vorba mai ales
desprede inconsecvenþa ºi frecvenþa
acestor înlocuiri. În cea dintâi situaþie,
explicaþia constã în insuficienta
consolidare a normei lexicale, precum ºi
în obligaþiile impuse de metricã ºi
prosodie. În asemenea situaþii, putem
observa cã atunci când poetul a dorit sã
înlocuiascã cu tot dinadinsul un termen
vechi a restructurat întregul vers: „Pot
sã întoarcã vremea ºi ceasurile
sfinte.” vs. „Pot sã întoarcã timpul º-
acele ore sfinte.” (Te mai vãzui o datã)
„Prin ºtiinþe, meºteºuguri,
neamurile înfrãþite / În gândire ºi în
pace drumul slavei îl gãsesc...” devin,
în ediþia din 1863: „Prin ºtiinþe ºi prin
arte naþiile înfrãþite / În gândire ºi în
pace drumul gloriei gãsesc...” (Umbra
Iui Mircea. La Cozia)
Referitor la frecvenþa neologismelor
care au înlocuit sinonimele respective din
limba veche, nu se poate vorbi despre un
abuz, în ciuda intervenþiei masive pe texte
din 1863, cãci forme ca june, a nutri,
suvenire erau frecvente în epocã, fiind
atestate în scrierile lui Grigore
Alexandrescu încã de la primele sale
încercãri literare. Multe dintre variantele
alese de el au fost confirmate de evoluþia
ulterioarã a limbii române literare ºi
aceasta pentru cã, aºa cum observãm în
texte, poetul cãuta forma cea mai
apropiatã de specificul limbii române
pentru adaptarea cuvintelor pe care le
simþea ca neologisme: ammira – admira;
atelagiu – atelaj; fiziognomie –
fizionomie; object – obiect.
Se poate spune, aºadar, cã scrierile
lui Grigore Alexandrescu oglindesc
procesul general, complex, de
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
modernizare, îmbogãþire ºi rafinare a
expresiei poetice. Manifestând predilecþie
pentru termenii latino-romanici, în
domeniul lexicului, el a depus o muncã
stãruitoare, atentã ºi competentã,
operând – în cele mai multe cazuri – o
selecþie riguroasã, ce dovedea simþ
lingvistic ºi echilibru în gândire.
Ca efecte stilistice, aceste ezitãri ºi
cãutãri au fost considerate parte
componentã a personalitãþii artistice a
poetului. G. Cãlinescu remarca seriile
sinonimice ºi formele gramaticale nesigure
(terminaþiile verbelor, îndrãzneli de topicã),
dar aprecia cã vocabularul poetului rãmâne
pur, „lipsit de orice caracter pitoresc”.
Nimic nu este de cãutat în dicþionar ºi nici
exclusiv literar ºi prin aceasta Grigore
Alexandrescu ar confirma o tradiþie a
poeziei munteneºti, situându-se între Ion
Heliade Rãdulescu ºi Alexandru
Macedonski, ca poet curat eufonic,
transcriindu-ºi ideea racinian, în purã
melodie (G. Cãlinescu, op. cit., p. 171).
Aceastã puritate a fost consideratã
de Ion Trivale o dovadã a puterii de
sugestie datoratã exclusiv conþinutului
operei. Tânãrul critic pornea de la
deosebirea pe care o stabileºte Herder
între limba popoarelor primitive, care este
plasticã, bogatã în imagini sensibile, ca la
Homer, ºi limba popoarelor evoluate,
abstractã ºi filosoficã, exemplul tipic fiind
aici teatrul clasic francez, ºi observa la
Grigore Alexandrescu o „mare
abstracþiune în limbã”, printr-o
miraculoasã opoziþie cu primitivitatea
ideaþiunii epocii sale. Poetul paºoptist, în
contrast cu cei din epocile modeme,
cultiva o poezie nudã, care creeazã
imagini din ea însãºi, suflând asupra
abstracþiei moarte duhul creator: Dupã
suferiri multe inima se-mpietreºte;/
Lanþul ce-n veci ne-apasã uitãm cât e
de greu; / Rãul se face fire, simþirea
amorþeºte,/ ªi trãiesc în durere ca-n
elementul meu. (Anul 1840)
Poetul nu a fãcut din imagini un scop,
ca versificatorii ulteriori, la care poezia
se suprimã pe sine de dragul formei, ci
un mijloc, la care uneori chiar poate sã
renunþe, poezia rezistând prin fructul ei,
adicã prin profunzimea ideilor ºi prin
energia sufleteascã investitã în fiecare
cuvânt. Când, totuºi, poetul recurge la
imagini plastice, el ºtie sã scoatã efecte
gigantice din elemente simple, obiºnuite
(Ion Trivale, 1981, pp. 209-216).
25
 REMEMBER
SCRISUL CA MOD DE EXISTENÞÃ.
OCTAV ªULUÞIU
Cu o acutã predispoziþie spre polemicã
ºi dezbatere vie de idei, Octav ªuluþiu
trãdeazã configuraþia unui spirit pentru care
colaborarea asiduã pe durata celor doar
douãzeci ºi doi de ani de activitate
foiletonisticã la peste cincizeci de reviste
literare i-a oferit ºansa de se alãtura uneia
dintre cele mai rafinate grupãri de publiciºti
din perioada efervescentã a deceniului al
patrulea. Nãscut la Bucureºti, în 5
noiembrie 1909, în acelaºi ºi, o altã
coincidenþã, în aceeaºi lunã cu Eugen
Ionescu, întâmplându-se, de altfel, ca în
evoluþia literarã bucureºteanã destinele
celor doi colegi de generaþie sã se
intersecteze pe unele etape ale activitãþii lor
publicistice. Cum Liceul „Mihai Viteazul”
din Bucureºti, pe care îl frecventeazã ca
bursier din 1925, elevul din clasa a VI-a,
secþia modernã, debuteazã, la doar 18 ani,
cu o cronicã în numãrul 1 (1927) al
„Revistei literare a Liceului «Sf. Sava»”,
alãturi de Mircea Grigorescu, redactor al
acestei publicaþii, ºi de Eugen Ionescu,
viitori parteneri de discuþii ideologice.
Primul articol publicat de Octav ªuluþiu la
rubrica Discuþii (Anul I, 1927, nr. 3, p.
10) se intituleazã Primul romancier român,
o polemicã purtatã cu eseistul D. I.
Suchianu cu privire la valoarea esteticã a
romanului La Medeleni de Ionel
Teodoreanu, disputa fiind continuatã ºi în
urmãtorul numãr al revistei, sub titlul
Centenarul romanului (Anul I, 1927, nr.
4, p. 3). Tânãrul licean, premiant de onoare
pânã la bacalaureatul susþinut în 1928,
depãºeºte cu greu lipsa de cãldurã a
familiei, tot mai încãrcatã de necazurile
pricinuite prin pierderea tatãlui ºi, puþin mai
târziu, a mamei, regãsindu-ºi refugiul în
biblioteca ºcolii, în sãlile de conferinþe ºi
de concerte muzicale din Bucureºti.
Conºtient de valoarea sa intelectualã ºi, cu
deosebire, de vocaþia sa scriitoriceascã,
tânãrul Octav ªuluþiu, devine astfel tot mai
informat în legãturã evenimentele proprii
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Marin Iancu
vieþii literare româneºti, mereu la curent
cu publicaþiile literare ale timpului. „Simt
în mine vocaþia pentru criticã ºi pentru
literaturã. Voi deveni ceva, se va confesa
acesta în Jurnal. Trebuie! ªi voi fi!
Deocamdatã am sã încep prin a asalta
porþile revistelor.” Dominat de asemenea
mari ambiþii, Octav ªuluþiu se supune cu
rigoare unui program de ucenicie literarã,
fiind prezent cu articole literare, cronici
plastice, opinii despre artã în revista lui
Mircea Grigorescu de la „Sf. Sava”,
deprinzând în cei doi ani de tatonãri gustul
polemicilor ºi puterea disocierii valorilor.
Se întâmplã ca elevul, care, dornic în a se
apropia de Tudor Arghezi, îi citea pe sub
bancã revista „Bilete de papagal”, va ajunge
din 1928, asemenea altor scriitori ai
timpului, colaborator al acestei simpatice
publicaþii literare ºi, de aici, la foarte multe
alte reviste. Receptiv la dezbaterile din
epocã, publicã în „Ultima or㔠articolul
Rãspunsul unui adolescent, un text polemic
faþã de atitudinea oscilantã a lui G.
Cãlinescu, textul fiind plasat în paginã
însoþit de urmãtoarea notã: „Privitor la
polemicile ridicate în ultima vreme de
pagina noastrã prin diferitele articole ºi
notiþe, Octav ªuluþiu ne trimite urmãtoarele
rânduri, pe care le publicãm cu încredere
în sinceritatea d-sale ºi în dreptatea
pãrerilor noastre.” Îl regãsim în paginile
revistei lui Arghezi ºi, alãturi de Petru
Comarnescu, („aprig, distrat, afectat,
focos”), Ion Pillat ºi Mircea Damian,
publicã la „Ultima orã”, cu pagini
consistente despre Romanul lui Mirel de
Anton Holban, considerat un debut valoros
ºi o frumoasã speranþã. În luna mai 1929,
Octav ªuluþiu are ideea inaugurãriiAnchetei
asupra clasicismului, comentând
rãspunsurile primite de la N. Iorga, C.
Rãdulescu-Motru, E. Lovinescu, Lucian
Blaga ºi alþii. Constant polemic în tot ce
publicã în „Ultima orã”, Octav ªuluþiu
deþine aici douã rubrici, Crematoriu ºi Idoli
 de piatrã, unde abordeazã fãrã
menajamente opera poetului G. Topîrceanu
ºi unele aspecte din perioada formaþiei
intelectuale a lui G. Cãlinescu. Tânãrul
critic este prezent la ºedinþele cenaclului
Sburãtorul, faþã de care îºi formeazã o
atitudine contradictorie, îºi începe
colaborarea la sãptãmânalul „Vremea”,
condusã pe atunci de Vladimir Al.
Donescu, pagina literarã intitulat㠄Vremea
literar㔠fiind condusã între anii 1928 ºi
1931 de Camil Baltazar, ºi în 1931 de Al.
Sahia. Nu mai puþin interesantã se
dovedeºte ºi colaborarea cu revista „Vitrina
literar㔠a lui Mircea Damian, care îi
încredinþeazã tânãrului sãu prieten funcþia
de secretar de redacþie ºi, în plus, îi va
deschide ºi rubrica Sãptãmâna ideilor, un
spaþiu „de discuþii ºi agitare a problemelor
importante la ordinea zilei”, ocazie de dure
confruntãri cu cei care, în viziunea lui,
înþelegeau greºit semnificaþiile discuþiilor
de idei. „Dacã deschid aceastã rubricã, va
mãrturisi printre altele Octav ªuluþiu, este
tocmai pentru a îndepãrta ceva din aceastã
atmosferã de mizerie intelectualã.” În
atmosfera creatã în jurul celor doar cinci
numere ale revistei„Vitrina literarã”, Octav
ªuluþiu va reuºi sã-i cunoascã aici, printre
mulþi alþii, pe Radu Boureanu, Ion
Minulescu, G. Ivaºcu, Camil Petrescu,
ªerban Cioculescu, Cezar Petrescu, Vl.
Streinu, Pompiliu Constantinescu, C.
Noica, Emil Gulian, Ovidiu Papdima, M.
Sebastian, prezenþi cu poezie, prozã, cu
articole de criticã ºi istorie literarã. Pe deplin
format în acest moment al activitãþii sale,
Octav ªuluþiu este renumit deja pentru
competenþã, profundã originalitate a
opiniilor ºi, mai presus de orice, pentru
obiectivitate ºi curaj, modul sãu specific
de a se pronunþa chiar ºi atunci când în
cauzã era un scriitor de talia lui G.
Cãlinescu, Liviu Rebreanu sau Tudor
Arghezi. Cu câþiva ani mai târziu, în faþa
unor asemenea principii estetice, într-o
anchetã a „Adevãrului” (Rãspuns la
ancheta „Libertate literaturii”, în
„Adevãrul”, Anul LI, 1937, nr. 16, 261, p.
6), Octav ªuluþiu îºi va susþine valabilitatea
principiilor sale. „În ce mã priveºte, va scrie
acesta, nu voi înceta de a active conform
principiilor estetice pe care o pleiadã de
maeºtri critici ºi esteticieni, strãini ºi
români. m-au învãþat sã le cinstesc, ºi nu
numai o interzicere a scrisului ºi a criticii
va putea sã mã facã sã renunþ de a susþine
cã în artã mi se pune decât problema
talentului ºi cã numai o operã lipsitã de
valoare esteticã este imoralã.” Interesat de
climatul literar general, Octav ªuluþiu va
acorda o atenþie specialã periodicelor „Viaþa
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Româneascã”, „Gândirea”, „Viaþa literarã”
ºi „Contemporanul”, punctele sale de
vedere fiind orientate dupã fizionomia
revistelor literare strãine, „Nouvelle revue
française” deþinând în acest proces de
evaluare locul cel mai important. De altfel,
imediat dupã apariþia „Vitrinei literare” se
punea problema înfiinþãrii publicaþiei „Vin
rouge”, la care ar fi colaborat Eugen
Ionescu ºi Octav ªuluþiu. Solicitat de
reviste din toatã þara, Octav ªuluþiu
rãspunde cu bunãvoinþã, refuzând însã
orice formã de solidarizare cu ideologia
literarã a acestora. Trece de la articolele
scurte, de notaþii ºi „note sumare” la
recenzii, publicate în „Vremea” ºi „Vitrina
literarã”, cu articole despre Paul Zarifopol,
Cezar Petrescu, Panait Istrati sau Lucian
Blaga, un fel de gazetãrie literarã, întreþinute
dupã principii sistematic respectate.
Pledeazã pentru sinceritatea ideii în critica
literarã, chiar cu riscul unor greºeli, stilul
articolelor sale devenind tot mai simplu, în
fraze scurte, vorbite, pe un ton justiþiar
însã, accentuat polemic. În altã parte,
vizibil preocupat de poezia modernistã,
Octav ªuluþiu a pledat în favoarea operei
lui Ion Barbu, Ilarie Voronca, Ion
Minulescu ºi, cu deosebire, a liricii încifrate
a lui Ion Barbu, pe care o propune
înþelegerii prin mijlocirea lecturii repetate.
Mai mult decât atât, definirea poeziei l-a
preocupat constant pe Octav ªuluþiu. În
bunã parte, consideraþiile despre vers sunt
provocate de experienþa lui Ion Pillat de a
crea poeme într-un vers, cãrora le neagã
organicitatea. Prin recenziile susþinute în
„România literar㔠ºi, puþin mai târziu, în
revista „Vremea” se apropie tot mai
stãruitor de fenomenul literar francez
contemporan. Trecând la „Familia” ºi la
„Revista Fundaþiilor Regale”, Octav ªuluþiu
recenzeazã majoritatea apariþiilor editoriale,
aprecierile critice fiind fundamentate cu
argumente estetice validate de verdictul
epocii. Altãdatã, neagã calitatea de
romancier a lui N. D. Cocea, considerã
proza lui Ion Agârbiceanu mai mult
„moralizatoare” ºi apreciazã calitãþile de
scriitor ale lui G. Cãlinescu încã de la
apariþia Vieþii lui Eminescu ºi închinã în
„Azi” (Anul 1933, nr. 2, p. 676) o
admirabilã caracterizare romanului
Rãscoala de L. Rebreanu („Tehnic,
romanul e comparabil unei simfonii”),
dupã cum mai târziu nu a ezitat sã-ºi
dezvãluie decepþia cu privire la romanul
Ochii Maicii Domnului de T. Arghezi, ºi,
cu altã ocazie, faþã de atitudinea oscilantã
a lui Liviu Rebreanu cu privire la Gorila.
Profund implicat în viaþa literarã a timpului,
un moment esenþial l-ar putea reprezenta
27
activitatea de recenzent ºi cronicar literar
de la alte reviste, etapa constituindu-se cu
deosebire ca o etapã în care judecãþile de
valoare ºi aprecierile critice câºtigã în
substanþialitate, fiind susþinute de o
concepþie esteticã ce vizibil începe sã se
limpezeascã în lãmurirea unor principii
cãlãuzitoare ale criticii sale. De reþinut în
acest context comentariile critice din revista
„Azi”, cu aprecieri asupra cãrþilor lui
Mircea Eliade, Anton Holban sau
Constantin Fântâneru, cãrora, în afara
recunoaºterii talentului ºi preocupãrilor
estetice, nu sunt la valoarea aºa numitei
„literaturi experenþialiste”. „Cuvântul în
criticã trebuie sã aibã o sferã precizatã, sã
fie un invariant. Altfel însãºi esenþa
intelectului e dizolvabilã”, scria Octav
ªuluþiu în cronica literarã publicatã în
revista „Axa” (Anul I, 1933, nr. 18, p. 4),
cu ocazia apariþiei volumului Critice de P.
Constantinescu. Puþin mai târziu,
procedând tot mai sistematic, articolele
publicate în „Axa” sunt fundamentate
insistent pe concepte despre autentic ºi
estetic, impunând respectarea unor cerinþe
privind exprimarea clarã, lipsitã de confuzii.
Criticului literar îi pretinde gust, seriozitate
ºi obiectivitate, calitãþi pe care Octav
ªuluþiu le-a confirmat, asemenea celorlalþi
reprezentanþi ai criticii estetice româneºti
din perioada interbelicã: „În criticã totul
începe de la gust. Dar nu se terminã cu
gustul.” ªi încã un aspect semnificativ.
Nesocotind principiul estetic, existã riscul
ca în judecata unui cronicar literar sã intre
anumite considerente de politicã, dând aici
exemplul lui N. Iorga, care a voit sã
introducã artã în naþionalism. Pãstrându-se
fidel principiului cã realizarea artisticã a
creaþiei literare reprezintã cel mai important
factor al judecãþilor ºi aprobãrilor sau
respingerilor, purtate uneori chiar pe un
ton vehement, Octav ªuluþiu a reuºit sã
colaboreze la reviste de orientãri dintre cele
mai diverse, la cele de dreapta, precum
„Axa”, „Gândirea”, „Revista Fundaþiilor
Regale”, sau la altele de stânga, „Azi”,
„Floare de foc”, „Radical”, „Caleidoscop”
ºi „Front literar”, fãrã sã fi forþat într-un
anume fel lucrurile. Supus mereu unei
anumite dinamici a recuperãrii unor autori
ºi opere, Octav ªuluþiu vede în cronica
literarã o „formã de informaþie a publicului
asupra ultimelor noutãþi literare apãrute”,
cerându-i cronicarului literar sã-ºi pãstreze
mereu un spirit viu, veºnic iscoditor,
echilibrat ºi foarte bine informat. O cu totul
altã amplitudine a investigaþiilor criticului
poate fi imediat intuitã în etapa „Familiei”
(1934-1940), poate cea mai constantã
perioadã din activitatea sa de critic literar.
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Autorul manifestã tendinþa de a insista
asupra fenomenului literar contemporan
integrându-l în orientarea generalã naþionalã
ºi în perspectiva universalitãþii. Va scrie
despre cãrþile de poezie, prozã, criticã
literarã ºi filosofie a culturii, precum cele
aparþinând prozei lui T. Arghezi ºi, cu
deosebire, a lui Mircea Eliade, comentat
în amãnunþime, sau despre poezia lui
Eugen Jebeleanu, pe care îl consider㠄cel
mai realizat ºi mai original dintre tinerii de
azi. O adevãratã valoare de duratã.”
Numeºte scrisul lui M. Blecher din
Întâmplãri în irealitatea imediat㠄o carte
uluitoare”, dupã cum cãrþile existenþialiste
ale lui Emil Cioran i se par pline de sugestii
rodnice pentru cugetare, dupã cum, în altã
parte, va promova observaþii privind
calitãþile scrierilor aparþinând scriitorilor
Ion Minulescu, Petru Manoliu, Adrian
Maniu, Ion Pillat, Cezar Petrescu, G.
Cãlinescu, Mateiu I. Caragiale ºi, cu
deosebire, despre cãrþile lui N. Iorga, al
cãrui volum de memorialisticã O viaþã de
om devine „o operã moralã, un roman de
atmosferã ºi buletin de temperaturã a unei
mentalitãþi în acelaºi timp.” Spirit activ, de
o realã autoritate, atent la cele mai profunde
manifestãri literare, Octav ªuluþiu s-a
pãstrat în liniile aceluiaºi program estetic.
„Dacã voi putea, voi continua pe aceeaºi
bazã ºi pe aceleaºi principii într-o a doua
carte strângerea cronicilor referitoare la
scriitorii români din generaþiile mai vechi
pentru a ajunge eventual ºi la un volum
consacrat literaturii mai tinere ºi celei mai
tinere.” Astfel cã în anul 1938, la puþin dupã
apariþia romanului Ambigen (1935), Octav
ªuluþiu îºi publicã la Sighiºoara, în editura
lui Miron Neagu, prima serie din volumul
Pe margini de cãrþi, acesta cuprinzând o
parte dintre foiletoanele critice apãrute prin
revistele devenite în epocã un reper de
iradiaþie culturalã, un factor activ de
emulaþie spiritualã. Din impetuozitatea prin
care s-a lãsat robit de aceastã patimã a
scrisului, se pare cã Octav ªuluþiu,
neînduplecat de adversitãþi, ºtia de la bun
început cã va fi condamnat sã-ºi petreacã
viaþa într-un spaþiu al însingurãrii ºi,
adeseori, al deznãdejdii. Spirit suplu, un
intelectual pragmatic, cu o activitate literarã
presupunând o rarã risipã de talent, Octav
ªuluþiu s-a dovedit a fi în scurta sa
existenþã (moare în 1949, la vârsta de numai
patruzeci de ani neîmpliniþi), un factor
dinamic, poate unul dintre criticii literari
din spaþiul publicistic interbelic, care, cu o
severã conºtiinciozitate artisticã, asemenea
lui P. Constantinescu ºi transilvãneanul Ion
Chinezu, ºi-a dedicat întreaga energie
cronicii literare.
 ANGAJÃM PERSONAJE
O INVITAÞIE ÎN LABIRINT
Toatã poezia lui Nichita Stãnescu este
o invitaþie în Labirint, ideea ºi obsesia
labirintului având tradiþii milenare în
evoluþia culturalã ºi istoricã a lumii,
îndeosebi a celei europene. Borges,
contemporan cu Nichita Stãnescu,
candidat ºi el la Premiul Nobel în acelaºi
timp cu poetul român, definea labirintul ca
pe „o pierdere” fãcând aceastã precizare:
„m-am simþit dintotdeauna pierdut în el ºi
noi suntem în labirint. Labirintul e un centru
ºi te simþi pierdut – cum mã simt eu mereu
într-un centru”. Aºa cum ºtim, în centrul
celor 11 elegii ale lui Nichita Stãnescu se
aflã Omul-fantã, elegia cu acest titlu
conferindu-i acest statut de erou tragic,
aflat în centrul unui labirint existenþial,
rãtãcitor ºi pierdut prin el, aceasta fiind
denumirea emblematicã pe care i-a dat-o
poetul. Este vorba despre omul „ca fiinþã
care a rupt tãcerea naturii, contrazicând-o
ºi adãugându-i cultura”; este vorba de omul
al cãrui limbaj, „e materie care genereazã
spirit ºi spirit care regenereazã materia”
(Henri Wald – „Ideea vine vorbind” – p/
20) Poezia scrisã de Nichita Stãnescu dupã
1966 îºi are originea în cele 11 elegii unde-
i lansatã tema labirintului. E vorba despre
stare labirinticã a vieþii Omului-fantã, cel
care s-a încumetat sã rup㠄tãcerea naturii”,
a realului care se rãzbunã, pedepsindu-l ºi
instituindu-se într-un tribunal universal, ca
în a cincea elegie, subintitulatã tentaþia
realului. „Iatã-mã dus la tribunalul
frunzelor, / la tribunalul umbrelor, merelor,
pãsãrilor, / tribunale rotunde, tribunale
aeriene, / tribunale subþiri, rãcoroase”. Iatã
cum un substantiv neutru ºi banal –
tribunal – poate avea atâtea semnificaþii
nebãnuite, fiind ridicat la statutul ºi la
funcþia poeticã de simbol literar maxim –
ca tribunal universal. Acest procedeu de
creaþie, cel de labirint, caracteristic lui
Nichita Stãnescu, va cãpãta în câteva
capodopere ale sale, o funcþie
transtextualã, cum o defineºte Genett,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Vasile Bardan
având capacitatea maximei prelucrãri ºi
transformãri în alte opere, cum este cazul
cu Necuvintele, sau cu Laus Ptolemaei,
º.a. Analizându-i poezia primei sale
perioade, din cele trei volume anterioare
elegiilor, l-am definit pe Nichita Stãnescu,
poet amfionic, la fel cum pot spune cã
dupã cele 11 elegii, el face un salt
spectaculos la statutul de poet dedalic,
tema labirintului devenind preponderentã
în poezia sa. Aºa cã nu e o exagerare dacã
vom spune cã poetul român face parte din
„Vestitul neam de artiºti, al dedalizilor”,
alãturi de Brâncuºi al nostru în sculpturã,
de un Joyce, Borges, ºi alþii, în literaturã.
Traseul labirintic din elegii poate fi
considerat ºi unul de iniþiere într-o
labirinticã ºi misterioasã cãlãtorie senzorialã
a eului uman. Nu este o întâmplare oarecare
cã primele mãrturii ale unei scrieri integral
alfabetice s-au descoperit în insula Creta,
în acelaºi loc în care arhitectul Dedal, a
construit Labirintul, la cererea regelui
Minos, pentru a închide în el Minotaurul.
Legenda spune cã Labirintul i-a adus
ghinion lui Dedal, fiind închis în interiorul
sãu, dupã ce Theseus a pãtruns acolo cu
ajutorul Ariadnei. În acest fel Minos l-a
închis în propria sa construcþie, împreunã
cu fiul sãu Icar. Dedal a reuºit sã iasã din
propria-i construcþie ingenioasã,
confecþionându-ºi vestitele aripi artificiale,
salvându-se ºi zburând cu ele pânã în
Sicilia, unde va fi gãzduit de regele Kobalos
în schimbul executãrii unor lucrãri de
arhitecturã. Legenda e mult mai complexã,
dar chiar ºi din cele relatate succint mai
sus, ne putem da seama despre modul în
care Nichita Stãnescu a exploatat-o din
punct de vedere poetic, realizând
capodopera celor 11 elegii. Iatã de ce vom
întâlni în elegii numeroase secvenþe ale
zborului, culminând cu cea din A ºaptea
elegie, a opþiunii la real. La fel cum în
prima perioadã a creaþiei sale Nichita
Stãnescu a valorificat mitul lui Amphion,
29
tot un mit grecesc ºi el, la fel ca ºi Galateea,
o nereid㠄mai albã decât laptele, mai moale
decât un ied tinerel, mai fierbinte decât
junica, mai proaspãtã decât un strugure
tânãr”, sau mitul vestitului erou ºi semizeu
Ghilgameº, din mitologia Mesopotamiei, va
reuºi sã valorifice ºi mitul lui Dedalus,
realizând capodopera celor 11 elegii.
Realizarea unor poeme excepþionale aºa
cum sunt „Amfion constructorul”,
„Enghidu”, „Cãtre Galateea”, „Chiron,
pãrintele centaurilor”, culminând cu
capodopera celor 11 elegii, sunt dovada
clarã cã Nichita Stãnescu este un maestru
al valorificãrii poetice superioare a unor
mituri ºi legende celebre la fel ca ºi Mihai
Eminescu. Tema labirintului are multiple
semnificaþii în elegii, pornind de la
enigmaticul El, cel care „începe cu sine ºi
sfârºeºte cu sine”. Avem mai întâi
secvenþele originii visceralitãþii sale
biologice, apoi descrierea evenimentului
descoperirii de sine, când ia cunoºtinþã de
eul sãu unic prin revelaþia descoperirii
cuvântului SUNT, având în fundal teribila
luptã dintre visceral ºi real, cu opþiunea
poetului pentru real. Teribila ranã invocatã
în elegia a zecea, a lui SUNT, se referã la
cunoaºterea de sine ca ºi a limitelor acestei
cunoaºteri.
„Trupul ramurã fãrã frunze,
trupul cerbos
rãrindu-se-n spaþiul liber
dupã legile numai de os,
neapãrate mi-a lãsat
suave organele sferii
între vãz ºi auz, între gust ºi miros
întinzând ziduri ale tãcerii”.
Aºadar „trupul cerbos” va fi unicul
suport vital, care-i lasã marelui bolnav al
cunoaºterii, celui care „suferã de-ntreg
universul”, neapãrate organele sferii,
întinzând „ ziduri ale tãcerii „între vãz ºi
auz, între gust ºi miros”. Avem aici, printre
altele de acelaºi tip, cele mai complexe ºi
enigmatice versuri ale elegiilor, ele
descumpãnind mulþi critici. Dar erorile de
lecturã aplicate elegiilor lui Nichita
Stãnescu, sunt în primul rând erori de
perspectivã a lecturii. Lectura ºi analiza
aplicatã separat, fiecãrei elegii în parte, fãrã
raportarea ei la întregul din care face parte,
a avut, (aºa cum am demonstrat mai
înainte) ca efect, un mare eºec al înþelegerii
ºi receptãrii unei capodopere, în rândul unei
bune pãrþi a criticii literare. A urmat, cum
se ºtie, o polarizare a opiniilor ºi verdictelor
critice care, din pãcate, se menþine ºi astãzi,
la mai bine de 50 de ani de la apariþia acestei
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
impresionante lucrãri. Se pare cã aceastã
idee a labirintului existenþial al fiinþei umane
l-a urmãrit pe Nichita Stãnescu toatã viaþa.
Iatã ce spune el într-un interviu acordat
lui Andrej ªtefanco din fosta R.S.
Cehoslovacia, la Bucureºti, în apartamentul
sãu din Piaþa Amzei, în 1983, ultimul sãu
an de viaþã. „Paradoxul fiinþei umane
constã în faptul cã existenþa este îngrãditã
de posibilitãþile biologice ale trupului, pe
când creierul omului, sufletul sãu tind spre
veºnicie. Dar poezia nu ajunge pânã aici,
aici este neputincioasã. Pur ºi simplu
suntem muritori. Poezia are probabil o altã
menire: este ca un duº de searã, dupã ce
ne întoarcem de la lucru, curãþã, înlãturã
jegul de pe culoarea cenuºie a creierului,
în ciuda faptului cã privesc la rolul poeziei
în viaþa omului realist, mã gândesc totuºi
cã fãrã poezie viaþa omului n-ar mai avea
nici un rost”. Aceastã temã majorã a
labirintului îºi are originea, cum spuneam,
în cele 11 elegii, unde este cel mai bine
reprezentatã. De aceea am arãtat cã poezia
de o asemenea anvergurã a lui Nichita
Stãnescu este prin excelenþã transmodernã
ca tematicã ºi complexitate a ideilor
expuse, o poezie opusã stilului tradiþional,
cel prea liniar, deseori desuet ºi
simplificator, cu tematici mãrunte, în
tradiþia locului ºi un limbaj al poeziei
fonetice de sorginte folcloricã. Tema sau
ideea labirintului din elegii este una de naturã
ºi cuprindere planetarã, universal valabilã,
una profund umanã ºi de aceea foarte
actualã: cea a confruntãrii dramatice dintre
viaþã ºi moarte, dintre spirit ºi materie,
dintre visceralitatea Omului-fantã, una
devenitã tot mai agresivã ºi letalã pentru
realul vegetalului celui supus, anonim,
nevorbitor prin cuvinte ºi foarte vital pentru
viaþã, pentru supravieþuirea speciei Homo
Sapiens ºi a tuturor speciilor.
Elegiile mai au în componenþa lor,
subiacent, ºi o temã intimã, labirinticã ºi
ea, una a eului aflat la o rãscruce existenþialã
– cea a naºterii – a desprinderii de placenta
maternã a celui care va descoperi mai târziu
c㠄el începe cu sine ºi se sfârºeºte cu
sine”. Nichita Stãnescu ºi-a publicat elegiile
în 1966 – când avea 33 de ani, vârsta lui
Iisus, acest fapt explicând intenþia sa de a-ºi
subintitula elegiile „Cina cea de tainã”.
Existã în elegii o tensiune a ideilor puse în
joc, o densitate ideaticã extraordinarã, pe
mãsura acestei teme centrale, în care este
pus în scenã spectacolul acesta planetar al
luptei dintre visceral ºi real aºa cum nu a
mai fost pus de nici un alt poet român ºi
 din câte se pare, nici de alþi poeþi din afara
spaþiului naþional. Din punctul de vedere al
„pietrelor, al aerului, frunzelor, merelor,
pãsãrilor”, etc., prezenþa visceralului Om-
fantã e vãzutã în elegii ca un omniprezent
„aparat sângeros al distrugerii”.
Wittgenstein considerã cã limbajul nu este
reflexia realitãþii, ci el este cel care o
creeazã. Citind elegiile lui Nichita Stãnescu
în toate sensurile posibile ºi cu toate
antenele receptive în funcþiune se poate
vedea cum funcþioneazã o nouã realitate
descrisã de poet ºi numaidecât vine o
întrebare iminentã: cum funcþioneazã
limbajul în cazul acestei insolite realitãþi pe
parcursul unei creaþii geniale, aºa cum sunt
cele 11 elegii? Mi-am pus aceastã întrebare
dupã ce am parcurs mai multe poeme de
mare forþã ºi valoare din opera poetului,
cu un mare impact intelectual, poeme care
au pus ºi ele într-o mare dificultate criticii
literari, mulþi dintre ei consideraþi
prestigioºi, ale cãror opinii ºi verdicte
cântãreau greu în epocã, cel puþin în cadrul
breslei, dacã nu ºi în rândul cititorilor de
poezie. Iatã de ce opacitatea unora ºi
respingerea brutalã a altora faþã de elegii
am considerat-o inacceptabilã ºi
inexplicabilã. Mai ales cã Nichita Stãnescu
este creatorul unui nou limbaj liric din
literatura românã, aºa cum s-a spus. Dar,
dincolo de acest limbaj cu totul nou,
recognoscibil doar la Eminescu ºi Arghezi,
dintre predecesorii sãi ºi într-o mai micã
mãsurã la Ion Barbu, Nichita Stãnescu mai
este ºi inventatorul sau mai bine zis,
descoperitorul unor noi realitãþi ºi a unei
noi viziuni referitoare la aceastã lume,
pornind însã de la realul cel enigmatic ºi
labirintic oferit de ea ochilor ºi simþurilor
noastre. Nichita Stãnescu propune de
exemplu în cele 11 elegii un alt tip, un nou
model de realitate: una în care „copacii ne
vãd pe noi, iar nu noi pe ei”, deoarece
„suntem fructificaþi”. Atârnãm de capãtul
unei priviri care ne suge”. În aceastã nouã
perspectivã a realitãþii propusã de autorul
„Necuvintelor”, se spune c㠄mai degrabã
ea, privirea, ne þine la un capãt al ei,
fructificaþi. // Suge din noi cât poate, //
pãrând a ne-arãta / îngerii copacilor ºi ai
celorlalte priveliºti”. O cãlãtorie prin
limbajul poeziei lui Nichita Stãnescu este
una fantasticã, plinã de surprize ºi noi
descoperiri ale tezaurului de frumuseþi
aparþinând limbii române, este un extaz al
bucuriei descoperirii noutãþii absolute în
poezie („un singur gând ne arde, sã dãm
de ceva noi”) spunea ºi Baudelaire. Modul
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
în care acest poet atât de dãruit de naturã
ºi-a comunicat poezia lãuntricã a fiinþei sale,
la fel ca ºi pe cea exterioarã a ei, la
parametrii unei subiectivitãþi de excepþie ºi
la intensitãþi de trãire pânã la sacrificiul de
sine, se vede (s-a putut vedea de cãtre mulþi
care au fost în preajma sa), prin modul în
care eul sãu tragic ºi subiectivitatea sa
ºocantã, extrem de profundã, a perceput
universul ºi lumea în ansamblul ei, în
totalitatea cosmicitãþii ei, ºi nu numai pe
cea strict ambientalã, a efemeritãþii curente,
conjuncturale. La acest poet de mare forþã
vizionarã, sinteza dintre emoþie, gândire ºi
expresia liricã este în unele texte perfectã,
începând mai ales cu 11 elegii. Perfectã în
sensul unui impact comunicativ ºi expresiv
maxim, dar în acelaºi timp fiind resimþit
impactul emoþional.
În fiecare toamnã, spre finalul ei îmi
revin în memorie primele trei versuri cu
care începe elegia a ºaptea, cea a opþiunii
la real:
„Trãiesc în numele frunzelor,
am nervuri,
schimb verdele pe galben ºi
mã las pierit de toamnã’.
Nichita Stãnescu ºi-a axiomatizat
poezia începând cu cele 11 elegii, cu toate
cã existã numeroase versuri axiomatice ºi
în volumele anterioare, cum ar fi:
„Priveºte-þi mâinile ºi bucurã-te, cãci ele
sunt absurde”; „Eu mor cu fiecare lucru
pe care îl ating”; „Iarbã, pietre, arbori,
pãsãri / voi sunteþi cu totul ºi cu totul
altceva. / Mã privesc, m-aud, m-adulmec
/ ºi îmi pare cã visez”, (în acestea putem
regãsi izvorul, nucleul celor 11 elegii); „De
aer eºti, de aer sunt”; sau acest vers ca o
axiomã a unei tragice revelaþii, cu care
începe un „trist cântec de dragoste”, din
volumul „Dreptul la timp” apãrut în 1965:
„Numai viaþa mea va muri pentru mine-
ntr-adevãr, / cândva”. Elegiile sunt
axiomatizate aproape în totalitate,
majoritatea dintre versurile cuprinse în ele
neavând nevoie de nu ºtiu ce demonstraþii
ºi explicaþii suplimentare. Versuri precum
„El începe cu sine ºi se sfârºeºte cu sine.
/ Nu-l vesteºte nicio aurã, nu-l urmeazã
nicio coadã de cometã”, sunt niºte axiome
existenþiale. La fel de axiomatic este ºi
emblematicul vers: „Niciodatã n-am sã fiu
sacru”; sau versurile din finalul Elegiei
oului, a noua: „Numai din somn se poate
trezi fiecare, din coaja vieþii nici unul, /
niciodatã”. ªi mai sunt încã destule.
(continuare la pagina xx)
31
 REVELAÞIILE LECTURII
SCRISORI ÎN VERSURI
DIN PRIMUL RÃZBOI MONDIAL
Scrisorile din rãzboi în versuri sunt o mai
veche preocupare a lui Marcu Mihail
Deleanu, care le-a studiat în cercetãrile sale
despre George Cãtanã din 1971 ºi 2011 iar în
volumul sãu, Studii de stilisticã (1999) a
inserat studiul Motivul fostei cãtane la
împãratul-studiu de imagologie ºi stilisticã
literarã. Cea mai amplã contribuþie a sa în
acest domeniu este volumul Pune, Doamne,
pace-n þarã! Culegere de scrisori în versuri
din Primul Rãzboi Mondial, cu o prefaþã de
Ioan Viorel Boldureanu (Editura David Press
Print, Timiºoara, 2014, 510 p.). Amplul studiu
introductiv (p.13-172), cea mai cuprinzãtoare
cercetare a acestui segment al liricii populare
(nu uitãm cã existã ºi scrisori în prozã),
examineazã o vastã problematicã: bibliografia
domeniului, fenomenul scrisorilor din rãzboi,
definirea autorilor acestor documente, care
pot fi asimilaþi poeþilor ºi interpreþilor
populari, ale cãror creaþii „sunt considerate
folclor literar, iar nu poezie cultã”, motivele
vehiculate în aceste scrisori, formulele de
adresare utilizate, compararea scrisorilor
versificate cu cronicile de rãzboi rimate,
structura literarã, versificaþia, motivele
poetice, faptele de limbã º.a.
Importanþi cercetãtori ai acestor creaþii
au relevat valoarea lor documentarã, nu doar
poeticã. Constantin Brãiloiu, autorul studiului
Poeziile soldatului Tomuþ din rãzboiul
1914-1918, tipãrit în 1944, a subliniat acest
aspect spunând cã ele ofer㠄o icoanã vie a
acelor timpuri”. Nicolae Iorga, recenzând
cartea lui Charles Foley, Viaþa în rãzboi
povestitã de soldaþi (Paris, 1915), a remarcat
cã din aceste proze „icoana adevãratã a
luptelor uriaºe se desface mai bine decât din
orice povestire istoric㔔. Marcu Mihail
Deleanu ar fi trebuit sã citeze profunda
caracterizare pe care o face Octavian Goga
acestor creaþii în prefaþa la volumaºul lui
Aurel Esca ºi Iosif ªchiopul, Flori de sânge
– cântece populare ardeleneºti de pe
câmpul de rãzboi, în care stãruie ºi asupra
situaþiilor în care au fost plãsmuite aceste
creaþii, cât ºi asupra valorilor lor istorice.
Dãm câteva pasage din aceastã vibrantã
laudã a scrisorilor de la soldaþii ardeleni:
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
„Citesc ºi recitesc rândurile rupte din sufletul
bietelor cãtane. Simple ºi curate, atât de
oneste în naivitatea lor rusticã ºi atât de
delicate prin discreþia care le stãpâneºte,
cântecele lor sunt ca niºte flori de mac rãsãrite
într-o dimineaþã de primãvarã pe-o miriºte
stropitã cu lacrimi. Sunt flori roºii, flori de
sânge cu rãdãcinile prinse în trupurile fãcute
una cu pãmântul. De petalele lor sunt aninaþi
stropi grei din jalea unui popor. //Plângerile
aceste se smulg din tãcerea Ardealului ca
niºte oftãri pe cari le-aduce vântul de la
cãpãtâiul unui mort. Câte nu se spun aici?
Amarul unei vieþi dãrãpãnate, neînþelegerea
morþii fãrã þintã, oroarea sângelui vãrsat, dorul
dupã þarina de-acasã cu toate chemãrile ei,
gama vastã de simþire a unui trai patriarhal,
viziunile multicolore ale sufletului þãrãnesc
trezite de grozãvia unui rãzboi odios, – toate
aceste ºi câte altele cer cuvânt în cântecele
lor... // Cântecele pe cari ni le-aþi trimis sunt
certificare de bunã rânduialã. Douã rânduri
din ele preþuiesc mai mult decât un turn de
documente din misterioasa noastrã valizã
diplomaticã.” Preþuiesc „mai mult decât un
turn de documente”. Excepþional elogiu!
În fine, tot atât de justificatã era citarea
lui Ovidiu Bârlea, care în Folclorul românesc
(II, Editura Minerva, 1983, p. 223–226),
defineºte specia aceasta de poezie popularã.
Dar trebuie precizat, Marcu Mihail Deleanu
se ocupã doar de scrisori de la soldaþi bãnãþeni,
din comunele Valeadeani, Apadia, Ciudanoviþa,
Brebu, de la care a rãmas un set impunãtor de
astfel de documente. De altfel, autorul face
urmãtoarea precizare: „In memoriam: românilor
bãnãþeni cãzuþi în Bãtaia Mare din 1914-1918”.
Bogatul fond de texte comunicã drama
soldaþilor bãnãþeni care, în Primul Rãzboi
Mondial, s-au confruntat cu o experienþã
limitã pe care au trãit-o cu intensitate ºi au
încercat s-o prezinte la modul grav ºi cu
posibilitãþile lor de exprimare, cei mai mulþi
având o instrucþie modestã. Scrisorile lor,
naive cum sunt, sunt un document major.
Faptul de a le fi adunat, de a le fi studiat cu
mijloace moderne ºi de a le fi tipãrit este un
merit al lui Marcu Mihail Deleanu, pe care îl
lãudãm fãrã rezerve.
 ARHITECTURI LUDICE
GALERIA DE PORTRETE
Prelungiri în postumitate.
Intelectual prin formaþie ºi cu o gentileþe
nativã, Costache Olãreanu n-a vrut sã-ºi
vad㠄personajele” reacþionând cu supãrare
pentru francheþea lui, dar, ca artist al
cuvântului, nici n-a putut înãbuºi cuvintele
în uitare. „Toatã viaþa Conu Costache a
fost politicos cu ticãloºii. Era forma lui
maximã de dispreþ”, scrie imbatabil în
raþionalitatea sa Cristian Tudor Popescu,
în textul însoþitor. De aceea, poate, a lãsat
testamentar ca portretãrile, crochiurile,
impresiile adunate într-un volum sã fie
supuse judecãþii urmaºilor „dupã dispariþia”
sa. Prin expunerea colecþiei cu portrete, a
riscat de bunã voie sã fie el însuºi expus
oprobriului, conºtient cã pe unii sinceritatea
cu care i-a zugrãvit i-ar putea rãni.
Titlul cãrþii despre care facem vorbire
– De la Abulius la Zotta. Portrete
contemporane (Iaºi, Editura Timpul, 2000,
col. „Document”) – avertizeazã asupra
celor 281 de „articole de dicþionar”, supuse
normelor lexicografice, adicã ordonate în
Index-ul auctorial de la A(bulius) la Z(otta).
La apariþia cãrþii, „suita de portrete” a fost
semnalatã de criticul Marius Chivu, ca un
„jurnal-dicþionar”, în care „portretele sunt
ordonate parodic la final dupã tehnica
indexului alfabetic ºi reproducerea primelor
cuvinte ale textului” (Jurnal de portrete,
„România literarã”, nr. 44/2001).
„Dicþionarul” cu personaje face o trimitere
tardivã la Dicþionarul onomastic (1969) al
prietenului sãu Mircea Horia Simionescu,
ale cãrui pagini odatã rãsfoite „îþi lãsa pe
degete polenul unor flori rare” (Cvintetul
melancoliei, p. 132).
Cu o postfaþã semnatã de Theodor
Codreanu, cartea a apãrut sub îngrijirea lui
Constantin Donose, „ucenicul”, confesorul
scriitorului, renumit slujbaº al Bibliotecii
„Mihai Ralea” din Huºi, care a dus la
îndeplinire dorinþa testamentarã a
scriitorului de a i se publica volumul „dupã
dispariþia” sa ºi de a se ocupa de donaþia
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Lina Codreanu
generoasã (cãrþile cu mobilierul adecvat ºi
manuscrisele) fãcut㠄Huºului meu natal,
mai bine zis, chiar Bibliotecii orãºeneºti
«Mihai Ralea»”.
Volumul lãsat pentru editare adunã doar
281 de portrete. Încã din 1977, scrie
Olãreanu, adunase vreo 300 de „Portrete
contemporane” (pe care hotãrâse a le
distruge, dar, se pare, nu s-a îndurat),
prezentate ca „niºte exerciþii
caracterologice, de pe vremea primelor
caiete de jurnal”, plãnuite a intra tocmai
sub titlul De la Abulius la Zotta (Cvintetul
melancoliei, p. 220). La un moment dat,
aici, într-o inventat㠄discuþie” cu
sfãtuitorul sãu, sunt contabilizate 213
portrete „executate” de „zugravul” literar
(Providenþa, p. 138). Deoarece numãratul
lor nu e obiectul cercetãrii actuale,
conchidem cã autorul a fãcut o selecþie
pentru postumitate ºi cã celelalte vor fi
rãmas între manuscrise ori vor fi fost
distruse de cãtre el însuºi sau de alte
„intemperii” umane.
Ivit „cu de la sine putere, fãrã o voinþã
a mea sau vreun plan prestabilit”, cum scrie
autorul în Avertisment, interesul pentru
portretãri dateazã din tinereþe ºi intrã într-
un fel de prelungire a jurnalului, fapt
legitimat prin însemnãrile corespunzãtoare
anului 1952, din Ucenic la clasici. Liniile
portretelor cer meticulozitate, o observaþie
îndelungã a gesturilor, a mimicii, a reacþiilor
cuiva, alteori, graficianului i-a fost suficient
doar unul dintre aspecte pentru ca sã fixeze
schiþarea pe paginã ca într-un insectar.
Procesul creator este similar tabletelor din
Merci pour les covrigi ºi din Cum poþi sã
fii persan, cu atât mai mult cu cât
dimensiunile textuale sunt reduse,
concentrarea e maximã, obiectivul – bine
þintit într-o scrierea fugarã. O incursiune
în arta caracterialã ar avea în vedere câteva
repere: spiritul veacului al XVII-lea,
excepþional prezentat de moralistul La
Bruyère în Caracterele sau Moravurile
33
veacului (1688) ori tipul social din
protipendada româneascã de la mijlocul
sec. al XIX-lea, surprins de Costache
Negruzzi în Fiziologia provinþialului
(1857) ºi mult îmbogãþit prin tipurile
caracteriale din comediile ilustrului
dramaturg I.L. Caragiale.
Despre elaborarea textelor, putem
urmãri constanþa opiniilor exprimatã de
Costache Olãreanu în ani editoriali aflaþi la
mare distanþã, respectiv, 1979 ( ediþia a doua
- 1997) ºi 2000: „Portretele unora sunt
rezultatul unei singure întâlniri, ale altora
acoperã o viaþã întreagã. Conteazã intenþia
de a strãfulgera un detaliu, a lipi o etichetã
pe câte un amãnunt semnificativ. Când nu
voi mai þine jurnal, nu voi mai face nici acest
exerciþiu” (1952, p. 130-131, ediþia 1997);
„Mai întâi ºi-ntâi mã concentrez cât pot
asupra persoanei în cauzã, caut sã-mi
amintesc toate faptele ºi întâmplãrile legate
de ea, sã-i refac în minte trãsãturile feþei,
gesturile. La unii constat cã am foarte multe
lucruri de spus, la alþii, foarte puþine sau
deloc. Nu e, de pildã, obligatoriu ca o
persoanã socotitã dinainte pitoreascã sã
capete, în timpul acestei operaþii, un contur
cât de cât stabil. Din contrã, mi s-a întâmplat
ca despre oameni în aparenþã anoºti, mã
rog, neimportanþi, sã pot scrie mai mult ºi,
dacã îmi permiþi, mai bine, decât despre alþii
pe care îi socoteam, când îmi fãceam listele
de nume, ca punctele «forte» ale acestei
suite de portrete” (Golopenþa, p. 82).
Cele douã antroponime din titlu conduc
cãtre douã cunoºtinþe din viaþa realã,
raportãri sine qua non pentru toate
figurinele „contemporane” din conþinutul
cãrþii. Biografic, Abulius fusese
administratorul Grupului ºcolar industrial
„Iosif Rangheþ”, din Bucureºti, unde fusese
angajat ca „ajutor de caloriferist”. Cu nume
insolit, Abulius, personajul intrã în
fragmentarismele din Ucenic la clasici
(Abulius, p. 162, ediþia a II-a, 1997, cap.
Portrete ºi alte scrieri) ori din Lupul ºi
Chitanþa (1995) ca un fel de Gerilã al lui
Creangã: „Era un personaj frapant. Gras,
cu pãrul alb, vâlvoi, cu doar câþiva dinþi,
dar imenºi, ce-i împungeau buza de jos
când vorbea, mergând prin curtea ºcolii
mai mult prin rostogolire, a fost ºi omul
care m-a înspãimântat, la început cel mai
tare. Vocea lui tunãtoare se auzea peste
ºapte strãzi. Când vorbea te scuipa pe faþã,
pe haine. A fost printre primii care ºi-a dat
seama de adevãrata mea origine socialã,
dar, spre lauda lui, n-a împãrtãºit nimãnui
bãnuielile sale. […] Abulius fusese patron
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
la viaþa lui ºi avusese ocazia sã cãlãtoreascã
mult, mai ales prin Franþa. Cum de ajunsese
el ºeful serviciului administrativ, era încã
un mister pentru mine” (p. 169). Cele trei
versiuni portretistice pãstreazã câteva
elemente comune (administrator de ºcoalã,
gras, vioi, vorbind tare), ceea ce se
întâmplã ºi pentru alte figurine.
Celãlalt, Zotta, poartã numele unui
concetãþean din Huºi, în a cãrui casã familia
avocatului Olãreanu a stat cu chirie pânã în
vara lui 1939, când s-a mutat în oraºul
Târgoviºte. Aici, cum scrie în Poezie ºi
autobiografie, avea sã-ºi petreacã primii ani
ai copilãriei împreunã cu surorile Zotta, mai
mari decât el, ºi cu prietenii lui de joacã. În
curtea lui Zotta, sub un dud, pe butuci, era
aºezatã o rablã de automobil decapotabil,
care a produs o mare fascinaþie a asupra
copilului, fiindcã putea porni în voia
imaginaþiei, ceea ce ar putea sta la sorgintea
cãlãtoriilor cu Imaculata, vechitura „de pe
vremea lui Pazvante”, o adevãrat㠄eroinã”-
martor din romanul Cu cãrþile pe iarbã.
Metaportretul. Un „personaj” discret
cu care naratorul dialogheazã este domnul
Golopenþa, asemãnãtor interlocutorului
Guido, maestrul veghetor al celui dornic de
cãlãtorii din Fals manual de
petrecere…(1982). Apariþiile lui sporadice,
induc motivul dublului (Const. Chioralia),
dar el pare a fi un analist obiectiv (Golopenþa)
ºi un confesor matur (Olandeza). Fiindu-i
un cititor acribios, Golopenþa se aratã
nemulþumit de lipsa autoportretizãrii
(Providenþa). De aceea, îi face el un portret,
reflectându-i trãsãturile ca-ntr-o oglindã a
conºtiinþei. Avem de-a face cu portretul
portretistului sau portretistul portretizat prins
pe pânzã în ipostaza clasicã a „vânãtorului
vânat”. Descrierea modului în care portretul
se încropeºte cu încetul din tuºe de forþã ºi
filigranãri, aminteºte de paºii urmaþi de
romancierul perdant Testiban în încercarea
de a scrie un roman de succes. Prin Ficþiune
ºi infanterie, Costache Olãreanu scrie un
roman despre cum se scrie un roman, ceea
ce constituie nãscocirea metaromanului.
Reþeta gânditã de romancierul Victor
Testiban, corectatã ºi completatã de alþi
comilitoni, avea ca ingrediente talentul,
complexitatea acþiunii, portretele mai
amãnunþite, monologurile interioare,
capacitatea de „a spune ocolind”, „amânare
ºi deznodãmânt bine pregãtit” (p. 48-49 et
passsim) etc.
Aici, dupã ce personajul Golopenþa
face naratorului-portretar observaþia cã
 acordã spaþiu textual inegal figurinelor
vizate (unora „câteva pagini”, altora – „o
frazã-douã”), îi dã o mostrã de iniþiere în
procesul de elaborare a unui portret,
aplicând tot demersul plastic asupra
portretarului: „Încercãm mai întâi un
portret fizic. Aº porni de la ochi ºi aº spune
cã linia lor coborâtoare indicã aerul
nepãsãtor al întregii fiinþe, o anume
indolenþã, dar ºi un «ce» de visare. Restul
trãsãturilor, în pofida nasului acut (vorba
mentorului dumitale, Cãlinescu) se nasc din
aceºti ochi melancolici ºi fataliºti. Pânã ºi
vocea, tãrãgãnatã, confirmã bãnuiala mai
veche a mea, ºi anume, cea a lenei, a unei
lene metafizice […]”; maestrul continuã
lecþia ºi, în plan psihic, „deceleaz㔠anumite
reacþii „aproape totdeauna în contratimp
cu cauza care le-a provocat”, dar ºi drama
de artist: „un conflict permanent între ceea
ce este ºi ceea ce ar trebui sã fie, între
normã ºi devierile de la normã, între vis ºi
realitate” (Providenþa, p. 138, 139).
Prezentarea regulilor alcãtuirii unui portret
nu rãmâne la stadiul de „manual”, deoarece
personajul Golopenþa „execut㔠portretul
polimorf chiar sub ochii naratorului-
portretar, fãcând din el o figurinã de
„expus” în larga-i galerie de personaje.
Acest exerciþiu despre caracterul
naratorului, inventat extradiegetic, integreazã
povestea lui în panoplia portretelor, ceea ce
nu anuleazã interesul pentru autoportretele
rãsfirate în celelalte opere de cãtre Costache
Olãreanu. Textul Providenþa nu cuprinde
doar un portret auctorial, ci un portret despre
cum se face un portret, adicã un metaportret,
putem spune.
Galeria de portrete. Conform
indicaþiilor din subsolul paginilor, textele
au fost preluate / modificate din Ucenic la
clasici, apãrut în douã ediþii (1979 ºi 1997),
ceea ce nu opreºte cititorul a descoperi
fragmente ºi în alte opere. De pildã, figura
pictorului huºean Viorel Huºi este
„desenat㔠(aproape) identic în Cvintetul
melancoliei (p. 81, 82), a ºefului siguranþei,
Bucur, „bãrbat corpolent cu mâini mari,
aspre”, în Poezie ºi autobiografie (p. 55
et passim) iar a cântãreþei de operã,
comanditarã a unei autobiografii, în Lupul
ºi Chitanþa (p. 121). Exemplele ar putea fi
numeroase pentru cã, aminteam în alt loc,
Costache Olãreanu a uzat de principiul
prozelor curgãtoare.
Încã de la debutul cu Vedere din
balcon, Olãreanu vãdeºte o portretisticã de
bijutier, ceea ce se relevã ºi pe parcursul
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
scrierilor ulterioare (unele apucãturi ale
personajelor trimit la stupizenia
comportamentalã a trãitorilor în arhipelag,
din Scrisoare despre insule, ori a semenilor
din romanul Lupul ºi Chitanþa). Cu o
asemenea tehnicã a filigranãrii este lucrat,
de pildã, ºi portretul fizic al persoanei
îndrãgite (adevãrat obiect de artã perceput
vizual, olfactiv ori tactil), inclus într-o
epistolã-fluviu, din care selectãm: „Ten
curat, bine îngrijit. Ochi verzi, adumbriþi de
sprâncene bogate, bine arcuite care,
bãnuim, devin aurii la un soare puternic.”;
„Puls normal, respiraþie însã de fatã, grãbitã,
umedã, sincopatã. Obraji pufoºi, buze
cãrnoase.”; „De asemenea, atrag atenþia
asupra dulceþii braþelor în oricare parte a
lor, dar mai ales la încheieturã, unde,
neaºteptat, miroase vag a pastã de dinþi. Alte
mirosuri: a lemn, a cânepã, a brad, a carte
franþuzeascã.”; „Incapabilã sã râdã, doar sã
zâmbeascã. Misterioasã din naºtere.
Convingãtoare mai ales când tace. Te
cheamã la ea prin raze…” (Avionul de
hârtie, 1983, p. 19-20). Chiar e de mirare
cã portretarea nu a fost personalizatã ºi
aleasã pentru volumul postum.
Fiecare schiþã este expresia unei stãri
de spirit a scriitorului generatã de prezenþa
„figurinei” în diferite circumstanþe de viaþã.
Cert e cã el face din persoane reale
personaje, transferând impresiile proprii în
imagini artistice ca pãrþi componente în
crochiuri, portrete, schiþe, fragmentisme…
Pentru cititor nu mai are importanþã dacã
Olãreanu-omul a trãit în preajma unor
asemenea inºi, ci stilul prezentãrii, nuanþele
ironice, dãtãtoare de haz, ºi, mai ales, modul
singular în care, uneori, printr-o subþire
linie de condei ºtie reda particularitãþi
inobservabile ochiului comun ºi reuºeºte
a-ºi imortaliza eroul.
Amãnuntele semnificative, de orice
naturã ar fi: fizionomicã, vestimentarã,
lingvisticã, de miºcare etc., dau identitate
personajelor, le unicizeazã. Postfaþatorul
Theodor Codreanu apreciazã c㠄volumul
cuprinde sclipitoare portrete
neconvenþionale ale unor scriitori, oameni
politici, ale unor inºi care l-au impresionat
prin ceva de-a lungul timpului” (Valori
din douã veacuri, Galaþi, Editura Axis
libri, 2012, p. 153). „Expoziþia” literarã a
lui Olãreanu redã artistic o imagine a lumii
pestriþe din a doua jumãtate a secolului al
XX-lea, cu figurine felurite prin profesie
ori prin îndeletnicire: de la torþionarii
lagãrelor pânã la magicianul povestitor
Bunelu’, de la vioristul de la Bellu pânã la
35
academicienii ªtefan Bârsãnescu, Aurel
Avramescu, Miron Constantinescu,
Mircea Maliþa, Mihai Ralea, de la inocenta
ºi fermecãtoarea Marioara pânã la
talentatele, dar sofisticatele doamne din
„lumea bun㔠a Bucureºtiului º.a. Cea mai
bogatã listã din galerie este a scriitorilor,
alfabetic, de la Mihai Beniuc pânã la
Nichita Stãnescu.
În vizorul portretarului intrã orice
amãnunt care individualizeazã
„personajul”, altfel ar avea aspectul unor
multiplicãri la ºapirograf. Ochii, de
exemplu, ar fi o banalitate anatomicã dacã
nuanþele nu i-ar deosebi ca fiind „rotunzi
de pasãre”, „de copil”, „disproporþionaþi
de mici faþã de volumul capului”, ieºind
„din orbite gata sã-i cadã în palmã”,
„metalici înzestraþi cu cãngi”, „mari,
bãnuitori ºi vicleni”, „de-o limpezime
extraordinarã”, „de dulãu bãtrân”,
„tulburi”, „dilataþi, ca dupã o spaim㔠etc.
Asemenea diversitate se observã ºi pentru
nas („lung”, „voinic, vulturesc”, „ascuþit”,
„monumental ca o catedralã ºi util ca un
apeduct”, „turtit”, „înroºit de rãceli ºi
guturaiuri”), pentru faþã / figurã
(„lânoasã”, „strâmbã”, „coloratã abuziv în
roºu”, „brãzdatã de o cicatrice”, „de copil
bãtrân”, „negricioasã, fãrã nici o cutã pe
ea”), pãr („frizat scurt”, „stã rebel, cu
multe vârtejuri”, „cârlionþat”, „negru,
ondulat”), frunte („teºitã”, „cu chelie”),
gurã („fãrã buze”, „zâmbetul gurii lui
pãtrate”, „zâmbet parcã lipit pe faþã”,
„senzualã”). Inventarul fizionomiilor nu e
complet, desigur, ºi nici n-ar putea fi dacã
nu adãugãm alte elemente care þin de
aspectul general („gras, între douã vârste”,
„þinutã detaºatã”, „înalt, slab”, „mic de stat,
plinuþ”, „negru ºi antipatic”, cu „eleganþã
distinsã de intelectual de rasã”, „ca o
rãdaºcã”, „trãsãturi atât de triste de copil
bãtut ºi plâns”), vorbirea („graseiazã
simpatic”, „calmã, inteligentã”, „bâlbâiala
hazlie”, sâsâialã curatã”), mimicã / gesticã
(„neastâmpãrat”, „gesturi cumpãnite”,
„bruscheþea gesturilor”), miºcare („stil
dinamitard”, „mers greoi, uºor sincopat”,
„agitat”), obiceiuri („doarme îmbrãcat.
Poeþii ca îngerii”). ª.a., º.a.
Descrierile fizionomiilor puteau sã
plictiseascã prin monotonie sau banalitate,
dar e vizibilã evitarea trãsãturilor iterative.
Costache Olãreanu nu repetã aceleaºi note
dintr-o partiturã portretisticã, ci, aproape
de fiecare datã, gãseºte tropii oportuni
pentru a pune în luminã particularitãþile
neobiºnuite ºi nu banalitatea figurinei,
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
caracterul atipic, nu uniformizator. În
romanul Târgul Trãsniþilor, concetãþeanul
Gheorghe Chiper, îi numea „niºte «trãsniþi»
– în sensul plãcut al cuvântului, niºte
oameni altfel decât oamenii din alte centre
ale þãrii” (s.n.) (Iaºi, Editura Alfa, 2017,
ediþia a doua, p. 14). Un element aparent
secundar poate constitui în sine un profil
de personaj ºi, prin mãiestrite încrengãturi,
pus alãturi de alte particularitãþi fizionomice
poate folosi oricând unui creator, pentru
definirea de tipologii artistice.
Purtând în spate o poveste, stilizãrile
olãreniene au ca sorginte un semn
fizionomic, o stare psihologicã, o atitudine,
un deficit de moralitate º.a., pe care autorul
le-a binecunoscut, le-a încondeiat frust ori
cu finã ironie. Astfel, infatigabila Adina
face parte din „familia albinelor”; statura
micã a lui Beniuc arãta c㠄piciorul bandajat
era mai mare decât poetul”; povestaºul
Bunelu’ încãlzea sufletele copiilor ca „o
albinã strecuratã în corola unei flori”;
pentru sfiiciunea lui, pe Bob Cãlinescu îl
aureoleaz㠄un suflet de pasãre speriatã”;
penetrant la evenimente, mereu agitat,
poetul ºi criticul de artã I. Frunzetti pãrea
„un tirbuºon învârtit în scoarþa unui
copac”; prin lentoarea sa, Florian Gaba e
„un film dat cu încetinitorul”; incapabilã
sã fie independentã, lipoveanca Lenuº are
„un suflet de sclavã care n-are ce face cu
libertatea”; nervoasã ºi irascibilã, Luminiþa
face parte „din femeile de tip revolver”;
filosoful Petre Þuþea – „un Socrate al
timpurilor noastre”, „geniu oral prin
excelenþ㔅 Ceea ce aprecia în istoria sa
N. Manolescu: „Acestea nu sunt portrete
propriu-zise, ci definiþii metaforice. În stilul
lui Jules Renard, multe din aceste definiþii
laconice dar sunt de o admirabilã
pregnanþ㔠(Istoria criticã a literaturii
române, Editura „Paralela 45”, 2008, p.
1175).
Multe din indiciile stilizate ale autorului
ar putea fi asociate intuiþiei unora de a
nãscoci câte o poreclã genialã, prin care o
persoanã, odat㠄botezat㔠printr-un cog-
nomen, sã-ºi piardã identitatea civilã în
comunitatea (de obicei, restrânsã) din care
face parte. Cine nu s-a aflat în situaþia sã-l
caute pe Icsescu, de pildã, despre care mai
nimeni nu-i poate oferi informaþii, dar
surprinzãtor, dupã poreclã sã-l ºtie ºi copiii,
ºi bãtrânii?
Ecourile acestor portrete apãrute
postum aduc în prim-plan, cu tente ironice,
chiar corozive, stilul rafinat al unui artist
înzestrat cu un acut spirit de observaþie.
 Aparent, autorul „s-a jucat” de-a portretul,
aºa cum, în juneþe, s-a jucat „de-a revistele”
ori „de-a jurnalul”, dar toate sunt elabo-
rate cu destinaþia „Cititor” ºi de aceea au
substratul seriozitãþii ºi al responsabilitãþii.
Nu întâmplãtor, Cristian Tudor Popescu
apreciazã cã imaginile sunt dovezi de
„maximã luciditate ºi talent scriitoricesc”
(cop. IV).
În fundal, pe canavaua tablourilor pe
care, static ori în miºcare, sunt „amplasate”
figurile cu aleasã intuiþie artisticã de cãtre
Costache Olãreanu, stã circumstanþa, fie
a cunoaºterii insului, fie a manifestãrii
acestuia ca civil. Fãrã fundal, figura ar
transmite informaþii vagi, iar câmpul
descrierii literare ar rãmâne fãrã obiect.
Adunate în acest album literar, ele
reconstituie ficþional atmosfera unei epoci.
Doar o „câtime” din portretele de-aici, pot
alcãtui singure „felia” prin care s-ar putea
reconstitui atmosfera unei societãþi aflatã
la sfârºit de secol douãzeci. La rândul lui,
mediul social devine un mod de accentuare
a profilului caracterial, mai ales atunci când
intereseazã nu o figurã anume, ci o tipologie
întreagã. În aceastã privinþã, anonimizarea
ºi subtextul puncteazã mai bine decât
antroponimul în: Alimentara (O
vânzãtore), Cãruþe cu hangiu, Chelnerul
din Zurich, Ghidul de la Putna, Miliþianul
mut, Nebunul care fluiera în 37, Orbul cu
ziare, Suporterul rapidist.
Pentru viitoarea istorie culturalã,
creionarea multora dintre aceste persoane-
personaje poate fi un factor de lãmurire,
acolo unde pot exista dubii privind omul ºi
caracterul sãu, fãrã ca acestea sã treacã
drept dovezi civile de comportament. Într-
o varietate labirinticã, miniaturale cum sunt,
textele consolideazã arta portretului ºi
animã imaginaþia cititorului, întãreºte
pãreri, devin puncte de plecare fabulatorie.
Plãcerea jocului auctorial gliseazã contami-
nant cãtre lectorul dispus sã proiecteze alte
arhitecturi ludice. Câºtigul este al literaturii
portretistice, pentru care cartea De la
Abulius la Zotta este un punct de reper,
dar ºi un avertisment cã stilul nostru (în
sens complex) lasã întotdeauna urme în
conºtiinþa cuiva, uneori ºi în scrierile
contemporanilor.

(urmare de la pagina xx) infinitului ne dezechilibreazã total sentimentul

geografic, acum, întâia oarã când o vezi, te
O invitaþie în labirint suge în sus ca marile spaþii, o ieºire din
himeric” Este una din cele mai plauzibile ºi
Cele 11 elegii sunt pline de sens ºi de mai exacte descrieri ºi interpretãri posibile
mister, mustind de sugestii ºi subtile înþelesuri, ale Coloanei infinitului a lui Brâncuºi,
cum ar spune Eminescu: „abia-nþelese, pline amintindu-mi de cunoscutele versuri din
de-nþelesuri”. Nu întâmplãtor am fãcut o cele 11 elegii, pe care-mi permit sã le
paralelã între unele aspecte ale acestor înþelesuri reproduc încã odatã în acest context
din elegii (referitoare mai ales la zbor, la motivul comparativ: „Dar mai degrabã, / ea,
zborului ºi la oul cosmic), cu acele privirea, ne þine / la un capãt al ei
extraordinare esenþe sculpturale axiomatice fructificaþi: // Suge din noi cât poate, /
realizate de Brâncuºi. Se ºtie cã Brâncuºi pãrând a ne-arãta / îngerii copacilor ºi ai /
reuºise performanþa de a crea o esteticã celorlalte priveliºti”. Am la îndemânã toate
personalã, urmãrind sã surprindã în motivele ºi argumentele estetice necesare,
sculpturile sale esenþa lucrurilor ºi a ca sã acord elegiilor lui Nichita Stãnescu,
universului în general. Formele sale statutul sau calitatea de cel mai bine
sculpturale sunt o dovadã în acest sens, organizat volum de poeme din literatura
mai ales cele având ca temã predominantã românã. Acest prag valoric a mai fost atins
zborul. Ceva asemãnãtor se poate descoperi doar de Bacovia în „ Plumb” ºi de Ion
ºi în poezia lui Nichita Stãnescu, poetul Barbu în „Joc secund”. Esenþa cãrþii celor
având o mare preþuire ºi chiar o interpretare 11 elegii ale lui Nichita Stãnescu iese în
proprie a capodoperei „Coloana infinitului” evidenþã prin organizarea ideilor asumate,
a lui Brâncuºi de la Tg. Jiu, într-un text de în paralel cu armonizarea imaginilor care
mare profunzime a intuiþiei, intitulat le însoþesc, ambele servite de un limbaj pe
„Brâncuºi (o ieºire din himeric)”. Iatã cum mãsurã, limbaj pe care l-am numit
descrie poetul celebra capodoperã a lui axiomatic. Fiecare elegie din totalul celor
Brâncuºi în acest text antologic: „Coloana 12, este o partea unui tot, la fel ca fiecare
e ca o înºirare de sicrie dacice puse unele parte a unei pâini împãrþitã în 12 felii. Ce
peste altele pânã la nesfârºit, sau o moarte vrea sã însemne o operã de valoare? În ce
peste altã moarte, sau un pãrinte peste alt sens opera în cauzã are o valoare esteticã
pãrinte ºi altul ºi altul pânã la infinit. Coloana indiscutabilã ºi inatacabilã?

Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019 37

 ANIVERSÃRI
DUBLÃ VOCAÞIE*
Horia Bãdescu s-a întors la roman vingt
ans après, dar lunga abþinere de la epic nu i-a
atenuat nici reflexele, nici coerenþa
discursului. A revenit, aºa cum îl ºtiu, ca
romancier în toatã puterea cuvântului,
aºadar ca arhitect al unui univers imaginar în
care cãutarea ºi regãsirea de sine ascultã de
alte reguli decât cele ale poemului. E uimitor
cum poate acest muntean îndrãgostit
definitiv de Ardeal sã facã
abstracþie în prozã de condiþia
care l-a impus în viaþa noastrã
literarã, aceea de poet.
Romanele poeþilor sunt privite
de critici cu suspiciune, chiar
dacã îºi ascund rezervele sub
catifelãri stilistice. Minulescu
n-a fost omologat ca romancier
deºi a scris Roºu, galben ºi
albastru ºi Corigent la limba
românã. Povestea se repetã cu
Lucian Blaga, al cãrui roman
(tipãrit postum) Luntrea lui
Caron a fost amendat de Ov.
S. Crohmãlniceanu pentru „stângãciile de poet
aventurat pe tãrâmul prozei”. Ceea ce nu ex-
clude totuºi reîncarnãri fericite, aventuri de
succes ale poeþilor în spaþiul epicii. În
Descoperirea familiei, ciclu romanesc
mereu reluat, amplificat, abreviat, reaºezat,
Ion Brad împacã rigorile frescei sociale cu
preceptele realismului reflexiv. Mai adaug cã
în Biserica neagrã, carte cu destin
aventuros, apãrutã în þarã abia în 1990, la
ani buni de la moartea autorului, A. E.
Baconsky conciliazã la rându-i ritmul matein
al evocãrii unei lumi expirate cu un lirism
difuz, bine temperat. În fine, ultimul, dar nu
cel din urmã exemplu posibil, trilogiaOrbitor
a lui Mircea Cãrtãrescu, este, cum s-a
observat, un roman „total”, cronicã de
familie, autobiografie regizatã în
conformitate cu cerinþele spectacularului,
panoramã pamfletarã a comunismului
românesc târziu.
* Horia Bãdescu, O noapte cât o mie de nopþi,
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011.
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ioan Adam
Ca romancier Horia Bãdescu n-a intrat
în scenã decât de trei ori. Joia patimilor (1981)
era un roman „istoric” în care propunea în
manierã deloc vindicativã anatomia unui
eveniment tragic: masacrul comis – la 5
decembrie 1918 – de ºoviniºti maghiari
asupra românilor maramureºeni ce ºi-au rostit
la Târgu Lãpuº voinþa de a se uni ºi ei cu
Þara. Istoria, acoperitã în vãluri ºi sugeratã
sibilinic, nu-i absentã nici în
Zborul gâºtei sãlbatice (1989),
carte trunchiatã de cenzurã
pentru trimiteri neconvenabile
la rãzboiul din Est. Un geolog,
Matei Careda, descindea acolo
în „Pavilionul” în formã de L
unde urma a fi supus, ca ºi
ceilalþi „pacienþi”, unui regim
de recluziune. „Cazarmã”,
„casinã”, „spital”, mai degrabã
închisoare sub acoperire
spitaliceascã (lucrurile,
încurcate cu bunã ºtiinþã de
romancier din cauza
circumstanþelor politice nefavorabile, vor fi
lãmurite într-o ediþie româneascã
postdecembristã ºi într-o versiune
franþuzeascã apãrutã în 2000 la Gallimard, care
s-a bucurat de un considerabil ecou în Hexa-
gon), pavilionul de dincolo de barierã (!!!) e
spaþiul în care „internaþii” trãiesc doar din
amintiri sau din poveºti. „Lumea întreagã e o
poveste”, izbucnea iritat Manicea, unul din
personajele parabolei oferite de un prozator
silit sã scrie, ca Arghezi, „pe dedesubt”.
Despre „poveste”, înþeleasã ca o „cale a
aflãrii de sine”, vorbeºte ºi bãtrânul profesor
bibliofil Milian din cel din urmã roman al lui
Horia Bãdescu, O noapte cât o mie de nopþi.
ªi mai adaugã, evident cu complicitatea
scriitorului, retras strategic într-o penumbrã
lenevoasã, c㠄a povesti înseamnã,
deopotrivã, a te povesti ºi povestindu-te te
afli pe tine însuþi”. O telegramã misterioasã, a
cãrei paternitate nu ºi-o asumã nimeni, nici
mãcar oficiantul poºtal de unde a plecat, îl
readuce pe profesorul Serafim Onu în
 Siniºtea, unde petrecuse cândva un an de
„ispãºire”. Sã fi fost o deportare, un domiciliu
obligatoriu cu duratã strict limitatã pentru o
vinã ce rãmâne, ca la Kafka, în umbra densã a
misterului? Romancierul n-o spune, ci
pãstreazã totul „sub pecetea tainei”.
Siniºtea ar fi, etimologia sugereazã asta,
locul în care Onu ar trebui sã-ºi descopere
Sinele. Dar sinele e ascuns în tainiþele
memoriei, în „lãuntru”, trecutul „izbucneºte”
cu dificultate în prezent. „Nu-þi aminteºti, nu
exiºti!”, afirmã unul dintre oamenii cu care se
va întâlni în cãlãtoria lui fantomaticã pe urmele
trecutului. Acesta e ferecat, e nevoie de iarba
fiarelor, memoria, pentru a-l deszãvorî.
Reîntoarcerea personajului se desfãºoarã pas
cu pas în spaþii mici, închise, care se conþin.
Horia Bãdescu este un versat explorator
al spaþiului închis, securizat prin cuvânt.
Întâmplãrile din Joia patimilor se consumau
mai ales în spaþii reduse, ermetizate, iar
acþiunea demara simbolic cu o ciocnire de idei
desfãºuratã într-o încãpere vag luminatã.
„Pavilionul” din Zborul gâºtei sãlbatice, în
care protagoniºtii se exerseazã în „arta
conversaþiei”, era parte a unui teritoriu izolat,
delimitat, situat, cum scriam, dincolo de
barierã. În O noapte cât o mie de nopþi istoria
se repetã. „În fiece lucru se aflã o lume” zice
raisonneurul cãrþii, Milian. Lumea este
simultan ºi realã, ºi simbol, realitate tangibilã
ºi proiecþie mentalã. Cãlãtorul plecat în
cãutarea timpului (sinelui) pierdut traverseazã
practic o pãdure de simboluri ascunse unele
în altele. În biroul poºtal e un fiºet, închis cu
„o cheie subþire, cu floarea lucratã în volume
complicate”. În chiþimia, „chilia”,
enigmaticului Milian se aflã un sipet, un cufãr,
închis fireºte. Deschiderea unui sipet, susþin
Chevalier ºi Gheerbrant, echivaleazã cu o
revelaþie. Drumul spre ea nu-i lipsit de
obstacole, e marcat de cuvinte care mai curând
o secretizeazã, decât o dez-vãluie. Biletul din
cufãr, deci tâlcuirea unei taine existenþiale,
„s-a pierdut” A rãmas însã o carte unicã,
„aceeaºi în fascinantul joc al zecilor ei de
înfãþiºãri”, Halimaua, nesfârºita poveste a
celor o mie ºi una de nopþi.
Plonjãm împreunã cu autorul în plin
ezoterism. Nestemata orientalã e o Liber
Mundi, chintesenþa tainelor accesibilã numai
celui iniþiat. Când deschide sipetul (cuvânt
oriental, cu origini turceºti, dar probabil nu
doar turceºti, denumind un cufãr de lemn cu
capac boltit ºi ferecat cu cercuri de metal în
care sunt pãstrate lucruri de valoare), Serafim
trãieºte o metamorfozã subitã constând în
recuperarea eului: „Era ciudat, constatase
rezemându-se cu o mânã de marginea sipetului
ºi apãsându-ºi globurile ochilor cu degetele
celeilalte, era ciudat cât de exact, cât de
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
amãnunþit îºi amintea acum atâtea lucruri care
fuseserã cândva, demult! Cât de proaspete ºi
de vii îi apãreau ele! Ca ºi cum, intrând în
încãperea aceea, ar fi fost redat lui însuºi,
redat însã unui timp în care fusese dar pe
care nu-l avusese niciodatã. Un timp al iniþierii
în universul fabulos al lumii, fiindcã asta era,
oricât ar suna de ciudat, ceea ce se afla ascuns
în tomurile ascunse cuminþi în pântecul pro-
tector al sipetului, pe care i le desluºise,
învãþându-l pe el însuºi sã le desluºeascã,
profesorul Milian”.
Horia Bãdescu e un romancier rafinat pe
care lectura Cãrþii orientale l-a învãþat un
lucru preþios: arta de a povesti, de a anunþa,
nu a enunþa. Prin poveste spaþiul închis se
deschide, se extinde, ia amploare. O
deschidere perpetuã, niciodatã completã, cãci
cuvântul e o portã ambivalentã. Lasã sã
întrevadã taina, dar o amânã sau o închide
repede la loc dacã cel care vrea sã o afle nu
aºteaptã clipa potrivitã. Iar clipa potrivitã nu
e una de veghe, de reverie diurnã (Bachelard
ne-a avertizat de mult c㠄reveria se þese în
liniºtea zilei, în pacea repausului”), ci
nocturnã, þine de vis. Horia Bãdescu a învãþat
de la Eminescu, care i-a citit ºi el pe orientali,
c㠄ochiu-nchis afarã, înlãuntru se
deºteaptã”, cã somnia, visul sunt imagistic
productive. Nu ziua îºi recupereazã eul
Serafim, ci noaptea. „Poveºtile fac casã bunã
cu noaptea”, spune aproape din primele
pagini un personaj. Ziua, porþile revelaþiei
sunt ferecate prin cuvânt. Pe minunata copie
a manuscrisului Alf lailah na lailah, „dãruit
de Nuredi Al Bassani califului Ali Mansur”,
Milian, Iniþiatul, aºternuse cu scris tremurat
un avertisment: „Proviziile s-au terminat,
burduful cu apã-a secat, drumul pare fãrã
sfârºit ºi Cãlãuza s-a rãtãcit. Cum vei mai ºti
încotro ai plecat, dacã mergi cu pas sigur
sau clãtinat?”
Noaptea, interdicþia îºi pierde puterea.
Privirea protagonistului, „neputincioasã ºi
interogativ㔠ziua, e acutã noaptea, când
somnia, însomnurarea (cuvânt drag lui
Horia Bãdescu!) deschide porþile
fantasticului, ale realismului magic. Care nu
are o coloraturã latino-americanã, cum s-au
grãbit sã conchidã cititorii occidentali ai
scriitorului. Sigur cã romancierul i-a citit pe
Màrquez, Llosa, Carpentier, Asturias et alii,
aºa cum i-a citit orice intelectual român care
se respectã. Însã magia prozei lui rãmâne
fundamental româneascã, valahã. Ea
coboarã din Caragiale, Eliade, Voiculescu,
Bãnulescu, Fãnuº Neagu, toþi munteni cu
ochii pierduþi în oceanul torid ºi ierbos al
câmpiilor dunãrene unde Fata Morgana se
poate ivi oricând. Din clipa (cuvânt repetat
de romancier cu o insistenþã ce sugereazã
39
multe!) în care febricitantul Serafim se
prãbuºeºte în somnie spaþiul închis are un
alt duplicat, compartimentul de tren (un tren
fantomatic), în care povestea
protagonistului e completatã, adnotatã de
poveºtile celorlalþi cãlãtori.
Sã reþinem mai întâi siguranþa cu care
Horia Bãdescu face ceea ce s-ar numi la mise
en abyme. Visul absoarbe prin toþi porii sãi
realul. Saltul în fantastic e pregãtit cu migalã,
dar economicos, multum in parvo. Pe soba
din cahle albastre din camera Elinei troneazã
un ceasornic pântecos pe cadranul cãruia era
un „Pacific zvelt” sub presiune. În vis, o
„locomotivã supl㔠înoatã leneº prin
vãzduhul îngheþat. Punctul de plecare în
cãlãtoria ce-i va facilita revelaþia e o trecere
de nivel, locul în care drumul taie calea feratã.
Îmbarcat în trenul Hypnos, Serafim pleacã
spre Sine prin povestirile celorlalþi. Vedem
nu doar extravaganta panoramã a imobilitãþii
în miºcare, ci ºi jocul epic cu mãrgele la
care se dedã prozatorul pentru a-ºi trezi
finalmente eroul din „somnia moralã”. Fiecare
detaliu e premonitoriu, trimiþând simultan la
real ºi literar, deci la imaginar. A rãsfoi în
cuplu o carte, în acest caz O mie una de
nopþi, e un prolog al iubirii care „a sã fie” ºi
va stinge indeciziile trecutului: „el simþise
din nou, în acea binecuvântatã dupã-amiazã,
în care memoria lui reînviase proaspãtã ºi
clarã, emoþia rãscolitoare pe care o trãise
atunci când mâinile lor se atinseserã ca din
întâmplare ºi lunecaserã peste complicatele
litere arabe”. Sã nu vedem aici un remake
subtil al poveºtii de dragoste dintre
Francesca da Rimini ºi Paolo Malatesta, care
s-au îndrãgostit citind simultan despre
Lancelot ºi Ginevra, poveste istorisitã de
Dante în Cântul V al Divinei Comedii?
Nu ne-am putea gândi însã ºi la
Pirandello? Sicilianul, atras ºi el de
numãrãtoarea cu deschidere spre infinit a
orientalilor – romanul Uno nessuno e
centomila (Unul, niciunul ºi o sutã de mii)
stã mãrturie –, a scris o piesã de teatru în
care ºase personaje plecau în cãutarea unui
autor. În romanul lui Horia Bãdescu asistãm
o evoluþia inversã: autorul pleacã în cãutarea
personajelor sale, care sunt, întâmplare (?),
tot ºase. Fiecare cu întâmplarea lui, iar
„întâmplarea – ne avertizeazã în treacãt
romancierul, e deja viitorul care vine cu o zi
mai devreme”. Hazardul nu este însã
repetitiv, ci relativ. Naratorii trãiesc în durate
diferite, au percepþii ale timpului diferite, vãd
semne diferite. Profesorul Maxenþiu se
întâlneºte cu anormalul sub auspiciile lui
Mircea Eliade. Obiectul magic care opreºte
clipa ºi o dilatã e un ceasornic din interiorul
cãruia un ochi malefic îl priveºte „pãtruzãtor
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ºi ironic”. Posesor, din întâmplare, al unui
instrument de mãsurare a timpului, Maxenþiu
iese din timp, e altul, e altfel, suferã,
sugereazã discret autorul, o conversie
temporalã. E recunoscut sub identitãþi mul-
tiple, e actor într-o piesã cu inºi din alte
timpuri ºi alte medii. Magia se rupe când
pierde ceasul malefic care, conform teoriei
circularitãþii, îl va scoate iarãºi din timp pe
eventualul gãsitor.
Cu istoria crudã ºi insolitã, ce-ar pãrea
în genul lui Villiers de L’Isle-Adam, a
colonelului Pavel Zagura, ne întoarcem în
spaþiul ºi timpul coloniilor penitenciare din
Delta Dunãrii. Subiectul l-a mai tentat pe autor,
dacã ne amintim cã pictorul Marchidaº, cel
din Zborul gâºtei sãlbatice, avusese ºi el un
„stagiu” la Canal. Aici, în condiþii banale, pro-
fane, irumpe sacrul. Scãpat, tot printr-o
întâmplare, din spaþiul de recluziune, omul e
salvat de Uliana, femeia plaurilor ºi a
nisipurilor miºcãtoare, care-l considerã un dar
trimis de Maica Sfântã; Pavel e pentru ea un
avatar al soþului furat de ape. Sunt aici pagini
de intens lirism prin care poetul, constrâns
deliberat la conformitate obiectivã, îºi ia
revanºa asupra prozatorului. Delta are un
farmec stihial, cu oameni care trãiesc ca-n
timpurile dintâi ºi se numesc aºijderea. Pe
Tabun, regele neîncoronat al bãlþii, îl cheamã
de fapt Varlaam, nume biblic. Iar alegoria
creºtinã are un final sfâºietor. Uliana, Maicã
Sfântã pe moarte, îl alãpteazã pe muribundul
Zagura, stingându-se lent într-o profanã ºi
totuºi sacrã euharistie. O aurã buzzatianã îl
învãluie pe domnul Manu, cel ce aºteaptã
mereu sã sune un telefon care nu era legat la
nimic. Iar când acesta sunã în sfârºit, la capãtul
firului era Moartea. Caragialianã, amintind
de La hanul lui Mânjoalã, e povestea
„ratatului perfect”, doctorul Velciu. Dacã
Uliana era omul lui Dumnezeu, jucãtorul cu
ochi demoniaci ce va distruge viaþa medicului
e emisarul Diavolului.
Mereu pe muche de cuþit, între Rãu ºi
Bine, între real ºi fantastic, poveºtile ce
încheagã noul roman al lui Horia Bãdescu
confirmã forþa absolvitoare ºi etern
regeneratoare a Cuvântului. Fiecare istorie,
ergo fiecare carte, adaugã o nouã filã la infinita
Istorie a lumii. Vorbitã, scrisã, dar insinuatã
ºi prin spaþiul dintre cuvinte. Fiindcã, scria
Horia Bãdescu în La Mémoire de l’être,
referindu-se atunci la textura poemului,
„spaþiile albe sunt în realitate potenþial scrise
(vidul nu e niciodatã vid, ci e plin de materie
invizibilã, de energie potenþialã) ºi conþin
spaþii ale imaginarului ontologic în pura lui
virtualitate. Cãci poezia nu ne descrie
niciodatã, ci ne rescrie!” Concluzie valabilã
ºi în cazul prozei care se respectã.
 LECTURI FIDELE
MEMORIILE LUI OVID ÞOPA (2)*
Trebuie spus din capul locului cã, spre
deosebire de multe alte memorii, „Amintiri
din Þara Fagilor” se remarcã printr-un pro-
nunþat aspect monografic, restrâns la
chipul provinciei bucovinene ºi ascuns într-
o contextualitate organicã, polimorfã. Ovid
Þopa, procedând în maniera unui istoric
complet, prezintã, criticã ºi lãmureºte
realitatea locului, fãcând-o nu numai
cunoscutã, dar ºi simþitã. Ca ºi când l-ar
urma pe Michel Foucault, cu
celebra sa lucrare „Cuvintele
ºi lucrurile, o arheologie a
ºtiinþelor umane” („Les mots
et les choses – une
archéologie des sciences
humaines”, 1966), acest
istoric manifestã afinitãþi
ontologice pe toate laturile
lumii investigate ºi
empatizate, pe cât posibil fãrã
o disociere a sensibilitãþii. În
genere, cele trei volume de
amintiri – „un veritabil ºanti-
er «arheologic»” ( Ion
Bogdan Lefter) – conþin o axã a timpului
(copilãrie, adolescenþã, tinereþe), reunind
texte titrate, pe alocuri într-o dispunere
eclecticã, una ce pare a întãri farmecul
memoriilor, postmodernitatea lor bunã, în
fond, neprogramaticã.
De pãmânt din Nepolocãuþi (nordul
Bucovinei), Dimitrie Gh. Þopa, tatãl
memorialistului, a fost preot ortodox în
Rarancea, în Vitelinca (Vitileni) ºi la Cernãuþi,
unde a funcþionat ºi ca profesor de teologie
la universitate. Descendent al unei vechi
familii boiereºti (un strãmoº, Mihai Þopa, e
postelnic pe la 1650), are de preoteasã pe
Angela (nãscutã Tarnavschi) ºi cinci copii,
botezaþi cu nume latine: Ovid, Silvia, Ipolit,
Stela, Liviu – toþi ºcoliþi ºi educaþi
îndeaproape. Om aºezat ºi hotãrât, Dimitrie
Gh. Þopa slujeºte neobosit cauza naþionalã
* Ovid Þopa, „Amintiri din Þara Fagilor”, 3 vol.,
ediþie îngrijitã de Iolanda Malamen, cu
introduceri de Ion Bogdan Lefter ºi Barbu
Cioculescu, Bucureºti, Editura Tracus Arte,
2011-2012-2014, 395+256+359 p.
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Niculae Ionel
prin soluþii eficace: cerceteazã satele ro-
mâneºti slavizate, strânge documente cu
relevanþã istoricã, întocmeºte statistici privind
numãrul familiilor ºi apartenenþa lor etnicã,
reþine, unde gãseºte, schimbãrile de nume
º.a. Credinþa lui neslãbitã e absorbitã în
înfãptuire, obiectivat㠖 sprijinã, pe toate cãile,
comunitatea culturalã româneascã ºi menþine
legãtura cu naþionaliºtii de seamã. Înainte de
rãzboi, îl însoþeºte prin Bucovina pe Nicolae
Iorga, cãruia, în 1928, îi
închinã lucrarea „Românismul
în regiunea dintre Prut ºi
Nistru, din fosta Bucovinã”.
Întâiul nãscut, Ovid, va cãlca
pe urmele pãrintelui sãu,
îmbrãþiºându-i idealul patri-
otic. Primii doi ani de ºcoalã
el îi va face în particular, acasã
la Vitelinca, unde tatãl era
paroh. Acesta, mutat în
Cernãuþi, îºi înscrie bãiatul la
ªcoala de Aplicaþie (1898-
1901), cu predare în limba
germanã. Elevul intrã apoi la
Liceul din Cernãuþi, pe care îl absolvã în 1909,
când se înscrie la Facultatea de Litere ºi
Filozofie, în acelaºi oraº. Dupã terminarea
studiilor superioare, în 1914, obþine
doctoratul în filozofie ºi este numit profesor
titular la Liceul Real Ortodox din Cernãuþi.
Predã aici pânã în 1919 ºi se transferã la
Liceul Aron Pumnul. Anii primei tinereþi sunt
consacraþi activitãþii unioniste, fãuririi
României Mari, pe urmã s-a dedicat profesiei
ºi familiei, trecutã prin încercãri grele, iar mai
spre bãtrâneþe, scrisului.
Amintirile lui Ovid Þopa încep în iarna
dintre 1897-1898, atunci când copilul care
era a trebuit sã îndure o adevãratã traumã
la despãrþirea de casa natalã, de fapt
gospodãria bunicului dinspre mamã, de care
se simþea mai legat decât de pãrinþi. Tatãl,
preot în Rarancea, dupã o convieþuire de
opt ani cu socrii, a fost transferat ca paroh
în micul sat Vitelinca. Bãiatul însã nu se lasã
dus ºi, la rugãminþile lui, avea sã mai rãmânã
la bunici, trãind deocamdatã o tristã situaþie,
o primã ºi dureroasã scindare: „Sosi ºi
41
ceasul despãrþirii de pãrinþi ºi de sora mea
mai micã Silvia, care pleca ºi ea la Vitelinca.
Îmbrãþiºãri însoþite de lacrimi, urcarea celor
trei într-o sanie nouã ºi frumoasã, câteva
îndemnuri ale vizitiului Anton adresate cailor
pentru a porni la drum ºi, iatã, trecurã ºi
aceste clipe atât de dureroase, dupã care
totul dispãru prin perdeaua bogatã a
ninsorii... Rãmas la bunici trãiam ultima mea
iarnã la Rarancea”. Sentimentul despãrþirii,
conºtiinþa irevocabilitaþii îºi au aici abia
începutul, vor reveni constant în alte forme
ºi din alte cauze, în pagini de excelentã prozã
evocativã. Iatã-l pe Ovid Þopa, apropiat de
poezie ºi de muzicã, trezind cu simplitate o
amintire, ecourile fericirii din copilãrie, un
moment privilegiat, adus în paginã în
virtutea asocierii intime a stilului cu viziunea:
„Îmi apãru curtea bunicului, cum se umplea
dis-de-dimineaþã de viaþã, pusã în miºcare
de bunicã, apoi l-am vãzut pe Lãbuº, câinele
flocos care hârâia în cãldura fierbinte a verii,
ridicându-ºi capul ºi clãmpãnind dupã
muºte... Iar cãtre searã, când curtea se
deºtepta din nou, ºi când din sat se auzeau
hãmãituri de câini, mã vedeam alãturi de
bunicul meu ce sta în cerdac pe capãtul de
rãsãrit al unei bãnci lungi vopsitã în roºu,
sau la dreapta, pe una din treptele scãrii ce
ducea spre coteþul gãinilor, ºi îmi povestea
multe din cele trãite de el, «acum mai bine
de o jumãtate de veac»”. O amintire care
trebuie sã-l fi ridicat pe autor, adesea,
deasupra amãrãciunilor zilei.
O notã a boieriei neamului Þopa e
sentimentul continuitãþii între generaþii,
susþinut prin înscrisuri (se aflã, în vol. III,
la anexe, un arbore genealogic) ºi tradiþie
– un stâlp al românitãþii în zonã. Aspiraþia
naþionalã e întãritã de responsabilitate – prin
urmare, consecventã, fiind ºi justificatã
istoric: „Uricul lui ªtefan cel Mare aratã
cã teritoriul Cozmenilor – cãci Cozmeni
este adevãrata numire a acestui târguºor –
a fost proprietatea episcopiei Rãdãuþilor,
încã de pe timpul lui Alexandru cel Bun.
Acest uric s-a prezentat în original, în anul
1782, comisiunii pentru constatarea
proprietãþilor din Bucovina. Majoritatea
populaþiei era alcãtuitã din þãrani, mulþi de
origine românã, cu toate cã nu-ºi mai
vorbea nici unul limba. Nume ca: Bãietul,
Banul, Bejan, Buliga, Cantemir, Creþul,
Cocea, Cuptor, Nicul, Prisãcar, Pleºcan,
Sandul, Scutelnic, Þurcan, Vãcar etc. erau
destul de frecvente”. Existau o mulþime de
alte mãrturii peste care, în iureºul timpului,
s-a trecut, de multe ori cu capul plecat.
Oamenii de vazã ai þinutului au fost siliþi sã
presteze jurãmânt Austriei, pe 12 octombrie
1777, la trei ani dupã ocuparea
samavolnicã, prin care cel mai frumos
pãmânt ºi cel mai bogat în fapte istorice a
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
fost smuls Moldovei. Dintre feþele
bisericeºti, numai popa Andrei din Udeºti
a refuzat sã recunoascã stãpânirea
austriacã. „La o Dacie mare nu se gândea
aproape nimeni, în afarã de câþiva
«nebuni», foarte puþini la Cernãuþi ºi ceva
mai mulþi la Suceava. Aceastã stare
ruºinoasã va dura câþiva ani, pânã când
Nicolae Iorga va desfãºura marele sãu
steag al redeºteptãrii naþionale, al cãrui
fâlfâit zgomotos ºi puternic, provocat de
furtuna ce pornea din mica tipografie a
Vãlenilor de Munte va trezi din somnul
letargic mai întâi tineretul apoi, cu timpul,
ºi pe vârstnicii Bucovinei” – stã consemnat
în memorii.
Cum reiese din amintiri, în Bucovina
timpului, atât de mozaicatã etnic, existau
în general relaþii destul de civilizate între
cetãþeni, în unele cazuri, legãturi de suflet.
Copilul Ovid e pãrtaº aproape zilnic la
întâlnirile de apropiatã prietenie, obiºnuitã
de ani, dintre bunicul sãu ºi evreul Biumen
(Veniamin). Cu toate acestea, pentru toatã
lumea, naþionalismul neînduplecat rar
admitea primatul relaþiilor personale –
fiecare naþie aºtepta izbãvirea pe calea ei,
în urma prãbuºirii imperiului, prin orice mij-
loace. Grãdina e temã reiteratã în paginile
lui Ovid Þopa – grãdinile din oraº îndeosebi,
largi, bogate în pometuri ºi flori, fãrã
îndoialã în vremuri când pãmântul era mai
îndestulãtor, datoritã populaþiei mai reduse
(suntem în Þara Fagilor). Dar de unde
totuºi nevoia acestei prezenþe, sporite ºi
prin plãcerea descrierii în mod evident? Sã
fie grãdina, în acest spaþiu multietnic, un
element, printre altele, în stare a suspenda
tensiunea vieþii comunitare? Bucata de
pãmânt propriu, un mic paradis, asigurã,
se pare, o igienã a întâlnirii cu celãlalt, mai
altfel decât tine, o pãstrare a unei distanþe
convenabile. Cunoscuta sintagm㠄L’enfer
c’est l’autre” constituie aici, iatã, mai
curând decât o reflecþie filozoficã, un semn
de sensibilitate exacerbatã, în anume
circumstanþe.
Societatea bucovineanã era ierarhizatã
ºi la prima vedere prosperã. Etnia se pãstra
cu deosebire la capete – pentru români,
þãranii frumoºi ºi gospodãroºi, care trãiau
mai îndeei, ºi domnii cu învãþãturã, preoþi,
magistraþi, profesori. Sub apãsarea unor
vremuri incerte, se petrecea în mediul
românesc cu frenezie – domnii mai cu
îmbelºugare ºi ºarm: „În acel ultim an al
ºederii mele la bunici am gãsit în casa
unchiului oaspeþi din Cernãuþi, printre ei
pe fratele mamei, Theodor Tarnavschi cu
familia sa, pe atunci tânãr profesor
universitar la Facultatea de teologie. Seara
sosi ºi «banda» de muzicanþi þigani din
Hliniþa, conduºi de binecunoscutul Alecu,
 un fel de Barbu Lãutaru al Bucovinei de
atunci, nelipsit de la vreun hram sau de la
nunþi din familii boiereºti sau preoþeºti mai
de seamã. Începeau cu «Deºteaptã-te,
române», ca apoi sã înºire cele mai frumoase
hore ºi romanþe, care-mi sunã ºi azi în
urechi, îmi plãcea la nebunie romanþa «Te
chiamã privighetoarea, luna ºi stelele»”. Mai
peste tot, memorialistul oferã cititorului un
tip de istorie interpretatã ºi literaturizatã,
având fluenþa, într-un fel superficialitatea
antrenantã, darul de a crea numaidecât
impresia de viaþã a scrisului artist. Întâlnim
aºa o puzderie de fapte, scene de viaþã ºi
comentarii care se pot aduna, reconstitui
monografic, ca într-un „puzzle”.
Ovid Þopa iscodeºte trecutul pornind
de la sine, de la ºocul ruperii de locul naºterii,
care 1-a trezit din inocenþa anilor fragezi ai
copilãriei, dar ºi din perspectiva deplinei sale
maturitãþi. În acest obosit imperiu bicefal,
cu o structurã feudalã îmbãtrânitã, viaþa
româneascã vãzutã ºi trãitã de el
contrasteazã prin energie – sãrbãtorile laice
ºi religioase se þin lanþ: „Zgomotul buhaiului
ºi pocnetul biciurilor mã impresionau încã
de mic copil, dar ºi mai mult ca adolescent,
când plãcerea provocatã de acest strãvechi
obicei românesc se îmbina cu nãdejdea cã
în anul ce vine va dispãrea bãtrânul împãrat
ºi prin dispariþia sa va fi eliberat neamul
românesc din Bucovina. Toþi românii din
Bucovina care simþeau româneºte aveau
ferma convingere cã dupã moartea lui Franz
Iosef se va prãbuºi ºi «ºandramaua»
austriacã”. Învierea se celebra în satele
româneºti pe la ora trei dupã miezul nopþii,
cu mare bucurie ºi evlavie. De ziua învierii
se mâncau numai bucate reci, „cãci a face
foc în ziua aceasta era socotit un mare
pãcat”. Cu îndemnul preoþilor, bãietanii
trãgeau clopotele de dimineaþa pânã seara.
Hramurile sfintelor locaºuri se þineau cu
soboare de preoþi, cu mii de þãrani veniþi ºi
din sate îndepãrtate, îmbrãcaþi în cele mai
pitoreºti costume naþionale. Despre România
nu se vorbea în presa austro-ungarã ºi, dacã
se vorbea, era mai mult de rãu.
Fãrã a trece peste exemplul bun al
coloniºtilor germani, gospodari model, sunt
arãtate frumoasele însuºiri sufleteºti ºi tru-
peºti ale românului de rând din Bucovina,
de care vorbeºte ºi Dimitrie Cantemir în
„Descriptio Moldaviae”. Cehul Jaroslaw
Cramerius (funcþionar) fotografiazã mii de
astfel de þãrani ºi alcãtuieºte albume de
tipologii româneºti. Din pãcate,
administraþia austriacã favorizeazã
cârciumarii evrei, le elibereazã prioritar
concesii pentru bãuturile spirtoase ºi-i
trimite mai ales în satele româneºti.
Alcoolul face ravagii ºi chiar dintre þãrani
se iscã cea mai puternicã reacþie. Un
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
sãtean, Saiciuc, „mergea din sat în sat, iar
duminica, în faþa bisericii, se urca în cãruþa
sa ºi de acolo glãsuia, rãzboindu-se cu
rachiul”. Stãpânirea îl închide de câteva
ori, sub motivul cã ar aþâþa lumea. La rândul
lor, cârciumarii încearcã sã-l omoare, dar
omul scapã teafãr. Ovid Þopa îl ºi vede la
mãnãstirea Suceviþa, de ziua hramului,
vorbind din trãsurã cãtre vreo zece mii de
creºtini. Era o figurã!
În primul volum al memoriilor, anii de
liceu (1901-1909) ocupã cel mai larg spaþiu
epic. Sunt pagini de cuprindere monogra-
ficã a învãþãmântului din Cernãuþi,
recunoscut centru universitar în imperiu,
scrise cu energie reproductivã, dar ºi cu
metodã. Sunt trecuþi toþi profesorii lui Ovid
Þopa (chiar ºi cei care au suplinit
vremelnic) pe tiparul: apartenenþã etnicã,
studii, încadrare, metodã de lucru cu elevii,
portret, comportament, rezultate... Se fac
referiri la structura anului de studiu, la
materiile predate. ªcoala e precum
societatea în ansamblul ei, cu bune ºi rele,
aici rãstignitã e limba româneascã. În jurul
învãþãturii se adaugã, în þesãtura epicã,
culori ale timpului – sãrbãtori, vacanþe,
cãlãtorii, întâmplãri, trãiri... Pline de
pitoresc sunt ºtrengãriile liceenilor, având
ceva din spiritul goliard al studenþilor din
Cernãuþi ºi din alte universitãþi europene.
În totul, viaþã complexã, din care nu lipsesc
cozile de topor, date blestemului uitãrii, dar
ºi filoromâni unde nu te aºtepþi – printre
atâþia, neamþul Heinrich Klauser, evreul
Ernest Rabener, profesor de limba ºi
literatura românã... „ªi dacã în rândurile
tinerilor se aflau atâþia care au fãcut liceul
cu limba de predare germanã, acest merit
îi revine în mare parte profesorului
Rabener care a ºtiut sã-i smulgã din
ghearele germanismului. Iatã de ce, viitorul
istoriograf al culturii româneºti din Moldova
robitã Austriei, va trebui sã-i dea ºi
profesorului Ernest Rabener locul ce i se
cuvine.” Cultura clasicã, peste timpuri ºi
naþii. Sunt cãutate urmele lui Eminescu prin
Cernãuþi. Dr. Emil Sigall, tot evreu, unul
dintre cei mai buni latiniºti ai oraºului,
filozof, nãscut la Bacãu în 1859. „Respectul
care se dãdea în Austria catolicã limbii latine
ºi faptul cã limba româneascã era înruditã
cu graiul romanilor, ne-a întãrit pe noi elevii
români, aproape germanizaþi, mult în
conºtiinþa noastrã naþionalã, dându-ne acea
mândrie ºi acea încredere în destinele
neamului nostru, fãrã de care un popor nu
poate trãi.”
Minte luminatã, Ovid Þopa a trãit
totdeauna în profunzime. Suferinþa
înduratã cu stoicism, dar ºi bucuriile mari
s-au echilibrat, eliberându-i conºtiinþa de
pãcatul primordial al duplicitãþii.
43
 STUDII DE CAZ
Alexandru Bulandra
PE URMELE AUTORULUI.
Mãrturisirile unui detectiv literar* (2)
III. Notele definitorii ale noþiunii
detectiv literar
1. Lucreazã numai cu texte scrise
Am învãþat din greu, prin propria
experienþã, pas cu pas, notele definitorii
ale noþiunii detectiv literar.
Dã-mi voie sã citez chiar din placenta
textualã a naºterii ei – cartea Vasile
Alecsandri ºi cazul Mioriþa – o anchetã
literarã, Capitolul III, Martorul Alecu
Russo, 1. Principiul interogaþiei
pertinente...
Aici te iveºti ºi tu ca alter ego al
autorului.
„Cititorule, poþi sã mã întrebi orice
în legãturã cu ce fac sub privirile tale.
Spune-mi ºi în gând, te aud: ce faci tu
aici, cercetãtorule? ªi eu îþi rãspund cât
pot mai bine, ca sã ajung sã mã înþeleg în
toþi paºii cuvintelor mele.
Anchetez texte, cititorule, lor le pun
întrebãri ºi de la ele aºtept rãspunsuri.
Pentru mine Alecsandri este un text, la fel
ºi Mioriþa. Le confrunt cu alte texte scrise
de alte persoane-text pentru a afla
adevãrul – tot adevãrul ºi numai adevãrul
despre cum a fost scris acest text celebru
al literaturii române.
Sunt, asemeni þie, un consumator de
texte scrise. Diferenþa stã în faptul cã un
anchetator, la un moment dat, serveºte
aceleaºi texte ºi la micul dejun, ºi la
gustare, ºi la prânzul mare ºi la cinã,
combinate însã unele cu altele în mii ºi
mii de reþele – se poate spune ºi reþete.
Lor li se adaug㠖 ori ele se adaugã, e
acelaºi lucru – sucul propriu din corpul
consumatorului-anchetator… Aºa este, l-am
parafrazat pe Eminescu… Vreau sã spun
cã ideile notate în acest text pe care îl
produc acum – eºti martor! – sunt esenþe
de text digerate în stomacul necunoscut al
* Volum în curs de pregãtire.
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
minþii mele. Pare sã aibã un mecanism
foarte simplu, care funcþioneazã dupã
principiul interogaþiei pertinente. Cu
aceastã ocazie, încep sã-l cunosc ºi eu
odatã cu tine.
Ce este un martor? Bravo, ai prins
curaj! Tu, de exemplu, vei fi martorul meu,
dacã ºi numai dacã mã vei urmãri cu
atenþie ºi-mi vei pune întrebãrile necesare
atunci când simþi nevoia interogaþiei.
Numai aºa vei deveni convins de rezultatul
anchetei ºi acest fapt îþi va schimba, poate,
modul de a gândi textele ºi viaþa.
Pentru ancheta, aflatã abia la
început, martorul este fie o persoanã-text,
fie un text propriu-zis scris de cineva. Spun
persoanã-text pentru cã nu am cunoscut-o
direct ci numai din lectura unor texte.
Dupã cum ai vãzut, mi-am stabilit ca prim
centru de interes profilul psihologic al lui
Alecsandri. Mulþi istorici literari l-au
prezentat pe prozatorul, dramaturgul,
poetul, culegãtorul ºi editorul poeziilor
populare, evidenþiind trãsãturile
temperamentale, de caracter º.a. care-i
conturau personalitatea. Reiau lectura lor
ºi conspectez pasajele pe care le consider
relevante. Recitesc apoi ºi scrierile lui,
reþinând pãrþile unde se autocaracterizeazã
sau care pun în luminã un anume tip de
reacþie º.a. Rodul acestor lecturi repetate
ºi din ce în ce mai selective va fi portretul-
text al lui Alecsandri.
Privitor la martor ca persoanã-text,
Alecu Russo este martor în anchetarea lui
Vasile Alecsandri pentru cã în viaþa realã
i-a legat o prietenie frãþeascã ºi, lucru
fundamental, întrucât s-au legat pe vecie
prin texte. Vei vedea cã unul din portretele
lui text este fãcut chiar de Alecsandri. Mai
mult, texte cruciale scrise de Russo ºi care
mã ajutã sã-i fac ºi eu portretul-text au
fost publicate de amicul sãu, ori prin grija
lui, aº spune, pãrinteascã.
 Ca anchetator, trebuie sã fiu extrem de
vigilent. De aceea, de câte ori se impune,
confrunt persoanele-text care pot depune
mãrturie în procesul de clarificare a
contextului producerii baladei Mioriþa.
Protagoniºti sunt Alecsandri, Russo ºi un
folclorist care niciodatã nu s-a gândit cã
în viaþa de apoi a textelor va juca un rol
atât de important – Atanasie Marian
Marienescu. Mai sunt ºi alþii, dintre care
cel mai apropiat îl simt pe Moses Gaster,
un folclorist de birou ca ºi mine.
Observaþiile lui lapidare asupra câtorva
texte m-au îndreptat decisiv pe calea ce ne
va duce în final la rezolvarea cazului.
Punerea faþã în faþã a portretelor-text are
rostul de a detecta cea mai micã intenþie de
mãrturie mincinoas㠖 fie-mi iertat termenul
tehnic. Adicã persoanele în cauzã sã fie
înþelese dinainte, iar textele scrise de ele sã
ascundã acest fapt, conducându-mã pe
cãrãri ce nu duc nicãieri. Dacã, însã, pot
dovedi complicitatea lor, atunci am câºtigat
o bãtãlie importantã. Se ºtie, complicele este
cel mai documentat informator.
Dacã vorbeºte! Aºa te vreau, dã-i
înainte! Aici se aflã toatã frumuseþea
muncii de anchetator de texte. Sã le facã
sã depunã mãrturie într-o cauzã de care,
când au fost scrise, n-aveau habar. Nu mã
refer la cele ale complicilor, sau ale celor
care nu spun tot ce ºtiu, chiar fãrã rea
intenþie. Sã fie clar: toate persoanele-text
anchetate aici sunt animate de cele mai
bune intenþii! Dar mersul cercetãrii cãtre
adevãr primeazã. ªtiu, amicus Plato sed
magis amica veritas. Pe limba noastrã… de autor de nuvele poliþiste.
Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e
adevãrul. Îmi permit sã te avertizez, totuºi,
sã nu-l uiþi niciodatã pe Platon!
Mai apar în anchetã textele-martor ca
probe de referinþã, adicã cele despre care
ºtim cã nu au suferit acþiunea factorilor
ce au influenþat textele cu care le
comparãm, în cazul nostru poeziile
populare din colecþia Alecsandri ºi în
primul rând Mioriþa, pe care toþi istoricii
literari care s-au ocupat de problemã ºi o
mare parte dintre folcloriºti le considerã
nesigure. Din fericire, ºi o spun cu toatã
rãspunderea, au fost ºi culegãtori ai
literaturii populare care au tipãrit cu
fidelitate ce au cules din gura poporului.
Aceste culegeri vor reprezenta reperul sigur
cu care va fi comparatã comoara
descoperitã de Vasile Alecsandri, fãcând-
o astfel sã vorbeascã despre felul în care
a fost restauratã.
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
O categorie importantã de texte-
referinþã se aflã chiar în opera lui
Alecsandri ca scriitor cult. Condiþia
minimã pe care ele trebuie s-o
îndeplineascã este sã fi fost scrise în afara
oricãrei legãturi interesate… Bine zis,
primejdioase… cu textul cercetat. De
exemplu, ce spune Alecsandri despre
descoperirea Mioriþei poate fi considerat
un astfel de text-complice, dar va fi
martor atunci când voi reuºi sã dovedesc
cu ajutorul lui cum autorul manipuleazã
destinatarul informaþiei. Iar ce a scris
Alecsandri înainte de „Mioriþa” voi lua
cu toatã încrederea ca text-referinþã.
Cum spuneai, martorul trebuie fãcut
sã vorbeascã, sã spunã adevãrul ºi numai
adevãrul ºi sã nu ascundã nimic din ceea
ce ºtie. Cred cã am redat corect formula
din jurãmântul martorului la judecãtorie.
Atenþie!, adaug eu: rãspunzând la întrebãri
pertinente. Asta este, în fond, problema
mea de anchetator: sã ºtiu sã-mi pun
întrebãrile potrivite pentru a interoga
textele din mine.”
Mulþumesc, e suficient pentru
întemeierea notei definitorii fundamentale
a noþiunii: detectivul literar lucreazã numai
cu texte scrise.
Vezi, pentru comparaþie, detectivul
criminalist al lui E.A. Poe!
Într-adevãr, model l-am avut pe
detectivul C. Auguste Dupin, care este un
personaj-text creat de Edgar Allan Poe, iar
mintea pe care autorul o analizeazã în cele
patru povestiri este a lui însuºi în calitate
E.A. Poe este un scriitor care se
proiecteazã imaginar în rolul de detectiv.
Spre deosebire de marele meu înaintaº,
eu am fost nevoit, într-un moment crucial
al vieþii – cel al debutului ca cercetãtor
literar –, sã devin, de voie-de nevoie,
detectiv literar, pentru cã altfel aº fi ratat
rezolvarea cazului, recãzând în depresia
profundã din care abia ieºisem.
Dupin este, însã, detectiv literar doar
ca formã de existenþ㠖 personaj exclusiv
textual –, creatorul sãu numai fiind, cel
puþin fizic, în lumea realã.
Dacã nu m-ai fi construit ca martor-
însoþitor, ai fi putut fi în situaþia lui Poe.
Caracterul tãu fictiv constituie, pentru
cititor, dovada elocventã a realitãþii
extratextuale a persoanei mele... Nu ºtiu
dacã m-am gândit vreodatã la acest aspect.
Tu ai pentru mine o existenþã psihologicã
la fel de realã ca existenþa fizicã a fiului ºi
45
nepotului meu. Iar fãrã tine, discursul
textual al cãrþilor mele n-ar fi existat.
Este, orice ai spune, tot o formã de
dedublare a personalitãþii, ca la Edgar
Allan Poe.
... Am gãsit, totuºi, o nuvelã în care ºi
Dupin se manifestã ca detectiv literar în
adevãratul înþeles al cuvântului, luând
cunoºtinþã despre un caz ºi culegând
informaþiile despre el exclusiv din lectura
unor articole de ziar. Este vorba deMisterul
Mariei Roget, urmare la Crimele din Rue
Morgue.
Cum le citeºte?
El gândeºte asupra veridicitãþii
informaþiilor ºi a concluziilor diverºilor
autori ai acelor extrase din presa vremii.
ªi cum le analizeazã?
Tot aºa cum am procedat ºi eu cu
textele literare cercetate în calitate de
detectiv literar.
Altfel, Dupin e un detectiv obiºnuit.
Dacã prin detectiv obiºnuit înþelegem
un om care are abilitãþile necesare pentru
a se angaja într-o relaþie contractualã, în
calitate de operator particular, cu un client
individual ºi poate presta urmãtoarele
operaþiuni – dupã cum am citit într-un anunþ
pe Internet: urmãreºte un terþ care a
încãlcat legea sau o înþelegere cu clientul
sãu, afectându-i acestuia interesele, sau
punându-i viaþa în pericol, ori este bãnuit
cã a ucis un apropiat al sãu etc.. Dupã ce
îi prezintã beneficiarului raportul activitãþii
desfãºurate, detectivul este plãtit de acesta.
Adicã totul se petrece în lumea realã,
cu oameni reali. Vezi celelalte nuvele
poliþiste ale lui E.A. Poe!
2. Este agent sub acoperire
...Iatã ºi celelalte note definitorii ale
noþiunii. Detectivul literar este agent sub
acoperire.
Explicã-te!
Numai el ºtie cã este ceea ce este.
Acest statut i-l poate asigura fie ocupaþia
– pentru mine, serviciul de bibliotecar a
fost cel mai potrivit prin vizibilitatea scãzutã
a postului, pânã la ignorare, ºi accesul
nestingherit la un amplu fond documentar
enciclopedic –, fie domeniul ultim din care
ºi spre care îl conduce gândul sãu
cercetãtor, despre care ºtie numai mintea
lui ºi nimeni altcineva: folcloristica,
psihologia, ori filosofia...
...Adicã e vãzut de ceilalþi ca simplu
bibliotecar sau un cercetãtor literar ca
atâþia alþii.
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Pregãtirea mea în acest din urmã
domeniu – filosofia –, mi-a asigurat,
printre altele, exerciþiul analizelor textuale
dintre cele mai dificile ºi curajul de a depãºi
graniþele diferitelor discipline cãtre o
perspectivã inter ºi multidisciplinarã.
3. Sarcina principalã de îndeplinit
Un alt aspect definitoriu þine de scopul
investigaþiei realizatã de detectivul literar,
care poate fi prezentat ºi ca sarcinã
principalã de îndeplinit: cercetarea pe
îndelete a textului, interogarea lui
amãnunþitã pânã la descoperirea întrebãrilor
pertinente care-i dau în vileag sensul
ascuns cãutat ºi care-l vor ajuta la
formularea rãspunsului edificator.
Altfel spus, el trebuie sã dea o soluþie
originalã cazului pe care îl investigheazã,
dincolo ºi diferitã de canonul interpretativ
acceptat cvasiunanim de cercetãtorii
domeniului respectiv sau, acolo unde
aceºtia nu au gãsit încã rezolvarea
problemei, sã umple golul explicativ cu o
soluþie coerentã ºi consistentã.
Vom numi canonul de lecturã cu
termenul paradigmã, preluat dintr-o lucrare
celebrã de teoria cunoaºterii ºtiinþifice –
Thomas S. Kuhn, Structura revoluþiilor
ºtiinþifice.
Iatã de ce, tocmai prin funcþia sa,
detectivul literar este condamnat sã fie
considerat eretic, ºui etc. de cãtre
practicanþii teoriei concurente, ºi sã rezolve
cazul spãrgând limitele osificate ale vechii
interpretãri.
Într-un anume context, el poate deveni
cel care creeazã fundamentul teoretic al
unei noi viziuni explicative, anunþând sau
consacrând victoria noii lecturi în lupta cu
cea veche.
Folosind termenul nostru, putem
spune cã, prin munca lui, el face posibilã
trecerea la o nouã paradigmã.
Care este diferenþa specificã dintre
un detectiv literar ºi oricare alt
cercetãtor literar – înþelegând aici, în
primul rând, criticul ºi istoricul literar,
dar ºi filosoful, cum este cazul tãu-meu,
semioticianul...?
Un detectiv literar poate face parte din
orice categorie de cercetãtori literari enu-
merate; reciproca acestei afirmaþii, însã,
nu este valabilã: un cercetãtor literar care
lucreazã în interiorul unei paradigme de
lecturã fãrã a o pune în discuþie, ci numai
dezvoltându-i potenþialul, nu este un
detectiv literar.
 Aceasta ar fi, sã înþeleg, diferenþa
specificã: sã pui în discuþie vechea
interpretare a textului ºi sã propui ºi sã
lucrezi într-una nouã?
Da, dar întotdeauna este vorba de
soluþionarea unui caz! Numai dacã
rezolvarea cazului o cere, atunci, vrând-
nevrând, trebuie sã depãºeºti graniþele
vechii lecturi în cadrul cãreia tentativa de
dezlegare a problemei s-a soldat cu un eºec.
Doar în astfel de situaþii, extreme,
cercetãtorul literar se simte obligat sã
devinã detectiv literar.
Un exemplu elocvent îl reprezintã cazul
Mioriþa, unde ai fost nevoit sã depãºeºti
scenariului pastoral în interpretarea
Colindei pãcurarilor ºi a baladei Mioriþa.
La fel am procedat ºi în cazul Iov, când
am fãcut trecerea de la o lecturã filosoficã
originalã, dar liniºtitã, fãrã sã punã în
discuþie canonul de lecturã ci doar
dezvoltându-l, la o lecturã incisivã,
sfredelitoare, debordantã, tipicã unui
detectiv literar autentic. Singurul moment
diavolesc din prima lecturã, realizatã în
cartea Experimentul Iov, a fost cel cu
Dumnezeul din cuvinte.
Sã-l actualizãm...
„Un gând rebel îmi aþâþã mintea încã
de la începutul muncii mele la acest text.
S-a infiltrat deja în discurs – cititorul a
observat cum a reuºit sã-mi suceascã
mintea cu cheia ironiei –, iar acum, nu ºi
nu!, sã-l scot în faþã, sã se afirme. ªi eu
care credeam cã el – cãci despre el este
vorba –, fusese scos din text pentru cã-ºi
încheiase misiunea: l-a ispitit pe Dumnezeu
sã facã experimentul cu Iov apoi, pierzând
pariul, dispare.
Tocmai mã pregãteam sã rãspund la
întrebãrile referitoare la adevãrul spuselor
lui Iov despre Dumnezeu aºa cum le
apreciazã Însuºi Dumnezeu când îi
reproºeazã lui Elifaz: Nu aþi rostit adevãrul
despre Mine, cum a fãcut robul Meu Iov.
Dar Dumnezeu? – îmi suflã el peste rând,
îngheþându-i cuvintele. Parcã spuneai cã,
citez din memorie, lezeazã principiul identitãþii
ºi ca subiect vorbitor n-ar fi identic cu sine
însuºi. Apoi dintr-unul ai fãcut doi, ca sã
salvezi celãlalt principiu fundamental al logicii
omeneºti, al noncontradicþiei, întrucât acelaºi
Dumnezeu spunea despre Iov cã a spus
adevãrul despre El ºi cã a spus tot despre El
cuvinte fãrã cuget. I-ai numit Dumnezeul din
poveste ºi Dumnezeul din poem.
Întreabã-te – ar fi ºi timpul! –, este
Dumnezeu adevãrat Cel Care vedem cum
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
se contrazice, cum se divide – ai putea spune
tu – în ipostaze, stadii evolutive? Zi ceva!
Cât este Dumnezeu adevãrat – deci cel
care se aratã ºi/sau vorbeºte ca un personaj
real –, ºi cât închipuire, produs al
imaginaþiei credincioºilor? Altfel spus: în
discursul despre Cartea lui Iov îl iau pe
Dumnezeu ca existent dincoace ºi dincolo
de text, aºa cum chiar textul biblic Mi-l
aratã, sau ca personaj fictiv care este
proiectat imaginar ca real ºi care
reprezintã, în plan literar, simbolul unei
concepþii religioase sau pur ºi simplu al
unei credinþe care Îl venereazã?
Sunt cam încâlcite formulãrile acestea,
mai încearcã!
Este vorba de o evoluþie a concepþiei
religioase respective despre Dumnezeu ºi
relaþia lui cu omul, sau de o evoluþie a
acþiunii divine?
Încã puþin...
Un Dumnezeu de cuvinte... care se
aratã prin cuvinte...
Aºa! Vezi cã poþi?
Un Dumnezeu livresc, la îndemâna
omului, a înþelepþilor ºi cãrturarilor. Dacã
idolii...
Aici voiam sã ajungi! Continuã!
...sunt fãcuþi de mâna omului din aur,
argint ºi marmurã...
Vezi, Isaia, 44, despre fãcãtorii de idoli.
Zice acolo profetul: 13....El (lemnarul)
face lucrul lui dupã chipul unui om, dupã
frumoasa înfãþiºare a unui pãmântean, ca
sã fie aºezat într-o casã. Ce lucruri plãcute
poþi sã gãseºti într-un text vestit!
...Dumnezeul Vechiului Testament este
fãcut tot de mâna omului, doar cã
materialul este altul: cuvântul.
La început a fost cuvântul, cum sã
nu. ªi?
Ne spun – ne scriu – ºi transmit de la
unii la alþii ce ºi cât înþeleg din dumnezeire
urmare a experienþei lor nemjlocite sau
mijlocite.
Ai sãrit! Uite, notasei, dar sãrisei!
Sã nu anticipãm...
E deja istorie, copile! ªi lasã tertipurile
cu mine, ce dracu, Doamne, iartã-mã!
Iisus, cu deosebire, face slalom printre
citatele din prooroci ca ºi cum El este Iisus,
Mesia, Unsul lui Dumnezeu numai în
mãsura în care este o împlinire a veºtilor
pe care, cu diverse prilejuri, Dumnezeu
Tatãl le-a transmis oamenilor.
Vezi la profeþii care au început sã-l
diferenþieze pe Dumnezeul din înalt etc. de
Fiul omului ca alt Dumnezeu...”
47
 OPINII
Magda Ursache
IORDAN DATCU:
ACT DE IDENTITATE (2)
Iordan Datcu nu se rãtãceºte în
labirintul cãrþilor mediocre. Gãseºte intrãri
spre cele cu adevãrat importante, pentru
cã existã un magnetism al lor, pe care l-a
simþit ºi bunul sãu prieten Petru Ursache,
deschiºi ambii, ca elevi ai Profesorului
Mihai Pop, spre spaþii culturale largi ºi „în
pasul timpului”, cum ar spune Perpessicius.
Tot de la Profesorul Pop au învãþat sã þinã
la zi bibliografia strãinã. Teme comune, pe
care le dezbãteau, verile, pe drumul care
duce la Mãnãstirea din Sinaia, au avut
multe. De la destinul savantului Petru
Caraman (Bãtrânu l-a vegheat la catafalc,
în Sala paºilor pierduþi a Universitãþii „Al.
I. Cuza” ºi nu l-am vãzut niciodatã mai
îndurerat), la soarta altui eminent profesor
(de Esteticã ºi Literaturã universalã),
Alexandru Dima, de care universitatea care
ucide n-a mai avut nevoie, fugãrit de Vasile
Adãscãliþei la Bucureºti, unde nu s-a
acomodat. Al. Dima locuia într-un subsol,
„la comun”, obþinuse cu greu repartiþia
pentru o casã normalã, dar Vasile
Adãscãliþei, lucrãtor la Partid, i-o înhãþase.
În catedrã se lãuda: „Iar l-am tãiat pe nea
Sandu de la o plecare în strãinãtate!”
Alte teme comune? Basarabia ºi
Bucovina, dar ºi etnologii transnistreni ca
Nichita P. Smochinã, membru de onoare
al Academiei Române, trecut prin „fabrica
de bãtãi”, cum o numea el însuºi, sovieticã.
Manuscrisele ºi documentele i-au fost
arestate sau prãpãdite definitiv, putrezite
într-o ladã ascunsã sub pãmânt. ªi nu
numai din Academie a fost scos, ci ºi din
Biblioteca Academiei. Nu-i eliberau permis
de intrare. A murit în 1980, la Bucureºti.
Petru Ursache ºi Iordan Datcu au avut
în vedere harta idealã a României, de la
Nistru pân’ la Tisa ºi dincolo de Tisa, pân’
la Dunãre ºi dincolo de Dunãre, pân’la
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Nistru ºi dincolo de Nistru. Cultul pentru
Alexei Mateevici, preotul martir, ori pentru
Petre V. ªtefãnucã, morþi ca românofili, le-
a fost comun. ªi ce tragic sunã titlulNistrule,
apleacã-þi malul!, din culegerea lui Tudor
Colac, comentatã de Iordan Datcu.
Uniþi în cuget ºi-n simþire erau Petru
ºi Iordan când dialogau despre imposibila,
absurda asociere „naþional-comunism”, de
pe poziþia fireascã a unui „naþionalism
practicant”, la polul opus comunismului,
ai cãrui contraforþi sunt datina, memoria
eroilor, credinþa ortodoxã. Nu spune
Cassirer cã firele care-l þin adunat pe homo
sapiens sunt limba, mitul, arta, religia? Sau
o fi „depãºit” Cassirer? De ce se aflã opera
lui Iordan Datcu sub semnul definitivului,
cum afirmã Nae Constantinescu? Simplu:
pentru cã i-a avut în vedere pe îngerii
pãzitori ai solului nostru, spre a-l parafraza
pe G. Cãlinescu. Ambii au împrumutat
putere de la marile repere, de la Eminescu,
Maiorescu, Eliade, Blaga la Stere, de la
Iorga, Sextil Puºcariu, Cartojan, I.
Petrovici, la Nichifor Crainic, de la Petru
Caraman la Ernest Bernea. N-au suferit de
neputinþa admiraþiei. Profesionalitate
înseamnã moralitate ºi invers. De aceea
Petru Ursache aºeazã în titlu, scriind despre
Iordan Datcu, sintagma datorie moralã
împlinitã, iar eu încerc sã-i fac aici
etnologului, criticului ºi istoricului literar,
lexicografului, monografului, eseistului,
diaristului Iordan Datcu un portret moral.
În ultimii ani ai sãi, Petru Ursache
trudea la Istorie, genocid, etnocid, pe
Iordan Datcu îl preocupa folclorul
detenþiei. Bãtrânu era obsedat de Drama
Academiei, iar Iordan Datcu de Academia
în zeghe. Discutau despre „scribãlãii”, cum
le spune I. Datcu, care-ºi gãsiserã un
Proust al comunismului, evocând duios
 mãtuºile ilegaliste din cartierul Primãverii,
la umbra cãrora crescuse. De ce nu se
întârzie oare (întrebare retoricã, rãspunsul
îl ºtiau) pe biografia celor trecuþi prin Cam-
era 4 Spital, un spital al umilinþei ºi al morþii,
prin gherle, prin tabere de muncã silnicã,
prin domiciliu obligatoriu? Lucian Blaga a
fost exclus din Academie, ca ºi C.
Rãdulescu-Motru, ca ºi D. Gusti, ca ºi
G.T. Kirileanu, prezenþi în eseurile lui
Iordan Datcu. Cãrþile lui Maiorescu ºi
Lovinescu, P.P. Panaitescu, S. Mehedinþi
au fost trecute la libri prohibiti. Pentru
tov. Rãutu, erau „hitleriºti” ºi G. Brãtianu,
ºi Eliade, ºi Mircea Florian, ºi P.P.
Negulescu, ºi Pârvan, ºi Rebreanu, ºi
Cioculescu, ºi Streinu... Pe I.D. Sîrbu
l-au þinut în cuºcã. ªi Emil Botta a fost
þinut în cuºcã. Nu s-a dus niciunde. Când
trebuia, ca actor în distribuþie, sã plece pân’
la Sofia, s-a anulat turneul. Cum sã plece
afarã Botta, rãzvrãtitul? Pe vremea justiþiei
(de luptã) de clasã politicã, Dinu Pillat a
trecut dincolo, în 5 decembrie ’75. Cât ºi
cum a rezistat soþia sa, pânã în 2005, dupã
moartea lui? ªi ce ºocuri a avut! Arestarea
ºi moartea tatãlui, Gh. Ene Filipescu, în 1
august ’52 (vestea morþii a aflat-o doar în
septembrie); arestarea lui Dinu, de
Bunavestire, în ’59; divorþul obligatoriu,
comandat; moartea lui: cancer la creier,
provocat de reducerea de activitate semnatã
de Zoe Dumitrescu-Buºulenga. La
Institutul „G. Cãlinescu”, unde fusese
angajat de însuºi Cãlinescu, nepotul de
statuie („burghezo-moºiereascã”: bunicul
lui D. Pillat a fost I. Brãtianu), fusese tolerat
destul, trebuia „restructurat”. Sinistra Ana
Pauker, în schimb, a lucrat în liniºte la
Editura Politicã, sub ºefia lui Leon
Tismãneanu, ca revizor ºi traducãtoare,
pânã în 1960, când a decedat.
Miliþienii culturii scuipau „jivinele
legionare”. De ce n-ar fi scuipaþi din nou,
cu insolenþã, ca sã nu-i spun nemernicie,
Nae Ionescu, Þuþea, Gyr, Crainic, Mircea
Vulcãnescu, Noica, Eliade, Anton
Dumitriu, chiar dacã unii dintre cei
enumeraþi nici n-au fost legionari? Dar se
mai predã axiologia, disciplinã filosoficã
având ca obiect valorile morale, când
culturnicii vor sã fie ºi sunt din nou
culturalizatori, când îºi face loc un neo-
proletcultism deloc stimabil, întru
recuperarea lui Leonte Rãutu (cel adus din
URSS de „Ana noastrã”, cu o alinta
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Brucan în „Scânteia”), Gafiþa, Galan, Nina
Cassian, Ileana Vrancea, Sami Damian,
Pavel Apostol, chiar ºi Sorin Toma?
I-am numit, într-o evocare, pe
Iordan Datcu ºi pe Petru Ursache
gemelari. N-am greºit. Îi alãtur din nou,
pentru cã prieteniile literare sunt rare, mai
ales cele de caracter, spre a le spune ca
Stagiritul. Iar prietenul Iordan Datcu i-a
fãcut dreptate, precizând cã întâi a fost
titlul lui Petru Ursache, Poeticã folcloricã,
ed. Junimea, 1976, pe urmã, în ’79, Poetica
folcloricã a lui Ovidiu Bîrlea. Þãrãnuºii,
Iordan, din Bãcãleºti, Petru din Hãrpãºeºti,
au auzit, cu siguranþã, în bisericile satelor
lor: „fericiþi cei însetaþi dupã dreptate”.
Etnologi de elitã ce se aflã, cunosc ce spune
marele anonim, în ton paremiologic:
„Cuvântul taie mai tare decât sabia.” L-au
folosit în lupta cu „defectologii”, cum le
spunea Petru, convinºi fiind cã notele
critice despre români nu trebuie sã
depãºeascã limitele eticii. I-a preocupat
deopotrivã excelenþa noastrã, a românilor.
Petru mi-a spus de multe ori: „Dacã l-ai
cunoscut pe Mihai Pop, þi-e comod sã fii
român european, comparându-ne cu
ceilalþi.” Iordan Datcu a debutat la EPL cu
o antologie de cântece bãtrâneºti,
cunoscând 80.000 de exemplare, primul
tiraj. Debutul lui Petru, la Minerva, cu o
tezã doctoralã despre Artur Gorovei ºi
revista sa, „ªezãtoarea”, a fost
supravegheat de exigentul redactor Iordan
Datcu. S-a ocupat cu pricepere de îngrijirea
manuscrisului ºi de trimiterea lui la tipar.
Angajat de Mihai ªora, în ’63, la Redacþia
de folclor a EPL, a învãþat (aºa cum
recunoaºte ºi N. Gheran) ce înseamnã
îngrijire de ediþie, descifrare de manuscris,
stabilire de text, transcriere dialectalã,
aparat critic, glosar, indice etc. ªtia s-o
facã atunci când i-a fost redactor de carte
lui Petru. În ’69, Mihai ªora l-a luat cu el
la Minerva, în Redacþia de istoriografie
literarã ºi folcloristicã. Filosoful a fost
decapitat pentru liberalism, individualism
ºi alte devieri.
Petru Ursache a apucat sã vadã cum
editori improvizaþi, neºcoliþi, puºi pe
cãpãtuialã rapidã, i-au stricat câteva cãrþi,
republicate profesionist, dar dupã sfârºitul
sãu pãmântean, de Valentin Ajder, la Eikon.
De aceea cunosc amãrãciunea cu care
percepe Iordan Datcu lumea editorialã
(„Ce lume, ce lume!”, exclama Caragiale),
49
unde troneazã, aº zice „demiurgic”,
incompetenþa. Pe impostorii habarniºti îi
taxeazã sec; celorlalþi, despre care crede
cã mai pot învãþa ceva, le aratã cu rãbdare
ºi cu precizie, minuþios, inexactitãþile în
transcriere, feluritele greºeli de datare,
scãpãrile de nume...
Viaþa lui Petru a fost un drum al cãrþii,
numai cu dus. Îl ajung din urmã, aºezând
peste Lethe cãrþile lui, ca pe un pod trainic
ºi frumos din pietre. Amândoi au dus o
bãtãlie continuã pentru identitate culturalã,
pentru forma mentis autohtonã, pentru
„tradiþia persistând pe umerii modernitãþii”
în interbelic, aºa cum demonstreazã Petru,
mâhnit cã aceste concepte sunt consider-
ate, în postsocialism, perimate. Alte teme
comune majore la gemelarii Iordan Datcu
ºi Petru Ursache? Alexei Mateevici, preotul
martir, toþi cei cu morminte în cer, îngerii
pãzitori ai solului nostru, spre a-l parafraza
pe G. Cãlinescu. Mobilitatea amândurora
de a trece de la etnologie la istorie literarã,
de la editare la eseu e proverbialã. Petru a
câºtigat postum, cum crede Mircea Popa,
bãtãlia cu „grupul de presiune” format din
„mediocritãþi de excepþie”, cei trei A,
Arvinte, Adãscãliþei, Andriescu. Iordan
Datcu a câºtigat bãtãlia cu cenzorii. Cum
noteazã Ioana –Ruxandra Fruntelatã, „toate
sunt rânduite ºi rostuite dupã legile lor,
astfel încât sã funcþioneze perfect ºi în
urmãtoarele sute de ani”.
Ce pusese la index Al. ªtefãnescu, în
proletculturã? Poezii populare de Vasile
Alecsandri, Povestea vorbei de Anton
Pann, Pluguºorul lui G. Dem Teodorescu,
folclorul basarabean în întregime, tot ce
pãrea mistic, ca poveºti despre sfinþi,
colinde ºi descântece. S-a urmãrit atunci
o deromânizare. Ce obiceiuri, ce eresuri?
„Stalin ºi poporul rus/ libertate ne-au adus”.
Mereu se abat asupra etniei cutremure,
mai ales când lipseºte coeziunea etnicã.
Octavian Goga, eliminat din manualele al-
ternative, scria vizând persecuþia românilor
transilvãneni: „m-am nãscut cu pumnii
strânºi”. La 1848, Kossuth susþinea cã
românii care cer drepturi naþionale au
instincte animalice ºi vor fi distruºi, ceea
ce susþinea „poetic” ºi Petöffi, dãruit cu
nume de stradã în Bucureºti. La hotarele
satelor, au fost împuºcaþi mii ºi mii de
þãrani, nelãmuriþi sã intre în colectiv,
urmând, pentru cei rãmaºi în viaþã,
socializarea agriculturii. Nefericiþii erau
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
împinºi „pe cãili” (în pronunþia
Ceauºescului) modernizãrii, în realitate
distrugerea satului, cu vatrã cu tot, prin
„sistematizare”.
Literatura oralã a avut mulþi adversari.
Lui Jebeleanu nu-i plãcea folclorul: sã-l
publice Academia, nu Minerva; nici lui
Vasile Nicolescu: se lãuda cã el a desfiinþat
Redacþia de folclor. Vasile Ileasã (director
între anii ’86-’89) nu agrea nici el literatura
popularã, vãzând-o ca protest contra
demolãrii satelor. Cert e cã dupã ce Aurel
Martin a luat locul lui Ion Bãnuþã ºi Zigu
Ornea lui Mihai ªora, Minerva n-a mai
publicat etnografie, nici albume. Cum în
ultimul deceniu al ceauºismului se promova
la CCES, funcþionând în dosul statuii lui
Lenin, nu noul, ci boul („lozinca”, în fapt
o greºealã de tipar o pomeneºte C.
Eretescu, dar ºi Vasile Spiridon), s-au gãsit
destui cenzori atei sã interzicã mitologia,
însã ºi pudibonzi, privind folclorul licenþios,
snoavele, ghicitorile. Se contrafãcea tot:
radioul lãlãia folclor muncitoresc mãsluit,
de tot hazul ºi necazul. În timpul hranei ºi
luminii drãmuite, etnologul ºi editorul
Iordan Datcu lupta din rãsputeri pentru text
integral, neciuntit. Nedrãmuit. Tot în
vremea aceea, lui Petru Ursache i s-a impus
sã scurteze încã o datã Basarabia. A apãrut
într-o ediþie Mihail Sadoveanu ºi literatura
popularã, prescurtatã: B... Redactorul de
carte de la Junimea, Val Gheorghiu, a
încercat sã-l linºteascã: „Lasã, Bãtrâne,
Basarabia e mai vizibilã aºa.” Lui Iordan
Datcu i-au fost croºetate colecþiile, marile,
de literaturã popularã, dar pentru ambii n-
a existat un spaþiu de înþelegere cu
agitpropii. Au dezavuat elogiile înecãcioase
ale politrucilor, scrisul find un exerciþiu
pentru ca rãul exterior sã nu învingã, iar
adversitãþile i-au întãrit. Nimeni însã n-a
fost mai puþin tranzacþional cu factorii de
decizie, care îi protejau pe aliniaþii la ordin
sau îi vânau pe neînregimentaþi, decât Petru
Caraman. Savantul n-a intrat în
compromis, n-a vrut sã facã parte dintre
profitorii de duzinã ai puterii politice. Cea
mai tulburãtoare (ºi-i spusa autorului)
paginã din volumul De la o carte la alta
este a Profesorului Caraman (8 decembrie,
1898 – 10 ianuarie, 1980), scos de la
Slavisticã în 1948, anul barbarei Reforme
a învãþãmântului. În scrisoarea din 7iulie,
1956, Mihai Pop îl invita sã colaboreze la
„Revista de folclor”. Caraman i-a rãspuns
 tot în luna iulie, în data de 19, cã el este
„un paria al societãþii româneºti”, un tolerat
fãrã drept de muncã, fãrã a-ºi putea
întreþine familia, „lipsit de dreptul de a-ºi
publica lucrãrile sale, lipsit de cartelã de
pâine ºi de lemne..., cu un cuvânt, lipsit
de dreptul de a trãi.” Hãmãlea în gara din
Iaºi, îmbrãcat în halatul de lucru la BCU,
dar soþiei sale îi ascundea asta: motiva cã
se murdãrise de praful bibliotecii.
Lui Mihai Pop i-a precizat cã nu se va
lãsa constrâns sã scrie „în stilul lui Marx ºi
al lui Lenin”, care „nu au avut niciodatã
nimic comun cu etnografia ºi folcloristica”,
nici nu va scrie în stilul lui Stalin, tãtuca
dând directive lingviºtilor din URSS,
preluate iute de academicienii RPR. Cum
prevãzuse, Caraman n-a scãpat de cenzurã.
I s-au cerut 40 de modificãri, numãrate bob
cu bob de Iordan Datcu. Trebuia sã
vorbeascã despre folclorul muncitoresc,
despre teoria marxistã a originii artei, despre
conceptul de culturã socialã etc. „Petru
Caraman ºi-a retras manuscrisul.” Demn.
N-a fost publicat decât postum.
Dej n-a dat rãspuns la memoriul sãu,
tipãrit postsocialist de istoricul Dãnuþ
Doboº, în „Cronica” anului 1995, nr. 3-4-
5. O sã i se reproºeze cumva lui Petru
Caraman cã a adresat un memoriu
partidului, aºa cum niºte ipochimeni i-au
reproºat lui Blaga cã s-a plâns la C. C., deºi
a fost scos cu portarul din Universitate?
Posibil. Noi, bãºtinaºii, de ce l-am mai citi
pe Blaga, de vreme ce editorii strãini nu-s
interesaþi? În „Actualitatea” din 8 aprilie
1996, D. Þepeneag lãmurea edificator
lucrurile. Cicã Serge Fachereau, „poet ºi
traducãtor excelent, critic de artã renumit
(a scris, printre altele, o carte despre
Brâncuºi)” s-a îndrãgostit de poemele lui
Blaga, din care a tradus „câteva zeci”.
Gãsind un editor (parantetic spus de
Þepeneag: „nu-i uºor sã gãseºti un editor
dispus sã-ºi riºte banii pentru un român”),
i-a cerut lui G. Liiceanu acceptul pentru a
publica un volum: „Liiceanu l-a refuzat sec.
Nu ºtiu din ce pricinã. Fachereau mi s-a
plâns fãrã sã-mi dea amãnunte. Poate mi le
dã Liiceanu ºi astfel aflu de ce filozoful
Liiceanu îl împiedicã pe filozoful ºi poetul
Blaga sã fie publicat în Franþa.”
S-a întâmplat în 1996, cum am
precizat. Dar câte ºi de toate nu s-au mai
întâmplat de atunci!De ce l-am mai citi pe
Eminescu, dacã unora bronzul le sunã a
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
gol? Ibrãileanu n-a ezitat sã-l numeascã pe
Creang㠄Homer al nostru”, iar o profã de
românã le recomandã elevilor sã-l lase
deoparte pe Nicã pentru Harry Potter.
Instanþa Norman Manea descoperã culpa
lui Mircea Eliade, fãrã a-ºi face mea culpa
pentru jongleriile partidnice ale lui August
prostul. Pleºiþã i-a tras un dos de palmã lui
Paul Goma, pe canalul OTV, fãrã ca ai sãi
cobreslaºi sã-l apere, iar spectacolul urii
între contemporani se joacã în acte multe.
Dar câþi literaþi care scriau nu din condei,
ci din foarfeca de tuns, autocenzurându-se,
nu vor sã parã refuznici, disidenþi?
Cum nu s-au lãsat controlaþi ideologic
sub comunism (îndãrãtnicul Petru a cãlcat
în toate strãchinile ideologice, Iordan
Datcu n-a admis sã scrie recenzii de laude
sau de omagii pentru aparatciki), n-au fost
atinºi nici de maladia political correctness.
N-au fost niciodatã degajaþi de mundanul
socialist, care le declanºa stãri de revoltã.
Atacurile Bãtrânului meu asupra
„neocolonizãrii” sunt memorabile. Iordan
Datcu îl numeºte „frate de destin” pe Petru.
Prima monografie consacratã lui Petru
Ursache a scris-o Iordan Datcu. A adus
argumente privind originalitatea
contribuþiei sale ºtiinþifice, dar a creionat
ºi modelul de om.
În preumblãrile lor prin Sinaia, au
surprins cu amãrãciune cum continuã
(moºtenire grea!) distrugerea
patrimoniului: monumente, case
memoriale, biblioteci... În loc de cârduri
de vite, avem cârduri de vile, dispar
bisericile în cheotori, nerestaurate cum ar
trebui, dar avem temple zigurate,
universitãþi termopanizate, librãrii pline de
cãrþi fãrã învãþãturã ºi folos. Petru n-a pus
frânã gurii ºi pixului, n-a cunoscut „frica-
alibi”, cum o numeºte Goma, prudenþa
care aduce beneficii profesionale. Nici
Iordan Datcu, în ipostaza de polemist.
Alexandru George a avut ce-a avut cu þãranii
ºi cu „þãrãniile” lui Marin Preda. Ca ºi
Adrian Marino, de altfel, care nu-i agrea
pe „ruralii” literaturii, ba chiar îi dispreþuia.
Dimpotrivã, Iordan Datcu ºi Petru Ursache
au fost preocupaþi de marii pedagogi
naþionali, de scriitorii care ºi-au propus
„recurs la folclor”, evident la Vasile
Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu,
Arghezi, la cei trei B., Blaga, Barbu,
Bacovia, la V. Voiculescu, Nichita
Stãnescu, Radu Ulmeanu, Ion Beldeanu,
51
Adrian Alui Gheorghe. „Seva folcloricã
trece gâlgâind prin acest trunchi clasic”,
scrie G. Cãlinescu despreÞiganiada. Ambii
au apãrat „demnitatea etnicã”, sintagma lui
Petru, citatã de Iordan Datcu la pag. 160 a
monografiei Petru Ursache, Eikon, 2016.
Dupã ce „dalbul de pribeag” a luat-o pe
calea albastrã, Iordan Datcu mi-a scris:
„Sinaia nu mai e ce-a fost fãrã Petru”.
Amândurora nu le-a fost uºor sã
constate cã literatura oralã nu mai
intereseazã, nici folcloriºtii, nici etnologii,
cã, ºi-l citez pe Bãtrânu, „celebrul triptic
axiologic fundamental, bine-frumos –
adevãr, a fost împins în derizoriu”.
Scatologia a intrat în mainstream-ul
literaturii culte, însã mai tinerii etnologi au
motiv sã urmeze tendinþa asta? Cred oare
cã între „tiparele sufletului rural” (Nichifor
Crainic) s-ar afla ºi unul LGTB? Dupã
emisiile de folclor nou, de tip „Partidu’
muncitoresc mã învaþã sã citesc”, fete în
bondiþã ºi-n chiloþi, pe tocuri stiletto, cântã
ce cred a fi cântec popular autentic, de tip
„aripioare la grãtar”, ca sã nu pomenesc
exprimãri mai condimentate.
Cu ironia lui finã, Petru îmi spunea:
„Magda, e mai greu sã scrii despre miturile
fundamentale decât despre bacºiºul la
români, despre beþia la români, dspre þãranii
care se drogheazã cu cânepã. Numai despre
flatulenþa la români nu s-a scris, dar e pe
cale sã se întâmple ºi asta. Viziunea esteticã
asupra literaturii se zice c-ar fi depãºitã. Ba
cei care nu pot face asta sunt... depãºiþi.”
Petru n-a apucat sã afle cã s-a organizat un
ONG, „Anti –Mioriþa” ºi n-am înregistrat
multe luãri de poziþie dinspre etnologi.
Exegetul sobru, dublat de un pasionat
cercetãtor al literaturii orale (forþa expresivã
a stilului lapidar e impresionantã) a primit
evaluãri critice pozitive, nu ºi contestãri.
Gheorghe Grigurcu îi laud㠄osârdia” de om
al cãrþii. N. Constantinescu vorbeºte de
„protectoratul Datcu” (generozitatea sa faþã
de mai tineri e binecunoscutã), mulþi alþii de
„fenomenul Datcu”. Intraþi, vã rog, în „banca
de date”, cum numeºte Ion Taloº ediþia lui
Iulian Chivu, Iordan Datcu sau a trãi printre
ºi pentru cãrþi, în douã volume, din 2012 ºi
din 2018, pentru a pricepe ce aproape nu-i
de priceput: incredibil de vasta ºtiinþã de carte
ºi incredibil de uriaºa capacitate de muncã.
„Nu ºtiu, a scris Petru Ursache, în volumul
din 2012, cine dintre tinerii cercetãtori ar mai
fi capabil de acest efort.”Mi-ar trebui cel puþin
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
douã pagini sã înºir îngrijirile de ediþie: Simeon
Florea Marian, D. Stãncescu, T. Pamfile,
Artur Gorovei, Ovidiu Papadima (lui Datcu
i-a condus lucrarea de doctorat despre
Balada în literatura românã), Elena Niculiþã-
Voronca, I. C. Chiþimia, Grigore Creþu, D.
Caracostea, Al. I. Amzulescu, Adrian Fochi,
Ovidiu Bîrlea... Ion Taloº m-a convins sã-i
scriu numele cu î, aºa cum se semna; la fel
scriem Ion D. Sîrbu, tot cu î din i, dar Pârvan
ori Brâncuºi.
Nimic din ce înseamnã marile
documente de mare interes nu i-a rãmas
strãin lui Iordan Datcu. Nu-i sunt strãine
nici memoriile, nici jurnalele (ceea ce numim
literaturã subiectivã, când e cu adevãrat
literaturã). A fost atras îndeosebi de
corespondenþa dintre Caraman ºi Bîrlea,
Caraman ºi Ion Diaconescu, de scrisorile
lui G. T. Kirileanu cãtre Artur Gorovei,
Eugeniu Speranþia cãtre Tudor Vianu, Ion
Muºlea cãtre Nichita P. Smochinã, de cele
146 de scrisori ale lui Aron Cotruº ºi de
cele 967 de scrisori ale lui Ion Muºlea cãtre
colaboratorii Arhivei de Folclor a Academiei
Române, conþinând un adevãrat decalog al
terenistului, prima poruncã fiind sã nu
intervinã în ce spune cel intervievat. Iar
Ion Muºlea a consacrat Arhivei 17 ani din
viaþã, poate cei mai rodnici. Datcu a citit
scrisorile cãtre N. Iorga, Mircea Eliade, Paul
Zarifopol, Al. Philippide...
Toþi comentatorii sãi (Mircea Popa ºi
Mircea Anghelescu, Ioan ªerb ºi Ioan Adam,
C. Eretescu ºi Petru Ursache, Gh. Grigurcu,
Nae Constantinescu, Ion Taloº, Constantin
Cubleºan ºi Constantin Coroiu, A. Gh.
Olteanu, Iulian Chivu, Filipciuc, Victor
Cirimpei, C. Stãnescu, Mihai Stan, Mircea
Dinutz, Vasile Spiridon, Otilia Hedeºan,
Rodica Lãzãrescu, Isidor Chicet ºi alþii, ºi
alþii) uzeazã de aproximativ aceleaºi epitete
caracterologice, nelipsind: erudit, exhaustiv,
tenace, dedicat, onest, acribios, riguros, lu-
cid, organizat, ordonat, exigent, dar ºi
generos, mai ales neobosit. Calitãþile?
Competenþa, temeinicia, laboriozitatea,
concentrarea, devoþiunea, gratitudinea,
loaialitatea, probitatea, pasiunea.
Iordan Datcu n-a cedat presiunilor, a
rãmas mereu de partea adevãrului. Sã-i
dorim „patriarhului etnologiei”(cum a spus-o
Iulian Chivu mai bine decât mine) mulþi ani
rodnici, pãstrând aceleaºi repere – valori,
principii, idealuri.
 FUNDAMENTE
MODERNITATEA
LUI DAMIAN STÃNOIU (II)
Subiectul nuvelei „Dragoste ºi
smerenie” este aparent banal: patru
cuvioºi cãlugãri (Iachint, Ermolae, Arcadie
ºi Daniil) îl conving pe cel de-al cincilea
(Chiril), abia sosit în mãnãstire cu un
butoiaº de vin, sortit doar pentru sufletul
lui, printr-o strategie simplã, dar extrem
de eficient㠖 tehnica învãluirii ºi a
culpabilizãrii – sã punã la bãtaie conþinutul,
pânã se îmbatã toþi. Nuvela capteazã prin
pitorescul întâmplãrilor, dar mai ales prin
farmecul povestirii.
Cuviosul Chiril tocmai revenise la
mãnãstire, dupã o absenþã de vreo zece zile,
timp în care-ºi vizitase niºte neamuri, care,
la plecare, l-au „însãrcinat” ºi cu un butoiaº
de vreo trei deca de vin, de-abia stat din
fiert, adicã tulburel. Cu mare greutate, dar
ºi cu mai mare ferealã, ca nu cumva sã
afle ceilalþi cãlugãri, îl descãrcã, îl depozitã
în cãmarã ºi, ca omul gospodar, îºi fãcu
socoteala cã, dacã ar bea câte o litrã pe zi,
i-ar ajunge pânã la sãrbãtoarea Sfinþilor 40
de Mucenici. Ca sã dea tãrie straºnicã
acestei hotãrâri, scrise cu tibiriº pe fundul
butoiului: „O litrã pe zi!”
Cuvioºii ieromonahi Iachint ºi Ermolae
bãnuiserã desigur cã în motâlca pe care o
dãduse jos cu mare caznã din cãruþã, se
ascunde „zeamã de struguri.” Aºa cã îºi
propuserã sã rezolve socoteala în felul lor:
„Trei deca – trei cãlugãri!” Strategia este
simplã, dar extrem de eficientã, fiind
validatã de o practicã îndelungatã, dar ºi
adaptatã mediului monahicesc ºi psihologiei
cãlugãrului mai mic în grad, Chiril. Desigur
cã au recurs la tehnica învãluirii ºi la
metoda culpabilizãrii prin aluzii rafinate,
marcând îngrijorarea sincerã: „Dar, bine,
omule lui Dumnezeu, îl atacã Ermolae,
unde te-ai ascuns, de n-ai dat nici un semn
de viaþã? Ne-am fãcut fel de fel de
închipuiri!” Chiril fãcu ochii mari, „se
scãrpinã în barba-i galbenã ºi creaþ㔠ºi
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Titi Damian
le rãspunse cam tranºant, bãnuind cam
unde bate ºi încercând sã reziste tot printr-o
uºoarã ironie: „Mã cuprinde mirarea de atâta
grijã câtã mi-aþi purtat ºi de-aºa dragoste
ce-mi purtaþi!” În mãnãstire, Chiril era doar
paracliser – un rang inferior lor - iar cei
doi nepoftiþi, „purtau darul preoþiei.” În
faþa declaraþiei de dragoste subite a celor
doi, se apãrã cu un citat din Pateric: „Nu
mã tem de duºmãnie, dar mi-e teamã de
fãþãrie”, amintindu-le cã este pentru prima
datã când îi deschid uºa chiliei. Motivaþia
vizitatorilor neaºteptaþi sunã a ipocrizie ºi
a linguºire: „Þi-am observat lipsa de la
bisericã, apoi am auzit cã eºti plecat din
mãnãstire ºi þi-am purtat de grijã.”„Parcã
e pustie biserica fãrã Chiril îºi spuneau
ceilalþi cãlugãri.” „Poate i s-a întâmplat
ceva!, ne îngrijoraserãm cu toþii.” Simþind
apãsãtoare ipocrizia acestora, pe Chiril îl
trecurã sudorile, mai ales cã Iachint a venit
ºi cu argumentul de netãgãduit:
„Sãptãmâna trecutã nu mi-a scãpat o zi
fãrã sã te pomenesc.” Altfel spus, îl
îndatoreazã. O întrebare pusã cu meºteºug
pare sã-l convingã de adevãrul spuselor:
„Þi-a mers bine, care va sã zicã…Slavã
Domnului! Ai gãsit neamurile sãnãtoase?”
„Sãnãtoase.” „Ai cãzut vreodatã în ispita
Satanei?” „De fel!” „Ei, acum te îndoieºti
cã ne-am rugat pentru cuvioºia ta?”. În
felul acesta, speculându-i naivitatea ºi buna
credinþã, l-au asigurat pe Chiril cã îi
mersese bine datoritã rugãciunile fraþilor
cãlugãri, adicã îndatorându-l: „Noi suntem
bucuroºi foarte cã ne-a ascultat Dumnezeu
rugãciunile ºi te-a apãrat de sãgeþile
Vrãjmaºului!” Vãzând cã se lasã greu
convins, ei mimeazã bunul simþ. Se ridicarã
sã plece pe motiv c㠄vei fi obosit ºi vei
voi sã te odihneºti niþel.” Apeleazã ºi la
bunul simþ al lui Chiril care cedeazã,
recunoscând cam cu jumãtate de gurã:
„Uite, am niºte vin într-o sticlã!” Ipocriþi,
53
o cerceteazã ºi-l culpabilizeazã cu o aluzie
trimiþând la orgoliul acestuia: „O fi oþeþit?
Ce zici Ermolae, îþi place aºa tulbure?”
„Dacã-i aºa omule, pune-o la bãtaie!”
Numai cã Iachint, la al doilea pahar, nu se
simte prea încântat, cãci de-abia li s-a
deschis pofta: „Nu prea merge pe stomacul
gol. N-ai niºte ceapã? Vinul merge de-o
minune cu ceapa!” În câteva clipe, crezând
cã scapã doar cu atâta, Chiril aduse vreo
douã cepe mari ºi ºi o bucatã de azimã
cãpãtatã.
Trecurã la o altã fazã a culpabilizãrii.
Începurã sã-l laude, zgândãrindu-i orgoliul:
„Vezi ce înseamnã sã astâmperi ceva în
stomac? Merge vinul, parc-ar fi uns!” Îl
penduleazã între orgoliu ºi zgârcenie.
Ermolae îl luã cu biniºorul cercetându-l pe
unde a umblat, speculând bunãtatea ºi la
naivitatea lui: „Aºa este Chiril. Ce are, pune
la mijloc!”, mai ales cã Iachint se cam
uita chior⺠la sticla pe terminate.
Constatarea îl fãcu pe Chiril sã se scarpine
dupã ceafã, gândind la o soluþie de a-ºi
salva vinul. Cei doi imagineazã altã
posibilitate de atac, prin aluzii la coarda
sensibilã: tatãl sãu, mort de curând, în
memoria cãruia musai trebuia sã umble la
„motâlcã”. Cei doi îºi fãceau semne dis-
crete cu piciorul pe sub masã, în timp ce
Chiril era la mare încurcãturã: Sã înceapã
butoiul, însemna sã încalce propria
hotãrâre, sã lase pe cei doi preoþi sã plece,
la fel de greu îi venea. Se gândise o clipã
sã cumpere de la chelãrie, exact când îºi
intrã în rol Ermolae, dovadã clarã cã planul
era deja preconceput, mimând
generozitatea: „Când sosiºi tu cu cãruþa,
eu tocmai prãjeam niºte plãticã ºi mã
gândii: ia sã-i duc ºi lui Chiril.” Ermolae
scoase un pacheþel din buzunarul anteriului
ºi în acelaºi timp mimã o ceartã cu Iachint,
la care Chiril intervine împãciuitor:
„Cinstiþi pãrinþi, vã rog sã nu vã certaþi
din pricina mea!” Îl completeazã Iachint,
ipocrit, propunând împãcarea: „Faceþi-mi
plãcere ºi staþi sã ne împãrtãºim câteºitrei
din osteneala pãrintelui Ermolae!” În
acelaºi timp, lui Chiril îi crãpã obrazul de
ruºine. Se duse la cãmarã ºi începu butoiul,
propunându-ºi ca timp de patru zile sã nu
mai umble la el. Satisfãcuþi de o altã
„victorie”, musafirii începurã cu urãrile,
rãscolindu-i din nou orgoliul:„Sã dãruiascã
Dumnezeu viaþã lungã celor ce-au sãdit
via ºi au cãlcat teascul!” „Rod însutit sã
dea Dumnezeu ºi preot sã te vãd!” Vãzând
cã ºi aceastã sticlã este pe terminate, îl
provoacã sã povesteascã pe cine a mai
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
întâlnit în sat, adicã sã lungeascã vorba,
dar menþin presiunea prin culpabilizare,
printr-un reproº: „ªi tu ai venit doar cu
douã sticle de vin! Nevoiaº mai eºti, mãi
Chirile!”
Chiril este adus în stadiul sã trãiascã
drama opþiunii. Dacã ar fi spus drept cât
vin are, îºi fãcea singur bucluc, iar dacã
ar fi tãgãduit, pãcãtuia minþind. Cei doi se
prefac cã ajunge: „Nu mai e ºi gata!” „Ce,
mã, nu te-ai sãturat?” îl dojeni Iachint cu
o mutrã fãþarnicã pe Ermolae. Celãlalt:
„M-am sãturat de ceapã ºi peºte, dar
parcã tot a mai rãmas niþeluº loc pentru
ceva vin!” Se îndeamnã unul pe altul sã
plece, dar nu se miºcã niciunul: „Toarnã
apã-n tine, lacomule!” „Mã duc la
chelãrie!” Cuviosul Chiril mãrturiseºte
sfios cã mai are o sticlã pusã deoparte,
„pãstratã pentru pãrintele econom.” „Ne
vedem peste opt zile!”, zise el cu ciudã
butoiului în timp ce scotea, cu mare re-
gret, cu tâlvul, încã o sticlã, mulþumit cã a
scãpat doar cu paguba de doi litri.
Tocmai când se credea scãpat, în
chilie apãru ºi pãrintele Arcadie, „cel mai
vesel, cel mai petrecãreþ ºi cel mai bun
cântãreþ din mãnãstire”, care îl copleºi pe
Chiril cu o ploaie de sãrutãri pe obraji,
adresându-i-se ºi mai ipocrit: „Bãtu-te-ar
norocul ºi mântuirea sã te batã! Era cât
p-aici sã-þi facem parastas!”, apoi îl
întrebã direct, dându-i fiori pe ºira spinãrii:
„Mãi Chirile, ai adus mãcar un butoiaº?”
Vãzuse ºi el pe Chiril coborând motâlca
din cãruþã. Iachint scoase din buzunar un
pumn de nuci, presupunând: „Dar de unde
ºtiþi voi cã Chiril n-a adus ºi pentru bucãtar
o sticlã?” O aluzie cu bãtaie lungã, cãci
este nevoit sã recunoascã cinstit cã a adus
un butoiaº dãruit de fratele sãu ºi s-a gândit
sã bea în fiecare zi câte o litrã: „ªi acum,
de unde am rupt douã sticle, o mai rup ºi
pe a treia!” , îºi spuse, îndreptându-se cu
paºi ºovãitori ºi oftând, spre cãmarã. Odatã
ce a cedat, cale de a rãmâne în posesia
vinului nu mai existã, cãci doar celorlalþi li
se deschisese pofta.
Lanþul de culpabilizãri ºi prefãcãtorii
se repetã, multiplicate de sosirea lui
Arcadie, care aduce un plus de argument,
prin voia bunã pe care ar putea-o provoca,
adicã se face trecerea la faza a doua a
beþiei, muzica, chiar dacã-i bisericeascã.
Preoþii se prefãcurã ºi ei cã o sã plece,
pe motiv cã s-au sãturat. Chiril se aratã
binevoitor, propunându-le o sticlã, gândind
cã în felul acesta scapã. La ipocrizie, el
încearcã sã rãspundã tot cu ipocrizie.
 Rãspunsul lor este ºi mai ipocrit, ca ºi cum
ei i-ar fi fãcut o concesie: „Bine, îþi facem
pe voie, dar numai sticla asta…Sã fim bine
înþeleºi.” Aºa cã Chiril vârî pentru a treia
oarã tâlvul pe vrana butoiului, gândind cã
are sã rabde douãsprezece zile.
N-apucã sã ajungã la cãmarã, cã la uºa
chiliei apãru duhovnicul Daniil. Apariþia lui
era sinonimã cu începutul chefului. Chiril
se resemneazã în sinea lui, recunoscându-ºi
înfrântã voinþa: „Domnu’ a dat, domnu’ a
luat, Domnu’ fie lãudat! Amin” Fãcu
metanie „bãtrânului cu barba albã ºi cam
în neorânduialã”, iar Daniel îl binecuvântã
ºi-l sãrutã pe obraji. Tocmai atunci Arcadie
scoase din buzunar o pastramã de oaie. Îl
ispiteºte pe Ermolae despre gustul vinului,
dar acesta, contrar aºteptãrilor, îi deruteazã:
„Pãrinþilor, cu mare pãrere de rãu vã
spun cã vinul e slab ºi cam ciumãros. Aº
dori sã ºtiu dacã Chiril a scos aceastã
sticlã cu blagoslovire, ori fãrã
blagoslovire.” De aici încolo, sunt puse
în joc rangurile: Chiril era doar paracliser,
ceilalþi erau preoþi, încã a mai apãrut ºi
duhovnicul, aºa cã intervine blestemata de
„ascultare.” Chiril, prins cu uºa, îl
îndeamnã pe duhovnicul Daniil sã o
blagosloveascã, în timp ce feþele celor trei
„se înseninarã îndatã ºi ochii le râserã de
bucurie.” Chiril bãgã încã o datã tâlvul în
vranã, iar Daniil sorbi ceremonios, încreþi
fruntea, dar faþa i se înseninã: „Pot grãi
fãrã teamã cã e vin de calitate, fãrã teamã
cã am sã vã amãgesc.” Veni apoi cu o
seamã de citate biblice pe tema vinului, în
timp ce Arcadie umplu paharele, „lãsând
iarãºi sticla cum a ieºit din fabricã.”
Vãzând faþa tristã a gazdei, Daniil cãutã
cuvinte de mângâiere ºi îmbãrbãtare. Se
ridicarã, dând de înþeles cã pleacã. ªi de
data aceasta strategia plecãrii funcþioneazã:
„ªi oricât de frumos la vedere ºi plãcut la
limbã ar fi vinul, cãlugãrul nu se cade sã
se lãcomeascã!” Argument ipocrit, cãci,
chipul lui Chiril, pânã atunci fãrã speranþã,
se înseninã, bucuros cã ºi-a îndestulat
musafirii ºi îi mai rãmân pentru sufletul ºi
plecã mulþumit ºi hotãrât sã batã preduful
la butoiaº. Între timp, oaspeþii se ridicã,
dar niciunul nu pleacã: „Daniil a înþepenit
cu ochii pe icoanã, Iachint cu ei la
fereastrã, Ermolai îºi curãþa limba de
resturi, Chiril îºi plimbã nedumerit ochii
pe masa goalã.”
Dintr-o datã, Daniil îi scoase din
încurcãturã cu o propunere neaºteptatã,
care marcheazã debutul fazei urmãtoare,
a beþiei, dar ºi a cedãrii definitive a lui Chiril,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
acum resemnat: „Cinstite pãrinte Arcadie,
ai plãcerea sã ne cânþi ceva?” Dupã ce se
mai lãsã rugat ºi de cãtre ceilalþi, Arcadie
cântã un axion compus de Anton Pann,
„pe calapodul manelelor turceºti.” Pe Chiril
îl trecurã lacrimile: „C-o sticlã de vin mai
mult sau mai puþin, nici n-o sã mã
îmbogãþesc, nici n-o sã sãrãcesc ºi nici în
pãcatul beþiei n-o sã cãdem.” Daniil
blagosloveºte, iar Chiril se întoarce cu încã
o sticlã. Ermolae duse un deget la frunte ºi
gãsi o idee: „Vã rog sã îngãduiþi, pãrinte
duhovnic, sã ne mai zicã ºi ceva de lume.”
„Poate sã cânte, dacã are plãcere, dar cu
gândul ºi cu inima sã fie tot la cele
cãlugãreºti.” Toþi ascultau emoþionaþi un
cântec înduioºãtor: „Pãrintele Daniil îºi
rezemã capul între palmele-i osoase,
Iachint întoarse scaunul cu spãtarul în faþã
ºi-ºi rezemã bãrbia în el; Ermolae þinea
batista cu amândouã mâinile ca sã-ºi
usuce lacrimile, iar Chiril ºi-a uitat gura
cãscatã.”
Sunã clopotul de utrenie. Duhovnicul,
ca mai mare în grad ºi în vârstã, începu
slujba, dar tot el o încheie la fel de repede,
spre mirarea celorlalþi. Cãlugãrii se
concentreazã doar pe conþinutul
butoiaºului, aducându-ºi rar aminte de cele
sfinte, semãnând mai degrabã cu niºte bieþi
mireni cu chef. Cuviosul Ermolae se apucã
sã þinã o predicã, cu bãtaie lungã, folosind
citate biblice, culpabilizându-l din nou pe
Chiril cã a primit doar pentru el butoiaºul:
„Sã crezi, sfinþia-ta, pãrinte Chiril, cã
oamenii þi-au dat vinul ºi pentru sufletele
lor, dar ºi pentru osteneala preoþilor care
vor pomeni numele voitorilor de bine.
Numai Diavolul te-apus la cale sã-þi faci
alte socoteli. Recunoºti cã planul l-ai
întocmit la îndemnul Satanei?” În
naivitatea sa, cuviosul Chiril recunoaºte.
Ceilalþi de-abia aºteptau sã-i laude vinul ºi
mãrinimia: „Sã le dea Dumnezeu vii întinse
ºi frumoase ca ale lui Achal, ca ale lui
Navut, ca ale lui Traian ºi ale lui
Decebal!” „ªi struguri gustoºi ca cei din
via Kalitropiei!” „Numele celor care au
umplut butoiul sã ni-l dai pe-o hârtie, sã
fie pomeniþi. ªi noi ne-om face datoria de
preoþi.” Cuviosului Chiril nu-i mai rãmâne
decât sã-ºi cearã iertare cinstiþilor pãrinþi.
Ermolae se rãzgândi: „Ce-ar fi dacã ne-ai
da acum clondirele, iar mâine
pomelnicele?” Tot el se preface cã-ºi ia
rãmas bun, tot el îl sãrutã pe Chiril frãþeºte,
musafirii binevoirã sã plece, „însã cu
puþinã obidã.”
55
 EU VÃ CITESC PE TOÞI!
Florentin Popescu
DISCREÞIA ªI FARMECUL POEZIEI
Este deja un loc comun sã reiterez
ideea cã unul din bucuriile culturale de
dinainte de 1989, astãzi pierdute, a fost felul
în care s-a difuzat cartea în general ºi cea
de poezie în special. Chiar ºi volume cu
tiraje fatalmente reduse ajungeau în toatã
þara ºi la ele aveau acces toþi cei ce iubeau
literatura. Riscând sã fiu catalogat drept
un nostalgic al vremurilor trecute, nu pot
sã nu mãrturisesc cã pe
atunci drumurile scriitorului
cãtre cititorii lui aveau mai
peste tot barierele ridicate, iar
atunci când o carte sau alta
nu mai era de gãsit într-o
librãrie, ea se putea citi – e
drept, cu oarecare întârziere!
– în biblioteci.
În brambureala produsã
ºi în culturã, ca ºi în alte
domenii de altfel, dupã 1989,
nu mai existã nicãieri o
evidenþã, un catalog, o listã
cu apariþiile editoriale – nu
puþine dintre ele de larg ºi mare interes,
atât din partea cititorului obiºnuit, cât ºi
din aceea a comentatorului literar, a
istoricului ori eseistului dedicat evaluãrii
mersului literar contemporan. Cãrþi foarte
bune apar azi în toatã þara, de la Bucureºti
ºi pânã la Iaºi, de la Craiova ºi Timiºoara
pânã la Satu Mare sau Constanþa, însã ele
sunt sortite, parcã urmãrite de un blestem,
sã aibã o circulaþie redusã, la nivel local
ºi-atât. Bineînþeles cã în aceastã situaþie
cei dintâi perdanþi sunt scriitorii, cãrora li
se bareazã drumul cãtre un grup cât mai
larg de cititori. Ei, scriitorii devin astfel,
fãrã voia lor ºi numai din cauza
împrejurãrilor, niºte victime, chiar dacã au
fost hãrãziþi cu un talent aparte.
O astfel de „victim㔠ni se pare a fi ºi
dl. Petre Istrate din Baia Bare, poet ºi
prozator care a adunat în propria-i
bibliografie nu mai puþin de 180 de titluri
de carte, precumpãnitoare fiind romanele,
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
povestirile ºi nuvelele cu un larg evantai
de teme (aventuri, poliþiste, westernuri,
teme din rãzboi º.a.), unele publicate sub
pseudonim ºi fiind traduse ºi în limba
germanã, cu un succes de public
remarcabil ºi poate ºi demn de invidie
pentru unii confraþi într-ale creaþiei
beletristice.
Intelectualul rafinat, cu multe lecturi
la activ ºi cu o experienþã
literarã cum puþini autori de
azi posedã (deduc dintr-o
prefaþã cã ani în ºir a fost ºi
profesor de liceu), dl. Petru
Istrate mi-a trimis de curând
mai multe mostre, în versuri
ºi în prozã, ale scrisului
domniei sale, însoþindu-ºi
corespondenþa cu doar
câteva, zgârcite, informaþii
bibliografice – cum, de altfel,
cred cã stã bine oricãrui
autor care se respectã, mai
ales atunci când se adreseazã
unui comentator literar pe care nu l-a
cunoscut niciodatã ºi cãruia îi trimite, drept
„cãrþi de vizit㔠câteva din multele volume
pe care le-a publicat.
Dintre ele am reþinut, pentru moment,
în aceastã cronicã, douã cãrþi de poezie,
urmând ca într-un viitor apropiat sã mã
aplec cu atenþie ºi asupra celor de prozã.
Cãrþile despre care ste vorba sunt
Poezii (Colecþia Opera Omnia. Poezie
contemporanã, Editura Tipo Moldova, Iaºi,
2016) ºi Candori adolescentine/Teenage’s
Candora, (Editura Pim, Iaºi, 2018.
Versiune englezã de Elena Þãpean).
Primul dintre volume este însoþit de o
cuprinzãtoare prefaþã semnatã de Vasile
Leschian, un nume mai puþin prezent în
viaþa literarã, însã atestând în persoana celui
care îl poartã un ins bine documentat ºi cu
sensibile ºi de admirat antene pentru poezie.
Structurat în trei mari cicluri ce par a
nu mai lãsa nicio îndoialã asupra
 conþinutului lor (Dragoste, Tentã
filosoficã, Pasteluri, cãrora li se adaugã
ºi câteva poeme scrise direct în limba
englezã), volumul, chiar în condiþiile în care
s-au publicat/se publicã numeroase cãrþi
în acest gen, ne oferã surpriza întâlnirii cu
un poet adevãrat, nãscut ºi nu fãcut, cu
un mânuitor talentat al cuvântului ºi al
metaforei. ªi asta mai ales în poezia de
dragoste, fiindcã iatã cum sunã, prin
asocieri originale, un poem intitulat
Rotunda, care se cuvine a fi citat în
întregime pentru frumuseþea ºi farmecul
de naturã clasicã al versurilor: „Rotundã
pãrea pâinea, ºi vai, cât de imensã/ iar pãrul
tãu ca holda din August se-ntindea/ treceam
ca ºi cuþitul prin pâcla-aceea densã/ cu
mâna mea murdarã, ploi de acadea// nu
mã puteam decide, dacã-þi aleg cocorii/n-ai
mai venit la mine cu râsul aurorii/ ca sã te-
nvãþ sã luneci cu pala pe arcuº// plângea
vioara noastrã, cu colb de paganini/ cu
galbenul acela de lemn
neºlefuit/ era în Vara-aceea
când s-au aprins arinii/ ºi-n
focurile-n care noi doi ne-
am mistuit…”. Lipsa iubitei
ºi a prietenilor, ceasul de
solitudine îi stârnesc poetului
stãri ºi sentimente bacoviene,
am zice, fãrã ca poetul nostru
sã fie un ins care îl pastiºeazã
pe autorul celebrului Plumb:
„Plecat-am din toate, ºi-s singur/ ºi zilele
trec în neºtire/ ºi ninge ºi plouã pe-afarã/
ca brumã, cu dor de pieire// sunt singur în
camera toatã/ sunt robul perdelelor gri/ pe-
afarã e moimã ºi zloatã/ tu Angorã albã
mai vii?/ …/ pustie tãcere se face/ când
umbre se-ntind spre icoane/ adu-mi
veºnicia dincoace/ de-a zilei, de-a nopþii
canoane…” (Plecat-am…).
Nemulþumit de sine, dar ºi de
rânduielile lumii, de neîmplinirile în
dragoste ºi de rãspunsurile pe care le
aºteaptã la propriile-i întrebãri vizavi de
oameni ºi de univers, poetul se refugiazã
în propria-i creaþie, realizând un fel de artã
poeticã, de o cuceritoare sinceritate: „Eu
cred în poezie ca-n dragostea dintâi/ deºi
e cea mai veche ºi urma îi e stinsã/ ºi
adorm visând cu cerul drept far ºi cãpãtâi/
plutind spre niciunde cu mâna vag întinsã/
…/ în versul meu ºi mila ºi sila o cuprind/
ºi rima mea e lutul menit deºtelor mele/
de ard pânã-n adâncuri ºi zarea o cuprind/
de-mi place-o melodie, o fluier pân’-la
stele!// nimic nu-i lãturalnic, în tot urcuºul
meu/ ascult cum creºte spicul în spaþii
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
ºi-n istorii/ desprind mereu din vise,
eternul curcubeu/ care e sensul vieþii ºi
farmecul culorii/ cunoaºterea mi-e þelul
suprem ce mi-l cunosc/ iar gestul
prometeic, cea mai sublimã parã/ rãmân
s-aspir în viaþã mirosul cel de osc/ de mor,
e primul lucru, ce ºtiu c-o sã mã doarㅔ
(Eu cred). Vocaþia prometeicã e dusã,
într-un alt poem, mai departe: „în spuze
ard mereu, mocnind, mocnind/ ºi dintr-
un fulger eu aprind o lume/ sau tot atât –
pe mine mã aprind/ când ard fugar, un
colþ de cer, anume!” (Mi-e sufletul).
Preponderent erotice, versurile din cel
de al doilea volum amintit mai sus, conþin
melancolice stãri de singurãtate – tot atât
de multe refugii în marile literaturi ale lumii:
„Eu n-am iubitã cui sã-i scriu ºi-ncep
scrisorile când plouã/ Peste Edenul meu
pustiu semnez cu mâinile-amândouã/ În
fiecare zi respir în foaia-ntoarsã într-o
carte/ Când mã iubesc cu-alde
Shakespeare, ºi mã îmbãt cu
slove// resorb cu nãrile
aroma care emanã din
Rosard/ ªi-mi pipãi casele la
Roma pe policioare de stejar/
Sub degetu-mi ºopteºte,
foºneºte parcã atât de simplu
ºi duios/ O filã veche din
Petrarca cu ºopot stins ºi
mângâios// ªi-n seara care
naºte plinã mã leg de mii de
cãrþi cu-un lanþ/ Ca un domarchos ce se-
nchinã frumoasei sale, la Bizanþ…” (Eu
n-am iubitã).
Melancolic ºi solitar în mai toate clipele
vieþii, poetul devine aci propriul lui
judecãtor, meditând în marginea ºi pe
seama condiþiei sale de nefericit pe altarul
dragostei – în ipostaza celui ajuns la capãtul
aºteptãrii ºi al rãbdãrii: „Am aºteptat
dormind, am aºteptat nedormind,/ am
aºteptat bucuros, am aºteptat cu inima/
arsã de febra-ndoielii, te-am aºteptat în
toate/ modurile posibile, în toatã puterea
cuvântului,// la toate orele din zi ºi din
noapte,/ te-am aºteptat…/ Acum plec,
fiindcã ºi plecarea/ e tot o aºteptare, însã,
dincolo de moarte…” (Am aºteptat
sufiecient).
„Adolescentine”, cum însuºi le
numeºte, „candorile” d-lui Petru Istrate
conþin, totuºi, sâmburi de meditaþie
filosoficã, iar dincolo de textul propriu-zis
se pot distinge adevãrate ºi serioase semne
cã avem a face cu un poet original, capabil
de mari ºi frumoase surprize în viitor. Nu
ne rãmâne decât sã le aºteptãm cu interes.
57
 CORESPONDENÞÃ
Traian D. Lazãr
GRIGORE ARBORE:
ANOTIMPURILE CARDINALE
La 6 mai 1969, Grigore Arbore scria
lui Basarab Nicolescu despre activitãþile sale
de ziarist ºi student la Institutul de Arte
Plastice continuând cu informaþia: „Ce este
mai grav (oare?) este faptul cã nu mai scriu
versuri (azi aveam o poftã nebunã pentru
aceasta). În schimb, peste douã sãptãmâni
îmi apare o carte. Regret cã nu vei vorbi
în librãria Scala despre ea. Considerã însã,
ca ºi mine, cã ai fãcut acest lucru”
(Serviciul Judeþean Prahova al Arhivelor
Naþionale, Fond Basarab Nicolescu, dosar
Grigore Arbore).
Cartea la a cãrei lansare în librãria
Scala, Grigore Arbore ºi-ar fi dorit ca
prietenul sãu sã vorbeascã, era Cenuºa,
Editura Cartea româneascã, 1969.
Pe vremea aceea, publicitatea nu se
insinuase atât de adânc în viaþa socialã, încât
sã fim nevoiþi a descifra semnificaþia titlului
cãrþii prin rigorile comerciale, exprimate de
sentinþa „titlul vinde cartea”. În urmã cu 50
de ani, când predomina economia
planificatã, iar publicitatea era
quasiinexistentã, titlurile cãrþilor satisfãceau
cerinþa clasicã de a reda esenþa conþinutului.
În douã dintre poeziile volumului gãsim
informaþii, care ne ajutã sã descifrãm
semnificaþia titlului. Printr-un repetitiv „te
bucurã/te bucuri”, poetul redã ideea cã a
scãpat dintr-o stare sufleteascã apãsãtoare.
Totuºi, în umbra apãsãtoare a acestei stãri,
„se strânge-n ea, cenuºa pe care o prefirã/
nostalgicã o boare din strãfund”. (Cenuºã)
Cenuºa reprezintã rezultatul unei arderi
complete petrecutã în adâncul sufletului
poetului ºi, din când în când, o boare, o
amintire, o prefirã. Cã este vorba de o
ardere ne-o confirmã Epistola XII, unde
cenuºa unui copil încercuit de fãcãri, cade
pe tâmplele poetului.
Când s-a produs aceastã ardere?
Volumul cerne toate trãirile, stãrile
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sufleteºti ale poetului în toate anotimpurile
cardinale, uneori chiar pe luni, dar
principalul punct în jurul cãruia se perindã
totul, Nordul, Steaua Polarã a acestor
trãiri, este „acel ceþos ianuarie”, unde,
într-o zon㠄în care pãrea cã nimeni nu
mai locuieºte... sortit a fost, pierdutã-n
alb sã fie atunci/ în valea albã ºi nelocuitã”
persoana de care era îndrãgostit poetul,
numitã Ana, ca în legenda meºterului
Manole. (Poveste de iarnã)
Volumul Cenuºa este o poveste de
dragoste tragicã.
Plecarea iubitei din aceastã lume a
provocat o lungã suferinþã pe care poetul
ne-o dezvãluie în variatele ei ipostaze,
intersectate cu momente de resemnare,
calm, seninãtate.
Cu durere, poetul evocã momentul de
început al dragostei, invocând „din nou pe
blondul zeu al iubirii ºi luminii... la care
poposirãm într-o înneguratã zi de echinox”.
Septembrie-i acum ºi rãmas singur
„asemeni unui orb ce îºi adulmecã perechea
/ mã-ndepãrtez sub ceruri imobile”.
(Epistola VIII)
Dintre multele aduceri aminte, poetul
rememoreazã, în vis, un moment al
dragostei împlinite: „vagi ºi umbroase
imagini în care se pierd/ fãrã de
reîntoarcere atâtea aduceri aminte,/spaima
femeii când braþele sale întinde/ prin
întuneric spre palidul trup de alãturi/ lunga-
ncleºtare spre dulcea-mplinire/ a semnului
dat de bine ºi mereu cuvântare”. (Cerc)
Dornic sã retrãiascã împreunã cu
iubita începutul fericitei relaþii, poetul o
implicã/îi cere: „Trec pãsãrile. Îþi mai
aminteºti/ lunarul ºir þâºnind printre stejari/
... Poate cã mai trãieºte încã lebãda
aceea,/ ce ne-a atins cu aripi ostenite”.
(Lunarul ºir) În poeziile lui Grigore
Arbore se gãsesc ºi ar putea fi element
 de identificare, numeroase trimiteri la
mitologia greco-romanã ºi cuvinte sau
expresii latine. Lebãda din poezia citatã
face trimitere la legenda/mitul lui Zeus
care, pentru a se uni cu Leda, soþia lui
Tyndareus, regele Lacedemonului, a luat
înfãþiºarea unei lebede.
Iubirea celor doi s-a desfãºurat sub
semnul acestei lebede: „Mult timp am
mers.../ O lebãdã de marmorã venitã din
înalt/ în preajma ta rotindu-se/ aratã drumul
numai înainte. Nu-i chip/ de-ntoarcere...”
(Epistola VII)
Soarta ingratã i-a despãrþit pe
îndrãgostiþi. „De jocul sorþii încercaþi ades/
ne-adãpostim pe alt meleag/ cu pleoapele
întredeschise”. Aºa cum i-au prezis
„noptaticele ursitoare”, iubita a trecut în
lumea întunericului („te ucide blânda
aurorã”). „Numai cadavrul umbrei tale mai
rãmâne/ sã rãtãceascã.../ purtându-mã la
nesfârºit prin lume/ ca printr-o zare surã
tras,/ spre asfinþit de o palidã nãlucã”.
„Departe de acest tãrâm ostil,/ Poate-aº
muri ºi eu,/ dar sângele mã cere/... sã fiu/
mereu ucis, mereu în viaþã”. (Epistola VI)
Ca un Orfeu, poetul încearcã ºi
reuºeºte s-o readucã pe Euridice a sa, Ana,
în lumea sa, dar cu ajutorul imaginaþiei, nu
al muzicii: „Cu lamuri dulci de pin înfipte-n
pãr,/ la îngânarea zorilor te mai arãþi, acolo,/
în prea ºtiutul lãcaº al verii”. „Nãlucã de-
ai fi fost, un nimb de foc/ împresurându-
te te-ar devora încet/... în fapt de aurorã.../
În lente-nvolburãri tu însã te retragi/ cãtre
opacul zid al norilor”. (Cu lamuri dulci)
Treptat, durerea pierderii iubitei s-a
atenuat. Îndelunga aºteptare s-a dovedit
zadarnicã. „Ani lungi de strajã stând/Un
semn n-a apãrut în marile oglinzi./... Un
vãl de ceaþã sumbru s-a rãsturnat/ tot
împlinind destinul”. (Prin ziduri).
„Totul se ºterge... din focarul/
convexelor oglinzi”, constatã poetul. „...
Se nãruieºte puntea de zãpadã pãstratã-n/
secret din suflet”. Copleºit de tristeþe,
poetul simte, cum se aºterne uitarea peste
imaginea iubitei ºi se resemneazã cu
îndepãrtarea ei. „E timpul sã te pierzi în
dulci ninsori, o, Ana,/ cãci trist noiembrie
se alcãtuieºte... peste tãcutul martor al
sãrutãrilor tale. Fãrã cuvânt te duci mereu
în ceaþã/ ºi pe trecuta-þi umbrã creºte
muºchiul”. „Nici eu nu te mai strig cãci
poate ai rãmas ziditã în acel tãrâm”. „Despre
tine doar ecoul/ întunecat mi-aduce veºti”
Noiembrie începe sã se aºtearnã peste
privirea ta ºi sã te troieneascã sub viscol.
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Fenomenele ºi elementele naturii, care
altãdatã impulsionau/declanºau ºi
întreþineau imaginaþia ce o aducea de pe
celãlalt tãrâm pe Ana, ºi-au diminuat
efectul. Imaginea iubitei nu se mai
contureazã cu claritate. Un linþoliu lin se
aºterne asupra ei. (Noiembrie)
Doar în vis poetul o vede pe Ana ºi o
glorificã/o ridicã în slãvi. Lumina alungã
imaginea din vis a iubitei ºi alinã durerea
despãrþirii de ea. (Imn)
Trãirile repetate ale durerii despãrþirii
au tocit sensibilitatea poetului. Peste sufletul
sãu se aºterne liniºtea uitãrii. În ultimele
poezii, natura îi apare fãrã imaginea iubitei.
În majoritatea poeziilor volumului, trãirile
poetului sunt totdeauna declanºate sau
întreþinute de fenomene sau elemente ale
naturii din, sau amintind de cele din, spaþiul
existenþei sale cu iubita.
Se cuvine sã remarcãm, în aceastã
privinþã, calitãþile poetului de bun
observator al naturii, care surprinde
variatele detalii caracteristice diferitelor
anotimpuri, expresivitatea redãrii lor
literare, ca ºi îmbinarea armonioasã a
acestora cu stãrile sufleteºti evocate.
Impresionantã este evocarea lunii
ianuarie, luna trecerii iubitei în nefiinþã.
Un lanþ repetitiv, induce o stare
deosebitã: „când frig se lasã..., când
sângele..., când soartele..., când
cornurile..., când pe pãmânt..., când
focul..., când ochii...” ce vrea sã punã
în evidenþã starea excepþionalã a naturii,
ce declanºeazã retrãirea de cãtre poet a
dispariþiei iubitei: „cine din noi, cu voce
rãguºitã/recheamã-n somn cutremurata
zi”?
Rememorarea de cãtre poet a
cutremurãtoarei zile îi provoacã o dulce
ameþealã, o stare sentimentalã deosebitã.
Trãirile repetate ale durerii
despãrþirii de iubitã au tocit sensibilitatea
poetului, i-au calmat neliniºtile, l-au
determinat sã se resemneze. Natura
apare acum în asfinþit. În ultimele poezii
ale volumului, cenuºa nu mai este
fierbinte, s-a rãcit, imaginea iubitei nu
mai este prezentã, poetul se aflã singur
în mijlocul naturii.
Volumul Cenuºa atestã cã poetul
Grigore Arbore se strãduia, în momentul
publicãrii, sã-ºi creeze propria narativitate,
inventivitate, ambiguitate, propriul lirism ºi
discurs tematic, propriile artificii de limbaj,
îºi fãurea individualitatea în cadrul
generaþiei ’60.
59
 CONVERGENÞE
George Toma Veseliu
CÃRÃMIZI
PENTRU O DINASTIE POETICÃ
Prima întrebare pe care ºi-o pune
lectorul, fireºte, având cãrþile poetei
Carmen Mihai pe masã, este sfera datelor
unui curriculum vitae literar ºi a unor indici
biografici care pot lãmuri, în bunã parte
liniile unui portret literar. Opera poeticã,
proiectele în curs de derulare constituie
temelia materialã a acestui crochiu de
portret. Valoarea certã, indubitabilã, a
scriitoarei, a formaþiei ºi a statutului ei po-
etic, rezidã în natura artei sale unde firescul
construieºte structura nefãcutã, disoluþia
de mimetismul facil fiind marca
originalitãþiii.
Carmen Mihai prin autenticul elaborãrii
imaginii artistice pare cã ºi-a gãsit drumul
de expresie esteticã în discursul
postmodernist, unde transformarea
scriiturii (a formelor) devine însãºi raþiunea
poeziei. Poeta participã activ la
destructurarea paradigmei versurilor, ºi, pe
parcursul plachetei Drum, drum, drum,
reuºeºte sã descopere procesul subtil al
conþinutului ideilor prin ºi din jocul
cuvintelor, lexeme puse sã se vorbeascã
pe ele însele. Dacã în decursul vremii
critica s-a delimitat brutal de conceptul
sainte-beuveian al relaþiei determinative
dintre viaþã ºi operã, este cã
structuralismul a dislocuit creaþia din
contextul social, cultural,
responsabilizând percepþia specializatã,
unilateral..În cazul de faþã, desi noi înºine
operãm în cadrul larg al unei analize de
acest gen, vom aborda o astfel de metodã,
pentru cã explicaþia trebuie cãutatã tocmai
în acest curriculum vitae, întrucât
Carmen Mihai îºi edificã structurile
poetice demonstrând o formaþie
intelectualã de clasã cu totul specialã.
Studiul filosofiei ºi al esteticii, având
ca punct de plecare teoria filosofului elen
Aristotel (384-322 î Hr), pentru care poezia
este mai filosoficã decât istoria, prin
capapcitatea ei de a se întrupa, devenind
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
una cu ea constituie preocuparea
fundamentalã a esteticii poetei Carmen
Mihai. Practic, poeta se aflã acum la a patra
carte, prima fiind volumul “Uite, o
frunzã”, cu care obþine premiul de debut
al Uniunii Scriitorilor, filiala Braºov. A
doua apariþie, care vorbeºte despre
ontologia fiinþei spre ontologia fiinþei, spre
estetica filosofiei antice aristotelice, în zona
formelor, este „Apologia lui Aristotel”. A
treia este volumul de poeme “Desluºind
albastrul”.Cea de-a patra carte, pe care o
prezentãm, “Drum, drum, drum”,
scoasã la editura Amanda Edit, în condiþii
grafice elegante, este produsul unei ºcoli
complementare, definitã prin disciplinele
abordate. Totodatã, ea constituie ºi un caz
fericit al unei continuitãþi – în cazul de faþã,
cea literar㠖 preluatã ºi dusã cu succes
spre împlinire, poeta fiind membrã (putem
spune) a unei familii literare, o adevãratã
“dinastie poeticã”: mama, G.Popa, autoarea
volumului de poeme “Amalgam de
sentimente”, tatãl, E.Toma, poet,
romancier, dramaturg, fiicele poetei
premiate pentr creaþii literare. Dar, trebuie
consemnat, din capul locului, c㠖 în afarã
de ambianþa literar㠖, niciunul dintre
membrii familiei nu datoreazã unul altuia
altceva decât o intensitate, o pasiunea
constantã cãtre actul de creaþie, fiecare
având propria personalitate care nu imitã
un alt model, la care se adaugã, fireºte,
acea comuniune spiritualã, intelectualã spre
a confirma proverbul franþuzesc: Tel
arbre, tel fruit! Pe urmele lui Aristotel,
într-o viziune neo-impresionistã, modernã,
Carmen Mihai este cuprinsã de febra
cercetãrii funcþiei interioare a comunicãrii,
a formelor gândirii dialectice, aparent
alunecând într-un idealism temperat. Ea se
situeazã, în plan lingvistic, într-un soi de
artã figurativã, unde benefic discursului
poetic, îi lipseºte picturalul parnasian,
devenit funcþie în sine însuºi, iar
 glacialitatea recurentã este înlocuitã cu o
cerebralitate sensibilã, calmã. Pictura
modernã, abstractã (cubistã ºi fovistã,
bunãoarã) urmãrea obþinerea dinamismului
cu ajutorul primatului culorilor, a
contrastelor ºi, în acelaºi timp, instituia
crud expresia poeticã, prin violenþa
luminozitãþii, culoarea fiind formã ºi
subiect, totodatã. Permanenþa elementelor
naturii, soarele, raza de soare, aerul, cerul
albastru, apa – o prezenþã totalitarã a
existenþei universului – sunt indici estetici
unde eul poetic rezoneazã perfect pânã la
identificare... Frunza, verdele crud, scoarþa
copacului, copacul, sãmânþa sunt elemente
de germinaþie cosmicã, unde acesta
sãlãºluieºte liber.
Volumul “Drum, drum, drum” se
înscrie în traiectoria explicãrii ontologiei
universului uman, raportat continuu la un
micro-univers ºi un macro-univers, mereu
ºi necesar a fi investigate în relaþie, poeticul
declanºând revelaþia ºi propria-i existenþã ca
univers virtual. Totul se realizeazã prin
cãutãrile febrile, situate în interiorul
limbajului poetic, o investigare sub lupã a
micro-cosmosului eului ºi a macro-
cosmosului. Acest univers este desluºit într-o
ars poetica, poemul în prozã, “Puful de
pe aripi”, unde poeta reia filosofia creaþiei
din volumul anterior, “ Desluºind albastru
”, cuvântul fiind locul unde începe povestea.
Aici cuvântul este legat de clipã, este explicat
prin timpul existenþei sale, pentru c㠓atunci
omul a încercat sã schimbe ritmul inimii ºi,
brusc, ca un iureº, au nãvãlit formele ºi
gândurile ºi vorbele, de s-a trezit sub cer
albastru. “ Trãirea intensã a clipei (eternã ºi
infinitã), precum ºi dimensiunea ei, ca o
completudine a trãirii acestora, alcãtuiesc
toate idea unui zbor, a unei eliberãri, a unei
ieºiri din necessitate, a pãrãsirii stãrii de
gravitaþie, toate reprezentând explicarea
poeticului. Carmen Mihai înþelege perfect
iluzia vieþii. Copilãria sisificã, construirea
castelelor (“Castelul de nisip”) alcãtuieºte
inutilitatea înfrântã prin repetabila stãruinþã
de a atinge perfecþiunea: “Sã nu râdem de
copii…nici ca ei nu suntem”(p.2).Categoria
filosoficã a perfectibilului, din interior spre
exterior ºi invers, precum ºi imposibilitatea
de a atinge marginea posibilului, duce la
disperare, la nãucire: ”Sã nu ne strãduim sã
atingem perfecþiunea/ construind cu o mânã
ºi dãrâmând cu alta”. Aceasta este concluzia
iluziei vieþii. Vibraþia unui eu suprasensibil,
ca un vas comunicant prin care circulã
ploaia, punctând umbrele, spre a se instala
în sufletul candid. Aceasta este o imagine
pe care hipersensibilitatea eului o capteazã
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
de la un copil: “ªtiu de la un copil… când
plouã”(“Picãturi de ploaie”, (p.3).
”Cuvântul este culoare, vibraþie nichitian-
stãnescianã, de facturã cehovianã (“Livada
cu viºini”, rãzbate din poemul “Livadã :
”nu ºtiu exact ce este o livadã / dar se
pârguiesc viºinile în bucuria din mine / ºi
eu cu ele / capãt culoare / jucându-mã cu
razele soarelui / uitasem, cã sunt /
deveniserã cuvânt / astfel cã la mine în
suflet / se fãcuse frig”, (p.4). Carmen Mihai
este preocupatã, cu obstinaþie, de aflarea
adevãrului, acel adevãr situat “dincolo de
cuvânt”, în acea “respirare / de dincolo de
cuvânt”, unde percepþia devine obiect în
sine, desprinzându-se din încleºtarea
sintacticã a complementului de agent:
adierea vântului nu este doar a vântului
(“Curcubeul”, p.5. Raportatã mereu la eul
propriu, poeta se autodefineºte într-o
permanenã relaþie cu natura. O percepþie
suprasensibilã a realului o plaseazã în zona
conceptului suprarealist de structurare a
universului. Albastrul cerului devine o
categorie esteticã esenþialã, ca simbol al
necesitãþii primordialitãþi neantului (nefiinþei,
nonexistenþei)... Nimicul lui J.P.Sartre este
aici un deºert, element material, unde poeta
îºi hrãneºte sufletul “cu speranþa albastrului
cerului / infinitã / dincolo”, unde ea va
descoperi complexitatea existenþei, din acele
nuanþe de albastru, unde se identificã pe sine
fiinþa umanã. Eul se constituie continuu din
elementele de complexitate ale alteritãþii
(“Speranþa de Albastru”).Interogarea eului
într-o subtilã dialecticã a înþelegerii, mijlocul
de percepþie este motivul poemului “Cheia”.
Sondarea acelei conºtiinþe mereu depãrtatã
de adevãr, din pricina confuziei dintre
însuºirile acþiunii (felurile ei, scopul ei),
determinã aplicarea unei chei de înþelegere
a mesajului destul de ermetizat: “Desluºesc
universul [mintea mea, n.n.] într-un anumit
tip de culoare / pe care l-am numit albastru”.
Aici poeta, încã o datã, se adânceºte într-un
rafinar proces de creaþie postmodernist,
implicând în structura imaginii ideii,
procesul reificãrii, unde agentul devine însuºi
instrumentul acþiunii, obiectul ei.N.
Manolescu i-ar fi zis, în plan stilistic, o
rãsucire a expresiei. Spune poeta:”nu ceea
ce se descrie este important / ci descrierea
în sine / fãcutã anume / devine albastru /
cheia asta grea eºti tu / I se vãd umbrele de
tine pe cer” (poemul “Cheia”, (p.7). Umbra
devine material: ”Nu e adevãrat cã umbra
nu e materie / ea este / mãsura neputinþei
noastre / de a ne lãsa pãtrunºi de luminã”
Dilema inexistentului substanþializat,
descoperit în dificila cauzã, este însãºi
61
“mãsura opacitãþii noastre / material din
noi”.Inconsistenþa, relativitatea marilor
redescoperiri – adevãrate piedici în
cunoaºtere (mecanica newtonianã) – sunt
aduse la masa “tratativelor “unde se
regândesc termenii percepþiei universale.
Care este unitatea de mãsurã aprobatã ca o
convenþie diacronicã ºi relativizatã de
progresul cunoaºterii? Nu mai corespund
aforismele unde omul “poate da o explicaþie
convenabilã”, instituindu-se ca “mãsura
tuturor lucrurilor “ (“Umbra”, p.8).
Cuvântul – un univers tãcut într-o imagine
construitã, în interiorul unei lumi
contradictorii, printr-un oximoron ce dã
identitatea eului cu ceea ce pare sã-l separe.
E cuvântul care are capãt, spaþialitate, ºi este
expresia eului, acel om care se plimbã prin
cuvânt, îl tace, îl respirã, îl doarme ºi se
identificã cu el: “Îi eºti unde este el în tine/
acest cuvânt”. La rându-i, prin simetrie
existenþeialã, cuvântul “îl respirã, îl doarme,
îl este” (“Tablou”, p. 9). Acest eu-suflet –
un univers deschis, primitor ºi cald – în
poemul “Hartã”, (p. 10-11), e, în fond, “
povestea ce sunt / pietricele pe care le-am
respirat” ºi, precum cuvântul, poate fi
colindat: ”Dacã vrei sã colinzi prin sufletul
meu / înþeleg sã ai o hartã/ nu am fãcut-o
din timp / sã þi-o înmânez la intrare/ de câte
ori îmi arunc câte o privire în mine/ ce vãd
nu mai seamãnã cu ce fusese înainte”.
Poemul ”Curãþenie”, (p. 13), este, practic,
transferul în frumuseþea alteritãþii, ca apoi,
în concluzie, gândurile sunt puse sã exprime
un univers al harababurii, de unde eul, prin
odihnã, se dezbarã de habitudinea ideilor,
care, volens-nolens, intrã în conflict cu
puritatea (ca niºte copii pe care nu-i poþi
pãcãli): “gândurile sunt ca niºte copii… nici
punctele cardinale”(“Concluzie”,15).
Eliberarea de constrângerile convenþiilor
(formele în care obiectele, stãrile, dorinþele
sunt constituite în entitãþi terorizante) este
însãºi viaþa cotidianã perceputã ca o
constrângere tiranicã. De aceea, poeta vrea
sã evadeze:”sã ne luãm liber mâine / de la
toate formele / plecãm în excursie / dincolo
de ele”. Primul pas, alergarea dintr-un spaþiu
coercitiv acceptat (forma) într-o altã formã,
ca primã posibilitate de regândire a existenþei:
“m-ai învãþat cã pot / sã alerg dintr-o formã
în alta / sã dibuiesc toate uºile/ sã încerc
toate clanþele/ sã nu mai cred fiecare perete
/ de netrecut”. Poemul este adresat lui
Zhuangzi, filosof chinez (poemul
“Invitaþie”, p. 19). Sfaturile filosofului dau
zborul poetei :”dacã nu mi-ai fi dat….poate
o vei accepta”. E aici eliberarea, prin
complicitatea solidarã a aproapelui, o
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
condiþie a libertãþii, a cuceririi stãrii de
fericire. Poeta are o rostire liricã
nealambicatã, e aici o simplitate frustã, fãrã
frunzele ºi podoabele redundante ale
calcurilor lingvistice, în care comunicarea
se sufocã, acceptând totuºi consecinþele
frustãrii prin absenþa podoabelor retoricii.
Puritatea este însãºi simbolul existenþei ºi
asta conteazã. Ieºirea eului din habitudine,
ca stare existenþialã îngrozitoare, precum
ºi cãutarea izbãvirii din efortul cotidian, prin
transferul în acel “dincolo de sine”, sunt
tot atâtea izbânzi ale dobândirii sentimentului
libertãþii plenare:”am atâta treabã / încât /
îmi las gândurile / sã alerge unde vor / dupã
ce au oboist / cât sã le apuce somnul / sã
mã întorc ºi eu / la viaþa de zi cu zi / vioaie
/ ca oricine / dupã ce a fãcut miºcare /
dincolo de sine” (Treabã, p.21).
Carmen Mihai e o poetã care se
supune unei alchimii speciale a limbajului.
La ea stãruie exerciþiul formalizant,
practicat în interiorul vorbelor, care – într-o
rostire ameþitoare, capãtã noi sensuri –
altfel spus, ele pot sã realizeze noi raporturi
sintactice, prin aºa-zisa nuntire a
cuvintelor. Practic, asistãm la o entropie
care, însã, paradoxal, duce la ordine, un
spaþiu primordial unde se alcãtuiesc noi
universuri:”nu ºtiu de pas / ºi nici de popas
/ uºã sau fereastrã / vorbã sau mãiastrã /
imagine sunet / umbrã sau rãsunet / de fu
auzitã / simþitã grãitã”(“Doinã, p.22).
Poeta opereazã cu oximoronul, care
declanºeazã o stare psihologicã, ce pune
sub amprenta sa întregul poem : “pe acea
cãrare / de razã de soare / pãºi într-o
noapte/ mergând dupã ºoapte / o inimã
frântã / tristã cãutândã / de hranã nemoartã
/ sã bea doar o datã”(“Doinã”, p. 22). Se
observã textualizarea versului popular,
unde ritmul ºi rima se împletesc într-un
fuior liric, care trnasmite, prin aceastã
formã fixã, o stare ce nu poate fi numitã
reamintind de inefabilul crocean al
metaforei, imaginea universului polimorf,
polisemantic.
De altfel, poeta, în întreg volumul de
poezie”Drum, drum, drum”, se aflã într-o
aprigã cãutare a ceea ce oferã acel
neexprimabil din poezie. Ea deosebeºte, cu
inteligenþã frustã, mecanismele gândirii,
descoperind acele porþiuni ale comunicãrii,
componente ce se refuzã vorbitorului de
rând ºi chiar celui cultivat dacã acesta
refuzã coneþia poeticã. Este un loc bãnuit,
ºtiut/neºtiut, dar, prin combinaþii de lexeme,
se investeºte/ dispare, fãrã a putea fi închis
în semne grafice. E poezia însãºi, poezie
care nu se las㠄fotoprefãcut㠔
 SCRIPTA MANENT
Victor Atanasiu
NOTE DE CÃLÃTORIE
Magda Bãdoiu se înscrie, ºi ea, în
numerosul pluton al autorilor care s-au
manifestat ca scriitori de la o vârstã relativ
târzie, dar din clipa în care au pus mâna
pe condei, nu l-au mai lãsat. A început prin
a publica mai multe volume de poezie, între
care unul de rondeluri, iar altul de sonete..
Nota particularã a lirismului sãu o dã o
anume tristeþe iremediabilã, exprimatã
concis, dar potolit, fãrã emfazã ºi, tocmai
de aceea, cu atât mai percutant:” Tristeþea
picurã chihlimbar în pahare;(...)”;
“Pãmântul, gârbovit de întuneric,(...)”;” Se
ridicã poduri în noapte, (...)// Când pe
Neva plâng ploile-n cor,(...)” Am citat din
volumul - Crochiuri sentimentale – (6),
subintitulat Nopþile albe mai spun poveºti
pe Volga. Iatã ºi stihuri dintr-un volum,
apãrut în ultima vreme: Ah! Semnele...
„Sunt scârþâitul carului, gemând de
struguri, (...)”;» Dar soarele de mult s-a
scurs (...)».
Am cules cu grijã stafidele din
cozonac, aºadar am decupat strict ceea ce
þine de o cremã densã a unor enunþuri lirice.
De regulã însã, poezia Magdei Bãdoiu
poartã o anume inevitabilã amprentã a
ocazionalului, dar ºi aceasta, teoretic
vorbind, ar putea fi ceva pe deplin onorabil
estetic. În principiu poezia rãmâne la Magda
Bãdoiu un fel de violon d‘ Ingres.. E
beneficã aici o anume presimþire a viziunii,
dar între aceastã intuiþie ºi concretizarea
ei reperãm o falie: sintagmele lirice sunt
mereu, sau mai mereu, corecte,
disciplinate, (nu lipsesc, e drept nu prea
des, nici poncifele), dar fãr㠄frisson”.
De faptul cã talentul sãu e de gãsit
preponderent în altã direcþie scriitoarea ºi-a
dat seama de la un punct încolo ºi a început
sã publice o serie întreagã de volume de
note de cãlãtorie, întitulate generic -
Crochiuri sentimentale – (apetitul pentru
liricã i-a rãmas totuºi nestãvilit, ca dovadã
cã ºi în Crochiuri sunt presãrate frecvent
versuri). Un prim volum din aceastã serie,
rezultat al consemnãrii unei cãlãtorii în
Franþa, nu am avut posibilitatea a-l
consulta. O a doua carte, ( toate acestea
au fost publicate la Editurile Amurg
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
sentimental ºi Betta), este mai degrabã
o broºurã ºi este subintitulatã Kerkyra. Este
vorba despre vechea denumire a insulei
Corfu. Autoarea, mereu cu gândul ºi la
situaþia din þara sa, nu uitã o clipã cã s-a
nãscut”în largul câmpiei”,dar se simte
stânjenitã de comparaþia (dar cine nu e?!)
dintre infrastructura de la noi ºi cea din
Bulgaria. Ea aduce la un moment dat un
elogiu binemeritat mareºalului Antonescu
ºi, ca sã fie mai convingãtoare în acest
sens, îl citeazã pe un autor evreu. Face
totodatã diverse referiri la istorie ºi
mitologie. Deºi s-a simþit foarte bine mereu,
împreunã cu soþul, Cornel, cãruia peste tot
în aceste cãrþi îi va aduce mulþumiri cã i-a
prilejuit atari delectabile voiajuri, e ºi mai
bucuroasã de reîntoarcere: „Ne este dor
de-acasã, de mâncarea noastrã, de familie,
de casa noastrã”. Ce e mai substanþial
artistic în aceastã cãrticicã þine de pecetea,
resimþitã acut de vizitatorul strãin, unui
trecut conturat ca atare de imaginarul
colectiv sau existent aievea. Odatã instalatã
umbra nopþii, Magda Bãdoiu, demonstrând
o închipuire bogatã, cum se cuvine unui
scriitor, se simte terorizatã de o altã umbrã:
aceea a vestitului Minotaur. Altã dat㠄ne
prindea seara în faþa unui pahar de Retsina,
un vin deosebit de aromat, ce vine din
adâncul celor peste 3000 de ani în urmã,
când vasele cu vin erau astupate cu dopuri
din pin cu rãºinã care aromatizau vinul.”
Al treilea volum de Crochiuri se
subintituleazã America celor o mie de feþe
ºi este rezultatul consemnãrilor unei a doua
cãlãtorii întreprinse în SUA de soþii Bãdoiu,
anume cea din 2013, (prima, aflãm, a fost
în 1999). O primã impresie, din avion,
asupra unei copleºitoare metropole, este
mirificã. Scriitoarei i se pare c㠄deasupra
nisipului se deschide ca o uriaºã orhidee,
Los Angeles” (plasticã imagine!). Dar
realitatea întâlnitã îngheaþã entuziasmul: un
vameº e cam bãdãran cu nou-veniþii pe
meleagurile lui, iar prietenii, stabiliþi acolo
de mai multã vreme, însuºiserã o faþadã
anglo-saxonã, ºi erau mai reþinuþi, oarecum
absenþi, li se dusese din jovialitate, din
pornirea spre ºotii ºi din ospitalitatea ieºitã
63
din suflet. Poate tocmai de aceea,
scriitoarea, nu lipsitã de un anume sarcasm,
(observã cã strada Rodeo Drive, fãrã a avea
ceva spectaculos, taie rãsuflarea doar prin
preþurile afiºate în vitrinele magazinelor),
se refugiazã în descrierea a ceea ce este în
afara realitãþii propriu- zise, se leagãnã
odatã cu autostrãzile care ºerpuiesc printre
munþi parcã la infinit ºi se cufundã în
admirarea unui peisaj, unde aglomerarea
de nume de arbuºti, ori de flori cu
sonoritãþi exotice, dau întregului o aurolatã
tentã parnasianã: „în timp ce mâncam în
curtea interioarã a hotelului, pe o peluzã
cu gazon de un verde incredibil de
proaspãt, admiram magnificii copaci
vocamvilia, de dimensiuni incredibile ºi de
o frumuseþe aproape nepãmânteanã, cu
florile lor ciclamen, parcã basmul s-a
revãrsat pe pãmânt”. Magda Bãdoiu este
fascinatã apoi de ceea ce vede la Mission
Bay Aquatic Park, din nordul oraºului Sant
Diego, aproape de graniþa cu Mexicul.
Capul de afiº îl þine o dresurã de balene
ucigaºe, care uitã sã mai fie ucigaºe ºi
delecteazã publicul cu numerele de
acrobaþie. În altã parte, „pe marginea
drumului ( pe un trotuar miºcãtor), te poþi
întâlni cu imperiul pinguinilor din
Antarctica”, iar la faimoasa grãdinã zoo din
San Diego, în Bilboa Park afli tot ce vrei ºi
ce nu vrei, bineînþeles, într-un areal latino-
american, creat de mâna omului: gorile
tropicale aclimatizate, pãsãri flamingo, o
casã a reptilelor, canionul ursului, râul
tigrului, pasãrea colibri... Ce sã mai,
aproape un fel de arcã a lui Noe! Am
preferat sã accentuez asupra acestei note
a mirificului, infiltrat într-o lumea atât de
contorsionatã, agitatã, violentã, cu atâtea
realizãri halucinante ºi cu un ritm trepidant
al existenþei. Am urmat-o pe scriitoare.
Magda Bãdoiu are darul sã ne prezinte,
dintr- un univers atât de rãvãºitor, latura
sa calmã, prea plinã de infuzii ale
beatitudinii. Mã opresc aici, nu fãrã a
semnala observaþia autoarei cã românii sunt
mereu emancipaþi într-o modalitate
stridentã, crezând cã în felul acesta sunt
în pas cu moda occidentalã. Pe o plajã
americanã, iatã, oricine avea un costum
de baie decent, întreg, iar bãrbaþii, un gen
de ºort. Aºadar „nici vorbã de slipurile
etalate la noi, de bikini, tanga sau topless”.
Oarecum, tonalitatea gãsitã în notaþiile
despre cãlãtoria în insula Corfu o regãsim
în volumul de crochiuri, subintitulat
Cãlãtor în þara reginei. Marea Britanie -
un imperiu, O civilizaþie. Se vorbºte despre
„celebrul, dar sinistrul Turn al Londrei”.
El nu este atât de sinistru, cât purtãtor al
unei faime sinistre, întrucât, aºa cum ne
reaminteºte scriitoarea, aici au fost
asasinaþi atâþia adversari ai unor „regi,
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cruzi, despoþi dornici de putere absolutã”
(am avut ºi noi “domni tirani, vicleni”, cum
zice Eminescu). Tot într-un pasaj, care ar
fi nepotrivit sã nu fie citat, se simte acuitatea
acusticã a unui scriitor de talent
indiscutabil. Nichita Stãnescu auzea cele
din viitor, îi percepea pe „nenãscuþii câini
pe nenãscuþii oameni cum îi latrã”, Magda
Bãdoiu aude scrâºnete ºi vaiete înfricoºate
ºi înfricoºãtoare din trecut: Parcã auzim
gemetele victimelor ºi zgomotul fãcut de
cãderea capetelor prin decapitare a atâtor
regine, prinþi copii, victime nevinovate”.
Resimþim parcã prezenþa umbrelor celor
ce au fost. Simþim parcã tânguielile copiilor
lui Edward al IV-lea, uciºi la ordinul lui
Richard al III-lea (aceasta ne-o spune
Shakespeare, dar noi ºtim cã marele rege,
nu s-a încãrcat cu asemenea pãcate). O
frazã care urmeazã ne mutã în alt registru:
”Halebardierul, stãpân al corbilor, pãzeºte
ºi astãzi aceste pãsãri aciuite în Turn;
potrivit legendei, dacã pãsãrile ar pãrãsi
turnul, regatul s-ar nãrui. Pentru a elimina
orice risc, pe lângã hranã ºi îngrijire,
corbilor li s-au retezat aripile”. Iatã punctat
cu umor, cu atât mai suculent cu cât este
mai discret, o caracteristicã de bazã a
spiritului britanic, pe cât de tradiþionalist ºi
încãrcat de superstiþii, pe atât de precaut
ºi pragmatic. Consideraþiile despre Bath
conþin o excelentã definiþie a spiritului
civilizator roman, care a aplicat mereu
„metoda penetraþiei paºnice, prin ºcoli,
educaþie, creºtinism ºi alte instituþii
purtãtoare de civilizaþie”. Meritã a fi citatã
pe de-a-ntregul caracterizarea Londrei, a
cetãþii de odinioarã, care, fondatã tot de
romani, s-a numit Londinium ºi care este
metropola simfonicã sub toate aspectele
de azi: „În limba celtã <<tame>>
înseamnã <<râu>>, fapt care atestã
rãdãcinile uriaºului copac, crescut din
adâncul pãmântului Marii Britanii, a cãrei
inimã este, indiscutabil, frumoasã,
elegantã, austerã, modernã, glacialã ºi
totuºi caldã, demnã, puternicã, fragilã,
civilizatã, clasicã, reþinutã, pasionalã,
magicã, pãmânteanã, cutezãtoarea,
visãtoarea, temerara, sensibila Londra,
(...)” Nu ºtiu ce alte calificative i s-ar
mai putea da ilustrului oraº, decât cele
gãsite de imaginaþia temeinic hrãnitã de
percepþia datului real al Magdei Bãdoiu.
Autoarea are un dar cvasi-hugolian al
rostogolirii în paginã al unui veritabil
recif de epitete. Despre cãlãtoria
scriitoarei în Rusia m-am referit pe larg
cu alt prilej. Despre alte voiajuri (în Þãrile
Scandinave, în China, ori despre altele,
care vor mai fi) mã voi referi de aici
înainte. „Specia” notelor de cãlãtorie
º i - a gãsit în Magda Bãdãu un
reprezentant de seamã.
 LECTURI CRITICE
Crisula ªtefãnescu
VALI NIÞU:
REFUGIU CU CHIP DE FEMEIE
Refugiu cu chip de femeie este titlul
ultimului volum de poezie al lui Vali Niþu,
volum pe care, prin bunãvoinþa autorului, am
avut posibilitatea sã îl citesc de curând.
Apãrut la editura Bibliotheca din
Târgoviºte în 2018, volumul însumeazã
poemele dedicate de poet ultimei sale iubiri:
este vorba de „femeia ultimã”, o femeie cu
totul „specialã”, care face ca poetul sã-ºi
deschidã cãtre ea nu numai inima ºi sufletul,
dar ºi „braþele minþii”, întreaga sa fiinþã. Ei,
acestei unice „splendori”, acestei poveºti
„fãrã sfârºit atunci când existã iubirea”, îi pune
poetul la picioare „rãmasul” sãu de viaþã.
Sentimentul iubirii este nãvalnic ºi
copleºitor. Iubirea este „raþiunea universului
curgãtor”, o „odã a bucuriei trupurilor
împreunate în dorul nebun din sufletele
noastre”, iar lumea, astfel cotropitã de iubire,
devine uluitoare, o lume unde dorinþele
înnebunesc, iar cel care iubeºte transgreseazã
pânã ºi condiþia de poet, adãugându-i-o pe
aceea de artist: copleºit de dragoste, poetul
„la ora nesomnului, superbã aºteptare”
sculpteazã chipul iubitei din „înserãri” sau,
alteori, pe „obrazul dimineþii”, deseneazã chiar
ºi „parcursul iubirii”, uneori în cele mai
neaºteptate materiale, unele dintre ele absolut
inefabile, cum ar fi „solfegii în culori de
magnolii fierbinþi.”
Poemele sunt „trãiri în esenþe”. Totul în
jur este impregnat de iubita sa, de chipul, de
mirosul ei, pânã ºi „valsul luminii” are mirosul
„femeii ultime”. Tot ce are legãturã cu iubirea
sa meritã sã fie menþionat, analizat, sãrbãtorit,
pentru cã exist㠄o zi de naºtere a iubirii”, dar
mai existã ºi mii de alte clipe din care se
compun zilele ºi nopþile. Atracþia este una
existenþialã. Asistãm la o identificare deplinã
cu aceastã femeie „ultimã”, la o contopire atât
de fãrã cusur încât ºi contururile se topesc ºi
dispar: „eu sunt tu ºi-mi eºti un eu/ un rost/
aceeaºi tu – acelaºi eu/ o clipã dintr-o searã/
o vrere într-o astã-varã”.
„Femeia ultim㔠este ºi cea care îi furã un
verb, poetul nu ne spune care, dar nu pare
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
prea greu de ghicit. Cum una din poeziile
volumului poartã titlul „Irepetabil – verbul a
iubi”, înclin sã cred cã nu greºim prea mult
gândindu-ne cã ceea ce i-a furat iubita este
chiar verbul „a iubi”. Numai cã este un furt
ciudat, pentru cã furtul iubirii nu diminueazã,
ci dimpotrivã nu face decât sã-i sporeascã,
sã-i amplifice trãirile, sã sporeascã lumina.
Roata, „cu spiþe” din degetele poetului ºi ale
iubitei sale, devine astfel o roatã de luminã.
Legaþi cu „cingãtoarea dorinþelor”, înlãnþuiþi
într-un dans „nepereche”, cei doi iubiþi vor
încerca zadarnic sã-ºi potoleascã setea de
iubire, setea de celãlalt. Iubita este „purã
fântânã”, din care de ce bea mai mult, îi este
„tot mai sete”.
Vali Niþu nu are teamã de neant, de
destrãmare, gândul sãu, mereu luminos, se
îndreaptã, când nu se concentreazã asupra
prezentului, înspre zilele rãmasului de viaþã,
când „braþul destinului”, cum spune poetul,
îl picteazã alãturi de iubitã într-un „colþ de
univers”, adunaþi amândoi „sub gânduri”.
Cãutarea, câtã mai existã, nu este o
cãutare a iubitei, pe care a gãsit-o deja: este
cu ea, alãturi de ea, plin de ea, copleºit de ea,
uimit de ea. Ceea ce cautã este înãlþimea ºi
adâncimea iubirii, rostul ei, metaforele care s-o
punã cât mai bine în luminã.
Poetul scrie pentru noi, cititorii sãi, dar ºi
pentru iubitã: „scriu versul sã-l cânþi cu fluier
de anotimp femeie ca un þãrm cu valul unei
ºoapte”. Scrie ºi pentru sine: „mã droghez cu
iubire”, mãrturiseºte poetul, refugiindu-se „în
magia” unui poem „printre frumuseþile unor
metafore”.
Poetul „scrie ºi rescrie cu pasiune imaginea
trupurilor într-o îmbrãþiºare” unde numai iubita
ºtie sã vinã. ªi nu numai atât, poetul are grijã ºi
de posteritate, de imaginea iubirii lor dupã ce
nu vor mai fi, aºa cã îºi noteazã într-un caiet
„zilele seri ºi nopþile zile ce vor rãmâne în urma
noastrã memorabilã iubire.”
„Iubesc sã scriu, scriu sã iubesc”, ni se
confeseazã Vali Niþu, iar acest ultim volum
face dovada sinceritãþii sale.
65
 LITERE ªI SENSURI
ÎN LUMEA TUTUROR
POSIBILITÃÞILOR...
Literatura pentru copii ºi adolescenþi
este destul de slab reprezentatã în literatura
noastrã, genul fiind privit cu oarecare
mefienþã, din cauza asocierii cu
paraliteratura, consideratã a intra în sfera
noþiuni de literaturã de consum. Toate
pânzele sus! de Radu Tudoran ºi Cireºarii
de Constantin Chiriþã, care
au însoþit adolescenþa
multora dintre noi, intrã în
categoria excepþiilor fericite,
probabil ºi datoritã
echilibrului dintre etic ºi
estetic.
Marina Costa se
încãpãþâneazã sã rãmânã în
universul ficþiunii pentru
adolescenþi, având un apetit
insaþiabil pentru poveste, o
deschidere pentru aventurã,
pentru invenþia epicã, o mare
curiozitate de a sonda ºi
investiga spaþii necunoscute, cu exotismul
lor implicit sau doar incitant. Ea pare sã-ºi
fi însuºit ipostaza unei profesoare care
construieºte ºi imagineazã scenarii
didactice pentru a accesibiliza, prin invenþie
epicã ºi poveste, receptarea unor cunoºtinþe
menite a forma sufletul ºi a deschide noi
orizonturi. O lume exoticã, accesibilã prin
imaginaþie ºi vis, prinde, astfel, viaþã, o viaþã
determinatã ºi realã. Existã în zestrea ei
epicã ºi inocenþa naratorului arhaic, cãreia
i se adaugã plãcerea enormã de a povesti,
calitãþi exersate în tot ce a publicat pânã
acum: Pribegii mãrilor (2016), Vieþi în
vâltoare (2017) ºi Prietenii dreptãþii (Ma-
rina Costa, Prietenii dreptãþii, I-II, Editura
Astralis, Bucureºti, 2018).
Acþiunea acestui nou roman este
plasatã în Arizona, la Nogales, oraº la
graniþa dintre SUA ºi Mexic, predispus, prin
aceasta, unor conflicte interetnice, având
66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ana Dobre
ceva din atmosfera filmului Poveste din
Cartierul de Vest. Marina Costa învesteºte
toposul cu valorile prieteniei, pledând epic,
într-o þesãturã a esteticului cu eticul,
pentru toleranþã, pentru dreptul fiecãruia
de a-ºi construi în deplinã libertate propriul
vis american. Prozatoarea îmbinã exotismul
toposului cu informaþii
istorice pentru care are o
realã voluptate. Lumea nouã
pare a fi spaþiul ei preferat,
acolo mutându-se cu întreaga
imaginaþie epicã. În poveste
sunt integrate informaþii
istorice, etnografice,
informaþii referitoare la
obiceiuri ºi mentalitãþi, de
multe ori naraþia fiind doar un
pretext pentru a introduce,
într-o formã sau alta, într-un
mod sau altul, toate aceste
informaþii, într-o risipã
epicureicã, hedonistã.
Epicul se constituie, în partea de
histoire, din concretizarea, în întâmplãri,
fapte ºi evenimente, a unor date legate de
istoria locului, de obiceiuri ºi de mentalitãþi
specifice unei zone de frontierã. Ca
discours, naraþia este liniarã, fãrã retrospec-
tive epice. Reconstituirea etnograficã se
înscrie între limitele verosimilitãþii ºi
veridicitãþii. Pentru aceasta, autoarea se
foloseºte de motivul strãinului, strãinul,
de fapt, strãina, Emilia Roºu/Emily Reid,
fiind, totodatã, un personaj-reflector, care,
asemenea unui operator de cinema,
înregistreazã pe pelicula curiozitãþii, cu
aviditate ºi interes pentru spectacolul
naturii umane, evenimente ºi personaje, le
trece prin filtrul raþiunii ºi imaginaþiei sale
pentru a obþine efectul maxim al scriiturii
picareºti. Curiozitatea naratorului omni-
scient este transferatã asupra Emiliei, cea
 care are sarcina de a prezenta, de a
investiga ºi de a clarifica evenimentele în
exotismul lor adus în raza inteligibilitãþii
epice, fapt motivat de curiozitatea insaþiabil
adolescentinã de a percepe nuanþele, de a
înþelege lumea în care se instaleazã, lume
pe care face efortul sã o cucereascã.
Din perspectiva Emiliei sunt prezentate
obiceiurile legate de quinceañaera,
aniversarea adolescenþilor la împlinirea
vârstei de 15 ani, corrida, novillada,
obiceiurile de Crãciun, Candelaria etc.
Însã, Emilia nu este singurul personaj-re-
flector. Existã o adevãratã reþea de astfel
de personaje, niºte „informatori”, care
înmulþesc perspectivele, pentru ca
imaginea caleidoscopicã a lumii sã
surprindã întregul evantai de evenimente
menite sã susþinã pulsaþia ºi concretul vieþii
ºi sã creeze impresia autenticitãþii realului
ºi a existenþei. Rodrigo, de exemplu, este
personajul-reflector care in-
troduce în lumea corridelor,
element care extinde
perspectiva prin sugestia
cercurilor concentrice din ce
în ce mai largi care deschid
cercul cunoaºterii. Este, apoi,
Bernardo Flores, personajul-
reflector care introduce în
viaþa indienilor papago
(„mâncãtori de fasole
sãlbaticã”). Acestor
reflectori li se adaugã
pasiunea pentru jurnalism a
Emiliei, pasiune care
motiveazã ºi uman ºi epic marea ei
curiozitate de a cunoaºte aceastã lume în
toate aspectele ei. La sfârºitul volumului
întâi, perspectiva epicã se deschide prin
dorinþa ei de a continua drumul în
jurnalisticã, realitatea, generoasã în
subiecte, oferind, deopotrivã, subiecte ºi
pentru personaj ºi pentru narator.
Adolescenta Emily se integreazã acestei
lumi din dorinþa de a o cunoaºte, dar ºi din
dorinþa de a-ºi face prieteni, de a empatiza ºi
socializa cu ceilalþi. Orfanã, crescutã pânã la
majorat în familia unei rude, Emily nu rãmâne
indiferentã la niciun gest de simpatie.
Manifestãrile ostile îi suscitã spiritul justiþiar
ºi fac din ea un apãrãtor al dreptãþii.
Maturizatã, din cauza încercãrilor vieþii,
înainte de vreme, cu certe calitãþi de lider, ea
îºi devanseazã vârsta prin modul înþelept ºi
grav de a înþelege relaþiile dintre oameni. În
lumea în care destinul a adus-o, când
descoperã existenþa unor grupuri rivale:
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Froggy&company, personajele negative,rãii,
ºi Jaguarii, personajele pozitive, ea se va situa,
dintr-un înnãscut sentiment al dreptãþii, de
partea celor buni. Jaguarii vor deveni, sub
influenþa ei, Prietenii dreptãþii, grupându-se
în jurul ei, recunoscându-i calitãþile.
În acest fel, Marina Costa introduce
un conflict de basm, constând în
confruntarea dintre bine ºi rãu.
Soluþionarea acestui conflict, orientatã spre
atragerea de partea binelui ºi spre
convertirea celor rãi în buni, dar ºi cãtre
pedepsirea celor rãi pune în evidenþã
viziunea optimistã a prozatoarei, viziune
necesarã într-un roman în care miza eticã
este subordonatã esteticului.
Din aceastã lume multicolorã, nu
lipseºte tema iubirii, temã urmãritã ºi
realizatã prin câteva cupluri: Emily-José,
Louise-Rodrigo, Antonia-Carlos, prin care
Marina Costa relevã alte vieþi în vâltoare,
vieþi pe care destinul le
supune încercãrilor pentru a
verifica trãinicia
sentimentului. Cuplul
Louise-Rodrigo ilustreazã
tragismul iubirii. Pentru
Rodrigo, nu numai viaþa
este o corrida, ci însãºi
iubirea, în numele cãreia
se sacrificã, având
generozitatea idealistului
inadaptat.
În volumul al doilea,
grupurile s-au clarificat,
eticismul este mai evident.
Imprevizibilã, dar având o tezã/motivaþie
în planul semnificaþiilor, care relevã
mesajul etic, rãmâne dorinþa Emiliei de a
se întoarce în patrie, un mod uºor po-
lemic al autoarei de a pleda pentru
dragostea de pãmântul în care te-ai
nãscut. Teza apare cu claritate: omul este
liber sã cãlãtoreascã, sã cunoascã alte þãri,
alte moduri de a înþelege viaþa ºi existenþa
ºi, încãrcat ca albina de polen de aceste
cunoºtinþe, este dator sã se întoarcã la
stupul lui...
Quod erat demonstrandum. Povestea
se încheie în spaþiul românesc, în care
Emilia se împlineºte alãturi de José,
valorificând mierea acumulãrilor sale. Nu
numai SUA este pãmântul fãgãduinþei ºi þara
tuturor posibilitãþilor. Întorcerea Emiliei
demonstreazã epic cã ºi România este þara
tuturor posibilitãþilor. Rãmâne ca cititorul
sã se convingã de frumuseþea poveºtilor de
viaþã ºi de adevãrul acestei idei...
67
 NOTE DE LECTURÃ
Sonia Elvireanu
CHEMAREA LUMINII:
UN AX INFINIT DE ANA PODARU
Ana Podaru este o poetã al cãrui suflu
liric dureros, dar plin de luminã, se revarsã
necontenit în cãrþile sale de la debutul din
2014 cu Firimituri de poezie pânã în
prezent. În patru ani a publicat ºase cãrþi
de poezie ºi un roman. Talentul sãu e
confirmat de premiile obþinute la
concursuri internaþionale de poezie ºi din
partea unor fundaþii ºi edituri. Este
membrã a Uniunii Scriitorilor Europeni de
Limbã românã.
Cel mai recent volum, Un ax infinit
(Contrafort, 2018), prefaþat de scriitorul
Dumitru Velea, este prima carte din creaþia
sa care mi-a cãzut în mânã. Reþin din
prefaþã semnificaþia titlului, „un ax infinit
al cãii ºi vieþii”, dupã cum reiese din
poemul omonim ce deschide volumul:
„atunci când conduci ºi te clatini/ ºi genele-
þi par ºtergãtoare de lacrimi/ ºoseaua devine
un ax infinit/ te-ntrebi când ºi unde te-ai
poticnit// piciorul apasã pe strânsa pedalã/
ºi-ai vrea sã ajungi pe miriºtea goalã/ dar
mâinile-þi strâng volanul cu sete/ pe gânduri
se pun întrebãri inconcrete// atingi
depãrtarea, te-opreºti, dar te miºti// în tine
e-o luptã ºi-ai vrea sã reziºti”.
ªi mai aflu de confruntarea dureroasã
a poetei cu o boalã necruþãtoare. Poezia e
balsamul sufletesc împotriva spaimei de
stingere, izvorul nesecat al vieþii prin care
sufletul luptã cu lutul în speranþa de-a
învinge, o trãire miraculoasã prin cuvânt.
La patruzeci ºi cinci de ani, Ana Podaru
trãieºte prin poezie, „scrie poezie ca ºi
cum ar respira”. E darul divin în
înfruntarea supraumanã cu o boalã
incurabilã, ce poate fi uneori învinsã doar
prin credinþã ºi trãire a sacrului din om.
În acest context, poezia sa, scris㠄cu
sânge din sângele ei”, devine litanie ºi cânt
dãruite vieþii, luminii, divinitãþii.
Versurile rimate, armonioase, sunt
concomitent strigãt visceral contra morþii,
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
imn vieþii, rugã în teribila înfruntare cu
suferinþã fizicã/sufleteascã, speranþã. Poeta
imprimã poemelor sale amprenta puternicã
a eului traumatizat de trãirea fizicã a rãului,
însã discursul liric nu se rosteºte doar la
persoana întâi, ci se înalþã în sfera
impersonalitãþii experienþei general-umane
tragice, convertind trauma intimã într-una
universalã. Vocea poeticã se ridicã
deasupra eului bulversat de suferinþã ºi
mãrturiseºte despre confruntarea cu
moartea din perspectiva poetului, devenit
conºtiinþã a durerii ca încercare pe axa
destinului uman.
Dialogul cu sine, cu divinitatea, viaþa
ºi moartea, adoptarea persoanei a doua sin-
gular cu valenþa unui eu liric impersonal ºi
limbajul metaforic ridicã versurile deasupra
biografismului, convertind poezia Anei
Podaru în expresie liricã a înfruntãrii fiinþei
cu rãul existenþial ce sapã în trupul fragil
în care încolþeºte lumina divinã: „Plugul
se-afundã adânc/ e vremea sã are, sã taie/
se-aude plãpânda bãtaie/ de inimã, þãrânã
mãnânc// ºi-mi curge prin vene izvor/ de
tainice gânduri rãmase/ e gheaþa stãpânã
pe oase/ se-aºterne pe mine covor// cuþitul
în carne mã taie felii/ ºi bobul de grâu
încolþeºte/ se-aude în mine cum creºte/
rãsare sub geamãtul pielii// las umbrele
nopþii pustii/ sub cer de luminã divinã/ mã
mustrã un petec de vinã/ rãmas pe un covor
de nãpãstii// privirea-mi ridic dintr-un spic/
sub ochii mãreþului soare/ ºi pâinea din mine
mã doare/ când lacrima curge pic-pic”.
Între luminã ºi întuneric, trup ºi suflet
se zbat într-o teribilã înfruntare, ambele
simt înfiorarea ºi spaima de necunoscut
pe pragul dintre lumi, dar niciunul nu
renunþã la speranþa vieþii ce pulseazã în tot
ce e viu în exterior. Poemul Când pãsãri
cad pare un cântec al morþii convertit în
dor de zbor.
(continuare la pagina xx)
 LECTURI
DISCREÞIA CA VALOARE
ªI DISTINCÞIE MORALÃ
Debutant întârziat în volum, d.
Alexandru Ciocioi era deja o prezenþã în
viaþa literarã, colaborator la principalele
reviste ale epocii, când ºi-a tipãrit prima
carte la… 53 de ani, dupã o copilãrie plinã
de griji ºi o adolescenþã marcatã de
interdicþia de a citi prea mult... Cu toate
acestea, poetul a înotat împotriva
curentului ºi a scris, ºi a citit, ºi s-a fãcut
remarcat de critici, poeþi ºi scriitori ca
Valeriu Râpeanu, Liviu Cãlin, Florentin
Popescu, Emil Lungeanu º.a. Ulterior,
ritmul apariþiilor s-a accelerat, ºi dupã 1996,
într-un deceniu ºi puþin mai mult de
jumãtate, ºi-a constituit o operã prin 11
volume originale. În fond, poetul nu avea
nimic de recuperat, ci trebuia doar sã
consolideze ºi sã nuanþeze o „voce” poeticã
perfect individualizatã.
Domnul Alexandru Ciocioi este un
poet atipic, chiar ºi pentru „generaþia
intermediar㔠(generaþia 70) care, într-un
fel, marcheazã ºi diferenþa specificã între
douã momente de referinþã ale poeziei
româneºti în secolul XX: generaþia 60, care
a readus creaþia liricã la rãdãcinile moderne
din perioada interbelicã (Nichita Stãnescu,
Cezar Baltag, Ilie Constantin, Gheorghe
Tomozei º.a.) ºi generaþia postmodernistã
a optzecismului. Aceastã deschidere
bivalentã, atât spre trecutul apropiat cât ºi
ca presimþire a unei posibile deveniri a
modelului poetic marcheazã întreaga
creaþie a autorului.
Volumul de faþã se deschide cu poemul
« Doamnelor cuvinte » în care autorul cere
imperativ vocabulelor sã « stea cu adevãrul
pe masã » ºi sã nu refuze « culoarea
inimilor » dacã nu vor sã fie îngropate «
într-o statuie stingherã,/ de vid... »
* Alexandru Ciocioi, Ecoul dintre gene (111 poeme
alese), ed. Betta, Buc., 2015
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Aureliu Goci
Prefaþatorul, d. Emil Lungeanu,
observã « o complicatã... chimie a
întâlnirilor între substanþe, uneori cu
aparenþã oximoronicã », precum în
versurile doi atomi iubind cenuºa/ vor sã
facã nuntã-n voi/ aruncânu-vã sãlbatic/
într-o lume – de apoi...
Poetul abordeazã o tematicã variat㠖
de la expresia dragostei la amintirea mamei,
de la sentimente adânc umane la poeme-
pastel, totul învãluit într-o metaforã
originalã, uneori dureroasã: Prieteni,/
ospãtaþi-vã cu mâinile mele!/ Buze de
dragoste/ vã aºteaptã pe fiecare deget...
(« Ospãþ »), sau: Nimeni nu a vãzut/
singurãtatea râzând!/ Sângele ei/ – de
piatrã-/ curge întotdeauna/ în afara
trupului (« Nimeni »)
Trebuie sã observãm cã, dupã debutul
plin de pregnanþã ºi recunoaºtere unanimã
din 1996, autorul a avut iarãºi o perioadã
de tãcere de aproape un deceniu, dar astãzi
bibliografia sa rãmâne impresionantã:
Anticarul de gesturi, Ed. V. Cîrlova, Buc.,
1996; Arborele de viu, Ed. Semne, Buc.,
2004; Ulciorul de cuvinte, Ed. Semne,
Buc., 2006; Pasãrea din secundã, Ed.
Semne, Buc., 2009; Fântânarul de vorbe,
Ed. Semne, Buc., 2009; Drumul ochiului,
Ed. Albanezul, Buc., 2010; Zborul din
clepsidrã, Ed. Universalis, Buc., 2011; Am
uitat sã vã spun, Ed. Amanda Edit, Sinaia,
2011; Am uitat sã vã spun, ediþia a doua
revãzutã, Ed. Granada, Buc., 2013.
Cu toate acestea, dacã urmãrim atent
titlurile, observãm cã autorul îºi polarizeazã
discursul poetic pe douã mari teme de largã
reverberaþie umanã: Timpul ºi Cuvintele,
acestea fiind ºi temele major – semnificante
ale generaþiei 60 ºi, respectiv, generaþiei
80, pe care autorul o premerge ºi o
anticipeazã. Poetul ºi-a cristalizat discursul,
69
care a devenit limpede ºi semnificativ, de
consistenþã metaforicã ºi o remarcabilã
cursivitate.
Aºa se face cã, deºi în versuri albe,
discursul se potenþeazã printr-o discretã,
dar relevantã incantaþie interioarã, cã,
pornind chiar de la titlurile cãrþilor,
eflorescenþa metaforicã amplã conþine ºi
conservã ºi universal semnificaþiilor.
Esenþial, autorul scrie o poezie a
prezenþei în lume a Bãrbatului (cu majus-
cule), dominante fiind erotica, dar ºi
meditaþia filozoficã ºi melancholia trecerii
ireparabile a timpului: „Existã un hotar/ la
marginea pleoapei/unde se terminã omul!/
Acolo e bine sã ne facem/ câte un pat de
zboruri/ ºi între cearceafuri de crini/ sã ne
aºternem cuminþi/ aºteptându-ne unul pe
altul.//Existã un hotar/ la marginea
pleoapei/ unde se terminã omul!// Numai
mâinile lui/ cu un neastâmpãr/ al firii/
trece într-un dincolo/ cioplindu-ne chipul/
în treaptã de zare/ pentru ca pruncii/ sã
meargã/ o luminã mai sus! („Hotar”)
Dupã cum se poate sesiza în poemul
citat, existã o incantaþie supra-textualã,
care impune ºi un fel de refren sau o
subliniere a temei principale pentru
rotunjirea semnificaþiei ºi, în acelaºi sens,
consecutiv, se cristalizeazã ºi un fel de
moralã sau de sentinþã concluzivã a textului.
Morala poate sã aparã chiar ºi în centrul
textului – iubirea/ respirã albastru – sau
în zona „necuvântului”, preluat de la
Nichita Stãnescu.
Autorul nu ajunge la formule reflexive
sau la autoexprimarea exprimãrii ca la
(urmare de la pagina xx)
Chemarea luminii:
Un ax infinit de Ana Podaru
Când trupul se adânceºte în infernul
suferinþei, sufletul cautã disperat o cale
spre luminã, refuzã moartea, regãseºte
fãrâme din paradisul originar al copilãriei
(Mã-ntorc la origini) ºi izvorul luminii.
Trupul e mãcinat de durere, pleoapele par
de plumb sub apãsarea încremenirii,
conºtiinþa e tulburatã de spaima frângerii
zborului. Strigãtul de disperare ºi jale a
eului îndurerat (Când pãsãri mor) se
converteºte în litanie ºi imn zborului
autentic (Lãstar de aripi).
Semantic, cuvintele se structureazã pe
douã paliere, ale vieþii ºi morþii. Primul e
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
postmoderniºti, ci continuã sã mediteze,
în sensul clasic, la condiþia poetului.
Câteodatã, în curgerera poemului, se simte
câte o inflexiune verbal arghezianã sau o
rãsturnare sintacticã specificã Maestrului
Cuvintelor potrivite, ca în acest
extraordinar poem de dragoste:
Întotdeauna/ mai avem o vorbã albastrã/
– nechematã ºi cast㠖 / o privire ascunsã
în sânge/ unde vântul nu ajunge …// mai
avem o luminã strãinã/ – neinvitatã la cinã
– / un somn cuminte de floare/ uitând sã
mai zboare …// Întotdeauna/ mai avem un
zâmbet de stâncã/ ºi-un vis cu putere de
încã … (Întotdeauna). Universul sãu po-
etic, de facturã confesivã ºi intimistã, ne
prezintã o lume a problemelor grave, dar
conturatã delicat cu precizie de bijutier.
Deºi cariera sa a început târziu, ea a
lãsat deja în urmã o îndelungatã activitate
literarã, poetul nu este cunoscut ºi apreciat
nici acum aºa cum ar merita ºi îl
recomandã cele 12 volume publicate. Nici
critica literarã nu s-a grãbit sã salute ºi sã
comenteze acþiunea poeziei în Cetate,
personalizatã sub chipul blând ºi înþelept
al lui Alexandru Ciocioi. Cu modestie ºi
multã discreþie, activ în publicaþii ºi în
mijlocul confraþilor, poetul este o prezenþã
stenicã, optimist, de un binefãcãtor
echilibru în turbulenta noastrã viaþã literarã.
ªi opera ºi personalitatea sa identificã ºi
performeazã un poet de drum lung, care,
oricând, poate sã ne surprindã cu noi creaþii
de rezistenþã ºi înalt nivel valoric.
Poarta operei sale rãmâne tot timpul
deschisã.
sugerat de metaforele: luminã, înger, aripi,
cer, pãsãri, fluturi, lãstar, floare, mac,
albãstrele, iarbã, struguri, frunze, râul,
fântâna etc.; al doilea de: plug, frig, gheaþã,
plumb, sânge, ciob, daltã, corbi, lamã,
pumnal, cuþit, sare, lacrimã, ploºniþe etc.
Poezia e zborul, darul prin care fiinþa
umanã transcende trauma vieþii, se
ancoreazã în sfera artei, e mântuire prin
cuvânt. În zbaterea dureroasã între viaþã ºi
moarte, curge neîncetat ºuvoiul vieþii regãsit
prin rostire poeticã, chemarea luminii ºi
revolta împotriva morþii. Iubirea poetei se
înalþã deasupra infernului suferinþei, ia forme
ºi tonalitãþi diferite, în funcþie de referent:
eu, iubit, divinitate, mamã, toposul natal,
reprezentanþii puterii. Astfel poezia Anei
Podaru e rând pe rând, bocet, baladã, litanie,
imn, meditaþie, satirã (cuibul de ploºniþe).
 OPINII DE LECTOR
SPIONUL RECIDIVIST*
Ca sã ajungi recidivist nu trebuie sã
fii, neapãrat, un infractor. ªi scriitorii care
nu se opresc dupã debutul lor editorial pot
fi consideraþi recidiviºti. Cum e cazul lui
Anton Gagiu – un prieten vechi, camarad
în înþelesul militar al cuvântului ºi investitor
în himere numite cãrþi scrise ºi publicate
pe speze proprii, ca ºi mine.
Subiectele care-l prind cel mai bine s-au
dovedit cele detectivistice,
ca sã nu zic nici de policier,
nici de spionaj, deºi chiar din
titlu (Destin de spion),
actualul volum, care-i
succede celui intitulat „Spion
la doi stãpâni” (din care...
decurge), divulgã despre ce
fel de story e vorba.
Eroul (acelaºi) Matei
Caspian, angajat al SSE
(cãpitanul avansat maior la
încredinþarea unei noi misiuni
de grad zero peste hotare,
despre care ºeful sãu,
generalul.... Plavicescu spune cã e ordonatã
chiar de „capo di tuti capi” CC al PCR)
este... cules de acasã, de lângã mama sa ºi
trimis, via un curs de iniþiere, direct în
viesparul occidental. Nu înainte de a trece
pe la o adresã a unei iubiri rebele cu fosta
colegã de filologie (Gabriela Grecu, pe care
o bãnuia a fi agenta Svetlana Marinova ori
Olga Semionova sau Janine Uliane), unde
aflã de la mama aceleia cã a... defectat ºi a
fost condamnatã la detenþie pe viaþã.
Auspiciul sub care pleacã ºi el la drum
cu bilet doar pentru dus ºi cu acte pe numele
ªtefan Juverdeanu. Ajunge din Ungaria în
Cehoslovacia (gazda de la Plzen îi oferã ºi
o paginã de intimitate pentru destinderea...
cititorilor) ºi din „conservã în conservã”
(oamenii de legãturã ai agenþilor) ajunge în
Austria (Linz, Salzburg) unde trebuie sã
facã faþã tentaþiilor sexy ale
* Anton Gagiu, Destin de spion, Ed. Tritonic,
Bucureºti, 2018
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Nicolae Rotaru
contrabandistelor italiene, precum focoasa
Giliola. Þelul însã îl constituia Munchenul
ºi de acolo postul de emisie RF, în care
lucrau Elefterie Grãmãticu, Valeriu
Frangulea, Vasile Þurcanu, Petre Gore, ºi
soþii Mariana Lovin, Victor Iernescu,
indezirabilii Bucureºtilor, cei ce bãgaserã
spaima în dictatorii comuniºti români. (Cine
face decriptãri gen „Europa liber㔠Monica
Lovinescu, Virgil Ierunca, e
liber s-o facã, autorul
echidistanþându-se epic de
acestea!)
Pentru îndeplinirea
misiunii, are loc o
recunoaºtere, o revenire ºi un
popas la Viena (gazda Erika
Sikorsky, la fel ca ºi
cehoaica e darnicã ºi
sentimentalã), uzul altei
identitãþi (Helmut Beker) ºi
prima acþiune: o schilodire a
primei þinte, pusã la cale ºi
plãtitã de el, dar produsã de
altcineva. A doua, fiind în Danemarca, se
produce ºi aceea, cu anumite peripeþii, sub
aceleaºi circumstanþe ciudate ºi
misterioase. Urmeazã Parisul, unde-s
cãutate celelalte patru þinte, dar unde e
gãsitã ºi fosta colegã de ºcoalã Gabrielei
Grecu, acoperita din SSS (cu care
hotãrãºte sã þinã legãtura codat ºi pe care
s-o ajute sã-i trimitã un mesaj mamei),
dar unde-l cautã ºi austriaca Erika.
Þesãturi erotico-eroice greu de ignorat.
Dinamism tematic antrenant. Încercare de
atentat în cabina telefonicã, acþiuni
paralele, contrafilaj, verificãri. Acþiuni
agresive, transformate în apãrarea
victimei. Legende, planuri, operaþii.
Interferenþa serviciilor secrete. Gloanþe,
urmãriri nocturne, miºcarea sacilor cu
bani. Suspans. Supravieþuire. Meandre.
Metode. Reþea. Chei. Gãselniþe.
Compromisuri.
(continuare la pagina xx)
71
 NOTE LA LECTURÃ
Angela Nache Mamier
FORÞA VIE ªI DISTINCÞIA
CUVINTELOR SIMPLE*
Criticul Ionel Bota se exprima în revista
Arca, nu demult, într-o cronicã literarã în
care Alina …este apreciatã judicios: «… simplitatea este cea care contribuie la
poezia pe care ne-o propune volumul Cu
faþa la stradã (Cluj-Napoca, Editura
„Grinta!”, 2015, 80 p.) este resorbitã. Dar
conºtiinþa (liricã) e mereu în stare de
veghe, viaþa de-acum (ºi de-aici) e doar
platforma refugiului, cum decorul
crispãrilor tragice e acest cotidian anost,
agrest, climat sulfuros ºi adiacent, cât se
poate, realului degringoladei în care tot mai
anevoios ne miºcãm noi toþi. E un entuziasm
reþinut în toate descinderile eului liric, doar
luciditatea e însoþitoare a mirajelor
adnotãrii. Un soi de decepþionism frivol
întreþine alura vag persiflantã a
confesivului, revirimente colocviale
supureazã în translucidul convenþiilor
temporalitãþii »(…)
Simplitatea ºi pudoarea autoarei au
farmec, atrag o formã de respect: Aníma:
„Prin fereastra deschisã/se vede apusul/ce
isprãveste orele luminii/ºi-ai zice cã forþa
lui/stã în detalii./Îþi rãman gânduri spãlãcite
pe buze/te bucuri când capeþi / aºa,/o ºi
mai multã viaþã./
Umilinþa înfrumuseþeazã, naturaleþea e
eleganþã. Cartea se impune printr-o
bonomie ºi o modestie care sunt evidente:
Mitul creierului mic: „Prin fundãturile
minþii/stau vremuri tulburi ºi învãþãm tot
mai puþin /din momentele de fericire. /Ne
sunt ochii coborâþi /sub respiraþia grea/ºi
cine e mic /va merge sã plãteascã.
Poeta pãtrunde direct fãrã ocoliºuri în
univers, suprimã timpul, lumineazã
eternitatea. Simplitatea vine din inimã ca ºi
adevãrul care este punctul ei de plecare
pentru veritabilul ei umanism. Simplitatea
pânã la austeritate, gravitatea versurilor
sunt considerate de Axel Oxenstiern în
* Alina Marieta Ion, De aici, direct în Paradis,
Editura Brumar, 2018
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
cartea sa « Reflecþiile despre simplitate »
ca « din toate dispoziþiile spiritului,
fericirea unei vieþi ». E ºi cazul autoarei ca
ars poetica.
Adevãrata elocvenþã este concisã, se
exprimã în puþine cuvinte a cãror ordine,
simplitate ºi vivacitate atrag stimã cãci este
mereu de esenþã nobilã: 403: „ ºi un galben
pal se întinde/în jur, pe feþe zbârcite. /Se duce
lumina,/umbrele se ajutã între ele/sã se ridice/
se îmbrace./ Se adânceºte durerea.”
Viaþa ordinarã nu e mereu uºoarã, ori
posibilã, poezia încearcã sã spele ori sã
decoloreze din intensitatea tensiunilor,
poeta fiind adepta unei forme econoamã,
seacã, fãrã fiorituri, fãcutã din notaþii care
devin aforisme pe alocuri.
Tânãra autoare evitã adesea din
pudoare ori timiditate(ori pe alocuri din
stângãcie), de a utiliza pronumele personal
EU. În acest fel emoþia circulã direct de la
poem la lector, lãsând autorul discret în
umbrã, îndepãrtat: Oglindire: „Necãutate
de cineva/amintirile vor trece prin sitã/toate
lucrurile care sunt în timp./Lumi topite de
singurãtate/vor curge în cascade.
Un poem foarte reuºit, utilizând
arborele genealogic, tragedia unei pierderi
familiale importantã(cartea fiind dedicatã
lui Stanca), datinile, durerea ascuþitã, pe
fond de ritual de despãrþire folcloric, un
realism amestecat cu magia, (care este un
adevãrat anestezic), este dovada unui
registru poetic mai amplu, simfonic, care
ar trebui exploatat cu mai multã insistenþã:
Destin: „Te-ai nãscut într-o mare
singurãtate /ºi-ai trãit tot aºa. /Într-o zi, /
pãdurea rece te-a strigat pe nume/ºoptit,
ca sã nu s-audã-n cer. /Ai tresãrit de
bucurie, /ºi-ai mers, ai mers /panã când ai
ajuns /chiar în inima ei./ Acolo ai
descoperit un lacãt încuiat /pe-o ladã veche
de zestre /zvârlitã cât colo, înspre rãsãrit,/
ºi sub privirile tale /s-a sfãrâmat în mii de
 bucãþi./ Înãuntru, o cruce de lemn, /o
sticluþã cu mir, mãrgele înºirate pe aþã de
tutun, /agrafe negre de pãr /un pieptene de
os, oglinjoarã rotundã/ înghesuiau o cutie
de tãmâie /ºi un pachet cu lumânãri /în
lungul lãzii. /Într-un colþ stãtea cãmaºa
neînfloratã/din cânepã sãlbatecã,/ai clipit
încet ºi ai înþeles./Ceea ce trebuia s-a fãcut/
nimic n-a mai fost strãin.”/
Poem ce demonstreazã un talent liric
forte, o singularitate care meritã exploatatã
ºi continuatã, care meritã încercarea de a
decripta în continuare codurile, unei
tonalitãþi între griul vieþii (sursã de blocaje,
între pereþi de piatrã) ºi verdele vieþii
(contemplarea naturii, care o resurseazã
pânã la extaz). Cãci pânã la urmã destinul
trebuie trãit, în ciuda incoerenþelor,
violenþelor, obstacolelor pe care fiecare le
întâlneºte, cu fricã cu tot, ce sãlãºuieºte
în fiecare dintre noi).
Cu noaptea-n cap: „S-a terminat
toamna/norii mijesc prin griul lor o ninsoare,/
e frig mamaie/ nu te mai gãsesc printre atâtea/
morminte strãine,/ Bate vântul ºi-mi pãtrunde
în oase./Mã uit în jur sã-þi vãd numele scris/
pe o cruce de lemn lãcuit/dar simt numai /
cum orbecãie/ºi mã trag de ºireturi,/la
picioare,/trei cãþei nãscuþi ieri,/ziua târzie de
toamnã/când ai scãpat în sfârºit/de pe aici./
Mãcar spune-mi te rog,/te mai doare?
Cuvintele o fascineazã, ce se întâmplã
în sine când interogaþiile se transformã în
imagine, o emoþie, o idee? Autobiograficul
se gãseºte în modul de a interpreta,
scenariza evenimentele ºi sentimentele ce
pot decurge din dragoste, tristeþe, doliu,
lacrimi: Callipteris: „Se fãcuse ziuã /ce
bine,/mai trecuse încã o noapte./Cam un
sfert de ceas/ai stat cu înfãþisarea /unui
bãtrân serios /apoi te-ai aºezat într-o parte./
Te prefãceai cã nu auzi nimic/dar îþi jucau
(urmare de la pagina xx)
Spionul recidivist
Alergãtura spionului prin lume este
ca a unui bãtrân pensionar prin
Colentina. Spionul lui Gagiu ajunge în
Italia (chiar în exotica insulã Capri)
pentru a o gãsi pe Giliola, dinte sau rotiþã
în angrenajul mafiei macaronarilor, la
care cere ajutor. Din nou la Paris dã
peste un fost coleg (Petre Holeleu) care
a trecut în tabãra adversã. Retur italian.
Acoperire de poºtaº. Intenþii
matrimoniale cu Gabriela. Misiune din
partea Mafiei. Frãþie cu dracu. Bani,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
în cap ochii /ºi mã trãgeai de mânã strâns/
ca sã-þi vãd în pupilã /lumea lor. Mi-ai zis
într-o soaptã,/înghiþitã cu bule rãtãcite de
aer,/câteva cuvinte, frânte/ sã ºtii cã acolo
n-o sã mai fie întuneric, nici frig!/ªi când
pe obraji þi-a plutit un zâmbet larg ai
conchis/tu ai vãzut cum aratã o sânzianã!?”
Dragostea este element declanºator de
scriiturã ºi de reînnoiri existenþiale. Poeziile
devin puncte de reper stabilizatoare, ne
redau esenþialul a ceea ce suntem: Timpul
goanei: „Cearºafuri curate de batist /þi se
lipesc de trup /transpiri/ e iarnã sau e
primãvarã?/ îþi aduci foarte bine aminte /
de prima mireasmã /a vieþii /zâmbeºti în
pernã/ priveºti marea /cu valuri însufleþite
/ce mãturã plaja./Se lasã seara/ încep apoi
sã iasã din ea/peºtii-n agonie,/moartea nu
devine viaþã.»
Licenþiatã a Academiei de Studii
Economice din Bucureºti, Alina Marieta Ion
are o activitate literarã bogatã, câºtigatoare
de concursuri de creaþie, premii de poezie
diverse, apariþii numeroase în diverse
almanahuri ºi reviste de literaturã sub egida
USR, autoare a mai multor volume de
poezie(volum de poezie, debut, „Cu faþa la
stradã”, Editura Grinta, Cluj, 2015; volum
de poezie, ”Mãrgele de nisip”, Editura
Eurostampa, Timiºoara, 2016; volum de
poezie, „De aici, direct în Paradis” Editura
Brumar, Timiºoara, 2018.)
Aceastã economie de cuvinte care
caracterizeazã acest volum are rezonanþe
profunde ºi universale. Viaþa o face sã scrie,
viaþa ei ESTE în mãsura în care o poate
imagina. O fascineazã cã tot ce trãim într-
o viaþã poate reveni într-un flash de zece
secunde, în orice moment, ºi se poate
întinde pe paginile unei cãrþi de poezie,
amestecând autobiograficul cu reveria,
cum este cazul în acest volum enigmatic.
desfrâu, pendulãri între douã iniþiale G:
mafioata Gigliola ºi agenta Gabriela.
Un epilog ca un happy end în care cei
doi agenþi acoperiþi, pe douã fronturi se
repatriazã ºi-ºi leagã destinele la vedere.
Promiþând (mamei Gabrielei care-ºi
aºteptase fiica aproape 20 de ani) cã nu
vor mai pleca, ca ºi când viaþa de ofiþer de
informaþii mai aparþine celui ce o are ºi care
se deruleazã din misiune în misiune.
Într-un cuvânt, o carte de o alerteþe
refriºantã, de o simplitate ºi o logicã ce
faciliteazã o lecturã agreabilã, un text ex-
otic ºi misterios, o interferenþã epicã ºi
acþionalã cu scrierea precedentã, o saga
pasibilã de (altã) recidivã, pe care o aºteptãm.
73
 POLEMICILE EMINESCIENE
Nicolae Georgescu
„ROMÂNUL” CONTRA „TIMPULUI”
23. Bucureºti, 17/29 Florar 1882 (mai
17-18, p.329). Editorial. Rãspunde, aluziv,
articolului /”«Pseudo-Românul» ne
cere…”/ din T.,16 mai 1882 (O.XIII,
p.117-120). Aminteºte ºi de reformele lui
C.A.Rosetti pentru îmbunãtãþirea soartei
þãranilor, cãrora M.E. le opune „teoria
autohtonismului”, ºi pe care Parlamentul
le respinge. M.E. cere „Ordinul cânepei”
ºi instigã þãranii la revolte, ca cea a lui
T.Vladimirescu. Textul in extenso:
„E rãu de-a nu avea principie. E ºi
mai rãu de-a profesa fãrã nici o credinþã
oarecare principii. Acest adevãr, de mult
deja dovedit, ni-l aduce aminte atitudinea
opoziþiunii în faþa uneltirilor a cãror
victimã a fost sãtenii din Ilfov ºi Vlaºca.
Dupã publicarea lucrãrii d-lui Millo
asupra stãrii sãteanului, opoziþia, pretinsã
conservatoare, începe a azvârli guvernului
cele mai aspre acuzãri pentru cã nu se-
ngrijeºte de binele ºi fericirea sãtenilor.
Organul de cãpãtâi al conservatorilor merse
pânã a nãscoci teoria autohtonismului ºi-a
pretinde cã guvernul nu face nimic pentru
sãteni fiindcã clasele dirigente sunt
compuse de strãini, vrãjmaºi ai
naþionalitãþii ºi-ai poporului român.
Numele ilustru al lui Tudor Vladimirescu,
liberatorul þãrii de domni strãini, de câte
ori nu fu el invocat! „Ordinul cânepei” fu
proclamat ºi îndemnuri pe toatã ziua se
fãcurã poporului spre a imita pe domnul
Tudor, numai în aceastã privinþã.
Þãrãnimea se gãsea, dar, dupã organul
conservatorilor, într-o stare anormalã,
suferinþele erau ajunse la culme ºi la
cataclismul aproape de-a izbucni.
Mântuirea nu putea fi dobânditã decât
prin îndreptarea clasei rurale. Pe când
conservatorii astfel vorbeau, fostul
ministru de interne publicã mai întâi ºi
apoi prezintã Camerei douã proiecte de
lege care aveau ca scop de-a ocroti pe
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sãteni în contra revoltãtoarelor abuzuri
denunþate de d. Millo, aprobate ºi
confirmate de Timpul, în contra abuzurilor
ce izvorau din legea tocmelilor agrare ºi
din cârciumile de prin sate. Ministrul cere
totodatã concursul tuturor pentru ca acele
legi sã fie cât mai bune ºi mai ne-ntârziat
votate. Guvernul rãspunde, dar, prin fapte
la apelurile ce i se fãceau, denunþã ºi el în
mod oficial rãul ºi propune mijloacele de-al
vindeca. Ce fãcu partida care pretinde cã
guvernul nu face nimic pentru sãteni,
fiindcã e compus din strãini? Ce fãcurã
cei care asemuiau situaþia de azi cu cea
de la 1821? Ce fãcurã cei care invocau,
ca singurul mijloc de scãpare, un Domn
Tudor care sã scape þara? Ce fãcurã cei
care propãvãduiau cã miniºtrii statului
român meritã ºtreangul pentru nepãsarea
lor faþã suferinþelor sãtenilor? Fãcurã ceea
ce totdeauna au fãcut cei ce n-au nici un
principiu. Vãzând cã le scapã din mânã
motivul de-a mai agita ºi acuza pe dreptate,
se întrunirã, se sfãtuirã ºi hotãrârã ca, cu
puteri unite, sã opreascã a se face reformele
ºi îmbunãtãþirile ce se propuneau de guvern.
Mulþunitã acestei împotriviri, legea
tocmelilor agrare fu sluþitã. Legea
cârciumilor fu înmormântatã în secþiunile
Camerei. Mai mult: ministrul care le propuse
fu numit agitator socialist. Unde e logica
acestei urmãri? Unde e înþelepciunea, unde
e mai cu seamã patriotismul? Când guvernul
nu propunea nimic, era bun de spânzurat.
Când propune, fu numit socialist. Cum se
împacã aceste stranii atitudini ale
opoziþiunii, ºi mai cu osebire cum se
legitimeazã ele? Rãspundã la aceste
întrebãri proprietarii inteligenþi ºi bãrbaþii
care vor într-adevãr ordinea publicã, cãci
uneltirile ce au adus zilele trecure pe sãteni
la Bucureºti spre a cere o nouã loviturã de
stat sunt fapte de-acelea pe care interesul
public ºi-al existenþei statului cer de-a se
 lãmuri cu-un moment mai nainte. Suntem
în momente grele ºi foarte gingaºe. În
mintea sãtenilor s-au sãdit idei de
provenienþã strãinã, idei periculoase pentru
stat, din toate punctele de vedere. Asicuraþi
suntem cã, uneltirea fiind acum demascatã,
chiar cei cari au fost victimele ei o vor
înfiera. Asicuraþi asemenea suntem cã
ordinea materialã nu va fi acum tulburatã.
Dar nu e mai puþin adevãrat cã o idee
nefericitã a posedat un moment inimile mai
multor mii de sãteni. Aceasta impune tuturor
celor ce-ºi iubesc patria, datoria de-a lucra
ca lumina sã se facã ºi uneltirile sã fie
înfierate în presinte pentru viitor. »
N.B. De 10 mai 1882 liberalii au
organizat în Bucureºti o mare sãrbãtoare
pentru aniversarea unui an de la declararea
regatului. Cu aceastã ocazie s-a adus de la
Craiova stindardul lui Tudor Vladimirescu,
într-o procesiune specialã (B.P. Haºdeu,
amãgit de Gh. Chiþu cã va fi primit în
Parlament, este ºeful delegaþiei care
primeºte acest stindard ºi-l va depune în
Muzeul Militar din Bucureºti). Partidul lib-
eral, devenit Partidul Naþional Liberal, ºi-l
adjudecã pe Tudor Vladimirescu drept
simbol ºi chiar reprezentant istorric al sãu.
În acelaºi timp, însã, în Parlament Mihail
Kogãlniceanu interpeleazã Guvernul în
privinþa petiþiei þãranilor din Ilfov ºi
Teleorman care cer pãmânturi din
domeniile statului în virtutea legii
însurãþeilor. Aceastã lege a fost datã de
liberali dupã Rãzboiul de Independenþã ºi-i
ajuta pe veterani sau rudele acestora sã-ºi
întemeieze cãmine noi în Bãrãgan ºi alte
spaþii libere; a fost, din pãcate, o lege care
a dat loc la numeroase abuzuri, sporind
corupþia administrariv㠖 ºi s-a spus de
multe ori cã erau împroprietãriþi de obicei
agenþii electiorali ai liberalilor, «vagabonzii
oraºelor» care acceptau politica liberalã,
etc.; condiþia care li se punea era sã se
cãsãtoreascã, iar statul le dãdea pãmânt,
plug, car ºi animale. Mulþi þãrani vor sã
asiste, acum, la lucrãrile Parlamentului, dar
nu sunt lãsaþi sã intre în Bucureºti. Timpul
are articole incendiare, instigând la revoltã
ºi publicând chiar o poezie în vers popular
în care este invocat Tudor Vladimirescu
sã dea la o parte „fanarioþii” a doua oarã.
În acest context Românul polemizeazã
foarte aspru cu organul Partidului Conser-
vator, având argumente politice ºi ducând
discuþia spre zona politicii de actualitate.
24. Bucureºti, 18/30 florar 1882 (mai
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
19, p.337). Primul editorial. Alege pasaje
din articolele eminesciene care cer
înfiinþarea „Ordinului cânepei”, ºi apoi
rãspunde articolului /”«Pseudo-Românul»
ne cere…”/, din Timpul, 16 mai 1882. Îl
acuzã pe M.E. cã falsificã istoria citind
proclamaþii ale lui T. Vladimirescu
neautentice. Citeazã, la rândul lui, acte de
arhivã care dovedesc cã T. Vladimirescu
s-a ridicat împotriva „boierilor pãmânteni”.
De asemenea, acte de arhivã care
dovedesc cã aceºti „boieri pãmânteni” în
unire cu fanarioþii cereau intervenþia
armatelor strãine în þarã pentru a-l anihila
pe T. Vladimirescu: „Aºadar este bine ºtiut
ºi invederat cã Tudor a fost silit sã facã o
revoluþie pentru ca sã scape poporul de
jaful boierilor uniþi cu strãinii…”. M.E.
va rãspunde în articolul /”Dar dulci, nobili
ºi politicoºi…”/ (O. XIII, p.122-124).
Citat in extenso din Românul, 19 mai
1882: « Revoluþiuni a provocat totdeauna
ºi pretutindeni partita conservatoare. Dupã
ce a provocat o revoluþiune de sus în jos,
revoluþiune de jos în sus cere ºi luptã acum
sã facã. Acest dureros adevãr, bine ºi
necurmat l-a dovedit prin cuvintele, prin
scrierile ºi prin faptele ei. În interesul
naþiunii însã datori suntem sã mai
prezentãm câteva dovezi. Arãtarãm mai
deunãzi publicului cum cei din aceastã
partitã, în datã ce vãzurã cã sãtenii din
Ilfov ºi Vlaºca cer, în numele principelui
Cuza, sã li se dea plmânt tot ca la 1864,
fãcurã din nou apel, scriind la 12 mai: „
Dacã am fi la începutul acestei sute, la
1821, bunãoarã, miºcarea ar fi avut un
caracter mai pronunþat” Încã de la 18
aprilie ei mai scriseserã în Timpul: „Dar
ºtie dl. C.A. Rosetti cã asemenea lovri ar
putea preface grãdinile de virtuþi ale
partidului sãu în drpdini pendente, dar nu
care ale Semiramidei, ci atârnând de
felionare?” (…) Sã constatãm bine ºi sã
lãmurim pe deplin. Dacã boierii de la
Timpul sunt sinceri, pentru ce au falsificat
chiar aici petiþiunea cãtre Poartã? Textul
nu este cum îl reproduce Timpul, ci se zice:
„durerile ce le suferim din pricina
dregãtorilor pãmâneni în unire cu cei dupã
vremiri trimiºi strãini domni stãpânitori. P-
aceºti dregãtori noi i-am putea numi de rãi
– uneltitori ºi tirani ai noºtri, ca unii cari s-au
unit a lucra nedreptãþi împreunã cu cei de
acum strãini domni.” Prinºi aici în fals,
datori suntem a-i mai demasca amintind
faptele lor sub Tudor, pe care acum numai
75
pentru îndemnul revoluþiunii de jos în sus
îl aprobã ºi-l adopt. În cartea boierilor
cãtre slugerul Tudor de la 30 ianuarie 1821
ei îl acuzã c㠄sminteºte pe locuitori” ºi
zic c㠄de nu se va supune, osânda morþii
îi va fi grozavã ºi cumplitã, ca un turnãtor
ºi-amestecãtor de liniºtea publicã.”
(Condica arhivei, No.88 ºi 335). „Prea
cinstiþi boieri, le zice Tudor, de sunteþi
pãrinþi ai nordului, precum ziceþi, cea de
slugã a mea socotealã este aºa: d-acum
aveþi vreme a scãpa de hula tuturor
neamurilor ºi sã vã faceþi patrioþi adevãraþi,
iar nu vrãjmaºi ai naþiei, precum aþi fost
pânã acum”. În jalba lor cãtre Poartã
aratã cã scopul lui Tudor este ca þãranul
„sã rãmânã slobod de supt supunerea
Domnilor ºi-a boierilor. Socotim fapta
numitului, drept urmare, tâlhãreascã”.Într-o
scrisoare a boierilor cãtre dragomanul
Porþii gãsim apelul lor la invasiune: „Þara
are trebuinþã de un braþ puternic ºi înalt ca
sã mântuie norodul, d-o asemenea goanã”.
La 2 februarie trimit scrisoare cãtre Pini,
consulul rus, în care spun „nenorocirile
ce le aduce fãcãtorul de rele Tudor
Vladimirescu” ºi-l înºtiinþeaz㠄cã vor fi
siliþi a chema în ajutor pe unii din paºi, dar
nu fac acest pas fãrã a consulta pe
Excelenþa Sa”. (Condica…nr.123). La 18
martie 1821 boierii „îndrãznind a se pleca
cu umilinþã la picioarele împãratului
ruºilor” zic între altele: „În numele lui
Dumnezeu, Sire, fie ca umanitatea M.V.
Imperiale sã nu sufere stingerea nenoricitei
noastre patrii, proteguitã de M.V. ºi de-
aceeaºi religiune cu dânsa. Binevoiþi a
ordona intrarea puternicilor voastre oºtiri
în nenorocita þarã a suferindei Românii,
care se aflã în cel mai mare pericol”.
Aºadar, este bine ºtiut ºi învederat cã Tu-
dor a fost silit sã facã o revoluþiune pentru
ca sã scape poporul de jaful boierilor uniþi
cu strãinii. Este pe deplin constatat cã
boierii au fost contra celui care reclama
dreptatea, cãci tâlhar il numeau, cu moarte
îl ameninþau, ºi la strãini fãcurã apel ca
sã vie sã le redea privilegiile. Este
învederat c-au fost pentru privilegii, cãci
toþi ºtiau cã ei, care acum se laudã c-au
autorizat pe Tudor sã perceapã de la toþi
fãrã osebire, au mãnþinut privilegiul pânã
acum câþiva ani, când noi îl sileam „sã
dea autorizare de-a se percepe dãri de la
toþi, fãrã osebire”. ªi încã ºi acum câte
dãri care nu sunt egale! Este, în fine, bine
ºtiut c-au fost contra dreptãþii, cãci de la
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
1821 Tudor a fost acuzat de dânºii care
au guvernat necurmat þara, ºi nu l-au
lãudat decât acum, când veni petiþiunea
sãtenilor din Vlaºca ºi Ilfov sã cearã moºii,
ºi cãrora le spusese Timpul cã trebuie sã
facã funii de cânepã pentru gâturile celor
de la Românul. Lãmiriþi cu toþii în acest
punt, sã urmãm cercetarea pentru a ne
lãmuri din ce în ce mai mult. Precum
constatt e cã pretinºii conservatori au fãcut
revoluþia de sus în jos de la 2 mai 1864,
tot astfel putem deja a începe a constata
cã ei au lucrat ºi lucreazã pentru a provoca
revoluþia de jos în sus, cu toate luptele ce
facem ºi-acum necurmat pentru a-i
descepta ºi a-i face sã voiascã sã caute
spre naþiune ºi cu dânsa ºi printr-însa sã
fie fericiþi.(…) Aºadar, legile au fost ºi
sunt bune; aºadar calomnii au fost
plângerile sãtenilor ºi actele autentice cã
jefuitoare au fost ºi sunt acele legi. Aºadar,
calomnii sunt ºi contractele de jos care s-
au publicat (…). Sã vazã însã lumea ce
fãgãduiþi voi tuturor claselor ºi sãtenilor
în ziua de 18 aprilie:”Ce cestiune agrarã
putea exista în adevãr când clase
dominante foarte puþin numeroase se
întemeiau pe baza largã a unui numeros
popor? Piramida avea temelille largi ºi
vârful ascuiþit, mulþi dedesupt, puþini
deasupra, ºi de-aceea mergeau bine ºi cei
mulþi dedesupt ºi cei puþini deasupra; de
aceea pe atunci boierul numãra banii lui cu
baniþa iar þãranul pe ai lui cu cãciula”. /
N.B. în textul eminescian: cu cãuºul.
Citeazã interpretativ pentru cã vrea sã
lanseze comparaþia piramidã-cãciulã, pe
care o va folosi redundant de acum înainte./
Aceastã piramidã, cu vârful ascuþit, pe
care cei puþini ºedeaþi deasupra ºi vã
numãraþi banii cu baniþa, este cea mai mare
provocare la rãscoalã pentru toate clasele,
precum este ºi aceea cu proprietatea ºi starea
sãtenilor dinainte, Regulamentul organic
contra cãruia s-a ridicat poporul cu d. Tu-
dor, negreºit din cauzã cã pline de bani erau
cãciulile lor. Care proprietar mai poate primi
azi starea proprietãþii dinaintea
Regulamentului? Care om din aceastã þarã
mai poate primi astãzi acea piramidã
compusã din cinci milioane de oameni pe
capul cãrora sã stea ºi sã porunceascã ce
vor binevoi d-nii Lascãr Catargiu, Lahovari,
Theodor Rosetti, Eminescu, Manu, Volenti,
Holban, Nicolaidi, Drossu, etc.?
N.B. Observã citarea lui M. Eminescu
între ºefii partiduluiu conservator.
 NOTES
Simona Cioculescu
2011
31 ianuarie. Cap ameþit toatã ziua, cu
toate cafelele bãute. La Muzeu, zi obiºnuitã.
Am citit din Eminescu (publicisticã),
pentru un al doilea volum selectiv. Acasã,
Barbu sus, la el în birou, lucra. Seara,
telefon de la Alexandru George. S-a operat.
Vede foarte bine la distanþã. Mai prost de
aproape, prea clar. I s-a spus sã aibã
rãbdare. Îi vor da ochelari peste o
sãptãmânã. E obsedat de Liiceanu, cã e
ipocrit. Ar fi spus, cã e dintr-o familie
sãracã, dar nu e aºa. De unde o ºti? Cã îl
frecventa pe Henri Wald, unde l-ar fi
cunoscut pe Noica. Dar cã nu spune nimic
despre Wald. ªi la precedentul telefon tot
asta ne-a spus. Mi se pare cã Liiceanu a
refuzat o ofertã de publicare a romanelor
lui. A fãcut fixaþie pe Liiceanu. Mi s-a plâns
cã a cheltuit foarte mult cu analizele în
vederea operaþiei. Pe la 21,30, telefon de
la George Virgil Stoenescu. A vorbit cu
Barbu. I-a plãcut mult cartea lui Radu
Cernãtescu.
1 februarie. Ger, ceaþã, apoi a ieºit
soarele. În Egipt continuã confruntãrile
între rãsculaþi ºi oamenii lui Hosni
Moubarack, morþi-rãniþi. Azi a murit
mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania,
„leul Ardealului”. Urma sã împlineascã 90
de ani, pe 18 martie. Dupã amiazã, telefon
de la Pavel Chihaia. Lucreazã la un volum
cu desene, strânse de el de-a lungul anilor,
de la prieteni pictori, plus articole de-ale
lui despre diverºi plasticieni. O sã-i aparã,
în curând, la Constanþa (la ed. Tomis)
opera integralã în ºase volume. Ne rezervã
o serie prin Nicu Decu. Regretã cã a plecat
din România. Nu s-a adaptat în Germania,
nici limba n-a prea învãþat-o ca Moussy.
Ea e perfect adaptatã. Nu prea are prieteni
la München. Nu mai cunoaºte noii scriitori
din România sau din Germania. I-am spus
cã toþi ne oprim la un anumit moment din
sincronizare cu prezentul ºi ne orientãm
spre trecut. Dupã Pavel, telefon de la
Simona Grazia Dima. Vineri, la ora 16,
avem ºedinþã a PEN Clubului. Nu ºtiu dacã
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
mã duc. E foarte frig, ger chiar, de vreo
10 zile. Meteorologii tot anunþã încãlzirea
vremii – dar nimic.
10 februarie. Barbu a fost de
dimineaþã, la Dumitru Þopa, tot în
Cotroceni stã, în blocul de lângã podul
Cotroceni, unde locuieºte ºi ªtefan
Agapian. I-a dus un exemplar din ediþia
bibliofilã Panait Istrati, în care am
cuprins ºi un apel al lui Istrati, de fapt o
scrisoare deschisã trimisã pe 19 mai
1931, ziarului „Ancheta”, în legãturã cu
modificarea adusã de guvernul Iorga
constituþiei printr-un decret lege referitor
„la puterea lateralã a prefectului
administrativ”. Scrisoarea provine din
arhiva avocatului Corneliu Rudescu ºi
mi-a fost dãruitã de domnul Dumitru
Þopa. Cât a stat în vizitã, Barbu a vãzut
un film cu Tudor Þopa, vorbind despre
Radu Petrescu, probabil de la rotonda
dedicatã acestuia, la Muzeu. Eu am ajuns,
pe la ora 11, la M.L.R. Era în vizitã
Nicolae Scurtu, care vrea sã publice o
carte la editura Muzeului, o bibliografie
uriaºe, dacã am înþeles eu bine. Aferat ºi
glumeþ, în stilul lui specific.
16 februarie. M-a trezit Fetiþa la ora
7. Voia sã iasã afarã. N-am mai adormit.
Am ascultat RFI în sufragerie. Se vorbea
de schimbarea lui Boc din funcþia de prim
ministru. Bãsescu cautã cu cine sã-l
înlocuiascã. Isãrescu ºi alþi tehnocraþi nu
vor. Cred ºi eu. Pe la ora 11, telefon C.
Lupeº. Mã invitã sâmbãtã la ora 11, la casa
Rebreanu, la o întâlnire a „doamnelor
scriitoare”. Mã voi duce, îmi face plãcere.
E o ambianþã fermecãtoare. Mi-a telefonat
ºi Anca Costa Foru, fosta mea colegã. Are
cam 81 de ani ºi din pãcate se deplaseazã
greu. A fost ziua ei pe 17 ianuarie. I-am
telefonat, dar n-a rãspuns. Fusese cu
familia la un restaurant în centrul vechi.
Voia sã ºtie ce mai e pe la Muzeu. Am
felicitat-o pentru articolul din „Evenimentul
zilei” despre tatãl ei, inginerul Emil Prager.
Mi-a spus cã fostul ministru Noica a scos
77
un întreg album (la Banca Naþionalã)
despre el.
19 februarie. La ora 11,15 am ajuns
la Muzeul Rebreanu unde s-a desfãºurat
un fel de cenaclu, organizat de Corneliu
Lupeº. Barbu n-a venit, e rãcit. Afarã
ningea, ºi era vânt. Lume multã, o parte
doar cunoscutã. De la Muzeu eu, Vali Pituþ,
Rodica ªtefãnescu. Au citit Claudia
Voiculescu, Paula Romanescu (poezie),
Monica Pillat (prozã), Simona Grazia
Dima. Deºi, se anunþase doar lectura
doamnelor, au citit ºi doi domni: George
Mircan (inginer) ºi Sorin Popescu (jurist),
care ne-a citit o scrisoare a lui Ion Barbu
cãtre Miron Radu Paraschivescu, în care
îºi explica faza lui legionarã. Impresionantã
ºi absolut credibilã, nu doar justificativã.
Aplauze. Vali a fãcut fotografii. Apoi, când
s-a terminat, pe la 12,30, ne-am mutat
alãturi, la muzeul Minulescu, la o micã
trataþie, cu sãrãþele, dulciuri, vin, cafea etc.
Discuþii cu diverse persoane, foarte plãcut.
Barbu, acasã, tocmai terminase de scris
articolul pentru „Acolada” despre cartea
lui Alexandru Sãndulescu „Tãbliþa ºi
condeiul”.
28 februarie. La Muzeu, vernisajul
expoziþiei Garabet Ibrãileanu, apoi Rotonda
Marin Sorescu, 75 de ani de la naºtere. În
salã frig (15 grade), lume puþinã, vorbitori
0
mulþi: Adam Puslojici (din Serbia) a încãlzit
atmosfera cu volubilitatea lui simpaticã.
Lucian Chiºu a condus discuþiile din partea
Muzeului. Au vorbit Paul Cernat, Rãzvan
Voncu, Ion Caramitru, Eusebiu ªtefãnescu
ºi fostul ambasador al României la Belgrad.
Recitalul de poezie a fost anulat din cauza
frigului. La 16,30 am plecat spre casã. La
televizor, l-am vãzut pe Gadhaffi cãruia i
se lua un interviu, de cãtre un reporter
american. Râdea ºi zicea: „Ce revoluþie?
Unde vedeþi voi revoluþie? De ce sã plec?”
7 martie. La Muzeu, pe la ora 13, a
apãrut în uºa biroului, Alexandru George.
Nu l-am vãzut demult ºi m-a frapat cã a
îmbãtrânit, a slãbit, era nebãrbierit, ºi avea
în mâna dreaptã un baston cu care se ajutã
la mers. N-a primit numãrul pe februarie
al revistei „Litere” ºi nu mai ºtie ce a scris
ºi unde s-a oprit, ca sã continue sau sã
scrie altceva. ªtie cã pe 9 martie,
dimineaþa, vine Mihai Stan sã ia articolele
colaboratorilor, iar el încã nu l-a scris. M-
a rugat pe mine sã-i dau un telefon pe searã
ºi sã-i citesc finalul articolului sãu din
numãrul 2/2011, ca sã ºtie ce sã scrie.
I-am spus de articolul lui D. Ungureanu
tot din „Litere”, în care-l criticã, din cauza
atitudinii lui faþã de Paul Goma. Vrea
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
neapãrat sã-i rãspundã. I-am promis sã-l
sun pe Mihai Stan, sã-i aducã douã
exemplare din revistã. ªi seara, într-adevãr,
l-am sunat ºi i-am spus.
9 martie. Azi e sãrbãtoare. Ziua celor
40 de mucenici. E ºi ziua tatei, Aurel ºi a
lui tãtuþ, ªerban, care nu au nume de sfinþi.
ªerbãnel îl are pe sfântul Filip, Barbu pe
sfântul Nicolae. Iar eu sunt ºi Cristina,
Alexandra. La ora 10,30 a venit Mihai Stan.
Fusese înainte la Mircea Horia Simionescu
ºi la Alexandru George. Pe M.H.S. n-a
putut sã-l vadã. Dorina i-a spus cã se simte
rãu, a slãbit 20 de kilograme. Se pare cã
are cirozã în fazã avansatã. Îmi pare tare
rãu, cãci þine mult la el. Alexandru George
era bine. A primit cu satisfacþie numãrul 2
din „Litere” ºi are de gând sã-i rãspundã
lui Ungureanu. Azi e baba mea, zi la început
închisã, apoi tot mai frumoasã, dar rece.
10 martie. Dimineaþa, la Muzeu, am
vãzut o serie superbã de tablouri expuse
în Rotondã. Va avea loc o licitaþie.
Tablourile sunt de Ghe. Petraºcu, Lucian
Grigorescu, Ion Pacea, Ghe. Tomaziu,
Ghe. Calafeteanu, Al. Ciucurencu, Marcel
Iancu, Fr. ªirato, Marcel Chirnoagã, ªcoala
de la Baia Mare, C. Baba, Samuel Mützner,
Kimon Loghi, Lucia Demetriade Bãlãcescu,
plus câþiva pictori strãini din ºcoala
austriacã (sec. 19), ºcoala germanã (sec.
18), ºcoala maghiarã (sec. 19/20) ºi perla
coroanei „Martiriul Sfintei Ursula” (ºcoala
italianã, sec. 17, nesemnat ºi cu preþ de
pornire 26.000 euro). Am cumpãrat
catalogul cu fotografiile color ale tuturor
lucrãrilor. Licitaþia începea la ora 19 ºi nu
am putut rãmâne.
11 martie. Azi, Japonia a fost lovitã
de un cutremur cu magnitudinea de 9
grade, urmat de un tsunami cu valuri de
10 metri. La televizor, imagini apocaliptice,
cu maºini ºi vase luate de valuri, cu case
rãsturnate ºi împinse unele peste altele.
„Apa ca un bivol negru”, vorba lui Fãnuº
Neagu. Dar, ºi mai grav, au fost deteriorate
centralele nucleare din nordul þãrii, care se
pare cã au început sã degaje radiaþii nocive.
Toatã lumea e îngrozitã, ºi decisã sã-i ajute
pe japonezi. Seara, telefon Pavel Chihaia.
ªi el ºi Moussy se uitau la imaginile din
Japonia. Au terminat albumul cu piese de
artã graficã, aflate în posesia lor, dar
editorul le-a spus cã trebuie sã obþinã copy-
rightul fiecãrei piese, ceea ce le îngreuneazã
viaþa ºi întârzie apariþia volumului. Vor sã
ºtie când e Târgul de carte Gaudeamus.
Au auzit cã ar fi în mai. Vor sã vinã atunci
la Bucureºti. Mã roagã sã mã interesez ºi
sã le telefonez. Ceea ce desigur, voi face.
 MEMORIALISTICÃ
Theodor Codreanu
JURNAL
10 322. Incompetenþa guvernanþilor
este de-a dreptul scandaloasã, în frunte cu
neajutoratul Victor Ciorbea. Te întrebi de
ce i-au mai înlãturat vajnicii luptãtori cu
vorbe pe politicienii comuniºti care,
oricum, îºi cunoºteau bine meseria. Chiar
ºi oamenii lui Vãcãroiu pãreau niºte
profesioniºti pe lângã aceºti târâie-brânzã,
vicleni din instinct ºi din prostie.
10 323. În aceastã tãvãlealã
guvernamentalã, am auzit ºi o vorbã de
politician. Ministrul de Externe, Andrei
Pleºu, aflat la Chiºinãu, a zis cã domnia sa
nu e dintre cei care încheie tratate în grabã,
ci condiþia e sã fie foarte bune. Sper cã e
ºi o aluzie la faimosul Tratat cu Ucraina.
Dacã e aºa, mai sunt speranþe cã inteligenþa
româneascã n-a pierit de tot.
10 324. Daniel Dãianu de la Finanþe
anunþã vremuri foarte grele, estimând cã
dacã se va refuza taxa de solidaritate, se
va ajunge la situaþia sã nu se mai plãteascã
luni de zile salariile bugetarilor, exact ca în
Basarabia ºi în Rusia.
10 325. George Cuºnarencu, în
Adevãrul literar ºi artistic: dacã Vasile Lupu
ºi alþii ca el cer toate moºiile, pãdurile,
fabricile înapoi, noi, sãrãntocii (cum am
ieºit din comunism), de ce n-am cere
restitutio in integrum munca de peste
patruzeci de ani investitã în averile imense
ale statului român? Altfel spus, de ce vinde
statul român averile care nu-i aparþin ºi de
ce nu ni le restituie?
Chiar aºa! De ce nu ni se restituie ceea
ce se dã pe degeaba strãinilor ºi afaceriºtilor
de carton autohtoni ceea ce nu le aparþine?
Întrebare retoricã, fiindcã nouã ni s-au dat
cupoane pentru ruine, pe vremea lui
Vãcãroiu, pe când strãinilor li se „vinde”
ceea ce e mai rentabil.
10 326. Cele mai bune pagini din
Galaxia Eros a lui Emil Manu sunt cele ale
detenþiei. Ele stau sub semnul oglinzii gri,
oglinda de plumb a lui Bacovia.
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
10 327. Remarc din nou precaritatea
încercãrii lui Florin Constantiniu de a face
concesii „corecþilor”, care-l acuzã pe
Eminescu de „antisemitism” ºi de alte
„pãcate”. Fiindcã nu a mers cu asemenea
„concesii” pânã la capãt, iatã-l pe el însuºi
acuzat, incredibil, de… antisemitism, într-
un articol publicat în Le Monde de cãtre
faimosul Radu Ioanid ºi de zelatoarea
Alexandra Laignel-Lavastine (Nou acces
revizionist în România, 28 ianuarie 1998).
Toþi cei care „ies din front” ºi spun
adevãrul sunt repede catalogaþi
„revizioniºti”. Încercarea unora (printre ei,
ºi Florin Constantiniu) de a demonstra cã
a existat ºi un „holocaust roºu” este vãzutã
ca un atentat la unicitatea „holocaustului
brun”. Enormitatea este atât de izbitoare,
încât pânã ºi cei de la revista 22 (Gabriela
Adameºteanu ºi Rodica Palade) s-au gândit
sã protesteze ºi asta fiindcã prima vizatã
este Fundaþia Academia Civicã prin
iniþiativa Anei Blandiana din 1993 de a
înfiinþa Memorialul de la Sighet.
10 328. Memorandum-ul semnat la
Bagdad de cãtre secretarul general al ONU,
Kofi Anan ºi de Saddam Hussein pare sã fi
dat peste cap conjuraþia israeliano-
americanã de invadare a Irakului. ªantajul
asupra lui Bill Clinton prin scandalul erotic
legat de evreica Monica Lewinski n-a mers,
chiar dacã premierul Benjamin Netanyahu
a fãcut mare zgomot cu medicamentele ºi
mãºtile de gaze, având o dublã þintã: pe de
o parte, stagnarea procesului de pace cu
palestinienii, iar pe de alta, eliminarea
pericolului irakian. Acum, prim-ministrul
riscã sã piardã în faþa propriilor concetãþeni,
fiind considerat lipsit de anvergura unui
lider naþional.
10 329. Dintre puterile Europei, Franþa
a hotãrât sã-ºi joace mai departe rolul de
limitare a influenþei americane în zonã.
Obedientã e Anglia, iar Germania stã într-
o espectativã neputincioasã, ezitând a-ºi
79
face propria politicã externã.
10 330. 24 februarie. Mihai Cimpoi mã
cheamã la Chiºinãu pentru vineri, când are
loc simpozionul „Anul literar 1997”, cu
acordarea premiilor Uniunii Scriitorilor, din
juriul de selecþie fãcând eu însumi parte.
Nicolae Dabija insistã ºi el pentru a-mi
înmâna premiul revistei Literatura ºi arta.
Nu cred însã cã o sã pot ajunge, din mai
multe pricini: obstacolele care se pun la
trecerea frontierei (comportament ostil faþã
de români, taxe, aºteptãri agasante etc.).
La astea, se adaugã o stare gripalã
sâcâitoare.
10 331. Dupã ce ºi-a vãzut sacii în
cãruþa europeanã, Ungaria fluturã cu
dispreþ perspectiva introducerii vizelor
pentru cetãþenii români. Pânã ºi cei din
UDMR se vãd puºi în situaþia de a protesta
faþã de hotãrârea „þãrii-mamã”.
10 332. Bulgaria, care se gãsea într-o
situaþie economicã de neinvidiat, a gãsit,
în prim-ministrul Ivan Kostov, omul care
s-o scoatã din crizã. La noi, tocmai
lãudãroºii „democraþi” ºi „reformiºti” ne-
au înfundat într-o mlaºtinã, ameninþându-ne
cu… bulgarizarea!
10 333. Secretul marii ascensiuni a
economiei germane vestice de dupã Al
Doilea Rãzboi Mondial, a fost, surprizã,
controlul strict al economiei ºi vieþii sociale
de cãtre stat. Altfel spus, tot dictatura,
sãraca! Fãcutã cu cap, ce-i drept. Acum,
Germania se vede silitã sã-ºi amendeze
propriul model, încetinindu-ºi dezvoltarea,
dupã reîntregire, ne avertizeazã fostul di-
rector de la Frankfurter Allgemeine
Zeitung, Joachim Fest.
10 334. 27 februarie. Ajung, totuºi, la
Chiºinãu, împreunã cu Lina. Îi gãsesc pe
scriitorii basarabeni tot mai dezbinaþi, deºi
bat la uºã alegerile parlamentare. Luptã între
generaþii, luptã între partidele ºi
partiduleþele politice, luptã între personalitãþi
etc. Toate fireºti pânã la un anume punct,
dar cu rezultate politice ºi culturale foarte
proaste, de vreme ce peste 64 la sutã din
populaþie, autohtonã fiind, nu reuºeºte sã
impunã o direcþie naþionalã, rãmânând la
cheremul minoritarilor care, paradoxal,
sunt… majoritari. Ce sã mai zici când, la
Bucureºti, situaþia e ºi mai grotescã: 7%
din populaþie face politica majoritãþii
amorfe!
10 335. De la canonicul Alexandru
Grama încoace, revista andreipleºianã
Dilema declanºeazã cel mai vulgar ºi mai
banditesc atac împotriva lui Eminescu (nr.
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
265, 27 februarie – 5 martie 1998).
„Responsabil de numãr”, suntem
încredinþaþi (proprio motu, „iresponsabil de
numãr”) se prezintã a fi anonimul Cezar
Paul-Bãdescu, discipol al lui Z. Ornea,
adevãratul responsabil de numãr, care,
desigur, semneazã ºi el un articol ideologic,
reuºind sã-i coalizeze ºi pe „greii”, naivii,
Nicolae Manolescu, Al. Paleologu ºi
Mircea Cãrtãrescu. Cei mai aprigi „gramãi”
sunt Cristian Preda, T.O. Bobe, Pavel Gheo
Radu, Rãzvan Rãdulescu ºi Ion Bogdan
Lefter. Devine acum foarte limpede (dacã
mai era vreo urmã de îndoialã) cã, dinspre
Centru, se atacã nu doar economia
României, nu doar pãdurile ºi munþii ei, ci
ºi fundamentul sãu spiritual simbolizat de
Eminescu, identificat ca atare de toate
marile personalitãþi din ultimul veac,
începând cu Titu Maiorescu, Ion Creangã,
I.L. Caragiale ºi continuând cu Iorga,
Blaga, Arghezi, C. Rãdulescu-Motru,
Rebreanu, Simion Mehedinþi, Constantin
Brâncuºi, G. Cãlinescu, Mircea Eliade,
Constantin Noica º.a.m.d., toate parcã
pentru a pregãti ºi terenul dezmembrãrii el
teritoriale.
10 336. Conform unei informaþii
difuzate de Antena 1, din 1989 încoace
patrimoniul cultural naþional s-a înjumãtãþit,
prin scurgeri masive de valori peste hotare.
Aºa se leagã lucrurile între ele: jaful este
general: de la icoanele pe lemn pânã la
Eminescu, ºi el dorit a fi alungat din cultura
româneascã.
10 337. Inspectoratul ªcolar Vaslui mã
anunþã cã Ministerul m-a numit în Comisia
Naþionalã a Concursului de limbã ºi
literaturã român㠄M. Eminescu”. Pânã
când se va mai numi aºa? (Întrebare
„profeticã”, fiindcã prin atacurile
concertate la adresa lui Eminescu, din
urmãtorii ani, în cele din urmã olimpiada
de limbã ºi literaturã românã nu se va mai
numi „M. Eminescu” (nume „comunist”,
s-a descis!), ci „G. Cãlinescu” (care nu a
avut de a face cu comunismul!), ceea ce
pânã ºi „divinul critic” ar fi respins cu
indignare.)
10 338. Ion Trif Pleºa îmi trimite
semnalul la cartea de poezii a lui Ion
Chiric, scrisã în faþa morþii (Poetul Ion
Chiric se va stinge din viaþã un an mai
târziu, la 7 mai 1999, rãpus de cancer.
Dupã moarte, cenaclul Casei de Culturã
din Galaþi, pe care l-a pãstorit ani buni,
îi va purta numele), cu titlul grãitor:
Preludiul tãcerii.
 ANTOLOGIE

Paula Romanescu

TRECEA UN CÂNTEC PESTE VEACURI

ANDRÉ SALMON
(1881-1969)

Poet suprarealist, critic de artã (cel care a dat titlul tabloului lui Picasso „Les
Demoiselles d’Avignon”). Dintre volumele sale: Les Féeries / Feerii; Le mamuscrit
trouvé dans un chapeau / Mamuscrisul gãsit într-o pãlãrie; Peindre / A picta
(cronici de artã); L’âge de l’Humanité / Vârsta Omenirii.

Horã
(Ronde)
Iubirea-a plâns pe mâna mea
(Mi-e dragã roza ºi-o lalea)
A plâns ºi lacrima-i mã arde.
(Mi-e dragã roza ºi-o lalea,
ªi lãcrãmioara florii dalbe).
A plâns ºi lacrima-i mã arde,
Dar mâine ce-mi va ordona?
(Mi-e dragã roza ºi-o lalea).
În zori o alungam deja,
Ea m-aºtepta-n amurg departe!
(Iubirea-a plâns pe mâna mea,
A plâns ºi lacrima-i mã arde).

CATHÉRINE POZZI
(1882-1934)

Poetã discretã care „aluneca precum o umbrã brunã prin scrisorile lui Rilke ºi
cearºafurile lui Valéry” (Jacques Bertin dixit). Postum i-a fost publicat volumul Très
haut amour / Prea ’naltã dragoste.

Ave Când pulbere voi fi, fir rãtãcit,

(Ave)
Prea ’naltã dragoste, de-o fi sã mor
Fãrã sã ºtiu de unde ai venit,
În care soare þi-e lãcaºul-dor,
În care timp þi-e timpul, în ce or’
Voi fi iubit,
Prea ’naltã dragoste fãrã memorie,
Foc fãrã vatrã, în viaþa-mi petrecere,
În ce destin înscrii a mea istorie,
Sub ce pecete înscrisã-i a ta glorie,
O, trecere!… Miez sufletului, sâmbur de minune,
Când mã voi pierde-n hãul infinit
ªi necuprinsul mã va destrãma,
Când ãst prezent ce m-a alcãtuit
Mã va trãda,
În alte mii de trupuri rãzleþitã,
Din mii de clipe încã ne-adunate,
Din pulbere de ceruri în sfere risipitã,
Voi recrea în alt timp, negrãitã
Salbã de nestemate,
Îmi voi reface aievea ºi chip ºi nume anume
Din mii de-alcãtuiri de-o zi – stranie pajiºte,
Alcãtuire vie fãrã de chip ºi nume –
Prea ’naltã dragoste!

Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019 81

 MARIE NOÊL
(1883-1968)

Poetã francezã care a trãit toatã viaþa la Auxerre, atee care suferea din necredinþa
ei – „Dieu, je ne vous aime pas!/ Eu nu te iubesc, Doamne! –, a fost propusã de
Biserica Catolicã în 2017 la beatificare pentru poezia sa asemãnãtoare cu psalmii din
Cartea Cãrþilor. În timpul vieþii i s-a conferit Premiul José Maria de Hérédia pentru
poezie ºi, respectiv, Premiul Academiei Franceze. Opera sa, Bien et Mal ensemble /
Binele ºi Rãul laolaltã; Les chants de la Mer / Cânturile mãrii; Le Rosaire des
Joies / Rozariul Bucuriilor; Les Chansons et les Heures / Cântece ºi ore.

Cântec
(Chanson) Parcã mi-a mai cerut pâine ºi unt;
Mâna mea-ntârzia multiºor
Când mi-a intrat în casã, eu coseam Pe carafa de vin ne-nceput,
O pânzã grea; de iarnã îmi erau Pe masa albã, pe rotund urcior
Mâinile, umbra crescuse pân’ la geam… O datã, ºi-apoi iarãºi tot aºa…
De când eram acolo? De când nu mai eram? Dar tu, tu ce cântai inima mea?
ªi tot coseam neîncetat, aºa…
Dar tu, tu ce fãceai inima mea? Când a plecat în noapte-am reluat
Locul lângã fereastrã, la cusut.
El m-a rugat nu mai ºtiu ce. De zor Acul în mâna mea zburda, cânta
Am alergat s-aduc… O, nu picioare Iar pânza asprã moale îmi pãrea.
Aveam ci parcã douã pãsãri cât sã zbor
Uºoarã, fericitã, zâmbitoare. ªi tot coseam, coseam necontenit…
ªi tot grãbeam de ici-colo, aºa… O, inimã, de ce ai tresãrit?
Dar tu, tu ce fãceai inima mea?

JULES SUPERVIELLE
(1884-1960)

Adversar al suprarealismului, al onirismului, al dicteului ºi al altor isme de care

se contaminase veacul materialismului dialectic, poetul uruguayan stabilit la Paris a
cultivat o poezie cu tentã filozoficã uºor de priceput de semenii sãi, cititorii. Propus
din partea Franþei de trei ori la Premiul Nobel, Ofiþer al Legiunii de Onoare. Volume:
Débarcadères / Dãbarcadere; Gravitations / Gravitaþii; La Falble du monde /
Povestea lumii, etc. În 1990 s-a înfiinþat în Franþa premiul pentru poezie „Julles
Supervielle” care se decerneazã annual.

Profeþie
(Prophétie)
Cândva acest pãmânt nu va mai fi
Decât un spaþiu orb ce se roteºte
Între-ntuneric ºi luminã.
Sub cerul infinit n-o sã rãmânã
Din Anzi nici urmã, nici umbrã de colinã.
De la zidirea lumii va mai rãmâne poate
Vreun balcon;
Din omeneasca însufleþire a humii –
O mare de tristeþi fãrã plafon.
Din nesfârºitul ocean Atlantic
Va mai rãmâne doar gustul de sare
ªi vreun peºte cu aripi – zbor magic
Ce nu va ºti nimic de mare.
În locul crângului cândva
Vreun cântec s-o ’nãlþa-n tãrii;
Nimeni n-o ºti de unde vine,
Nimeni n-o fi atunci s-o ºtie
Doar Dumnezeu va îngâna:
„E-o ciocârlie!”

82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

CRINA POPESCU
(1992, Verejeni, Teleneºti)
Eternitatea din martie a clipelor de dragoste

Ediþia a 3-a a antologiei Poezia ACASÃ, apãrutã în Anul Centenarului Unirii, s-a potrivit exact
contextului cu cei 100 (+1) poeþi contemporani basarabeni, prezentaþi de-a lungul a douã decenii în
revista LITERE. Am îndurerat mai mulþi poeþi buni basarabeni, care încã nu au ajuns în Poezia ACASÃ...
Dar rubrica, provocatã de redactorul-ºef al revistei Mihai Stan, continuã... Bunul meu prieten târgoviºtean
m-a prins într-o ambianþã favorabilã cu felul meu de a vorbi despre poeþii buni chiar în lipsa lor ºi nu
numaidecât la un microfon ºi mi-a propus sã-i vorbesc în aceeaºi manierã pentru mai multã lume din
România – într-o rubricã lunarã la LITERE. Tot a lui e ºi ideea antologiei pe baza rubricii... Poeþii buni,
poeþii vorbiþi de bine de cãtre alþi poeþi buni, la care eu încã nu am reuºit sã ajung (cum se ajunge sã-l
cunoºti bine pe un poet), i-am prezentat în revistã cu prezentarea vorbitorilor de bine, vorbitorilor
credibili, garanþi veritabili (Mihai Cimpoi, Emilian Galaicu Pãun, Ianoº Þurcanu, Nicolae Leahu, Radu
Cârneci, Viorel Dinescu). Poetul Nicolae Dabija e printre puþinii poeþi cu pepinierã de... tineri poeþi, pe
care-i ºcoleºte în cursuri universitare, îi prezintã în sãptãmânalul Literatura ºi Arta (publicaþie pe care
o dirijeazã mai bine de trei decenii ºi îi promoveazã în proiecte editoriale, festivaliere acasã ºi pe mai
departe de casã). Vorbim adeseori despre numele mai deosebite pe care le-a lansat ºi... ajungem la Crina
Popescu cea din Verejeni (n. 7 august 1992) ºi din... Nisa. În 2011 a absolvit liceul teoretic „Liviu
Rebreanu” din Chiºinãu. În 2018 Crina Popescu obþine Masteratul în Filosofie la Universitatea din
Nisa Sophia Antipolis, Facultatea de Litere, Arte ºi ªtiinþe Umane, cu subiectul Novalis sau Eminescu:
confluenþe poetice ºi filosofice. Publicã poezii în ziarele ºi antologiile de profil din Þarã ºi din strãinãtate
precum: Literatura ºi Arta (Republica Moldova), Detectiv Cultural (România), Cartacea (Italia), versurile
tinerei poete fiind incluse în noul proiect „Tracce” dedicat Poeþilor Contemporani din Italia. Este
laureata mai multor concursuri literare din Þarã ºi din strãinãtate. Crinei Popescu i s-a acordat Medalia
Mihai Eminescu în cadrul Festivalului Mondial de Poezie din Craiova (2017), „Premiul Naþional Pentru
Tineret” (Chiºinãu, 2016), premiul „Miglior testo di un giovane autore straniero” la concursul internaþional
„Giovani e Poesia” din Italia (2016), Premiul Special ºi Diploma Excelenþei Academice pentru Moldova
(2014), Marele Premiu al Festivalului de Poezie Patrioticã (ediþia a VI-a, 2013), Premiul I la concursul
„Moldova – plai de cântec ºi de dor” (2011), Premiul Mare al concursului de creaþie „Ars Adolescentina”
(2007), º.a. În 2017, Crina Popescu se numãrã printre cei mai buni studenþi basarabeni din strãinãtate,
obþinând „Diploma de Excelenþ㔠în cadrul Galei Studenþilor Originari din Republica Moldova, ediþia a
IV-a. Tânãra poetã este traducãtoarea romanului Hotel Tropical de Gaetano Longo, din italianã în
românã. Crina Popescu a tradus ºi cartea de poezii Poeme pentru Nataºa de Ion Deaconescu din românã
în italianã. A publicat plachetele de versuri Gânduri din Gânduri (editura Pontos, 2009, Chiºinãu),
Glontele de aur (editura Feed Back, 2011, Iaºi), Sângele cuvântului (editura pentru Literaturã ºi artã,
2015, Chiºinãu). Din decembrie 2016, Crina Popescu este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova,
ea fiind ºi printre cei mai tineri membri ai Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România.

Fotograful de umbre Dragostea noastrã: un fotograf

Cu dedicaþie lui A. J. de umbre ce cautã-n stele
Umbra lui Dumnezeu.
Cum Eternitatea îºi aduce aminte de noi
La fiecare zâmbet pe care ni-l dãruim,
Cu umbrele noastre amestecate una în alta În aºteptarea eternului
Vreau sã pãºesc în urma paºilor tãi...
Sã simt cum sufletul tãu trãieºte-n al meu. Scrie-mi doar un rând.
Cum drumurile toate s-au unit pentru noi ªi-un singur cuvânt mi-ar fi de ajuns
Pânã ºi raza de soare ce trebuia sã ajungã pe Marte Sã trãiesc.
S-a întors îndãrãt. Cu timpul acesta fragil, dar imens
Înþelege-vei tu oare cã-ntreg universul Aº putea sã ajung pe partea cealaltã
e al meu ºi al tãu? a continentului,

Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019 83

Sã vãd dacã cerul e la fel de albastru,
Dacã pãdurile sunt verzi, atât de verzi ca ochii tãi
În care m-am rãtãcit ca un melc în propria casã.
C-un singur rând aº creºte pe valuri iarba,
ªi orizontul s-ar preface în coasã.
Ce câmpie sublimã ne aºteaptã sã fugim fericiþi!
Totul ºi pe toate le-am reuºi într-un singur minut.
Ce minut glorios mi-ai dãrui în astã viaþã
În care toate cuvintele s-ar conþine
în unul singur: „Noi”.
Evadarea stelelor
Aºtept fantomatic pe cineva care nu mai vine
Caut urmele acestuia prin vis.
Cu picioarele umezite de praful timpului
El se plimbã în amintirile viitoare
ªoptindu-mi cu tãcerile gândului: Am venit!
Acel cineva despre care se spune
C-ar coborî marea din cer cu tot cu stele
ªi pescarii le vor prinde pe þãrm cu plasele grele.
Oare sfârºitul lumii nu sunt mãrile amestecate
Pentru care pãmântul a devenit
un copil cu braþele ridicate?
Îl caut prin treziri solitare
Cu mâinele rup pânzele somnului
ªi le strâng pe toate într-un ghem colorat.
Despletindu-l pe mare, voi reuºi oare s-ajung
Corabia stelelor evadatã din mâinile oamenilor?
Inimi fãrã lacãte
Ce bine era sã ne privim din departe,
ªi sã nu ºtim cine eram înainte,
Ce bine-ar fi fost sã fim douã cuvinte
Neaduse aminte.
« E prea scurtã viaþa ca sã gândeºti»,
Vorbea ea prin gânduri cereºti,
Iar cerul se-mbrãca în straie omeneºti
Cu ia din Fereºti.
ªi se þineau strâns de mânã ca ºi cum,
Râul revãrsat în mare se fãcea drum,
Valurile din palma lor pãreau scrum
Un foc fãrã fum.
Pentru cã se iubeau au decis sã se uite,
Sã pãºeascã-napoi ca sã meargã-nainte,
Ei ºi-au promis doar în vis sã se caute
Inimi fãrã lacãte.
Plânsul cu aripi de foc
Ce bucurie cã ne-am uitat
în aceastã zi când plouã cu raze de soare.
Ce bucurie cã ne iubim fãrã sã ne fi vãzut vreodatã.
Ne zâmbim când ieºim din casã pe uºi diferite
ca ºi cum tu ai fi eu dintr-o viaþã anterioarã.
Aceasta este ziua în care
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
din cãrþi erup vulcanii
ºi lava fierbinte se-aºazã pe iarbã,
ca un ºarpe îndrãgostit
care, plânge cu aripi de foc
ºi-l roagã pe Dumnezeu sã-i ierte pãcatul cel mare.
Iubiþi omul ce-a fost cândva ºarpe,
acela care odatã voia sã ne convingã
cã spinii bradului au dulceaþa florilor de tei.
Astfel veþi iubi ºi fratele care nu vã face dreptate.
Amintiþi femeia din inima omului
cu orice Adevãr simþit cu gândul, gândit cu inima,
ca aerul sã devinã o grãdinã cu ochi
în privirile cãreia sã rodeascã neîncetat
faptele dragostei,
ca-n ziua Sfântului Semãnat.
Steaua vãzutã de-aproape
Sunt zile în care confund marea cu cerul,
luna cu soarele, norul cu luna, inima mea cu a ta.
Lacrima mamei cu stropul de rouã,
zâmbetul unui copil cu cântecul privighetorii,
fotografia ta cu ceaþa dintr-o icoanã.
Uneori mai confund amintirea cu visul,
sãrutul tãu cu o prãpastie luminoasã
din care cerul se naºte ca un spate uriaº
ce duce rãbdãtor crucile noastre.
Lacrima este steaua vãzutã de-aproape,
iatã de ce confund fericirea cu neantul,
clipa cu eternitatea, pãmântul cu cerul,
tãcerea cu nemurirea adormitã în carte.
ªi astfel mã conving cât de mare este pãcatul:
cel de a inventa amintiri,
pe care nici Dumnezeu nu le ºtie.
Lacrima este steaua vãzutã de-aproape:
o amintire trãitã într-o viaþã viitoare
în care trãim greºelile pe care le vom face.
Strigãt cãtre Luminã
O rugãciune care sã mã apere de mine însumi
învaþã-mã, Doamne, sã o rostesc,
cu ea sã pot muta din calea mea
pietrele care picioarele inimii îmi lovesc.
Învaþã-mã, Doamne,
sã pot distinge între o sabie ºi o pasãre.
De-atâta cenuºã prefãcutã în aer,
doar fericiri viclene gãsesc pe afarã
ºi-n suflet n-am ochi
cu care sã pot sã mã caut.
Învaþã-mã, Doamne,
sã pot distinge între om ºi umbrã,
în aceastã viaþã în care
ºarpele s-a fãcut nevãzut
încât pânã ºi floarea sãrutã cu dinþi
iar în mâinile parfumului ei creºte
mãrul cu colþi de argint.
 „POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI

Vasile Tãrâþeanu

ELENA MARIÞA
S-a nãscut în 1943, com Lopatnic, jud. Hotin, Basarabia. Absolvent la Facultãþii de
Filologie Româno-Germanicã, secþia Limba ºi Literatura Românã a Universitãþii de Stat din
Cernãuþi (1960-1965). Debut literar în ziarul „Bucovina Sovietic㔠(1966). Ulterior publicã
cicluri de versuri în culegerile colective „Glasuri tinere” (Ujgorod, 1971), „Ghiocelul” (Ujgorod,
1974), „Dintre sute de catarge” (Chiºinãu, 1975). Este prezentã în culegerile antologice: „Eterna
iubire” – antologia poeziei de dragoste a poeþilor români din Basarabia ºi Bucovina (Ed.
Biodova & Cronica Românã, Bucureºti, 1999), „Pagini de literaturã românã, Bucovina, regiunea
Cernãuþi, 1975, 2000, antologie ºi compendiu” (2000 – autori Grigore Bostan, Lora Bostan);
„Rasines Lyrigues – Selection antologique de la poezie bucovinene” (2002); „Poezia
Bucoivinei” (2009). În 2000 vede lumina tiparului placheta de versuri „Pietroasa” a poetului
ucrainean Vladimir Vozniuc tradus în limba românã de Elena Mariþa. În 2001 publicã, la
Editura Augusta din Timiºoara, volumul de versuri „Hotarul de foc”.

Vis cu tine Stoluri de lebede fremãtând,

Mi-e somnul nins cu dalbe flori de crin,
Cu chipul tãu ce pâlpâie-n amiazã
De parcã-o stea te-ar naºte din senin,
De parcã însuºi cerul te viseazã.
Dinspre genuni cu tine, maicã, ninge.
Fiori de teamã ºi de dor se-ncheagã.
Aº vrea sã strig ºi glasul nu te-atinge,
Aº vrea sã-alerg ºi pasul nu-mi aleargã.
Nu mã aºtepþi nici nu mã chemi la tine.
O margine de vis uºor se frânge
ªi se destramã-n cer un roi de-albine –
Cu pãrul tãu de aur ninge, ninge...
Printre zãpezi abia de te mai vãd,
Te mistui îngropatã în luminã.
Mi-e sufletul precum un alb prãpãd,
Mã þine-n loc neispãºitã vinã.
Stau între viaþa ta ºi între moarte
Precum flãmândã între pâini aº sta.
Rãmâi mãcar în fila cea de carte
Pe care-o scriu, plângând, cu mâna ta.
Numãr stelele
Numãr stelele de jos în sus,
De la rãsãrit cãtre apus.
Unde-i steaua ta?
Unde-i steaua ta?
Cine þi-a aºternut, mãicuþo, pe cale
Pânza þesutã de mâinile tale –
Vãlurând
De la cer pânã la pãmânt?
Mã înfãºor în cãmaºa
Þesutã de tine,
În borangicul
Lacrimii tale de dor,
În trupul ºi sângele tãu
Mã înfãºor
ªi fruntea mi-o culc
În cãuºul palmelor tale.
Unde-i steaua ta?
Unde-i steaua mea?
Sã tot mergi pe valuri
Suflete-cerescu, te-nnopteazã-aripe,
Lungile aripe, ori negrele clipe?
Peste ierburi arse tu îþi scuturi spuza,
Suflete-durutu, ori copacul frunza?
Ploi iradiate curg peste morminte,
Cãtre rãni deschise – aduceri-aminte...
Suflete de floare, cel trecut prin moarte,
Mândru ciobãnel, dintr-un basm aparte,
Mâine-poimâine o ploaie va ploua cu mine,
Va ploua cu soare sã te vãd mai bine,
Va ploua cu pasãri, una câte una,
Luminosul graiul hãrãzit de buna.
Când pletele mele vor doini cu iarbã
Mieii din baladã luncile-au sã fiarbã,
Spre izvorul-sfântul descântat „Izvor”
Coborî-vei turma tu, Miorul lor.
ªi când ochii mei vor vesti cu stele,
Tu din nesfârºiri, clopotind cu ele,

Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019 85

 Slova mea, copile, în piatrã n-o scrie
Mirului-domnescu, neamului – vecie
Întinde-i aripa deasupra Þãrii,
Smulge cu voroava spinii dezbinãrii.
Sufletului, bietul, „Suflet” tu sã-i spui
Sã-i doarã pe-acei de ziceau cã nu-i.
Nu-1 þinea în tainã cum ascunzi un viciu,
Cum îl poartã unii – cruce de supliciu,
Cãdelniþând viaþa între douã neamuri,
Între douã steme, între douã flamuri.
Limba ta – o apã tu s-o ºtii, în larg,
În nemãrginire sã înoþi cu drag.
Demn de-mpãrãþia fãrã de apus,
Sã tot mergi pe valuri cum mergea Iisus.
Nu îþi fie fricã, nu îþi fie teamã,
Mândru ciobãnel, suflet fãrã seamãn.
Dorul de limba românã
...ªi lutul se surpã în mine,
ªi aripi albastre-mi rãsar
Din stropul cel de luminã,
Fãrâmã din fir de muºtar.
Pogoarã în suflet înaltul
Un fulger nestãvilit;
Iubiþi-va unul pe altul
Precum ºi Eu v-am iubit.
– Stãpânã, Pãdure, stãpânã,
Se-nalþã vãpãi printre brazi –
Dorul de limba românã.
Pãzeºte-te sã nu te arzi.
– Stãpânã, Câmpie, stãpâna,
Un foc printre grâne colind㠖
Dorul de limba românã.
Pãzeºte-le sã nu se aprindã.
– Doar tina se-ntoarce în tinã.
O, Doamne, Cuvântule Sfânt,
Dorul se face luminã,
Lumina se-nalþã-n Cuvânt.
Curcubeu rãstignit
Floare albastrã
În pustiul pustiit
De ºinele sãu,
Luminã aºteptând
Feciorii sã-i vinã,
Ranã sângerând cuvinte,
Credinþã în Dumnezeu,
Aducere-aminte,
Lacrimã picuratã
Din hrisoavele sfinte,
Chingã aleasã
Îmbrãþiºând
Cea mai gingaºã mireasã,
Mioriþã-mioarã,
Limbã a noastr㠖
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Curcubeu tricolor
Rãstignit
Peste þarã.
Fã, Doamne, românilor parte
ªi dacã Totul la Unul se-mparte
ªi Unul se-mparte la Nesfârºire,
Fã, Doamne, românilor parte
De demnitate ºi de iubire.
Pãrinte ceresc, cãtre Tine strig „Ave”!
Stârpeºte invidia din Terra Daciae,
Pogoarã în inimi de câini ºi abeli
Câte-o fãrâmã de pace.
În Cartea vieþii cu scrieri sfinte
Mai adaugã, Doamne, o filã
Destinelor demult rânduite
Întru bunãtate ºi milã.
Pe cei care gem sub teascul istoriei,
Nedrepþii ºi drepþii, osândiþi fãrã vinã,
Avarii, trufaºii, setoºii de glorie
Lângã Tine cheamã-i sã vinã.
Pe toþi schilodiþii de conjuncturã,
Înzorzonaþi prin umilinþã,
Izbãveºte-i, Doamne, de urã
Cu un strop de credinþã.
Pâinea din valea durerii Frânge-o,
Stãpâne, ºi-o-mparte,
Deschide-le vãzul vederii
Sã se recunoascã frate cu frate,
În graiul meu
Lãsaþi-mã sã-mi tac durerea.
Un lup din codru izgonit
Nu urlã-atunci când câinii-latrã,
Statuia tace cã-i de piatrã
Chiar întronatã-n infinit.
Lãsaþi-mã sã-mi tac tãcerea
În graiul meu întors la vatrã.
Lãsaþi-mã sã-mi tac durerea.
Sunt osânditul fãrã vinã.
Copiii mei plecaþi de-acasã
Mãnâncã, beau la altã masã,
La alte stele se închinã.
Lãsaþi-mã sã-mi tac tãcerea
În graiul meu întors la vatrã.
Lãsaþi-mã s-adun pelinul
Dintre bunici ºi nepoþei,
Când bolta creºte sus seninã
ªi eu, tâlmaciul, par strãinã
În casa bunilor bunei.
Lãsaþi-mã sã beau veninul
Din cupa mea cu miere plinã.
 PRIMÃVARA POETELOR
Daniela-Olguþa Iordache
Tu ai venit din Caniº Sidereus
Tu ai venit din Canis Sidereus
Pe-o cale presãratã cu pepite.
Pe scrâºnete de sfere-ncremenite
De parcã te-a chemat la sine zeul.
Erai o scamã de mãtase, versus
O ghearã micã-nfiptã-n rãni vestite,
Cu gamba dedulcitã-n rotunjite,
Perfecþioniste ºi-avântate versuri. t
De dragostea abruptã pentru tine,
Cum miroseai a lapte ºi-a parfum,
Tu te-ai ascuns, cu groazã cât mai bine.
Când darul tãu eu l-am avut în mânã,
Velur fierbinte cu conturul brun,
M-au nãpãdit orgolii de stãpânã.
Sonetul ochilor de ambrã
Un cerc închis de aur, asprã lege,
În mijloc flacãrã arzând pios,
Cu licãriri de foc misterios,
Un zid pe care nimeni nu-l va trece.
Nici nu cutezi sã spui ce se petrece
Sub fruntea-n sus boltitã graþios;
E-o armonie dulce, de-abanos,
Ca o surprizã cu tãiºul rece.
Ah, cum vã-nchipui, ochi de umbrã-ambrã:
Ca pe-o necruþãtoare ironie,
Râzând poznaº cu-n joc de ambrã-sumbrã,
Ca-ntr-un gheþar adânc, cu þurþuri deºi,
E-o indulgentã destinatã mie,
Ce vã vor face veºnic neînteleºi.
Ca într-un basm cu-ndrãgostita Psyche
Ca într-un basm cu-ndrãgostita Psyche,
Tu mã asiºti când pãru-mi netezesc
În apele oglinzii, ºi-mi zâmbesc,
Cu gesturi nefireºti ºi obosite.
ªi mã respiri ca pe un lan de spice,
Când, din adânc, aromele þâºnesc,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Iar nãrile-þi se-ncântã ºi-þi ºoptesc
De-o vrajã ce-ar cãta sã se ridice.
Dar e Channel sau un ºampon de flori
Ce le-ocoleºti cu-o cruntã nepãsare
Când le-ntâlneºti în cale uneori.
Cum nu te saturi însã de alint,
Ce mai conteazã un parfum de floare
Ce iese din flacoane ce ne încânt?
Sonetul din pãdurea Cãprianei
Noi amândoi treceam pãdurea deasã
Pe-o cale megaliticã sub cer,
Tu mersu-mi cenzurai cu dinþi de fier,
Eu mã uimeam de-a Bâcului crevasã.
Cum pietrele lui Liber, ca-ntr-o casã,
Sorb veºnicia ºi-o supun, ºi-o cer,
Tot rãsucind în pâlpâiri ce pier
Marginea lumii, cu-ascuþiº de coasã
Tu m-ai condus cu nãrile în vânt,
Înlãturând frunziºuri zdrenþãroase,
Spre-un ºipot ce sosise din pãmânt.
A iuventuþii apã, sã te-mbete,
Cu glasul altor ere te chemase,
Sã bei din ea cu ce mai sfântã sete.
Te uiþi la pernã-n sus, ca la icoanã
Te uiþi la pernã-n sus ca la icoanã
La al ei cu îndrugãri pe fus,
Tronând din rãsãrit pânã-n apus
Cu piept ocrotitor ºi sfânt, de mamã.
Mãsori în gând carpeta argeºeanã
Pe care te roteºti cu gândul dus
ªi pipãi magnetismul ei supus,
Cocoloºindu-i faþa de cocoanã.
Eu vin râzând ºi, ca sã-þi stric hârjoana,
Îþi dau culcuºul iute peste cap
Dar imediat îmi ºi primesc dojana:
Cu dinþii tu mã cerþi cum se cuvine,
Cãci a strica culcuºul e-un pãcat
ªi, pân’ la urmã, este ºi-o ruºine.
87
 PRIMÃVARA POETELOR

Silvia Bitere

1. pânã atunci sãpãm cimitire

îmi spuse el strãinul ºi credem în ce avem
într-o bunã zi o sã vezi ridicã-te suflete ºi vezi
cã totul este un cliºeu vechi vechi ºi sufletul s-a ridicat
sunt acele cliºee care se ascund în podul casei lãsând trupul fãrã carne
ori în pivniþa unde zace de ani buni orb
vinul tatei
cãci tata într-o bunã zi ca ºi asta 5.
a plecat departe de noi ca un strãin multe sunt de zis pe acest pãmânt
ºi-a legat de stâlpul casei femeia dragii mei copii
de atunci nu s-a mai ºters de praf nicio icoanã multã dragoste trebuie sã fi existat vreodatã
undeva
2. dacã nu aºa cum cred eu
la mine totul a decurs firesc în visul meu  atunci sãrutul de adio la ce-ar mai folosi
mi-am îndeplinit dorinþe la ce-ar mai folosi vãzul ºi nevãzul
ceea ce în realitate dragostei oarbe
nu ar fi fost posibil sã se-ntâmple doar doar la suferinþã
s-a-ntâmplat în vis doar doar sã doarã
azi mâine ºi altã datã se pot repeta la nesfârºit eu cred în lumina ochilor prin care sufletul
într-un cadru familiar chiar intim doar doar atunci se vede
la un pahar de vin cu prietenii dar ce spun eu nu trebuie sã spuneþi ºi voi
pe care îi poþi uita azi doar doar azi
dar þi-i poþi reaminti mâine sau altã datã doar doar mâine
la fel s-a-ntâmplat ºi cu vecina mea doar doar niciodatã
am aflat de-abia când am vãzut-o într-o zi Dumnezeul mamei mele
cu Saul la braþ
traversa bulevardul 6.
[fusese la masã cu noi în ziua aceea] îmi las pixul sã curgã uºor pe foaie
mai târziu cântam împreunã la harpã ºi în timp ce el curge pe foaie
sã-l vindecãm pe fiul lui Chiº de atâta fruntea poetului din cauciuc se pierde în zare
frumuseþe ºi în timp ce alerg în zare
aºa cu fruntea mea din cauciuc
3. mã simt bine ºi poetul la fel
sunt atât de suavã ca o mamã curge din pix pe foaie
înzestratã cu toate durerile facerilor cum ar curge
cereºti ºi mai puþin cereºti lacrima lui Dumnezeu dupã o femeie
inima-i beatã pentru iubirea pruncilor pe care a iubit-o el cel mai mult
uciºi de viaþã iar noi nu ºtim
plângi tu! ºtii tu sã plângi? pentru cã atunci când pixul curge pe foaie
o mãreþule ce eºti eºti doar în momentul acela
de nu te poate vedea nimeni
aratã-þi colþii din mãtase 7.
abandoneazã în sângele nostru iubirea de noi mi-am învãþat trupul sã tacã
nu vorbi despre apa schimbatã-n vin l-am numit Cel Dintâi care-a tãcut
schimbã tot ce e dulce în sare pentru rãni i-am dat iubire ºi respect
mierea dã-le-o femeilor pentru frumuseþe apoi l-am culcat în suflet
sã stea lipite cu buzele la ferestre ca pe un prunc mult dorit
în aºteptarea unui cãlãreþ fãrã cap ºi-am învãþat ºi eu cã trupul este sfânt
ºi rupt din Rai atunci când tace
4.
cu existenþa o ducem mai greu
aºteptãm ziua în care sã ne fie mai bine

88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 PRIMÃVARA POETELOR
Carmen Georgeta Popescu
Curcubeul se naºte din verde
Pot ocoli o clipã, viaþa, adevãrul,
pot sta pe loc,
pot alerga zãlud,
dar nimeni nu-mi va spune unde-i cerul,
nici cum ne þine-n braþe ca-ntr-un joc,
ºi-aº pierde clipe, ºi n-aº mai avea culoare
sã cânt ce simt,
sã desenez ce-aud.
Sunt ochiul ce mã simte la fereastrã
cum pun zãbrele gândului pripit,
sã vãd cã depãrtarea nu-i albastrã,
cã roºul nu e zâmbet risipit.
Chiar ºi desculþã, tristã, fãrã graþii,
nimic din mine nu se poate pierde,
când blândã, între douã respiraþii,
fac cuiburi ºi altare pentru verde.
Anotimpuri suprapuse
Iernile îmi par fecioare orfane,
dacã nu mã topesc în culori arãmii,
de-aceea îþi spun cã rãtãcire mi-ar fi
primãvara grãbitã sã cânte,
necoaptã în ochi, rãvãºitã sub tãlpi,
azi nu o mai chem, nici n-o alung,
doar îi rãpesc beþia cu care
se aruncã frenetic înspre varã.
ªi totuºi nicio varã nu-i atât de aproape
ca zâmbetul vârtejului nebun,
îndrãgostit de ochii fructului promis.
De azi am sã renunþ la anotimpuri,
la fel cum într-o zi am renunþat
sã cred cã ceasurile de perete
înghit cu urã pãsãrile lumii
ºi pot fugi de mine fãrã urme.
Ofrandã
Îþi scriu poem dupã poem,
cu maluri lungi, cu ape colorate,
izvor tulburãtor al primãverii
din care vin grãbite sã se adape
scânteile din trupul meu.
Acopãr stelele cu ochii,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
sã nu le-atingã palmele bãtãtorite
de-atâta drum al nopþii cãtre zi,
în miezul meu se-aprinde, ca o sete,
cãrarea lunii-n frãmântarea cãrnii,
în patul ei adorm nedesfrunzitã,
visând cum fructele îmi þin de cald.
Colþ ºi cerc
Surâs cu braþe de cireºe coapte
e colþul primului meu de gând,
nu echilateral, dar blând,
nu strâns la piept, ci liber în cuvânt
ca versul ce deschide cifra ºapte.
Prin aburii ce urcã-ndrãgostiþi
privesc convoaie de iubiri cum trec,
cu linia vieþii-n palme mã petrec,
cu spaimele ºi moartea mã întrec
în cercul vieþii celor fericiþi.
Tristeþea nu-mi închide zborul,
chiar dacã-ncearcã sã-i reducã zarea,
din colþul meu se despleteºte marea,
sunt unghi înscris în cercuri cu rãbdarea
iubirii ce-ºi alintã ziditorul.
Broderie
Azi nu mã mai întreb, ca altã datã,
cu câte degete cântam la pian
în pragul nopþilor cu pãrul despletit,
cum copiam într-o suavã legãnare
ecoul lumilor aprinse-n mine
ºi-l ridicam pânã la cer, din an în an,
ca pe-o tãcere dezbrãcatã de frustrãri.
O umbrã cu miros de muguri deveneam,
cu chipul de cocor nevinovat,
redesenam cãderea fulgului grãbit
sã-ºi simtã sufletul topit de drag
ºi dintr-o datã-n faþa mea nu mai era
nicio secundã sã mã þintuiascã-n prag,
nici apã de trecut ºi niciun munte,
nimic sã-mi parã imposibil de clintit,
doar vântu-nfiorat pe umãr îmi ºoptea
un vechi solfegiu de sub întâmplãri:
sãdeºte-þi în grãdinã, lângã geam,
o floare a soarelui cu mâna ta,
indiferent cât de strãinã te-ai muta...
89
 PRIMÃVARA POETELOR

Victoria Milescu

Mireasa de carton fãrã sã clinteascã

nicio picãturã de apã
Stã treazã pânã la ziuã din balta sticlind în tavan.
în camera strãinã
dincolo – el
doarme, respirã greu Un raptor
îi desparte o uºã
de secoli luminã Se uitã la ea chiorâº
la geam e imperfectã
realitatea urcã ºi coboarã pe acoperiºuri dezbrãcatã, dezmãþatã, dezarmatã
de friºcã ºi caramel de suflet
eu te pot scoate de aici ca o puºcã
zice pasãrea bãtând la fereastrã are doi ochi pe þeavã
o pasãre cu o mie de aripi cum slobozind lacrimi de foc
numai la o mie de ani salvã dupã salvã
se întâmplã sã vezi, sã auzi, numai iadul pe metereze
dã-mi mie tortul acela de ciocolatã clipa
în care eºti îmbrãcatã cât un lighean de apã cu gheaþã
din care el a muºcat cu poftã turnatã din cap
o bucatã bunã. pânã-n podeaua bosumflatã, umflatã.

Un desperado Singurãtatea, o boalã autoimunã

N-a fost decât Vântul rupe

un blitzkrieg afiºele panourilor centrale
privirile au mitraliat pânã la mãduvã în sacoul gri, el numãrã plopii
buzele au suflat napalm albiþi într-o noapte
a urmat artileria grea a inimii bubuind în piaþa cu protestatari
a culcat la pãmânt se discutã aprins despre
vãzduhul cu dinozaurii lui înaripaþi prãbuºirea celui mai scump avion din istorie
foc ºi parã sã-þi zgârii parbrizul, nu alta
pe întreaga suprafaþã a limbii indo-europene bea un energizant
articulând totuºi copiii deseneazã cu cretã coloratã pe asfalt
o vocalã de împotrivire... flori exotice ºi elefanþi
care nu vor vedea niciodatã jungla
femeile strigã: Vrem! Vrem! Vrem!
Lisa cea harnicã în megafoane
el, în acelaºi sacou gri, zâmbind
Prin abur, miresme dã mâna cu o boalã autoimun㠖
el gãteºte, atent singurãtatea.
sã nu-i cadã scrumul þigãrii
în tigaia încinsã
mai trage o duºcã Ziua îºi cere dreptul la noapte
dã radioul mai tare
e stingherit Nu conteazã
aºa, în pielea goalã dacã el a plecat în lume
în faþa ei întrebându-se de mânã cu piticul din carte
cum de-a trecut ea cât timp este pâine pe masã
prin pereþi ºi sare-n bucate
cu ditamai butoiul de bere deºi el era pâinea cea de toate zilele
cu icre negre, roºii, albastre ºi sarea pe ranã...

90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 PRIMÃVARA POETELOR
Constanþa Popescu
Cãlãtoria în spiralã
Desenasem pe toþi pereþii anotimpurile,
colorate, triste sau vesele
îmi ocupau toate sentimentele.
Mintea ºi inima duelau
sã fixeze fluturii albi pe retinã,
astfel zborul
sã fie asigurat
indiferent de predicþiile meteo.
Eram singura,
cu braþele pline de fapte,
împãrþind îmbrãþiºãri,
punând flori pe treptele timpului
pe unde treceai
ºi nu mã dumiream dacã vin sau plec...
cãrarea sub formã de spiralã
avea la capete neantul...
Ipoteticul destin
Între mine ºi tine,
aerul aprins ºterge icoana
îndelung sfinþitã cu rugi
ºi destine copiate din cãrþi.
Cuprinde-mi fricile, arde-le!
În biserici fumul face cerere
lui Dumnezeu
sã-mi lumineze zâmbetul.
Eu, jumãtate luminã,
cuprind începutul indecis,
amprenta pasului pe trapta
unde ºlefuiesc în tainã ºoapta
dintre un sãrut ºi ultima îmbrãþiºare,
când ºtiu cã orice este posibil
între anotimpuri,
doar sã-mi colorezi puþin dimineþile
ºi sã faci un casting pentru îngeri.
Amprenta liniºtii
Pe clapele timpului,
zilele compun simfonia
iubirilor predestinate.
Cînd toate au fost scrise,
noi, spectaori aºteptãm cu aplauzele
sã nu deranjãm emoþia,
din colþul lacrimii.
Toþi sunt acolo,
niºte acrobaþi fãrã plasã,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
exerseazã dimineþile.
La capãt de drum aºtern bucuria,
bob de rouã, cu strãlucirea caldã,
între vorbele
care de mult nu mai fac ecou
între printre zãpezi.
Primeºte-mi tãcerile
ºi încãlzeºte verbele,
sã cos povestea de la ziuã
la poalele cãmãºii,
în loc ascuns de ochi pãgâni.
Sentimente înalte
Sunt cãlãtorul fãrã hartã,
pe cãrãri unde arde suferinþa
pânã ce înfloresc gunoaiele...
am ales drumul, când mã lãsai sã zbor.
Între cer ºi pãmânt sunt un gând rotund,
cât un vis, cât o viaþã.
Clopotele sparte, biserici cu slujba neterminatã,
între mine ºi tine, un câmp de tãcere.
Întinde mâna cu care albeºti nopþile
ºi eu veºnic ucenic, la buchea adevãrului,
îi mulþumesc zilei de mâine,
care mã naºte ºi dã cu piciorul la poartã,
sunând adunarea.
Doamne, ai inventat sentimentele înalte
iar noi ne târâm prin noroaie
ºi nevoi mãrunte care omoarã bucuria.
Te întreb: cine a inventat ziua de mâine?
Reþetã
Toate sunt de acolo,
din nisipul tãu cernut cu durere.
Nimic nu se uitã, se amestecã
cu nãdejde ºi vise,
pentru cã aºa sunt fãcuþi poeþii.
Cu potecile care au fost cândva literele
unei poveºti, cutreierate în tainã,
scrise pentru desþelenirea
din ogorul timpului.
Anotimpurile sunt straturile prãjiturii
pregãtite cu migalã
sã îndulceascã aºteptatrea
ºi zborul pe aeroportul numit
viaþã,
o formulã personificatã
de petrecerea timpului.
91
 PRIMÃVARA POETELOR
Domnica Vãrzaru
Prinþesa nopþii
Prinþesa mea, în zile-ntunecate,
Îmi dai o razã de iubire plinã.
Îndepãrteazã-mi hainele de tinã
ªi pune-n loc izvoare luminate!
Prinþesa mea, pititã dupã nouri!
Dulcele-þi sãrut aduce gând sã sper
Cã pot urca pe scãri prinse-n colþ de cer
Pe braþe sã te port printre ecouri.
Tu eºti în ample zãri. Anii din ºirag
Îmi spun cã depãrtarea-n zile creºte.
Lacrimile dor. Rãmân statuie-n prag.
Tu eºti prinþesa nopþii din poveste.
Te-aºtept în seri târzii cu dor ºi drag
Nevrând sã spun „a fost” ci doar c㠄este”.
Sub linia tangentelor cu vise
Te-ai presãrat în cercuri circumscrise.
Când raza a ajuns pânã la mine
Ai tresãrit, simþind cã-þi este bine
Sub linia tangentelor cu vise.
Trezit din adormire, simþãmântul
Împodobit cu florile iubirii
Începe paºi pe drumul cuceririi
ªi face pe vecie legãmântul.
Cercurile se înalþã-ncet spre cer.
Noi suntem ca-n baloanele de spumã
Învaluiþi în pânza de mister.
Vedem cum curcubeie se adunã,
Dau culoare clipei, se desfac ºi pier.
Doar gândurile sta-vor împreunã.
O va gãsi
În nesomnul dur, nesãtul de trudã
Strãjuind fiinþa celor chinuiþi,
Iar, pleoape cad. În ochii obosiþi
Speranþele îºi lasã trena udã.
Azi ÎMPLINIREA e deja plecatã
În timp, în spaþiu, chiar dincolo de cer.
92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
De mult o strigã sufletul cel stingher
Bãtând sârguincios la altã poartã.
O va gãsi cândva, vorbind la stele
Multele cuvinte cu glas fermecãtor.
Tãcut va asculta acolo între ele.
Fiind în preajma ei un nor ocrotitor,
Îi þese haine noi doar din mãrgele,
Pline de iubire semãnatã-n dor.
Simþiri de primãvarã
Un vânt calduþ vrea iarba s-o trezeascã,
Cu-aripa indulgenþei o mângâie.
Azi prin livezi mireasma amãruie
Vã cheamã inimile sã iubeascã.
Au înflorit ieri corcoduºii iarã.
Albinele se dezmorþesc la soare.
Pe-alocuri floarea paºtelui rãsare
ªi seara-întârziatã lin coboarã.
Vârtejul dragostei ne înfioarã,
Inima adunã cei frumos din noi
Simþim atunci cã este primãvarã.
În lume, el ºi ea prinºi mereu în doi
Cheamã copilãria din cãmarã
ªi stinge lampa cu griji ºi cu nevoi.
În tãcerea serii
Danseazã flacara în gura sobei.
Stinºi tãciuni în margini o admirã mult.
În tãcerea serii stau ºi mai ascult
Lemnele cântând iar povestea vorbei.
Pisi în culcuº doarme fãrã vise.
Din firidã iese calmul sforãit.
Fulgii de zãpadã iar s-au rãspândit
ªi-au acoperit casa ce-adormise.
În tãcerea serii amintiri vorbesc.
Muza e în prag, iar mã viziteazã.
N-a adus cuvinte, dar tot o iubesc.
Lângã mine des, mã îmbãrbãteazã
Sã îmi caut drumul scriitoricesc.
Eu privesc pe geam. Fulgi de nea valseazã.
 PRIMÃVARA POETELOR
Sunt cel din urmã altruist?!
Mi-e sufletul mai gol ºi trist
ªi gustul vieþii amãrui.
De-o vreme umblu ca silhui.
Sunt cel din urmã altruist?!
Mã uit la clici de nesãtui,
Ca la o minã, un genist.
Mã simt ca bietul pianist,
Cântând ºi fals ºi nimãnui.
Secatã mi-este cãlimara
ªi muzele m-au pãrãsit.
Cei ce-adevãrului trag scara,
Cu-a lor minciuni m-au asurzit,
Ducând spre nicãierea þara,
Pe drumuri de nedesluºit.
Cu-al tãu sãrut, ce-avea gust de iubire
Mã-mbrac mereu cu-o mantie de teamã,
Peste cãmãºi þesute din visare
ªi mã incing c-un brâu de supãrare,
În timp ce viaþa-ncet mi se destramã.
Îmi scutur clipele de frãmântare,
Cum de pe hainã-ndepãrtez o scamã.
Din vechi frustrãri croit-am o maramã,
Cu care-acopãr lacrimi de-ntristare.
Încercãnatã de dezamãgire,
Mi-ai dezgropat speranþa din adâncuri,
Cu-al tãu sãrut, ce-avea gust de iubire,
ªi-n goanã, aplecaþi peste oblâncuri,
Vom galopa pe-albi cai de fericire,
Cu tine-alãturi pãtrunzând noi tâlcuri.
Omul politic, jalnic arlechin...
Se poartã adevãrul prost fardat.
Omul politic, jalnic arlechin,
Se lasã dus de val înspre declin,
Cu hoþi ºi trãdãtori amestecat.
Cu-acelaºi show, ratatul cabotin,
Minciunile în legi le-a-nveºmântat
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Mihaela Banu
ªi binele în rãu l-a preschimbat,
Ca grangurii sã aibã bani peºin.
Cu þeasta spartã umblã azi justeþea,
Prin strâmbe reguli, ocolit, pe-ascuns.
Copiii-ºi lasã-n urmã tinereþea,
Iar viitorul, neavând rãspuns,
Va merge mânã-n mânã cu tristeþea,
Pe-un drum întortocheat, de nepãtruns.
Iubirea noastrã, tom cu multe file
Iubirea noastrã, tom cu multe file,
Cu scoarþe prãfuite de rutinã,
Se va sfârºi sub fãlci de ghilotinã,-
A timpului strivit între feºtile.
Ca dependentul vechi de cocainã,
Gustu-þi mi-e încã proaspãt în papile.
Ca Leonidas mor laTermopile,
Doar sã te-alint în ritm de sonatinã.
Din trandafirul buzelor m-adapã.
Sub mâini febrile trupul þi se frânge,
Când cânt frenetic Bach, pe orice clapã.
În tine-un demon însetat mai plânge.
Cu ultimul sãrut, uitat pe pleoapã,
Un înger vama timpului va-nfrânge.
De astãzi sufletul mi-e trist
De astãzi sufletul mi-e trist
ªi rãzvrãtit de câte vede,
Cã face neamu-mi de bipede,
Ce nu-i ca mine, altruist.
Îl vãd ºi nu îmi vine-a crede,
Pe funcþii mari, un arivist.
Rãmân de parcã-s la dentist,
Când îºi dã aer de erede.
ªi mã gândesc cum de norodul
Mai pune geanã peste geanã,
Alegând jugul, ori exodul,
În timp ce clica cea vicleanã,
Adunã-n curtea ei tot rodul
Cu-nºelãciunea-i de satanã.
93
 PROZÃ
Dumitru Augustin Doman
DIRECTORUL CU MÂNA CÂRLIG
Aflat în turneu cu trupa, maestrul
Mihail Brãileanu, seniorul neoficial al
echipei, dar ºi directorul cât se poate de
oficial al teatrului bucureºtean, imediat
dupã spectacol le-a spus alor lui cã nu va
merge cu ei la restaurantul hotelului, el
având o invitaþie specialã. Da, înainte de
reprezentaþie, fusese abordat pe scãrile
teatrului de un domn înalt, lat în umeri, cu
o hainã subþire de varã albãstrie aruncatã
pe umeri, cãmaºã albã, pãlãrie de pai de
orez ºi cu pantofi uºori, cu gãurele. Atrãgea
atenþia faptul cã în loc de mâna stângã avea
un cârlig strãlucitor de oþel inoxidabil.
„Maestre, vã mulþumesc cã aþi adus
trupa în oraºul nostru. Eu mã numesc
Ilarion Pleºcoi ºi sunt directorul fabricii de
coniac din oraº, cel mai bun coniac din
þarã. Vã invit la masã dupã spectacol la un
restaurant de-aci din centru, unul mai de
lux”. Deodatã, fãrã nicio noimã, Brãiloiu
ºi-a amintit de întrebarea de la plecarea din
Bucureºti a actriþei Laura Poc, supranumitã
Pupãza din tei: „Maestre, credeþi în zodiacul
de la televiziune?” „Care televiziune?” „Una
dintre ele”. „Hm! Nu. De zodiac îmi arde
mie?!” i-a rãspuns el zâmbind.
ªi domnul elegant ºi pãlãrios s-a þinut
de cuvânt. La un sfert de orã dupã
spectacol l-a aºteptat pe director la ieºirea
artiºtilor ºi l-a salutat din nou cu reverenþele
cuvenite. Au pornit imediat agale pe strada
mare pe care nu circulã maºini, Brãileanu
scund , cu nasul lui mare ºi coroiat, cu
mimica lui de Louis de Funes, râzând din
mai nimic, gesticulând copios cu mâinile,
iar directorul distileriei de coniac – înalt,
gros, þeapãn, însãºi statuia Comandorului
cu mâna cârlig de oþel alb strãlucitor.
La separeul de la etaj al restaurantului
Maiami (sic!), cei doi s-au aºezat la masa
din colþ, lângã ºemineul cu un buºtean gros,
ars pe jumãtate ºi stins probabil din iarna
trecutã. Ospãtarul e unul de modã veche,
la peste 60 de ani, fost probabil tânãr
chelner în trusturile de alimentaþie
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
socialistã. Îl recunoaºte ºi-l salutã pe
Brãileanu ceremonios, uºor surprins de o
asemenea vizitã neaºteptatã: „Bine aþi venit
la noi, maestre! E o mare onoare!”
Directorul rãsfoieºte ca un expert meniul,
þinând coperta cu cârligul de oþel ºi-i
propune ca un expert actorului festinul din
care nu lipsesc icrele negre, somonul,
pãstrãvul cu þelinã ºi cartofi natur, vinul
alb franþuzesc etc. etc. Iar maestrul acceptã
ca un copil toate câte le înºirã directorul
de coniac. Dupã vinul alb, bineînþeles cã
apare spre sfârºit ºi coniacul local, cel mai
bun coniac din þarã, dupã cum îl laudã
însuºi producãtorul lui. Directorul îl
firitiseºte pentru rolurile din film ale
maestrului, dar ºi pentru multe altele din
comediile pe care le-a vãzut, mãrturiseºte
el, chiar în sala teatrului de pe Calea
Victoriei în seri de toamnã sau de iarnã.
Are un mod plãcut de a firitisi directorul
Pleºcoi, gãseºte ca din întâmplare
argumente, mici observaþii pertinente
privitoare la regie sau la scenografie ºi
costume. Este limpede cã e un cunoscãtor
al fenomenului, aproape expert ca ºi în
coniacul al cãrui director este, licoare care
pare a încheia seara cum nu se poate mai
fericit. Directorul îl înduplecã pe omologul
lui de la teatrul bucureºtean sã mai ia câte
un pahar, aºa, ca din partea casei.
Era vremea când dintr-un colþ al
restaurantului începe sã se audã o muzicã
languroasã, deloc deranjantã, în surdinã,
parcã special pentru a face coniacul mai
plãcut, dacã se poate, cã e foarte bun,
poate cã nu chiar cel mai bun, dar pe-
aproape. E ºi momentul când Pleºcoi
scoate telefonul din buzunar, se uitã pe
ecran ºi se scuzã cãtre musafir: „E o
urgenþã, mã sunã de la fabricã. Revin
imediat”. ªi iese discret sã vorbeascã la
telefon. Minutele trec ºi trec, iar Pleºcoi
nu se mai face vãzut.
(continuare la pagina xx)
 POVEªTI PENTRU ADULÞI
Aurelian Silvestru
APA VIE
Unire, deºteptare, trezire, toleranþã… Izvoarele din noi. Izvoarele cu apã vie
Se face o enormã risipã de suflet ºi de
energie, pentru a-i întoarce pe cei rãtãciþi
cu inima spre neamul din care s-au nãscut.
Dar vin urmaºii torþionarilor de altã datã,
aruncã vorbe sau o mânã de bãnuþi pe jos
ºi iatã-i îngenuncheaþi, prostiþi ºi gata s-o
ia din nou pe drumul de întoarcere spre
iernile siberiene… furiºeazã pe sub garduri. Neliniºtea mã
O legendã arabã povesteºte cã, pe
timpuri, toþi oamenii aveau capacitatea de
a cunoaºte viitorul. Urmaºii lor însã ºi-a
neglijat aceastã însuºire. Un singur preot a
continuat sã-ºi plece urechea la glasul
intuiþiei. ªi iatã cã odatã o voce misterioasã
i-a ºoptit cã apa din þara lor avea sã sece,
iar apa ce urma sã izvorascã dupã asta îi
va face pe consumatori nebuni.
Alarmat, preotul ºi-a sfãtuit enoriaºii
sã-ºi facã rezerve de apã bunã, dar n-a
obþinut decât sã fie luat peste picior.
În ziua prevestitã, apele curgãtoare s-au
oprit, fântânile au secat, lacurile s-au
evaporat ºi toatã lumea a prins a suferi de
sete. Doar preotul de care v-am vorbit a
continuat sã foloseascã apa dositã de
invazia acelei necruþãtoare secete.
Dupã o vreme, o altã apã a cãzut din
cer, umplând fântânile ºi destupând
izvoarele. Preotul a ieºit din adãpost ºi s-a
întors printre semeni. Ei, însã, vorbeau ºi
procedau cu totul altfel decât înainte: îºi
uitaserã limba maternã, numele, þara,
strãbunii… Se lepãdaserã de rãdãcini, de
port, tradiþii ºi credinþã.
Preotul a încercat sã-i reîntoarcã la
vechea conºtiinþã, dar l-au respins, au râs de
el, l-au declarat nebun ºi l-au gonit cu pietre.
Îndurerat, s-a izolat în adãpostul sãu
ºi a continuat sã foloseascã apa sfântã.
Curând, s-a simþit atât de singur ºi nefericit,
încât n-a mai putut rãbda ºi s-a întors în
satul sãu natal, unde a prins a bea ºi el apa
cea nouã.
La scurtã vreme, ºi-a pierdut memoria
ºi demnitatea, uitând trecutul þãrii sale, iar
ceilalþi oameni l-au acceptat ca pe un fost
„nebun” care s-a „vindecat”… din acoperiº ºi simt cum întunericul din
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
…
Când, oare, vor ieºi din nou la suprafaþã?
Când ne vom deºtepta din nou?
Casa cu neliniºti
Un corb planeazã pe deasupra
cimitirului. Pãdurea freamãtã. Drumul se
stranguleazã. Blajinii mã aºteaptã.
– Ce faci, fiule? întreabã cineva.
Mama?
Înlãcrimatã, ea stã alãturi de tata pe
lespedea ce le acoperã mormântul. Un pâlc
de stânjenei strãpung þãrâna. Tata îºi
mângâie mustaþa.
– Eºti ºi acolo cãpitan? îmi scapã de
pe buze o prostie, menitã sã-mi ascundã
tulburarea.
– Aici e pace…
Mã invitã cu privirea între ei.
– Ai visele albite, constatã ºi simt în
vocea lui pãreri de rãu.
– A nins, rãspund. Am pulbere de nea
în pãr.
– Dar casa? întreabã mama. Ea de ce
s-a întristat?
– Am lãsat-o în grija unor rude. Iar
ele… au plecat din sat. S-au dus la muncã,
în strãinãtate.
– Izvorul, totuºi, a rãmas.
– ªi pãsãrile…
– ªi noi…
Mã uit spre fosta gospodãrie a
ultimului dintre rãzeºi. Temelia a intrat în
pãmânt. Acoperiºul a putrezit. Podul s-a
surpat. Câþiva ciulini s-au cuibãrit pe
prispã. Patru ferestre oarbe întreabã cerul
dacã afarã e noapte sau e zi.
– Crezi cã mai eºti în stare s-o repari?
Ridic din umeri:
– Nu ºtiu… Voi încerca.
– Încearcã, mã îndeamnã mama.
Vântul întredeschide uºa înaintea mea.
Rugina se opune. Balamaua scârþâie
tânguitor. Gutuiul de la poartã geme de
flori. O razã de soare pãtrunde prin gãurile
95
mine prinde a se subþia puþin câte puþin.
E primãvarã. Albinele zboarã cu braþele
încãrcate de polen. O pasãre albastrã
deschide uºa cuibului ºi îºi trimite puiul în
lume. El îºi desface aripioarele ºi o ia agale
pe cãrarea ce coboarã spre izvor.
Copilãria mea… legenda) umbla prin codru cu fruntea sus,
Împacã-te cu tine
Lumea este guvernatã nu de oameni,
ci de bani. Nu existã performanþã acolo
unde nu existã finanþare pentru
promovarea ei. Progresul depinde de cei
care dirijeazã circuitul banilor. Ei hotãrãsc
unde sã fie pace, unde – rãzboi, unde –
crizã sau democraþie parþialã. De calitatea
acestor „controlori” depinde cum va arãta
ziua de mâine.
Bogãþia în sine, spunea un apologet al
creºtinismului, nu este nici rea, nici bunã.
Ea devine aºa sau altfel în dependenþã de
bunãtatea sau de rãutatea omului care o
gestioneazã.
E greºit sã credem cã cei din vârful
piramidei sunt din oficiu niºte nesimþiþi,
cãrora puþin le pasã de soarta muritorilor
de rând. Banul însã, e simbolul infidelitãþii:
astãzi e la mine, mâine – la tine, poimâine
– la celãlalt. Aici e slugã. Dincolo – stãpân.
Cine îi devine slugã prinde a-i semãna ºi,
astfel, alunecã în murdãrie ºi banalitate.
Rar cine primeºte de la viaþã totul de-a
gata. De regulã, trebuie sã lupþi cu
înverºunare pentru bunãstarea ta, iar lupta
te încrânceneazã, te face dur ºi insensibil.
Devii indiferent la suferinþa celorlalþi.
Evident, nu oricine se poate jertfi de
bunãvoie pentru binele majoritãþii. Omul
este nu un fruct, ci o sãmânþã a naturii. O
sãmânþã ce sloboade ºi vlãstari ai rãutãþi.
E nevoie de mult caracter ºi neodihnã,
pentru a schimba rãul în bine sau rutina în
creaþie. E un drum anevoios ºi lung pe care
riºti sã sângerezi la fiecare pas... Câþi dintre
noi îºi asumã acest risc? În mod firesc,
alegem drumul bãtãtorit de alþii. Ne sperie
urcuºul spre Golgota. Preferãm o cruce
mai uºoarã. Ne temem de necunoscut, de
nou, de luptã, de sacrificare… strecurat înãuntru, a descoperit cã în chilie
Aºa rãmânem o enigmã nerealizatã.
Vine o zi însã, când privim înapoi. ªi
atunci, descoperim în spate un copil rãnit
– sinele nostru – încã inocent ºi pur, dar
pe care l-am abandonat din teama de a nu
pãrea naivi sau demodaþi. „De ce te-ai dat
bãtut? întreabã el. De ce nu ai avut
încredere în tine, în minunile pe care ai fi
fost în stare sã le sãvârºeºti?”
Îl ascultãm înfrânþi, cu fruntea în
pãmânt, consolându-ne cu gândul cã mai
avem suficiente balonaºe de sãpun, pe care
96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sã le spargem spectaculos de ochii lumii.
E doar o amãgire. Dureazã pânã la prima
încercare, când viaþa ne demonstreazã cã
am mizat nu pe valori adevãrate, ci pe
nimicuri efemere…
Un cerb în floarea vârstei (spune
lãudându-se cu frumuseþea coarnelor sale.
Nimeni nu avea o podoabã mai bogatã ca
a lui. Ciutele care pãºteau alãturi aveau niºte
corniþe mici ca vai de ele. Mistreþii, râºii,
lupii, în genere, pãreau ridicoli ºi
neînsemnaþi.
E drept cã picioarele sale, deºi înalte
ºi puternice, i se pãreau cam strâmbe, cam
subþiri. Dar asta nu conta prea mult. Totul
se compensa prin coarne! Ele erau
adevãrata sa comoarã.
ªi iatã cã odatã a izbucnit un mare
incendiu. Flãcãrile au cuprins arbuºtii ºi
copacii. Speriate, animalele au rupt-o la fugã
care încotro. Abia atunci, cerbul ºi-a dat
seama ce bine se þine pe picioare! Nimeni
nu era mai iute decât el. Picioarele pe care
le considera neimportante îl purtau în zbor
spre marginea pãdurii! Ar fi scãpat, cu
siguranþã, dacã podoaba cu care se
mândrea – coarnele sale – nu s-ar fi încâlcit
în crengile unui copac…
Aºa ºi a pierit nedumerit c㠄marea sa
comoar㔠îl împiedicã sã se salveze…
Oare puþini dintre noi confundã
neghina cu grâul? Unii se considerã
împliniþi abia atunci, când adunã în jurul
lor grãmezi de lucruri inutile, uitând cã
Bunul Dumnezeu acceptã lângã sine doar
sufletele fãurite din luminã.
– Nu adunaþi comori aici, pe pãmânt,
unde moliile vi le pot strica, iar hoþii vi le
pot fura, ne sfãtuia Mântuitorul. Adevãratele
comori se strâng în Ceruri. Þine mine: unde
este comoara ta, acolo este ºi sufletul tãu!
Într-o altã legendã se spune cã un turist
strãin a venit sã viziteze salba de mãnãstiri
ale Moldovei. Cum era târziu ºi noaptea se
furiºa necruþãtoare printre munþi, a mas
peste noapte la o sihãstrie. Bun la suflet,
un cãlugãr bãtrân i-a oferit chilia sa.
Turistul i-a mulþumit, dar, când s-a
nu existã nici un fel de mobilã.
– Sfinþia ta, s-a interesat el, unde e
mobila dumitale?
– Dar a dumitale?
– Eu sunt un simplu cãlãtor. De ce sã
umblu cu mobila dupã mine?
– ªi eu sunt doar un cãlãtor în viaþa
asta, i-a rãspuns cãlugãrul. Nici eu nu am
nevoie sã umblu cu mobila dupã mine…
Ferice de cel liber, cel neprihãnit! Doar
el se poate înãlþa nestingherit pânã la
simplitatea ce emanã Împãcare.
 ARS LONGA...
INFERNUL ALB* (2)
Scena II, cadrul 3: Prim-plan pe primul
medic din dreapta, care pare ºeful comisiei
ºi care-i face un semn amical (dacã n-ar fi
fost pur ºi simplu profesional) ca sã se
apropie, totodatã îºi miºcã ºi buzele,
spunând probabil ceva în consonanþã cu
gestica, dar bãiatul gol puºcã oricum nu
aude prea bine ce spune. Încearcã, totuºi,
sã fie ascultãtor, astfel cã, mai degrabã
intuind ce ºi cum, înainteazã doi-trei paºi,
pânã în dreptul primului medic din dreapta
lui, lângã geam, un mustãcios în plinã
vigoare, brunet ºi bine fãcut, mirosind a
tutun fin ºi a sictir profesional, ºi care,
dotat cu nelipsitu-i stetoscop agãþat de gât,
însemnul tuturor medicilor din lume,
tocmai îl invitase sã se apropie de un cântar
întâlnit prin mai toate cabinetele de
medicinã internã, din acela metalic, de
culoare crem, cu gât lung, de peste un
metru, finalizat printr-un cursor care se
plimbã pe o scalã gradatã, de inox, care
indicã greutatea celui urcat pe tas.
Scena II, cadrul 4: Operativ, medicul
blocheazã cursorul cântarului ºi, concomitent
cu emiterea altui semnal cãtre „recrut” –
acum mai degrabã în posturã de „victim㔠–
, se adreseazã peste umãr cuiva din comisie,
nu se vede prea bine anume cui:
– Bun, cincizeci ºi ºase de kilograme
cu cinci sute...
Scena II, cadrul 5: Cu mâinile
atârnându-i blegi pe lângã corp, aidoma
unor vreascuri, personajul „victim㔠s-a
poziþionat, cuminte, sub un dispozitiv din
lemn fixat la perete, ca un fel de cuier pom,
foarte suplu însã ºi de o construcþie ceva
mai specialã, cu tija verticalã de formã
rectangularã, având una dintre feþe gradatã
de jos pânã sus, în genul metrului de
tâmplãrie, mãsurând ceva mai mult de douã
sute de milimetri înãlþime ºi pe care
culiseazã un inel cu tijã rabatabilã cu
* Fragment din romanul în lucru Lupoaica albastrã,
capitolul I, Adio, câmpie fierbinte!
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Dan Gîju
posibilitatea de fixare perfect perpendicular,
dupã ce în prealabil este rezematã pe
creºtetul candidatului la mãsurãtoare.
Mustãciosul tocmai fixeazã tija
rabatabilã, chiorându-se atent, însã foarte
operativ, în vreme ce dã sã treacã la
urmãtorul obiectiv procedural:
– Bun ºi aici; unu cu ºaptezeci ºi patru,
ba nu!, ºaptezeci ºi trei...
Apoi tot mustãciosul, precipitat ºi uºor
mirat, în secunda doi, sesizând ce era sã
se întâmple imediat în spatele sãu:
– Ai grijã, tinere, ai grijã mare, cã ne
putem accidenta!
(De emoþie, plus cã turase motorul la
maximum, ca sã disparã cât mai repede
din faþa „babetei” ºi, îndeosebi, a
„doctoriþei” cu pãrul scurt ºi zâmbet suav-
parºiv, de baiaderã în plin avânt spre zenit,
„tânãrului” nostru, din ce în ce mai cufurit
aºa, ca prezenþã fizicã-n atmosferã, cât pe
ce sã-i cadã în cap tija rabatabilã, ºi asta
din cauza unei miºcãri precipitate la ieºirea
de sub dispozitivul acela gradat, atins din
greºealã dupã ce mustãciosul, pentru mai
multã operativitate, ridicase tija la orizontalã
însã nu o mai ºi asigurase, în aºteptarea
urmãtorului la rând).
Scena II, cadrul 6: „Tânãrul” este de
acum ceva mai atent, ca un cãþeluº,
aºteptând cuminte urmãtoarea comandã a
mustãciosului în halat alb ºi care nu
întârzie, de astã datã, într-o primã fazã,
mãsurându-i cu un centimetru din acela
de croitor cutia toracicã, practic un alt
cadru însã luat en passant de videocamerã
–, ca în faza imediat urmãtoare, imaginea
sã se fixeze concomitent pe ambii „actori”,
medic–„pacient”, în plinã operaþiune de
mãsurare a tensiunii arteriale cu un aparat
din acela clasic, cu pompã, stetoscop ºi
tot restul, de producþie nemþeascã. Prim-
plan cu acul rotindu-se pe cadranul
potensiometrului ºi cu medicul, acesta din
urmã uºor intrigat, ca în secunda doi, sã i
se adreseze „tânãrului”, rãmas în picioare
97
ca un sclav expus la vânzare în piaþa
publicã, el însuºi curios de ceea ce i se
întâmpla atunci ºi acolo:
– Ce-ai fãcut, aþi alergat pe scãri,
venind încoace?
Tot medicul mustãcios, în continuare
intrigat de ceea ce-i indicã potensiometrul,
dar nemaiaºteptând vreun rãspuns:
– Ai o sutã ºaptezeci cu optzeci!...
Neavând habar ce voiau sã însemne
cifrele respective, schiþând un zâmbet
neajutorat, bãiatul ridicã din umeri:
– A, nu, nimic, n-am alergat!...
ªi în sfârºit, din nou medicul, din clipa
aceasta formal ºi expeditiv, privind aiurea-n
decor, fãrã sã-i mai dea nicio atenþie bãiatului:
– Bun, eºti liber. Sã intre urmãtorul!...
Pe repede-înainte, cu bãiatul pãrãsind
încãperea aproape cã fugind, se deruleazã
crâmpeie de scene ºi cadre, mulþime de
scene ºi de cadre sparte-n mii de culori ºi
lumini, pe care nu le mai decupez, la ce
rost? Oricum, „filmul” acelei vizite
medicale, prima vizitã medicalã serioasã din
viaþa mea, din pãcate resimþit ca o traumã
dintre cele mai crude, am vrut sã-l uit, sã-l
ºterg, sã-l ard, sã-l elimin pentru totdeauna
din filmotecã... ªi, ani la rând, decenii
poate, chiar am crezut cã am reuºit, cã
nici nu a existat, adicã, dar asta numai pânã
într-o bunã zi când, probabil cã atingând
un alt prag al maturitãþii mele ºi schimbând
cu totul unghiul de analizã, aveam sã
constat, nu fãrã plãcutã surprizã cã, de
fapt, momentul acela constituise pentru
copilul care încã mai eram atunci, în
pragul celor paisprezece-cincisprezece ani,
o nouã deschidere de capitol din marea
carte a vieþii... Aºa dupã cum cea dintâi
deschidere de capitol fusese în clipa unu a
veniri mele pe lume, cea de a doua la ºapte
ani, iar urmãtoarea, dupã aceasta de la
paisprezece ani, desigur, ºi nu mai puþin
decisivã, avea sã fie aceea de la douãzeciºi
unu de ani, când urma sã obþin steluþele de
locotenent ºi sã intru cu adevãrat pe
turnanta vieþii ºi a carierei de ofiþer. Dar
eu atunci, la Alexandria, în anticamera
infernului alb, cum avea sã-mi persiste o
vreme-n memorie, nu ºtiam nimic din toate
acestea, cu atât mai mult cã viaþa omului
este o succesiune de cicluri de câte ºapte
ani, uneori de câte doisprezece ani sau
poate cã la unii ºi mai mult ori mai puþin de
atât, în funcþie de karmã, destin, de noroc,
dupã cum nu ºtiam multe ºi mãrunte alte
chestii specifice naturii umane, filosofiei
lumii, naturii divine ºi aºa mai departe. Copil
simplu ºi fãrã pretenþii, crescut ºi educat
98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
în casa unor þãrani autentici, bunicii din
partea mamei, eu nu ºtiam atunci, la vârsta
de paisprezece ani „fix bãtuþi pe muchie”,
vorba cui a zis, decât una ºi bunã, ºi anume
cã trebuie sã ajung ofiþer!... Cu orice chip
ºi indiferent cum, la ce armã, în a cui
armatã, cu ce mijloace ºi aºa mai departe,
dupã cum, la vârsta de ºase ani, doream
sã mã fac electrician, ca unchiul Picu,
fratele mamei, iar la zece ani nimic altceva
decât profesor de istorie... Atâta doar cã
acum eram în stare sã mã aliez ºi cu
diavolul, numai sã trec puntea, vorba
proverbului... ªi diavolul adãsta la colþ,
altminteri nu-mi explic... Adicã, vreau sã
spun cã nu-mi explic nu cum de am reuºit
sã ajung, într-un final al finalului, ceea ce
îmi dorisem atât de mult atunci, în pragul
adolescenþei, ci prin câte ºi mai câte
încercãri aveam sã trec pânã când, din clipa
când m-am trezit pe lista inapþilor, mai
exact spus a bãieþilor respinºi pentru faza
urmãtoare a selecþiei în vederea înscrierii
la examenul de admitere la liceul militar,
arzând etapele una dupã alta ºi trecând prin
furcile caudine ale unui destin mult prea
vitreg cu mine, voi ajunge sã-mi vãd visul
cu ochii. Deocamdatã însã realitatea era
aceea care era ºi, din pãcate, una deloc
prea roz pentru mine. Fiindcã mai cãtre
apusul soarelui, târziu, în acea zi de graþie
de început de martie 1979, când toþi cei
peste douã sute de elevi de clasa a VIII-a,
din toate localitãþile judeþului Teleorman,
convocaþi acolo, la Alexandria, la Centrul
Militar Judeþean, pentru vizita medicalã în
vederea încheierii dosarului pentru
înscrierea la examenul de admitere în
liceele sau, pentru cei din leatul
„Eunucului”, respectiv al „Pãrosului”, la
ºcolile militare de ofiþeri, maiºtri militari sau
subofiþeri ai armatei române, când cãpitanul
acela de infanterie, cu epoleþii roºi pe la
colþuri, revenit în club, cu lista rezultatelor
vizitei medicale, semnatã ºi parafatã dupã
toate regulile artei, în vreme ce colegii ºi
„rivalii” mei din clasa a VIII-a de acolo, de
la Rãsfiraþi, Ionel Costea ºi Sorin Popescu,
fuseserã strigaþi ca „apþi medical” ºi, prin
urmare, „admiºi”, spre delirul – efectiv
delirul – ºi, totodatã, mândria irepresibilã a
lui „Pãlãrie Nou㔠ºi a lui „Colivaru”, taþii
lor, acolo de faþã, eu singurul mã
pomenisem respins, mai bine-zis „dat
inapt”. Sãrmanul tataia, care ºi el, de acum
obosit de viaþã, de bãtrâneþe ºi de griji,
numai la asta nu se aºtepta, la unison cu
mine se întunecase la faþã, însã nu de necaz
cã fusesem respins în vreme ce alde Ionel
 ºi Sorin fuseserã admiºi, cât întrebându-
se ce anume boalã am ºi cât e de gravã.
Dar sigur cã ºi amãnuntul acesta legat de
apele în care se scãlda tataia atunci aveam
sã-l pãtrund mult mai târziu, târziu de tot,
când el nici nu mai avea sã conteze în altã
ecuaþie decât aceea a trecutului irecuperabil,
fiindcã atunci, pe moment, întorcându-mi
ochii triºti cãtre ai lui, nu mai puþin triºti
decât ai mei ºi aproape cã umezi, aºa mi s-
a pãrut, am izbucnit în plâns. ªi nu atât pentru
cã fusesem declarat „inapt” din punct de
vedere medical pentru liceul militar „piºam
ochii” (altã expresie de-a bunicii Maria),
cât pentru simplul fapt cã, deºi nu îi vedeam
efectiv pe alde „Colivaru” cel mic ºi pe
celãlalt, de acum nici mãcar nu mai aveam
(urmare de la pagina xx)
Directorul
cu mâna cârlig
Maestrul tot soarbe din pahar,
admirând culoarea rubinie a licorii ºi se
tot uitã spre uºa pe care a ieºit amfitrionul
lui. La mai multe minute dupã ce paharul
e gol ºi masa debarasatã, ospãtarul cel
atent, dar discret, se intereseazã:
„Maestre, sã vã mai aduc ceva?” „Nu,
mulþumesc, îl aºtept pe domnul director
ºi mergem”. ”Care director?” „Cum care?
Comeseanul meu care m-a invitat la
masã...” „Maestre, mã tem cã nu mai
vine”. „Cum sã nu mai vinã?” „ªi nu e
niciun director, este, cum sã zic, un
pierde-varã, un escroc, dacã vreþi. Nu e
prima oarã când abordeazã cântãreþi,
sportivi, artiºti care vin în oraº ºi pe care-i
pãcãleºte pe fiecare cum poate. Mi-e ºi
jenã sã vã spun ce i-a fãcut odatã lui
Adrian Pãunescu venit în oraº cu Cenaclul
Flacãra. Eu m-am mirat cã v-am vãzut în
compania lui, dar nu-mi permit sã judec
eu comportãrile mai excentrice ale
consumatorilor, nu intrã în fiºa postului,
cum se zice, mai ales când e vorba de un
artist celebru cum sunteþi
dumneavoastrã”. Nu mai trebuie descrise
stãrile contradictorii de pe faþa actorului,
trecerea de la o atitudine la alta într-un
minut sau douã. L-ar fi invidiat însuºi
Louis de Funes pentru disponibilitatea
aceasta de a trãi intens atâtea sentimente
într-o uluitoare alternanþã în unitatea de
timp. La un moment dat, ajunge sã-i
explice pe un ton aproape arþãgos
chelnerului elegant, bine crescut ºi de-o
civilitate rece cã el nu plãteºte nota de
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
puterea sã-i privesc în faþã (dar îi simþeam
aievea, aºa cum mai înainte o simþisem pe
„doctoriþa” aceea tunsã scurt, „baiadera”
rujatã perfect, cu cel mai dezarmant zâmbet
pe buze, luându-mi în vizor „soldatul”
solitar expus la tarabã ºi care acum odihnea
bine mersi în slipul albastru), cum îmi
dãdeau cu tifla, afiºând care mai de care o
atitudine seniorialã, de veritabili Cezari,
Napoleoni ºi aºa mai departe, rãspândind
prin ºcoalã în contul meu, cu deosebire
prin tabãra celor mai frumoase dintre
colege ºi, în special, a Nelei O., vedeta
clasei noastre, deloc prea onoranta poreclã
„Inaptu”. Or, la paisprezece ani, în plin
avânt cãtre toartele cerului, cu aºa ceva
nu te joci.
platã pentru cã el a fost invitatul
directorului fabricii de coniac ºcl. κi dã
seama de absurdul situaþiei, achitã nota ºi
pleacã negru, bombãnind singur pe strada
mare, nervos, umilit ºi frustrat.
Gãseºte trupa încã la restaurantul din
subsolul teatrului, discutând politicã la un
pahar de vin. „Mãi copii, sã vã spun ce-
am pãþit. Sunt un pachet de nervi...”
Atmosfera de la masã e stânjenitoare, unii
se uitã în pahar ca pescarii dupã un biban
în fundul bãlþii, unii fixeazã vreun punct
din perete, iar alþii lustra din tavan. „Mãi
copii, nota a fost cam jumãtate din salariul
meu de director. Colegial ar fi sã facem
cumva, cum sã zic, sã mã ajutaþi sã trec
hopul ãsta financiar, am ºi eu greutãþi...”
Masa devine una de priveghi de-a dreptul,
liniºtea e deplinã, nici paharul de vin nu-l
mai duce nimeni la gurã. Intervine Florin
Cozianu, cu figura lui chinuitã de Ion din
Nãpasta, rol pe care l-a jucat peste zece
ani, l-a jucat pânã la intoxicare: „Pãi, dragã
Mihai, înseamnã cã v-aþi destrãbãlat. Aþi
mâncat icre negre, somon ºi pãstrãv?”
„Da...” „Eram sigur. Ca toþi tractoriºtii care
au câºtigat la loterie. N-aþi mai apucat ºi
mititei de la Cocoºatu! Uite, noi am mâncat
pârjoale moldoveneºti cu cartofi þãrãneºti
ºi murãturi. Foarte bunã mâncarea. ªi bem
vin la carafã. Te rog sã bei cu noi, dar
nota nu þi-o achitãm...” Atmosfera se mai
relaxeazã cât de cât, îºi pun vin în pahare
ºi încearcã sã schimbe subiectul.
Din colþul ei de masã, se aude vocea
de ciocârlie a Laurei Poc, a Pupezei din
tei: „Vedeþi, maestre dacã nu credeþi în
zodiac? Aþi fi vãzut cum la 8,30 azi-
dimineaþã Neti a pus în gardã Capricornii
sã se fereascã de oamenii cu un cârlig în
loc de mânã”.
99
 PROZÃ
O REVELAÞIE NOCTURNÃ
CLARÃ CA ZIUA*
S-a petrecut asearã, înainte de culcare.
Ce întâmplare! Ar zice o datã-n viaþã, dar i-
ar imita pe ãia cu emisiunea de la televizor,
cã acuma se prind ºi aici în Vâlcea ’jdemii
de canale t.v. „Butona” sã caute un film
bun dupã buletinul de ºtiri ºi a dat peste o
emisiune ciudatã, de „paranormal”, cum
ziceau acei mari „specialiºti”. Era o
înregistrare de la americani, cu unul, mare
savant” îi spuneau toþi, care... Nici mai mult
nici mai puþin, stãtuse de vorbã cu „subiecþi”
adicã oameni întorºi din moarte, parcã s-a
întors cineva vreodatã din moarte, sã spunã
cum a fost! Viziunea de dinaintea morþii.
„Reveniþi din moarte clinicã”, ziceau ei, cu
morgã de atotºtiutori, prescurtând-o în trei-
patru litere englezeºti. Sanchi! Trucuri.
Fãcãturi. Baliverne. Filme de senzaþie pentru
impresionarea proºtilor. Dacã n-or fi chiar
proºti, naivi sunt cu toþii. Propagandã
„amiericãneasc㔠ar fi zis pânã deunãzi. Ãla
nu era singur, mai era unul, parcã doi. Da,
trei savanþi ºi toþi trei mari ºi tari! Din ce-a
auzit el la televizor, în timp ce „butona” de
la ºtiri la canalele cu filme acceptabile, erau
savanþi americani, unul cu nume sportiv
cumva, box, boxer... nu... „Ring”. Ring ºi
nu mai ºtie cum, dar e suficient. Celãlalt
avea ºi el un nume tot ciudat, cã nu era
englezesc, ci cumva suedez sau norvegian,
ceva cu „fiul lui”, la coadã, ca la ei,
Johansohn, Jefferson, nu nu, ãla a fost tot
american, dar preºedintele lor, oricum, ceva
pe acolo! Al treilea avea un nume aducând
a „mod”, modã”, cu i la coadã, precum
Cristi, Gioni... Au ºi prezentat câteva
„cazuri”, care se potriveau aºa de bine,
numai pentru cã erau trucate, dupã cum îºi
poate da el seama. „Tunel întunecat”,
„panoram㔠la gura tunelului, aiurea! Chiar
l-a impresionat figura unui tip misterios,
„trezit” ºi el din viaþa de apoi. A vãzut totul,
pânã la sfârºit, în fine...
* Fragment din romanul Un thriller psihologic, în
curs de pregãtire.
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Corin Bianu
Abia se bãgase în pat lângã a lui ºi
stinsese lumina. Partea dificilã e cã nu-ºi
mai aminteºte, dacã îl luase somnul ºi
visase, dupã care se trezise brusc, ori nici
nu adormise ºi plutea între vis ºi
luciditate... Deodatã îi apare în faþa ochilor
„panorama” aceea pe care o fluturaserã toþi
în emisiunea cu pricina: era chiar panorama
vieþii lui în imagini ce se succedau cu o
repeziciune uimitoare, dar inteligibil! A
reþinut aproape totul. Nu se îndoieºte de
realitatea „fenomenului”, fiindcã ºtie sigur
cã a sãrit brusc în capul oaselor, de s-a
speriat ºi cea de alãturi, Nuþi; chiar l-a
întrebat, dacã a pãþit ceva, iar el a mormãit
un fel de explicaþie, cum face de obicei,
când nu-l slãbesc problemele lui
profesionale de poliþist nici în somn, iar ea
a scos din plãmâni un „aha”, tot din obicei.
Chiar aºa, cuvânt cu cuvânt, adicã...
imagine cu imagine, ca o panoramã... A
vãzut panorama vieþii lui, în prim plan cu
cazul ãsta, care va fi ultimul, dupã care se
va retrage în triumf. Hop, dar el n-a murit!
Chiar în asta constã încurcãtura: el n-a
murit, aºa cã n-are cum sã fie „panorama
de dinaintea morþii”, „Judecata de apoi”...
Nici imediat dupã evenimentul cu
panorama „Judecãþii de apoi”, nici acum,
dupã câteva ore bune, tot n-a mierlit-o.
Totuºi, a vãzut în panorama aia niºte
secvenþe din trecut pe care nu le ºtia!...
Or fi simple plãsmuiri! Simple?!
Plãsmuiri?! Când e vorba despre nevasta
lui, pe care o credea cinstitã?!...
Ce aiurealã! Nu, nu e aiurealã, dacã s-a
derulat aievea. Auzi, la ea! Înainte de a se
cãsãtori cu el, mai trãia ºi cu altul, el ºi cu
celãlalt erau la concurenþã cum s-ar zice,
dar fãrã sã ºtie unul de altul. Numai ea îi
învârtea pe degete, nehotãrâtã încã la care
sã se opreascã. Dupã cum arãta ea în
tinereþe, ar fi putut sã învârtã pe degete
încã pe atâþia, de i-ar fi ajuns timpul pentru
patru, fãrã sã se dea de gol... De înãlþime
potrivitã, atât cât sã nu fie o gâgâlice, cu
 ºolduri ºi fese ce se lãsau ghicite sub
bulendrele arãtoase, cu sâni croiþi dupã
aceleaºi mãsurãtori ºi cu pãrul de pe cap,
da, pãrul blond-ºaten tãiat în dreptul
umerilor, care îi imprima blândeþe de înger,
fãcea impresie; iar când mai ºi punea în
miºcare întreg acel ansamblu de feminitate
mergând ºi vorbind!... Dacã ar fi ºtiut-o el
atunci cã fiinþa aia angelicã îl dubleazã cu
unu, dacã ar fi ºtiut!... Ce ar fi fãcut? Ar fi
fãcut... Ar fi...
Va sã zicã era pe când ãl mare avea
doi-trei ani... Ea se încurcase cu un profesor
divorþat. Au dus-o tot într-o fericire câteva
luni bune, el cã nu ºi nu, cã sã divorþeze, cã
el o va iubi ºi n-o va pãrãsi nicio zi, dar-mi-te
cu lunile! Infractorul de adulterin aproape
cã o lãmurise sã divorþeze, exploatând
tocmai desele lui absenþe de la domiciliu.
Nenorocitul! Cum simþise orificiul liber...
se ºi bãgase! Pãi sã nu-i spânzuri de limbã
pe ãºtia? Nu, nu de limbã, ci de... de organul
implicat în fapta penalã! Aºa ar trebui, dar
o pedeapsã ca aia era în antichitate, acuma
legile penale s-au modernizat ºi ele, în pas
cu evoluþia omenirii. Ea trãia totuºi, în dubiu,
îºi zicea cã dacã ar fi avut doi copii, ar fi
luat fiecare dintre soþi câte unul, era mai
simplu. Asta pânã... pânã când i-a telefonat
el cu glas vesel cã a doua zi va fi la casa
lor, la cãminul lor comun ºi drag, cã acolo
au terminat misiunea cu rezultate foarte
bune, toatã lumea e mulþumitã. Dupã
aproape o jumãtate de an, timp în care se
ducea acasã la opt-zece zile, doar cât sã-ºi
schimbe lenjeria ºi sã-ºi vadã familia!... I
s-a dat ºi o permisie de câteva zile,
permisie, nu concediu de odihnã. Norocul
lui, al lui?... Hm.
L-a vãzut bine în panorama aceea
miºcãtoare pe profesorul cu care ºi-a fãcut
de cap mândra lui în timp ce el era la
serviciu greu în alte pãrþi, unde se chinuia
fãrã sã se poatã hrãni, odihni sau spãla la
timp. El se chinuia iar tovarãºa lui de viaþã
se distra! Sã mai ai încredere în femei!
Ooo! Dar al doilea copil s-a nãscut la opt-
nouã luni dupã ce revenise el în Vâlcea.
Nu i-a stat mintea atunci sã calculeze, nici
cu gândul nu gândea la o înºelãciune din
partea ei. Dar poate sã calculeze acum,
retroactiv. Ia sã înceapã! Dar al doilea bãiat
îi seamãnã lui cel mai bine. ªi la fizic ºi la
psihic. Primul s-a aruncat în partea lor,
mai molâu, mototol, ca tatãl ei, bãiat bun,
dar prea se lasã cãlcat în picioare.
ªi încã ceva, foarte important, dacã
nu curios de tot: a vãzut secvenþe
nenumãrate de imagini viitoare. Cazul ãsta
cu omorul, ãsta îi mãnâncã zilele. ªi tocmai
de aceea vrea sã se retragã cu fruntea sus.
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Numai cã... În revelaþia aia nu se termina
prea bine pentru el. Bãbãtia! I-a apãrut de
câteva ori, de parcã ar fi buricul lumii! Va
fi atent la ea. El este un cercetãtor serios,
într-un domeniu ºi mai serios; dar dacã se
descoperã probe care dovedesc realitatea
unor fenomene...
S-a mai vãzut bolnav la pat ºi îngrijit
cu dragoste ºi emoþie de Nuþi, soþia sa,
mai dihai decât o sorã medicalã, care n-
are nici un fel de obligaþii sã sufere pentru
bolnavii daþi în grijã. Înseamnã cã-l iubeºte.
Chiar se ºi cuvine, cã la drept vorbind, el
þine mult de tot la ea, ca la o parte din el
însuºi, chit cã acuma se simte în mare
încurcãturã. L-a mai vãzut ºi pe ºef,
semnând o hârtie în faþa lui.
A vãzut ºi imagini de la procesul ce va
urma peste câteva luni. Va fi judecãtoarea
aceea brunetã ºi plinuþã, de e cam la patru’j
de ani; ar fi preferat un bãrbat, dar nici ea
nu e rea. Sunt trei patru judecãtori la Secþia
penalã a Tribunalului Vâlcea, cãrora li se
repartizeazã speþe mai dificile ºi îi ºtie bine
pe toþi. Daaa, a vãzut-o ºi pe nesuferita de
Lia Cioacã, tot în felul ei, rea de gurã,
recalcitrantã. Oare ar fi putut insuportabila
aia sã apuce o altã cale, diferitã de cea pe
care au dus-o însuºirile înnãscute ºi
autocultivate?! Oho! Unde l-a dus logica!
Înseamnã cã ºi el... Filozofia, ca filozofia,
dar de ce i s-a arãtat viitorul? Ce vrea sã-i
spunã, mai ales în cazul ãsta cu Izbãºescu,
în care bãbãtia i-a pâlpâit în câteva locuri
ca o stafie?!
Cu amãrãºteanu-ãla de contabil, bãgat
de el la bulãu dupã toate regulile prevãzute
de legile penale... De ce sã dea chix el, cel
mai bun anchetator de fapte penale cu
violenþã?... Acolo era, cã din cauza babei
ºi motivaþia era ce va cu „d” sau „p”! Nu-ºi
aminteºte exact, sau n-a perceput în
întregime, ori, ori! Dar s-o ia pas cu pas,
pe de-adevãratelea, logic ºi conform
dovezilor! Ce poate sã-i facã lui bãbãtia
aia de mamã a nefericitului Izbãºescu?! Ce?
Dacã e vorba pe aºa, ce n-a primit-o el
pânã acum în audienþã, dar din clipa asta
încolo nu-i va permite nici sã-i mai aparã
în faþa ochilor. Iar cuvântul ãla care începe
cu „d”, parcã mai avea ºi un „p” sau „f”,
dar ce sã însemne„d” ºi „p” („f”),? Ce poate
sã însemne? În mod normal, trebuie sã-i
aparã în vreun fel în faþa ochilor; va fi cu
ochii în patru de acum încolo! Da, dar ºi
aºa, el a fost ºi este cu ochii în patru, cã
nu s-a jucat niciodatã cu libertatea
oamenilor; de aceea a ajuns sã fie respectat
de toatã lumea, ºi colegi ºi arestaþi...
(continuare la pagina xx)
101
 PROZÃ ACADEMICÃ
ªtefan Dorgoºan
SECRETE DE STAT!*
1968 (3)
Politica dã tonul!
În ceea ce priveºte debutul
bucureºtean al formaþiei Phoenix (1967),
am simþit din prima ºicanele (evidente
de la bun început în turneul lor inaugural
extrabãnãþean, mai întâi prin „producþia
improvizat㔠din amfiteatrul universitar
de la Agronomie, impropriu pentru
spectacole muzicale!). Apoi, operatorul
cu sonorizarea sãlii mari a Casei de
Culturã a Studenþilor „Grigore
Preoteasa” (unde urmau sã þinã al doilea
spectacol, de la ora 14) s-a îmbolnãvit
(subit!). Era singurul care avea cheia de
la cuºca de amplificare, recent intratã în
dotare, care a costat o groazã de bani
etc. etc. Bãieþii de la Timiºoara erau
obiºnuiþi cu asemenea situaþii! ªi-au
montat propriile staþii ºi difuzoare de care
nu se despãrþeau (aºa au ºi fugit în Vest
peste zece ani: ascunºi în ele!). Dar, când
au conectat întreaga instalaþie la prizele
scenei, s-a scurtcircuitat reþeaua electricã
a sãlii. Noroc cu pompierul de serviciu în
post, care le-a arãtat unde era panoul cu
siguranþe… Într-un final a venit un
metodist, conducerea Casei fiind desigur
la o importantã consfãtuire cu activul din
propagandã (incluse domeniile: cultura ºi
divertisment!)… care a anunþat, sã audã
întreaga asistenþã, cã recitalul trebuie
încheiat la maxim 15,30, de la ora 16,00
fiind planificatã o… ºi este necesar un
interval de 30 de minute pentru aerisirea
sãlii. Mai rãmânea la dispoziþia trupei o
orã! º.a.m.d.f.c. (Fãrã comentarii! Altã
poveste!)
* Din volumul „Cele o mie de feþe ale dictaturii”, în
pregãtire la Editura Bibliotheca
102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Dacã vrei sã tragi o concluzie, atunci
nu trebuie sã laºi altora posibilitatea sã o
prevadã. (Arthur Schopenhauer)
Cu Phoenix-ul s-a încheiat
aventura mea muzicalã (ca prezenþã
scenicã, pentru cã practic i-am
mandataritat/voluntar, îndrumat ºi
prezentat în primii paºi, la propriu, fãcuþi
prin Capitalã!), ºi asta nu pentru cã
Rectorul îmi refuzase brutal iniþiativa
privind înfiinþarea unui ansamblu artistic
studenþesc (ºtia el de ce!) încã de pe
vremea când nu mã remarcasem oficial
la învãþãturã (prin rezultatele la
examene!)!
Aveam ceva experienþã, pentru cã
trecusem (!!!) prin teatru ºi formaþii
artistice profesioniste, ºi prin fenomenul
«Madrigal». Este vorba despre Corul cu
acest nume, înfiinþat cam pe la vremea
când eu aveam primele ieºiri în spectacol
(1963) la Constanþa (concerte de muzicã
simfonicã ºi popularã de performanþã: C.
Daminescu, Ion Voicu, Dacian, Irina
Loghin, Cercel, Parnica). Madrigal s-a
constituit la iniþiativa profesorului
Constantin Marin, ca formaþie (exclusiv)
studenþeascã a Conservatorului
„Ciprian Porumbescu” (din 1990
Universitatea Naþionalã de Muzicã sau
Academia de Muzicã Bucureºti).
Urmãrisem evoluþia ansamblului pe
scena Conservatorului în 1964, când mã
produceam în tarafurile reunite pe uriaºa
scenã (unde aveau loc doar ºeful statului
ºi cei mai renumiþi artiºti ai momentului),
de peste drum, a Sãlii Palatului, sub
bagheta maestrului Ion Albeºteanu, dar
nu înþelegeam de ce nu-i mai vãzusem în
niciun concert dupã aceea (precizare:
Festivalul naþional „Cântarea României”
a funcþionat abia din 1976; ultima ediþie
 mai 2008!). Simplu! Pentru cã nici nu se
organizase aºa ceva, fiind consideratã ca
formaþie neprofesionistã, deci
neremuneratã, iar membri corului nu
primeau bani pentru reprezentaþii. În
Occident cântau muzicã religioasã
româneascã ºi colinde arhaice, pe baza
unor contracte aproape ilegale
considerate la noi, cu implicarea
frauduloasã a ARIA. Doar nu vã
închipuiþi cã stârneau aplauzele
capitaliºtilor cu imnuri patriotice în ritmuri
mobilizatoare de marº brigadieresc! În
primãvara lui 1968, reîntors din vacanþã
dupã strãlucitul rezultat profesional în
prima sesiune a anului doi (ocupaþia de
student este o meserie foarte grea pentru
cine o ia în serios, dovadã cã peste tot în
lume intervalul de studii universitare este
considerat ca echivalent/ani de vechime
în muncã, cu stagiu complet de cotizare
pentru pensie!), parcã uitând de refuzul
la iniþiativa mea privind organizarea unui
ansamblu artistic studenþesc, sunt
convocat la Rectorat. Eram hotãrât sã
declin eu de data aceasta propunerea de
a înfiinþa un asemenea tip de formaþie.
Experienþa Phoenix fusese suficient de
grãitoare pentru mine (mai ales cã bãieþii
de pe Bega plecaserã la drum ca amatori,
ca trupã pentru reuniuni dansante de club,
iar acum, la distanþã de nici cinci ani,
aveau deja pretenþii, fãrã repertoriu
original, sã fie recunoscuþi ca profesioniºti
de marcã). Mã grãbeam, ca toþi tinerii
sufocaþi de birocraþie.
Secretara ºefã m-a întâmpinat cu
scuzele de rigoare din partea Rectorului
cã nu este prezent, fiind chemat urgent
la o ºedinþã a Consiliului ªtiinþific al
Ministerului Agriculturii (de ce trebuia sã
suport toatã aceastã mascaradã?), ºi mi-a
înmânat cinci invitaþii pentru un spectacol
al Corului Madrigal, la Ateneul Român,
cu locuri în loja „Avanscenã stânga”,
rezervatã de obicei personalitãþilor din
domeniu, pentru a fi cât mai aproape
(fizic) de interpreþii de pe scenã. Cinci
invitaþii…? Ce sã fac cu ele? Sã iau cu
mine pe cine doresc dintre colegi,… tempera avântul ritmurilor ºi intensitatea
colege! Bref! „Þãranii” mei au râs:
„Concert coral? Adicã «beehtovenie»?
Ce, bã, vrei sã adormim în fotoliile pluºate,
dupã ce am alergat pe câmpuri vacile?!?”
(Au fost ºi vorbe mai grele, pe care alþii
le-au regretat mai târziu, de aceea le las
ºi eu în lada cu vechituri ale istoriei!) Aºa
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
cã am plecat la spectacol însoþit doar de
prietenul meu de la Horticulturã, Radu
Batovici.
Credeam cã voi gãsi la uºa Ateneului
mai mulþi doritori… Iar mã grãbeam. La
fel ca mine, ºi alþi ºefi de Asociaþii
Studenþeºti (AS), înºiruiþi pe treptele de
la intrare, pândeau amatori de concert.
Sala era (nu vreau sã repet formula de la
Phoenix!)… pe jumãtate plinã, în general
cu spectatori care nu prea aveau tangenþe
cu muzica de calitate. Se vedea chestia
asta dupã þinuta vestimentarã, dupã cum
priveau în stânga ºi în dreapta la ceilalþi,
în sus sau în jos la ornamentele sãlii, dupã
intonaþia vocii, dupã gesturile stinghere
cu care citeau sau nu programul
spectacolului care tocmai i-a prins în
chingi, dupã frecvenþa sporitã cu care
apelau la spaþiile publice ale WC-urilor
etc. Nici picior de conservatorist!...
Doar cei de pe scenã! ªi cu asta am cam
spus totul. Bag seama cã între ei era
vorba pur ºi simplu despre invidie. Cu
atât mai mult cu cât organizatorii
manifestãrii nu au vrut ca… lumea sã ºtie
de ea, costurile unui spectacol gratuit
fiind proporþional diminuate în cazul lipsei
spectatorilor. Dar producþia a fost
magnificã: am ascultat o muzicã divinã!
Corul a apãrut, pentru prima datã (dupã
4 ani) pe scenã româneascã (dupã un
lung turneu occidental!), în costume de
epocã! În acelaºi an a devenit formaþie
profesionistã. (De altfel, unul din semnele
distinctive ale ansamblului erau
geamantanele enorme, în care fiecare
îºi transporta garderoba de scenã,
formatã din trei-patru þinute, cele
medievale fiind foarte voluminoase!)
NU ºtiu dacã Ion Iliescu, ministru
pentru problemele tineretului în acea
vreme (cam bãtrâior pentru funcþie la
aproape 40 de ani, faþã de limita de maxim
35 de ani în activul UTC/AS!), a primit
în audienþã Corul Madrigal, aºa cum a
fãcut-o cu formaþia Phoenix (pentru cã
reprezentau, conform sloganului propriu,
„energia creatoare”, dar ºi pentru a le
sonorã care a dus la... spargerea
geamurilor!). Influenþa activiºtilor,
instructorilor ºi metodiºtilor (cei fãrã studii
de specialitate depuneau mai mult zel!)
se fãcea puternic resimþitã în activitatea
culturalã, pentru educarea tineretului
studios pe coordonatele ideologiei
103
revoluþionare socialiste. κi bãgau nasul
peste tot fãrã drept de apel.
– Ce fac, tovarãºe, atâta caz cã beat
nu merge decât în limba englezã? Dacã
au talent sã adapteze folclorul nostru de
mii de ani ºi sã compunã melodii originale,
de-ale noastre, cã avem destule motive
de inspiraþie, chiar ºi viaþa în noua
societate, Slavã Domnului (ºi-a pus
urgent mâna la gurã!), …Slavã mãi… apar goi pe copertã)! Cei mai tari
Tovarãºi… patriei, poporului ºi neamului,
…cu tradiþie ºi muzicã bogatã ºi
nereligioasã! Nu se poate fãrã
misticisme? ªi psihedelism?
– Nu mai este beat, mi-am permis o
intervenþie, ci folk, ceea ce este cu totul
altceva. Fk-aul (folk-ul) este mai lãlãit,
nu are rit de dans… între 1965 ºi 1980!). Performanþa lor de
– Folk sau rock, fak sau drak, oricum
s-ar numi, numai româneºte sã sune! ªi
sã fie laicã! M-am sãturat de
neologismele astea tehnologice! Sã fie
traduse în limba noastrã, cã avem destule
cuvinte pe care nu avem timp sã le
învãþãm într-o viaþã!
Erau expresii grele pentru acea
perioadã. Aici îi dãdeam dreptate în ceea
ce-l priveºte.
Persoana, de un activism acerb, Miºu
Duru, sau Durere (care avea înãlþimea
lui Hruºciov, conformaþia ºi
comportamentul grotesc al acestuia – n-
aveþi cum sã-l confundaþi cu autoritarul
ºi impozantul DPDumnezeu!) a ajuns ºtab
în Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste,
apendicele Secþiei de Propagandã a CC
al PCR, cu urmãri rãvãºitoare în viaþa ºi
opera scriitorilor, compozitorilor,
pictorilor… libertatea, BB a avut o carierã
Între lume ºi noi era o discrepanþã
uluitoare. Miºcãrile studenþeºti din Franþa
au avut ecou ºi în România, dar din lipsã
de informaþii privind esenþa ºi scopul
revendicãrilor universitare de pe Sena, în
cãminele noastre începuse sã se cânte
colindele de Crãciun... încã de la Paºte.
Era expresia autohtonã a protestului. Aºa
cã lui Iliescu avea de ce sã i se punã pata:
ºi Phoenix, ºi Madrigal, ºi studenþii
cântau... colinde! Nu numai muzica
religioasã era pusã la index, ci ºi muzica
lãutãreascã, urbanã ºi ruralã, de
petrecere sau de pahar. Ca sã nu mai
vorbesc de partiturile lascive sau erotice
(interzise chiar de Vatican!). A fãcut
furori în epocã melodia lui Serge
Gainsbourg „Je T’aime... Moi Non
104 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Plus”, înregistratã iniþial cu Brigitte
Bardot, iar apoi cu Jane Birkin (în care
se mimeazã orgasmul pe fundalul
melodiei) ºi albumul „Unfinished Music
No. 1: Two Virgins” (muzicã
experimentalã; doi inocenþi într-o lume
nebunã! Casa de discuri Apple Records,
1968) lansat de beatles-ul John Lennon
ºi soþia lui japonezã Yoko Ono (cei doi
meseriaºi, perfecþioniºti în branºã, („Je
suis le fauve et toi ma proie”/„Eu sunt
animalul sãlbatic ºi tu eºti prada mea”
din melodia „Te Tuer D’amour”/
„Dragostea te ucide/Ucis din dragoste/
Dragostea care ucide”) au fost Sylvie
Vartan ºi Johnny Hallyday (cãsãtoriþi
o sutã de milioane de discuri vândute, nu
a avut egal pânã la The Beatles. La acea
datã Gainsbourg era cel mai tare atestat,
deoarece câºtigase, în 1965,
Eurovisionul, cu melodia Poupée de
cire, poupée de son în interpretarea lui
France Gall.
Dar epoca era bulversatã de o divã,
un fenomen, care se numea BB/
Brigitte Bardot: Tu es Venu Mon
Amour, Ai venit dragostea mea,/la
Fleur s’ouvrira, Floarea se va
deschide,/avec toi, cu Tine,/avec toi,
pentru Tine,/Mon amour, Dragostea
mea! Artistã dramaticã complexã,
provocatoare, cu un registru
interpretativ complet, de la extazul
erotic la furia oarbã, total lipsitã de
inhibiþii, sex-simbolul care a întruchipat
frumuseþea, plãcerea de a trãi ºi
strãlucitã, de notorietate internaþionalã.
În 1956, la 22 de ani, triumfã în filmul
cu titlu premonitoriu Et Dieu créa la
femme (ªi Dumnezeu creã femeia), în
regia lui Roger Vadim. Prin modelul ei
de miºcare scenicã am înþeles sensul
profund al versurilor lui Fãrâmiþã
Lambru (1927-1974): (Femeie cu trup
tras ca prin) „Inel,/ineluº de aur,/Cu
piatrã luminoasã la mijloc!” („Adio
dragã Nelo/Pãrinþii nu ne lasã,/Eu
plec, se face seara,/Dar vezi cã
lãcrimioara ce-þi curge/Din anii
tinereþii,/Nu este alinarea,/Ci întristarea
vieþii!”) Educaþie. Stil. Culturã. Sex
rafinat, nu grobian ca actul animalic al
împerecherii, practic interzis la nivel
naþional în 1966, prin Decret!
 PROZÃ SCURTÃ
CÃTUNUL
În acel cãtun uitat de lume, situat undeva
în mãnoasa câmpie a Banatului, format din
aproape cincizeci de familii, trãiau numeroºi
nãpãstuiþi de soartã, cea mai mare parte la limita
de jos a sãrãciei. Construit pe lângã o fabricã de
cãrãmidã, oferea condiþii minime de existenþã.
Locuinþele erau identice ºi se compuneau,
fiecare, dintr-o camerã ºi bucãtãrie, ambele de
dimensiuni mici. Nu aveau curþi sau grãdini, iar
vece-urile erau colective. Tatãl lui Mihai
ajunsese în acel cãtun din motive de familie.
Pânã atunci lucrase în atelierul de fierãrie al tatãlui
sãu ºi locuise în casa mare ºi frumoasã, pe care
o construise cu banii câºtigaþi ca fierar. Era
harnic ºi priceput. Muncea cu plãcere, dornic
de a câºtiga cât mai mulþi bani. Tatãl sãu,
Costicã, a început sã-i cearã fiului sã le facã
diverse lucrãri. Vasile era îndemânatic ºi vorbea
frumos cu aceºtia. Au început neînþelegerile,
apoi certurile. Dupã un timp, Costicã i-a spus
fiului sã plece din atelier. Sã plece, dar unde?
Vremurile erau foarte agitate. Dar nici cu tatãl
sãu nu mai putea locui în aceeaºi curte. Aºa cã,
într-o zi, a încãrcat în cãruþã unele lucruri din
cas㠖 paturi, o masã, scaune, oale, farfurii,
puþine haine – ºi s-a pregãtit sã plece. Tatãl sãu
s-a aºezat în faþa cailor ºi i-a spus:
– Ce faci, pleci fãrã sã-mi dai nimic?
Vasile era negru de supãrare. O pornire
de urã i-a zvâcnit din inimã, soþia sa, Maria, a
simþit imediat pericolul. L-a apucat de mânã
ºi i-a spus, cu vocea ei blândã, care îl liniºtea
întotdeauna:
– Dã-i niºte bani. Uite ce urât ne priveºte.
Avem copii. Sã nu ne urmãreascã nenorocul.
A coborât Vasile din cãruþã, a scos din
buzunar o bancnotã de zece lei, pe care i-a
dat-o tatãlui. Acesta a luat hârtia, ºi-a
mângâiat barba cu ea, apoi i-a spus:
– Acum poþi sã pleci.
Au trecut mulþi ani pânã când cei doi s-au
revãzut. Când au intrat în Cãtun, Mihai privea
cu lãcomie în jurul fabricii, cuptorul în care se
ardeau cãrãmizile erau impresionante. Avea
doar ºapte ani. Se gândea cã le va cerceta în
amãnunt. În acelaºi timp, locuinþele mici,
sãrãcãcioase l-au dezamãgit. Oare cum vor trãi?
Încet, încet, familia lui Mihai s-a integrat în
viaþa comunitãþii. Cei vârstnici munceau, copiii
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Ioan Burdulea
mergeau la ºcoalã sau se jucau. Omul este o
fiinþã socialã. Oricât de greu ar trãi, simte nevoia
sã participe la activitãþi colective, sã discute,
sã se distreze între oameni. Aºa cã, în cãtunul
acela uitat de lume, se organiza, de douã ori pe
an, câte un bal. Era adus un neamþ din
Lorandheim, care cânta la acordeon, ºi, într-o
încãpere a unei clãdiri se desfãºura balul.
Neamþul cânta, toatã noaptea, aceleaºi melodii,
dar pentru participanþi nu conta. Era prezentã
toatã suflarea cãtunului, de la mic la mare. Copiii
priveau cu ochi mari la pãrinþii lor care dansau
ºi nu le venea sã creadã. Alþii, se apucau de
mâini ºi încercau sã-i imite. Câte o sticlã cu vin
trecea din mânã în mânã, pânã rãmânea goalã.
Alcoolul, de cele mai multe ori de proastã
calitate, încingea minþile bãrbaþilor, fãcându-i
sã se miºte din ce în ce mai repede ºi sã-i cearã
bãtrânului acordeonist sã mãreascã ritmul
muzicii. Absent, acesta continua sã cânte aºa
cum ºtia el, fãrã sã ia în seamã rugãminþile sau
ameninþãrile dansatorilor. ªtia cã, fãrã el, nicio
distracþie nu e posibilã. Cânta la fel cum,
deseori, aflându-se la mormântul fostei sale
soþii, situat în cimitirul catolic al satului, îi cânta
ore întregi acesteia, el aºezându-se pe un
scaun ce se gãsea permanent acolo. Când
auzeau muzica ce venea dinspre cimitir, copiii
aflaþi în apropiere, râdeau de nebunia
neamþului, ºtiind cã, oricum, moarta nu auzea
nimic. În inocenþa lor, aceºtia nu înþelegeau cã
bãtrânul cânta mai mult pentru el, dorind sã-ºi
ostoiascã durerea pentru fiinþa pierdutã ºi cã
încerca sã retrãiascã, în amintire, momente
frumoase din viaþa lor. Oricum, în cele douã-
trei ore, cât cânta în cimitir, acesta nu vedea
nimic în jurul sãu, privirea sa rãtãcind absentã
peste morminte. Se gândea la Hilde a lui când
a cunoscut-o. El avea douãzeci de ani iar ea
optsprezece. Erau într-o salã de bal. Orchestra
cânta valsuri ºi tangouri. A invitat-o la dans.
Dansa minunat, parcã plutea. Cât a durat acel
prim vals a privit-o continuu. Nu au schimbat
niciun cuvânt. Ea zâmbea. Era fericitã. Aceeaºi
stare o trãia ºi atunci când cânta în faþa acelei
mulþimi dezlãnþuite. Nu auzea zgomotul care
acoperea muzica, auzea doar baºii
acordeonului ºi sunetele scoase atunci când,
cu degetele sale bãtrâne, atingea clapele
105
instrumentului. În lunile iulie ºi august, aproape
în fiecare zi, în cãtun, venea o femeie dintr-un
sat aflat la ºase kilometri distanþã. Mergea pe
jos ºi trãgea dupã ea un cãrucior, în care avea
zece-cincisprezece lubeniþe. Nimeni din Cãtun
nu ºtia cum o cheamã, dar toþi îi spuneau
„dodã”. De fapt, numele acesta a pornit de la
ea. Opritã lângã o bancã amenajatã în mijlocul
cãtunului, când cineva trecea prin apropiere,
cu o voce rugãtoare, spunea:
– Veniþi la doda sã cumpãraþi lubeniþe. Îs
tare dulci, ºi le dau ieftin, cincizeci de bani
kilogramul. Uitaþi-vã ce lubeniþe frumoase am.
Informaþia cã Doda a venit în cãtun, circula
cu mare vitezã printre gospodine. Încet, încet,
femei cu copii de mânã se apropiau de cãrucior.
– Aº vrea ºi eu o lubeniþã pentru copiii
ãºtia ai mei, da nu am decât un leu, spunea o
gospodinã înaltã ºi slabã.
– Un leu? Cam puþin. Uite cât sunt de
mari ºi frumoase.
Lubeniþele nu erau prea mari, dar Doda
le fãcea reclamã.
– Hai doamnã, cã n-o sã sãrãciþi dacã îmi
daþi una cu un leu. Uitaþi-vã la copiii ãºtia ai mei,
cã sunt slabi. Ar pofti ºi ei un pic de lubeniþã.
– Ar pofti, ar pofti, cã sunt bune, da dã-
mi doi lei.
– V-aº da, dar nu am de unde.
Cei trei copii ai femeii se þineau de mânã
ºi priveau cu lãcomie lubeniþele.
– Hai doamnã, daþi-i una cu un leu,
intervenea în discuþie o altã gospodinã. Face-
þi-vã o pomanã cu copiii ãºtia. Nu vedeþi cum
sunt? V-o rãsplãti Dumnezeu pe lumea cealaltã.
– Nu pot, am zis doi lei ºi atâta rãmâne.
Trebuie sã câºtig ºi eu bani pentru pâine. Eu
cum sã trãiesc dacã dau o lubeniþã cu un leu?
– Of, doamnã, cã rea mai sunteþi, con-
tinua femeia cu cei trei copii. Hai sã facem
târgul. Uite leul, ºi daþi-mi lubeniþa pe care o
vreþi. Poate sã fie cea mai micã.
În cãtun trãia o familie care avea o fatã
handicapatã, în vârstã de ºapte-opt ani. Nor-
mal dezvoltatã fizic, faþa sa era hidoasã. Pãrea
cã râde tot timpul. De fapt era mai mult un
rânjet. Era surdo-mutã. Un rebut al naturii. La
masã, de cele mai multe ori sãrãcãcioasã, avea
parte de cele mai rele bucãþi. Întindea mâna
tremurãtoare, apuca o bucatã de pâine, un
cartof, rareori carnea ºi ducea la gurã. De la
fraþi ºi surori avea parte de mici brutalitãþi ºi
vorbe urâte: „Du-te de aici proasto, nebuno.
Lasã-mã în pace. Ce vrei? Nu-þi dau nimic. Mai
bine ai muri.”. Ea nu înþelegea ºi continua parcã
sã râdã. Se încãpãþâna însã sã trãiascã, la fel
ca un animal. Nici ceilalþi copii din cãtun nu se
purtau prea bine cu ea. Unii o mai loveau, alþii
o strigau dispreþuitor: „Ana, pana, bumbuleþ”.
Ea râdea, sau cel puþin asta exprima expresia
feþei sale. Trãia, fãrã a ºti însã cã trãieºte. Când
o vedea câte o femeie gravidã îºi fãcea grãbitã
mai multe cruci ºi ºoptea speriatã: „Doamne
106 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
fereºte”. Un gând fulger îi trecea prin minte.
„Copilul meu sã fie sãnãtos”. Apoi se îndepãrta
grãbitã de tatã, lãsând-o pe aceasta în muþenia
ºi neînþelegerea sa. Lângã mica ºcoalã, anii un-
patru, cu predare simultanã, se amenajase o
popicãrie rudimentarã, frecventatã, de obicei,
în zilele de duminicã. Se juca pe mize mici,
douãzeci ºi cinci sau cincizeci de bani jocul.
Cel care dobora mai multe popice din trei
aruncãri de bilã lua banii. Mai bucuros era
copilul lãsat sã ridice popicii doborâþi. În douã-
trei ore, cel care ridica popicii ºi returna bilele,
reuºea sã câºtige doi-trei lei, era o sumã
însemnatã. Când nu aveau bani pentru popice,
bãrbaþii se adunau „la bancã”. Era locul cen-
tral al cãtunului. Aceºtia se aºezau pe scândura
negeluitã a bãncii ºi discutau vrute ºi nevrute.
De regulã, subiectele abordate priveau munca
ºi banii câºtigaþi, care întotdeauna erau prea
puþini. Se iscau uneori certuri ºi chiar conflicte
violente. Odatã, în centrul unui conflict, a fost
ºi tatãl lui Mihai. Un coleg de muncã din Pesac,
scund ºi gras, cu o ceafã ca de taur, îºi
manifestase zgomotos nemulþumirea pentru
banii câºtigaþi în ultima lunã. Era sãpãtor,
încãrca vagoneþii cu argilã. Tatãl lui Mihai îi
explicase rãbdãtor, de mai multe ori, cã a fost
plãtit cât a muncit. Pesãcanul nu voia sã
înþeleagã ºi susþinea morþiº, cã a fost pãcãlit.
Dupã un timp, a început sã-l învinuiascã pe
tatãl lui Mihai, care era un fel de ºef de echipã
informal, cã i-a furat munca. Om cinstit, acesta
i-a atras atenþia sã nu se joace cu vorbele.
– Crezi cã mi-e fricã de tine? a reacþionat
imediat omul din Pesac. nu, nu mi-e fricã. Uite.
A ridicat fulgerãtor bicicleta, pe care o
avea þinutã între picioare ºi l-a lovit cu roata
din faþã a acesteia pe tatãl lui Mihai. Peste
grupul de oameni prezenþi s-a lãsat tãcerea. Îl
priveau miraþi pe bãrbatul lovit, care rãmãsese
nemiºcat câteva secunde. Apoi, acesta, a
apucat cu mâna stângã roata bicicletei, s-a
apropiat de cel care îl lovise, rãmas parcã
hipnotizat în faþa sa, a ridicat pumnul mâinii
drepte ºi l-a lovit puternic în frunte, la fel cum
lovesc mãcelarii, cu maiul, taurii pe care urmeazã
sã-i sacrifice. Dupã loviturã, omul din Pesac, a
cãzut peste bicicletã, la fel ca o cârpã.
– Ce-ai fãcut Vasile? L-ai omorât, a
intervenit un apropiat al sãu.
– Dã-l încolo, cã nu-i mort.
A scos o gãleatã cu apã dintr-o fântânã
aflatã în apropiere ºi a aruncat apa peste
bãrbatul cãzut. Rãceala acesteia ºi-a fãcut
imediat efectul. Omul din Pesac a privit
buimac în jurul sãu, apoi s-a ridicat
sprijinindu-se de bicicletã. Parcã nu-ºi dãdea
seama unde se aflã. Privea rãtãcit grupul de
bãrbaþi din faþa sa ºi nu ºtia ce sã facã.
– Ce-i? la întrebat tatãl lui Mihai.
– Nimic, a rãspuns cel lovit. S-a urcat, cu
dificultate, pe bicicletã ºi s-a îndepãrtat grãbit.
În cãtunul acela uitat de lume era viaþã.
 PROZÃ
TRÃNCÃNELI (49)
PALMELE
…Dom’le, zice, dacã mi s-ar impune
sã-mi schimb numele… dar eu nu vreau,
ar fi o jignire pentru toþi înaintaºii, neam
de neamul meu, unii mai buni, alþii mai rãi,
dar înaintaºi… Auzi, opreºte-te, nu cred
cã þi-a cerut cineva pânã acum sã-þi
schimbi numele, eu în nici un caz… Dacã
ar fi nevoie, mã rog, poate chiar sã fiu
obligat sã accept… dar sã nu-mi zicã
Dovleac! …Dovleac Ion! Aºa mã cheamã
pe mine, Ion port numele de la un naº pe
care l-am vãzut o singurã datã în viaþã,
atunci când m-au botezat, eram mic, ce
ºtiam eu? habar n-am cum aratã, a fost
inginer într-o localitate de lângã Slobozia… ziceþi voi, dar hai sã vã spun eu, am sã vã
Auzi mãi Costi, de ce nu-þi place
numele ãsta Dovleac? La urma urmei, este
un nume frumos, mult mai elegant decât,
sã zicem Tufã, care în englezã sunã ca
dracu, buº, sau cam aºa ceva… Da, mã,
dar sunt destule nume faine pe lumea asta,
de exemplu Sorana… am trecut acum
câteva zile prin satul ei de baºtinã. Al
Soranei? Da, mã, al Soranei! Cine e Sorana
asta? Pãi ce, voi n-aþi auzit de Sorana?
Inculþilor! E ultima mea amantã, joacã în
echipa naþionalã. Bine, bine, dar cum de
este Sorana amanta ta? N-am cum sã-þi
spun, dar acesta e adevãrul, e amanta mea,
n-am vãzut-o decât la televizor, mamãããã,
ce bulane are!... are ochi albaºtri bã, ce
ºtiþi voi!... S-a legat cu lanþuri de poarta
de la gardul guvernului. Cine mã, Sorana?
Aaaa, nu Sorana, altcineva, un papiþoi, a
scris ºi la ziar, zice cã e iubitul ei. ªi de ce
s-a legat mã? Pãi sã demonstreze, sã strige,
sã se tãvãleascã pe jos, sã înjure, sã scuipe,
n-am aflat de ce… pizda mã-sii… ªi când
s-a întâmplat? Pãi s-a întâmplat, ce, nu-þi
spusei cã s-a scris la ziar, da. Cu lanþuri,
dar erau subþirele ca sã poatã fi tãiate repede
de poliþie când o veni sã-l salte, ori cu
gândul sã ºi le rupã singur la nevoie,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Ion Mãrculescu
aruncase cheile de la lacãtul lanþului, îþi dai
seama cã nu era atât de prost sã-ºi punã
lanþuri groase, gândeºte-te ce se întâmpla
dacã poliþia zicea lãsaþi-l acolo pânã i-o veni
mintea la cap, o zi, douã, trei, îl apuca
foamea, setea, piºarea ce putea sã facã el
acolo legat cu lanþul? Am înþeles, dar care
e treaba cu Sorana, amanta ta? Pãi am
glumit! Ce, nu mai aveþi nimic de fãcut
decât sã luaþi în serios ce spun eu? Am
glumit, asta e! Dar sã vã zic altceva! Voi
credeþi cã puºtoaicele astea pe care le
vedem jucând tenis la televizor… cã niºte
alea, niºte fâþe care se distreazã, se distreazã
povestesc mai întâi de un lingurar de la
Bãbeni, prin Oltenia, da, da, lingurar, fãcea
linguri de lemn, nu ºtiu dacã mai face,
cãuce, copãi de lemn, aºa s-a pomenit din
neamul lui care fãcuse numai de-astea
dintotdeauna, oameni sãrmani, ciopleau,
i-am vãzut odatã palmele ºi m-am îngrozit,
le-am vãzut ºi am înþeles multe… ºtiam
din proprie experienþã cum se fac bãtãturile
în palmã, de la muncã, pielea devine mai
groasã, durã, în copilãrie fãcusem ºi eu
bãtãturi de la lopatã, mã luase tata cu el la
muncã, ne trebuiau bani, noroc cã m-au
dat la ºcoalã. Bãi bãieþi, dar bãtãturi ca la
lingurarul ãla nu mai vãzusem la nimeni…
avea în palme de la sculele cu care cioplea
lingurile…ceva care nu mai pãrea a fi piele
ci un fel de strat cornos, ca la copita de
cal… gros ºi dur…
ªi ce legãturã are lingurarul ãla ci
tenismenele de la televizor, cã parcã de ele
era vorba…Pãi are, stai sã-þi spun!
Sãptãmâna trecutã m-am dus cu nevasta
sã cumpãrãm ceva de la magazin, eu n-
am coborât din maºinã, îmi era lene, am
parcat ºi am rãmas în cabinã sã o aºtept.
Ascultam la radio ºi mã uitam pe fereastrã.
S-a apropiat un amãrât cu mãturi de nuiele
107
la spinare, vindea mãturi pentru curte,
nene, mi-a zis el, cumpãrã ºi matale o
mãturã de la mine, dar eu nu aveam nevoie
de aºa ceva, cã nu stau la curte, stau la
bloc, i-am zis cã nu-mi trebuie, el a insistat,
era tuciuriu, slab, amãrãºtean, ce sã vã mai
spun… Nu-mi trebuie mãturã, i-am zis, ia
domnule, a zis el, ia o mãturã de la mine sã
nu mã duc acasã la copii cu mâna goalã,
câþi copii ai mã, l-am întrebat, ºase
domnule ºi am ºi nevasta bolnavã, eu ºtiam
cã þiganii fac copii mulþi, pãi bine mã, i-am
zis, de ce ai fãcut aºa de mulþi dacã eºti
sãrac? N-aþi mai avut altceva de fãcut decât
sã staþi cãlare? Ce sã-i faci domnule, a zis
el, aºa a fost sã fie! Auzi la el, aºa a fost sã
fie! Fuþi cã aºa a fost sã fie ºi te mai
pricopseºti în bãtãturã cu încã un copil!
Sã le duc ceva de mâncare, a insistat
individul cu mãturi. Cine þi-a fãcut mãturile
astea, l-am întrebat eu aºa, mai mult ca sã
mã aflu în vorbã, nu-mi venea sã-l trimit
la plimbare, pãi eu le-am fãcut domnule,
eu cu mâinile mele, aratã-mi palmele, i-am
(urmare de la pagina xx)
Titlu continuare
Da, a vãzut nenumãrate imagini din
viaþa lui trecutã, pe care nu le ºtia. Or fi
adevãrate, n-or fi adevãrate, mai ales dacã
au apãrut în vis, iar visele?... Da, dar unele
imagini erau din viitor!...
Dar de ce sã se strofoace acum, sã
se consume ca un neica nimeni fãrã
posibilitãþi de verificare, când el are la
dispoziþie un întreg arsenal de metode
profesioniste?! În loc sã se tânguiascã la
fel ca o babã, ori sã se poarte ca un
nevolnic, bine ar fi sã treacã la verificãri;
ar împuºca doi iepuri dintr-un foc: ar
confirma (sau infirma) adulterul aºa-zisei
lui tovarãºe de viaþã, iar pe de altã parte
s-ar adeveri (sau nu!) achiziþia de
informaþii din trecut pe cãi paranormale,
cum ziceau ãia de la televizor... Ca sã se
documenteze exact, trebuie sã procedeze
totuºi, temeinic, nu ca veleitarii. Va trece
prin faþa tarabelor cu cãrþile desfãºurate
de câtva timp prin toate pieþele, ba ºi pe
trotuarele din centru. Va gãsi în mod sigur
câteva din astea ca sã-ºi poatã face o idee
despre seriozitatea lor, plecând desigur de
la ce i s-a întâmplat lui, ãsta e rostul, sã
se lãmureascã el; ceva-ceva adevãr
trebuie cã se aflã în ele, din moment ce i
108 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
zis, mi-a arãtat palmele ºi… ºi parcã am
vãzut palmele lingurarului de la Bãbeni…
ceva de speriat! Bãtãturi mari cât nuca în
palmã, bãtãturi mari, groase, cornoase, mi
s-a muiat inima, cât costã mã o mãturã l-am
întrebat, zece lei domnule, zic bine dã-mi
o mãturã, deºi vã zisei – n-aveam nevoie,
n-aveam ce face cu ea, am scos douãzeci
de lei ºi i-am plãtit ºi el zice numai zece lei
domnule, atâta costã o mãturã, lasã mã,
i-am zis, lasã cum zic eu cã e bine, ia
douãzeci…
Sãptãmâna trecutã, nu ºtiu cum,
campioana de la tenis ºi-a arãtat palmele într-
o emisiune la televizor, de fapt la mâna
dreaptã cu care þine racheta de tenis… nu-
mi venea sã cred… parcã vedeam palmele
lingurarului ºi ale mãturarului, de-aia zic cã
habar n-aveþi ce înseamnã asta, l-am auzit
pe unul odatã, zicea cã e o proastã, pierduse
ultimul meci ºi dobitocul ãsta care vorbea
de ea se enervase cã fãcuse pariu pe ea la o
sticlã de bere cu niºte derbedei de-ai lui…
ªi pierduse dobitocul sticla de bere…
s-a întâmplat ºi lui de-adevãratelea... Va
cumpãra trei-patru cãrþi, poate chiar pe
ale acelora doi, ºi le va studia în tihnã la
birou, cu creionul în mânã, singur-
singurel, fãrã a-l mai scoate pe arestat la
anchetã ºi fãrã a fi vãzut de colegi, sã nu
creadã ãia cã a luat-o razna. Pe de o parte,
va înþelege cât ºi cum poate fi adevãrat
din acele panorame, iar de cealaltã parte,
va întreprinde el însuºi verificãri practice,
va începe cu adulterina de nevastã-sa. Nu-l
va uita nici pe infractorul ãla insiduos. Iar
dacã se va confirma, fie ºi parþial... Hm,
va vedea el, pas cu pas...
Chiar a doua zi cumpãrã trei cãrþi dintre
multele ce se lãfãiau pe tarabele unui
vânzãtor, de Dr. Kennet Ring, de Dr. Ian
Stevenson ºi de Raymond Moody. A mai
luat ºi „Inteligenþa materiei” a unui român,
Dumitru Constantin Dulcan, care e medic
neurolog... Zicea pe coperta uneia din
cãrþile strãine cã unii rãmân datori dintr-o
încarnare ºi se reîncarneazã din nou ca sã-ºi
plãteascã datoria ori sã-ºi primeascã
rãsplata, hm! Ceva-ceva este ºi nu poate
fi negat. N-ai cum s-o întorci, ca sã nu
cazi de neserios. Cea mai mare certitudine
este cã pânã în urmã cu... ce mai, pânã în
1990, comuniºtii nu permiteau sã intre în
þarã cãrþi de acest fel, iar dincolo de Cortina
de Fier, cercetãrile ºtiinþifice cuprindeau
ºi domeniile excluse de comunism.
 INTERVIU
ION IANCU VALE ÎN DIALOG
CU EMIL STÃNESCU (1)
1. Ce anume din opera lui MHS
se aflã la Biblioteca din Târgoviºte;
existã ºi lucruri inedite? Când au avut
loc donaþiile de manuscrise ºi în ce
împrejurãri?
Încep prin a spune cã aniversarea a
91 de ani de la naºterea lui Mircea Horia
Simionescu, a acestui bijutier de limbã
româneascã, Mare Maestru al
comunicãrii sentimentelor netrucate de
retorici protocolare, ºi cu atât mai puþin
literare, reprezintã în anul Centenarului
românesc (extins) o fericitã coincidenþã,
lucru de care trebuie sã fim bucuroºi cu
toþii. Sãrbãtorim simultan douã
evenimente importante pentru literaturã
ºi limba românã.
Vreau sã vã mulþumesc pentru
interesul pe care dvs. personal ºi, revista
Climate literare îl manifestaþi ºi prin
aceastã iniþiativã faþã de un mare scriitor
ºi pentru invitaþia la dialog pe o temã atât
de sensibilã ca receptarea operei lui
M.H. Simionescu, autorul român
postbelic cu cea mai importantã operã
având în sine perspectiva deja bine
conturatã (a.s.v. Continuatorii ªcolii
literar artistice de la Târgoviºte) a unei
mari influenþe (cf. Harold Bloom) asupra
vivantei ºi neobiºnuit de prolificei sale
posteritãþi.
Sã notez, din capul locului cã o
asemenea aserþiune poate sã-i contrarieze
pe mulþi dintre cei care cred cã valorile
ºi ierarhiile caduce, bãtute în cuie în epoca
comunistã sunt imuabile. Nici vorbã!
Chiar ei o ºtiu prea bine, chiar dacã nu-l
au la inimã pe Lovinescu. Aºa încât
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Ion Iancu Vale
„Sã-i mulþumim nobilului hazard cã ne-a
întemeiat viziunile poetice pe zidurile
Oraºului odinioarã în ruinã, proclamându-
ne colegi de trãiri alese.” (Mircea Horia
Simionescu, 16 octombrie 2010)
important pentru orice literaturã este sã-ºi
gãseascã acea singurã cale finalã cãtre
reaºezarea valorilor de prim plan ºi
retrogradãrile oportuniºtilor ºi celor
aserviþi din naivitate sau convingere
ideologiei vechiului regim. Criticilor de azi
li se cere doar obiectivitate ºi acel simþ
democratic al acceptãrii ºi recunoaºterii
propriilor greºeli, dar ºi pãtrunderea
spiritului nou al epocii, care aratã mai ales
prin generaþiile tinere valorile de care
acestea în primul rând au nevoie, cele mai
vârsnice trebuind sã se revizuiascã sau
sã sucombe. Ori, din foarte multe puncte
de vedere noile generaþii vãd în MHS
acel autor de prim rang care le-a deschis
calea cãtre emancipare spiritualã prin
cãrþile, prin literatura lui. Acum totul este
deja reaºezat din acest punct de vedere.
Nu mai e nevoie de alte fapte.
Un critic mai puþin luat în seamã, dar
valoros, din generaþia de mijloc, Ion Simuþ,
a spus un mare adevãr într-un articol deja
vechi (de prin 1999) pe aceastã temã,
anume cã Fiinþa (în sens, evident,
heideggerian), repectiv spiritul viu al
literaturii române cerne ºi discerne
valorile la anumite intervale ºi este
zadarnicã încrâncenarea unora sau altora,
miºcãrile ei nu þin cont de listele prãfuite
ale lui X, sau de canoanele vechi ale lui
Y. Când reaºezarea se produce pe baza
evoluþiei gustului literar nimic preconceput
nu mai rezistã, ºi ulterior nimic nu mai
poate fi schimbat pentru o bunã perioadã
de timp. Apare un eveniment, o carte
fantasticã ºi toate cocoloºirile ºi miopiile
sunt dezavuate. Noutatea capodoperei
109
schimbã paradigma ºi toate se reaºeazã.
Trãim un astfel de moment... Ori în aceste
condiþii va fi important sã gestionãm cu
mare grijã noua situaþie ºi sã promovãm
adevãratele valori, aºa cum sunt ele
reconfigurate astãzi. Atât în þarã cât, mai
ales în competiþia pe care cultura românã
o are de dus, pe plan european. Noi, ca
naþie, va trebui sã þinem cont de
schimbãrile ce au loc în acest moment
cu o vitezã greu de urmãrit câtã vreme
de þinut în frâu nu mai poate fi vorba de
cãtre bietele homminide care realmente
suntem.
Revenind la întrebare, neîndoielnic,
M.H. Simionescu a avut o legãturã
permanentã la Târgoviºte preponderent
cu oamenii, ucenicii cum îi numea el
însuºi pe Continuatorii ªcolii de la
Târgoviºte, dar ºi cu câteva dintre
instituþiile de culturã importante
(Biblioteca judeþeanã Ion Heliade
Rãdulescu, Muzeul scriitorilor
târgoviºteni etc.), iar aceste legãturi
s-au intensificat în anii de dupã 1990
când multe lucruri bulversate anterior au
putut sã se întoarcã în matca lor fireascã.
Venind deseori la Târgoviºte, MHS
a trecut pragul acestor aºezãminte ºtiind
de fiecare datã sã înnobileze prin
afecþiunea sa manifestã ºi prin nobleþea
spiritului relaþiile cordiale cu toþi
cunoscuþii mai vechi sau mai noi, persoane
în general ataºate culturii oraºului sau
judeþului Dâmboviþa, dar ºi veleitari pe
care, cu mãrinimie i-a putut ierta chiar ºi
atunci când s-au dedat la rãutãþi ºi
grosolãnii în micimea lor sufleteascã.
Deseori, MHS a donat cel puþin
câteva exemplare din volumele
apãrute prin ani, în funcþie de ocaziile
ce se iveau, destul de des, cel puþin
de douã sau trei ori pe an, într-o
perioadã foarte îndelungatã. Este bine
de amintit cã MHS a fost ani buni
preºedintele juriului Festivalului –
Concurs Naþional de Literaturã
„Moºtenirea Vãcãreºtilor” (desfãºurat
la Târgoviºte vreme de, iatã, deja cinci
decenii, începând din 1968).
Aºa s-a fãcut cã prin timp, în colecþia
specialã de la Biblioteca judeþeanã s-au
adunat multe exemplare cu autograf ale
autorului „Ingeniosului bine temperat” ºi
chiar dacã mai circulã anecdota cu privire
la aºezarea Dicþionarului onomastic în
raftul dicþionarelor, puteþi fi sigur cã la
Târgoviºte cãrþile sale au fost puse la locul
110 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
potrivit, pe rafturile beletristicii! ªi aº mai
adãuga, pe raftul întâi al Literaturii...
Cred cã întrebarea dvs. se referea ºi
la o serie de manuscrise superbe, de o
valoare excepþionalã pe care Maestrul le-a
donat Muzeului Scriitorilor Dâmboviþeni.
Acest mic ºi foarte cochet muzeu este
gãzduit de casa ce a aparþinut lui Ioan
Alexandru Brãtescu-Voineºti ºi este
amplasat într-o curte amenajatã cu bun
gust din punct de vedere peisagistic, cu
arbori deosebiþi ºi peluze îngrijite în
apropierea ansamblului monumental al
Curþii Domneºti. Muzeul gãzduieºte cãrþi
rare ºi manuscrise ale întemeietorilor
Culturii naþionale începând cu Vãcãreºtii
(Ienãchiþã, Alecu, Nicolae ºi Iancu) ºi
continuând cu Ion Heliade Rãdulescu,
Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova
sau Ion Ghica, dar ºi manuscrise, ori
frumoase desene aparþinând amfitrionului
ºi altor mari oameni de culturã precum
Maiorescu sau Caragiale care, mãcar
odatã au trecut prin oraºul ruinurilor
medievale mereu reînviate.
Evident, în acest context istoric ºi
cultural extrem de valoros, apariþia ªcolii
de la Târgoviºte nu mai poate pãrea
nimãnui decât un fenomen de purã
normalitate. În holul principal în care se
pãtrunde pe o verandã cu douã rânduri
de scãri dispuse simetric, sunt expuse
alãturi de ample oglinzi, mobilier de artã
ºi de o sobã de epocã deosebit de
elegantã, în trei mari vitrine frumos
luminate atât cãrþile cu autograf de care
am amintit, cât mai ales acele manuscrise
care-þi rãpesc privirile ºi inima!
Exemplarul olograf al Dicþionarului
onomastic sentimental caligrafiat de MHS
bijutierul, ce pare o lucrare desprinsã din
seria marilor cãrþi/manuscrise miniate,
liturgice, lucrate în vechime în cãmãruþe
ºi ateliere ale tipografiei ce a fost izvor
de culturã la Târgoviºte în toatã perioada
Evului Mediu ( doar aparent) întunecat...
Donaþiile anuale ale Maestrului erau
fãcute preponderent cu ocazia întâlnirilor
de la „ Moºtenirea Vãcãreºtilor” ale
cãrei ediþii anuale erau gãzduite de
Biblioteca judeþeanã Ion Heliade
Rãdulescu, iar la Muzeul scriitorilor a fost
vorba de o iniþiativã a fostului director
Gheorghe Bulei ºi a cercetãtoarei Gloria
Radu care au strâns cu grijã ºi au expus
cu profesionalism cãrþile atât de preþioase
ale scriitorilor târgoviºteni iar expunerea
privilegiatã a lucrãrilor marelui „caligraf”
 de astãzi o datorãm actualei echipe de la
conducerea muzeului în frunte cu
directorul Ovidiu Cârstina.
Revenind la MHS ºi la manuscrisele
sale, trebuie sã precizez surpriza avutã
la vederea aspectului lor grafic, artistic.
El însuºi socotindu-se un scrib, artist al
condeiului (a.s.v. Rãtãcirile unui
caligraf, Editura Bibliotheca, Târgoviºte,
2006), scrie, transcrie, corecteazã tot
timpul cu pasiunea unui mare iubitor de
artefacte, cu o mânã de grafician de mare
talent, minuþios ºi cu un gust impecabil
de vituoz japonez (sau chinezesc) pentru
miniatural, dar ºi cu o inspiraþie ºi un spirit
artistic suveran, mereu treaz, un
benedictin, dovedit ca atare nu numai prin
ceea ce scrie ci ºi prin modul cum scrie.
Maestrul ne-a lãsat ºi sub acest aspect o
comoarã ºi o mare lecþie privind Cum se
face scriitura. Realizate într-o elegantã
caligrafie rondã, concurând-o pe aceea
a bunicii materne (aºa cum ne este
aceasta prezentatã într-o paginã de carte,
alãturi de multe alte desene ºi tablouri),
manuscrisele sale sunt indubitabil obiecte
de artã, de cali-(frumos, gr.)-grafie
(desen) ce dau seama de virtuþile autorului
ºi în acest atât de sensibil domeniu al
formelor scrisului. Este aici încã o dovadã
a faptului cã ªcoala de la Târgoviºte
nu a fost doar una de prozã ci una literar-
artisticã, aºa cum bine a intuit acad. Mihai
Cimpoi aplecându-se cu sensibilitate ºi
atenþie asupra fenomenului.
Ca arhitect, vãd oricând posibilã o
galerie de artã ultramodernã pe simezele
cãreia manuscrisele lui MHS sã
concretizeze cea dintâi carte spaþialã din
epoca „emancipãrii privirii” (ca sã-l citãm
aici pe criticul ºi marele teoretician
contemporan, Eugen Negrici, unul dintre
primii oameni de curaj ºi fler artistic care
au pariat pe târgoviºteni) sfidând astfel
mediocritatea devenitã normã (a multor
– ºi actuali – foºti...).
Ca sã închei acest capitol, pot spune
cã ºi pentru mine, experienþa întâlnirii cu
caligrafia lui MHS a fost una similarã cu
cea a lui Chatterton (pãstrând, evident,
proporþiile) la vederea minunatului
manuscris din arhiva bisericii parohiale
din Bristol unde a ajuns, în copilãrie, cu
mama sa. Vãdit ºi profund impresionat,
se spune cã puºtiul ar fi exclamat:
„Mamã, dar acest manuscris este o
comoarã!” ªi comoara l-a inspirat sã
scrie celebrele sale balade medievale
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
(Poemele lui Rowley)...
Încercându-ºi abilitãþi de editor încã
din copilãrie, alãturi de prietenii sãi la
fel de talentaþi, MHS a deprins
meºteºugul desenului sugestiv aºezat cu
grijã în mijlocul unui text pe care, ca un
adevãrat grafician de carte l-a folosit
ca un viollon d’Ingres nu numai pentru
mici tablouri moderniste în acuarelã,
creion cerat sau tuº, ori ulei, dar ºi la
ornarea jurnalelor sau cãrþilor hand-
made sau a revistelor în exemplar unic
(asv. volumul „Vârstele”, Ed.
Bibliotheca, Târgoviºte, 2007) cu acea
coloratã voioºie a spiritului sãu grafic
ºi ludic în acelaºi timp. Mai semnalez
cã un autoportret din tinereþe, spaþial,
modelat în lut de autor, a fost pãstrat o
viaþã întreagã pentru a-ºi gãsi finalitatea
pe coperta volumului sus-amintit.
Acestea ar fi, în mare, locurile în care
donaþiile lui MHS pot fi consultate,
cercetate, vãzute ºi, posibil
redescoperite... la Târgoviºte. Nu vorbim
aici de scrisorile nenumãrate pe care le-a
scris prietenilor mai îndepãrtaþi sau mai
apropiaþi, de cele cãtre fratele sãu Tytire,
aflate în posesia cumnatei de la
Târgoviºte sau de cele destinate lui
Timotei Constantinescu, sculptorul ºi unul
dintre cei mai buni prieteni încã din
copilãrie, sau chiar þie, Ion Iancu-Vale
ce ai purtat mai ales înainte de ’89 o lungã
ºi fertilã corespondenþã cu Maestrul.
Editorul Mihai Stan, deþine de
asemenea o adevãratã arhivã cu
manuscrise, atât din cele trimise pentru
„Litere”, dar ºi altele, legate de munca ºi
permanenta grijã cu care însoþea cãrþile
în devenire la care lucrau. O altã parte
importantã de scrisori ºi manuscrise se
aflã actualmente în posesia d-nei Adela
Petrescu, ºotia lui Radu Petrescu, ori a
moºtenitorilor lui Costache Olãreanu cu
care, e bine-ºtiut cã a avut o bogatã
corespondenþã.
Dar cea mai mare, mai valoroasã ºi
ineditã parte a „moºtenirii” încã
nepublicatã se aflã, fãrã îndoialã în strada
Belgrad, nr. 3, în posesia familiei
Maestrului, a d-nei Dorina ºi a Nanei
(Diana) Simionescu. Credem cã interesul
colecþionarilor, al editorilor sau, de ce nu,
al Bibliotecilor târgoviºtene, a celei
Naþionale, ori a Academiei, dar ºi al
profesioniºtilor de la Arhivele judeþene
sau Naþionale ar trebui sã se îndrepte cãtre
achiziþionarea acestor valori de
111
patrimoniu pe care, cu siguranþã ar trebui
sã le preia prin procedura cunoscutã, sã
le claseze ºi sã le punã la adãpost, pentru
cã au datoria sã prezerve acest
patrimoniu ce constituie o valoare
inestimabilã pentru cultura româneascã.
2. De când vã ocupaþi ºi de
literaturã, nu numai de arhitecturã, ca
preºedinte al Filialei OAR Muntenia
Vest, ce fel de activitãþi literare sau
mixte organizaþi acolo?
Aici ar trebui, în loc de rãspuns
imediat, fãcutã o precizare. Târgoviºtea
literarã contemporanã a fost ºi este în
continuare legatã de apariþia revistei
„Litere”, revistã lunarã de culturã a
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni,
avându-l la conducere pe bonomul Mihai
Stan, pe terenul solid al preexistenþei
editurii „ Bibliotheca” ce-i aparþine, în jurul
cãrora s-au strâns energiile creatoare ale
multor autori/scriitori ce s-au vãzut dintr-
odatã, dupã Revoluþie, liberi sã-ºi publice
cãrþile pe care sub comunism n-ar fi putut
s-o facã decât trunchiat ºi, implicit, cu
mari sacrificii/ mutilãri. Tocmai de aceea
mulþi români au refuzat sã se supunã de
bunãvoie supliciului, preferând sã aºtepte
zile mai bune.
Pentru mine totul a cãpãtat un mare
relief în ziua în care, prin 1999 am vãzut
placheta Târgoviºte-scurt excurs sen-
timental – o lucrare pitoreascã a
Maestrului, publicatã la Editura
târgoviºteanã Bibliotheca, care în 2019
va împlini 22 de ani, în tandem cu colegul
meu, arhitectul Dan Niþescu, un pasionat
cartofil. Acolo, am mai spus-o, Maestrul
a lansat un nou Testament mascat sub
titlul Paranteze în care aºa cum
Ienãchiþã altãdatã le preda lor (ºi altora)
ºtafeta, acum Maestrul ne preda nouã
Moºtenirea ªcolii de la Târgoviºte,
generaþiei de astãzi a ªcolii... Citiþi
aceste Paranteze ºi vã veþi convinge!
Revenind la firul discuþiei ºi ca sã
parafrazez aceste paranteze, pot spune
cã a investi într-o editurã era un act
riscant, la acea datã, dar Mihai Stan a
avut fler ºi o intuiþie „managerialã”(sic!)
cu totul specialã, investiþia sa de capital
ºi de încredere dovedindu-se un pariu
câºtigãtor pentru toþi scriitorii implicaþi ul-
terior în fenomenul cultural târgoviºtean.
Exemplul Maestrului care alesese sã publice
la Târgoviºte ºi nu la edituri obscure, dar
cu pretenþii din Capitalã, mi s-a pãrut
112 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
interesant ºi atunci am hotãrât sã rup
tãcerea ºi sã încep a-mi scoate la luminã
cãrþile care aºteptau de multã vreme în
sertar.
Din start, Bibliotheca s-a plasat în
top, putând rivaliza cu orice editurã
cunoscutã din Capitalã, sau din þarã.
Drept pentru care, în toamna anului 2000
am ales sã ies din carapacea în care mã
închisesem de nevoie sub comuniºti, ºi
de voie în urmãtorii zece ani de agitaþie
ºi veleitarism generalizat, ºi sã particip la
concursul literar Moºtenirea
Vãcãreºtilor supunându-mã judecãþii
critice a mai multor scriitori marcanþi ai
acelei perioade, ce vor deveni ulterior
colectivul major al Grupãrii de la Litere:
Mircea Horia Simionescu, Alexandru
George, Barbu ºi Simona Cioculescu,
Henri Zalis sau Liviu ºi Dorina Grãsoiu
º.a.m.d. Din nefericire, Radu Petrescu
nu mai era de mult în viaþã, iar Costache
Olãreanu s-a stins, din pãcate chiar în
acele zile, undeva prin Moldova sau dupã
o deplasare în acea zonã.
Activitatea literarã/culturalã a
cãpãtat un caracter instituþionalizat abia
prin constituirea Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni (SST). Era în septembrie
2005, mai precis în 27.09.2005, când un
numãr de 44 de membrii fondatori îºi
puneau semnãturile pe un „act de
întemeiere” ce avea sã consfinþeascã o
hotãrâre importantã pentru destinele
culturii scrise de la Târgoviºte ºi din
judeþul Dâmboviþa, cu iradieri ulterioare
în þarã ºi în Republica Moldova, la
Chiºinãu. Preºedinte al noii Societãþi
(SST) era Mircea Horia Simionescu, iar
alãturi de acesta ºi de târgoviºtenii noului
val au venit ºi scriitorii consacraþi amintiþi
mai devreme, dar ºi alþi prieteni ai
Maestrului ºi ai literaturii române între
care îi amintesc pe Mihai Cimpoi, Mircea
Constantinescu, Florentin ºi Palada
Popescu, Margareta Bineaþã, Ana Dobre,
George Anca, Sultana Craia ºi Gheorghe
Buluþã, Nicolae Scurtu, Marin Ioniþã ºi
Emil Vasilescu, iar dintre târgoviºteni, pe:
Tudor Cristea, Dumitru Ungureanu ºi
Daniela Olguþa-Iordache (nucleul
gãeºtean) respectiv: Mihai Stan, Victor
Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, George
Coandã, Emil Stãnescu, George Toma
Veseliu, Ion Iancu Vale, Dan Gîju, Florea
Turiac º.a.m.d., binecunoscuþii localnicii,
pe care aproape cã eram tentat sã nu-i
mai amintesc...
 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE
Pompiliu Alexandru
CUM FUNCÞIONEAZÃ
MINISTERUL ADEVÃRULUI (3)
Omul nou în haine noi
Am convingerea cã mult citata carte a
lui Thierry Wolton din episoadele anterioare
trebuie sã devinã lecturã publicã. De aceea,
în acest episod, am sã fac risipã de citate
din aceastã carte. Aºa cã... þineþi-vã bine,
ne apropiem de focosul grenadei!
Am vãzut pânã acum strategia de
funcþionare a KGB-ului de schimbare a
imaginii comunismului fãrã a schimba nimic
din conþinutul acestuia. În esenþã, schema
de gândire este urmãtoarea, (încã de la Lenin
pânã astãzi): istoria ne-a demonstrat cã toate
regimurile politice, împreunã cu civilizaþii
întregi, urmeazã un curs ciclic, se nasc, se
dezvoltã pânã la o valoare maximã, apoi
decad ºi se sting, dupã care ciclul se reia,
dar într-o altã parte a lumii. Hegel a
demonstrat-o în abstract, Marx ºi Engels
au pus în practicã ºi au fãcut studii de caz
concrete în legãturã cu aceste lucruri. Iar
Lenin a pus totul într-o formã politicã
funcþionalã. Ce se întâmplã mai departe?
Dupã ce Stalin ºi-a dat seama cã acest regim
comunist nu poate fi introdus ºi aplicat în
lumea occidentalã ºi mai nicãieri fãrã a
recurge la rãzboi ºi fraudã, a apãrut cel de-al
Doilea Rãzboi Mondial ca o ocazie idealã
pentru a face demersurile necesare pentru
internaþionalizarea completã a Neînþelegându-l, þãrile occidentale ºi opinia
comunismului. Duºmanul absolut, nazismul
– care a fost curtat ani de zile de Stalin, cel
care îl felicita pe Hitler pentru invadarea
Poloniei cu zece zile înainte de asta – era
aºadar scara idealã pe care sã se urce acest
comunism. Dar exista o problemã teoreticã
bine înþeleasã de comuniºti – anume acest
aspect al decãderii. Cum putem sã construim
regimul de o mie de ani? Cum putem sã
stãm la putere pentru totdeauna? Prin
revoluþii continue. Iar revoluþia continuã ºi
astãzi. Conºtienþi fiind de faptul cã într-o zi
comunismul va cãdea, trebuia construitã o
instituþie care sã fie extrem de stabilã, sã se
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
ocupe de securitatea ºi securizarea
regimului. Aceasta este KGB-ul – cu
sucursalele sale în þãrile foste comuniste.
S-a ajuns astfel la schimbãrile de denumiri.
În loc de „comunism”, acum se vorbeºte
despre „democraþie”. În loc de „proprietatea
statului”, se revine la „proprietatea privatã”.
În loc de „economie socialistã”, acum se
vorbeºte despre „economie capitalistã”
(oricât de pleonastic ar suna acest lucru,
cãci capitalismul reprezintã la bazã o
doctrinã economicã ºi nu politicã). Toate
aceste „schimbãri” sunt fãcute sub controlul
unei instituþii care controleazã orice derapaj
de la proiectul de bazã.
Schimbarea de formã este o acþiune
extrem de serioasã. Este principiul de
acþionare ºi de funcþionare a oricãrui truc
de magie. Se dã impresia cã lucrurile stau
într-un fel anume, cã valorile sunt a, b ºi
c, iar în realitate lucrurile stau complet
diferit, cãci valorile de bazã sunt de fapt
cele care primeazã în faþa lui a, b ºi c. În
timp ce populaþia se bucurã de
„schimbãri”, în spate se lucreazã intens
pentru ca miezul sã rãmânã intact.
„Mihail Gorbaciov nu a avut
niociodatã intenþia de a termina cu regimul
sovietic; el voia sã îl facã mai performant.
publicã din aceste þãri s-au înºelat adeseori
asupra înþelesului acestei „revoluþii”.” (T.
Wolton – KGB-ul la putere, p. 33). Aºa
începe saga „marilor schimbãri”: în 1986
se dã o lege în URSS prin care se
formeazã întreprinderi private în domeniile
meºteºugãreºti ºi servicii. Impozitul era
de... 65%. S-a consolidat astfel un lucru
extraordinar: frauda fiscalã! Pe ea s-a
construit Mafia, care curând, în anii 90,
va ajunge sã domine tot eºichierul politic
ºi social. Nomenclatura este prima care a
beneficiat de proprietatea privatã; mai ex-
act, prin douã componente sociale:
113
tineretul comunist ºi membrii KGB-ului/
Lubiankãi (cum erau numiþi nkvd-iºtii în
perioada stalinistã, dupã faimoasa
închisoare din Moscova). Tânãra
generaþie comunistã era perfect înzestratã
pentru schimbarea de tip economic:
Wolton (Ibidem, p. 37), ne spune cã în
cadrul Tineretului Comunist se fãceau
chiar jocuri de societate/rol în care se
simulau acþiuni economice pentru a învãþa
comportamentele capitalistului. Din rândul
acestor tineri îndrãzneþi vor apãrea marii
oligarhi. În KGB exista o divizie a
„economiºtilor”, pusã special sã înveþe
foarte bine regulile economiei capitaliste.
Trei sferturi dintre societãþile economice
înfiinþate dupã 86 sunt create la iniþiativa
KGB. Jumãtate din banii partidului, în
vremea lui Gorbaciov ºi dupã 1990 vor
merge înspre înfiinþarea de societãþi
comerciale.
Care este urmãtorul pas, aºadar?
Industria grea! Iar ideea asta este legatã
strâns de faptul c㠄Fãrã Europa, nu
suntem, în realitate, capabili de nimic. [...]
Sarcina importantã este utilizarea
potenþialului ºtiinþific ºi tehnologic vest-
european. ªi aceasta cu atât mai mult, cu
cât prietenii noºtri din Europa de Est au
reuºit deja sã o facã. [...] Nu sã separãm
Europa Occidentalã de Statele Unite, ci mai
degrabã sã îndepãrtãm Statele Unite de
Europa”. Aceste cuvinte sunt spuse de
secretarul general PCUS în faþa confraþilor
din Biroul Politic în 1987 (Secretarul PCUS
Apud T. Wolton, op.cit. p. 42). Trebuie
astfel controlatã ºi dezvoltatã complet
aceastã industrie grea.
Mai doriþi vreun argument pentru a
înþelege cum se face cã ruºii nu au plecat
nicio secundã din România din 1989 pânã
astãzi? Vreþi sã ºtiþi cum se face cã 90%
din industria grea din România este pe mâna
unor ruºi? Nu are rost sã mergem pânã la
regretele lui Ponta, care acum ceva ani,
„regreta cã Siderurgia Galaþi nu a fost luatã
de niºte investitori ruºi”. Putem sã ne
rezumãm la COS Târgoviºte, cãci îl puteþi
vedea în fiecare zi în ruinele sale. SRI-ul a
dat interdicþie pentru exportul – la bucatã
sau en gros – a utilajelor de la COS, dupã
1989. Dupã ce hârtia a fost astfel semnatã
ºi ºtampilatã pentru a rãmâne astfel în
istorie, vedeþi cã nici cãrãmizile nu au mai
fost lãsate acolo. Garnituri întregi cu
asemenea utilaje au luat drumul nord-
estului. Trenurile ieºeau din þarã
nestingherite de niciun SRI-st, de nicio
poliþie economicã etc. Cine cumpãra oare
114 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– de mai multe ori chiar – acest COS cu
impresionanta sumã de 50 de euro? Nu
cumva un rus?
Dar sã revenim la sursã. Spune
Wolton, ºi ar fi pãcat sã parafrazãm:
„Regãsim mâna „organelor” în seria
tentativelor de deschidere pe care le-au
cunoscut þãrile din Est în 1988-1989.
Tactica elaboratã de Lubianka, apoi
executatã de diferite servicii secrete ale
þãrilor din blocul societic, a fost peste tot
aceeaºi. Al doilea departament al Direcþiei
I Principale (spionaj) a KGB a supervizat
manevra de la Moscova. Asemãnarea ºi
simultaneitatea evenimentelor pe care le-au
cunoscut URSS ºi sateliþii sãi la sfârºitul
deceniului 1980 nu lasã loc de îndoialã. În
þãri diferite ºi în acelaºi moment au apãrut
comitete de iniþiativã însãrcinate sã creeze
„fronturi populare” care sã-ºi propunã
deschiderea puterii cãtre reprezentanþi ai
societãþii civile. În spatele acestor fronturi,
comuniºtii sperau sã continue a conduce
þara din umbrã. Diversele comisii de
anchetã care s-au aplecat asupra acestor
evenimente, dupã cãderea comunismului,
au dezvãluit faptul cã acele comitete
„spontane” de iniþiativã erau, în realitate,
înþesate de agenþi ai KGB sau ai serviciilor
aservite lui.” (Ibidem, p. 43, sublinierile
ne aparþin) Doriþi o rememorare a
„spontaneitãþii” apariþiei Frontului Salvãrii
Naþionale? Termenul de „front” este
implementat în Estonia, Letonia, Moldova,
Ucraina, Armenia, Georgia, România...
KGB-ul supraveghea toate schimbãrile care
aveau loc în aceste þãri. „Moscova a
elaborat, încã din 1988, un proiect destinat
sã înlocuiascã grupurile conducãtoare din
Cehoslovacia, Bulgaria, România cu
reformatori comuniºti.” (Jan Ruml,
ministrul de Interne al Cehoslovaciei, apud
T. Wolton, op.cit. p. 43). „Alois Lorenz,
responsabil al STB (securitatea statului în
Cehoslovacia comunistã) a recunoscut cã
a primit ordine de la Lubianka pentru a
stimula o „revoluþie”, un soi de
reîntoarcere spontanã la Primãvara de la
Praga din 1968, cu mase fericite sã creadã
din nou într-un socialism cu faþã umanã.”
(Ibidem, p. 44). Vã aduceþi aminte de
„agenturili strãine” invocate de Ceauºescu
în zilele „revoluþiei”? Ei bine, cuprins de
aceeaºi boalã paranoicã era ºi Honecker al
Germaniei de Est, care spunea cã era
victima unui complot care face parte din
angrenaje mai mari „care nu au survenit
de azi pe mâine, ci au fost planificate de
mult timp, la scarã europeanã ºi chiar
 mondialã”. Dar în toate þãrile acestea
planurile nu au funcþionat ca la carte. Într-un
singur loc a mers strunã ºi merge perfect
ºi astãzi, conform proiectului originar: în
România! Spune Wolton: „Numai
evenimentele româneºti din toamna lui
1989, cu falsul masacru de la Timiºoara,
manifestaþiile din Bucureºti, plecarea
precipitatã a lui Ceauºescu, procesul lui
trucat, execuþia sumarã a lui ºi a soþiei sale,
venirea la putere a lui Ion Iliescu – un
comunist inveterat, fost coleg de
universitate al lui Gorbaciov – au urmat,
se pare, scenariul pe care îl elaborase iniþial
Moscova.” (Ibidem, p. 44). Iliescu, dupã
preluarea puterii, nu a avut parte decât de
un singur obstacol, pe care l-a îndepãrtat
cu o dibãcie extraordinarã ºi ajutat de
confraþii din KGB ºi fosta Securitate:
momentele mineriadelor. Atunci a fost
singurul moment când România a avut
ºansa de a se alinia unei mici devianþe, ca
în cazul Germaniei, Cehiei/Slovaciei sau
Poloniei. Din pãcate a ratat-o cu
desãvârºire. Dupã acele evenimente,
Iliescu ºi-a întãrit poziþia ºi mai mult prin
controlul absolut al tuturor instituþiilor,
plasându-ºi oameni, în principal din
Securitate, în toate poziþiile cheie, fãcând
absolut imposibilã orice altã rebeliune sau
schimbare de macaz spre o democraþie
autenticã.
O sã revenim la problema economicã,
cãci aceasta constituie, dupã seducþie,
principala armã ºi energie care sã
propulseze mai departe comunismul cu
„faþã uman㔠care va urma. ªi, de unde
altundeva se începe dacã nu de la bãnci?
Dupã industria grea ºi în paralel cu punerea
sub control a acesteia, bãncile sunt sectorul
extrem de important. Iar aici povestea
începe cu mult mai devreme, în 1978.
„Ne-am introdus oamenii – specialiºti în
finanþe, formaþi la KGB – în bãncile noastre
sovietice, dupã cum ºi în bãncile mixte de
la Londra ºi de aiurea” (Oleg Kalughin,
general KGB, apud T. Wolton, p. 63) ºi au
exersat pânã le-a ieºit manipularea cursului
aurului la nivel mondial. Rusia a înfiinþat
multe bãnci false de unde au stors miliarde
spre mama Rusie. Þineþi minte
experimentele Caritas, FNI ºi altele din
România proaspãt democratizatã? Aveþi
vreo idee cum s-au creat acestea din nimic?
Dar cum funcþionau bãncile acestea în
Rusia? Se cumpãra sub o societate paravan
materie primã din Rusia la sub-preþ, sau
din România, apoi se vindea aiurea la preþul
pieþei. Diferenþa se întorcea în buzunarele
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
comuniºtilor capitaliºti. Economia devine
terenul de încercãri ale unei Mafii care
prosperã într-un ritm inimaginabil. Se
cumpãra în Rusia ºi în þãrile foste
comuniste toate marile uzine care
prelucreazã materia primã. Se fac averi
fabuloase. Se ucid între ei capii Mafiei; cel
mai puternic rezistã ºi este obligat sã intre
ºi în politicã. KGB-ul este instituþia care
acceptã sau nu noii intraþi în jocurile
economice, eliminând sau susþinând în
mod absolut tot felul de personaje, care
mai de care mai dubioase. Apar privatizãrile
masive care în mare parte erau cumpãrate
de directorii lor. Deturnãrile de fonduri erau
la ordinea zilei. Uzinele care se vindeau pe
bonuri de privatizare erau luate cu asalt de
bande întregi care cumpãrau la preþuri
infime aceste bonuri de la poarta fabricii.
Interlopii pun mâna pe toate structurile
economice.
Relaþia dintre comunism ºi lumea
interlopã este bine cunoscutã. Comuniºtii
se foloseau în 1917, de exemplu, de
bandele de infractori pentru a da spargeri
la bãnci. Lenin însuºi susþinea aceste
legãturi strânse între Partid ºi lumea
interlopã. De altfel, CEKA, prima poliþie
secretã a comuiºtilor, ºi-a recrutat cadrele
din rândul infractorilor din puºcãriile þariste.
Existã în Rusia de astãzi chiar o denumire
simpaticã pentru aceºti infractori care
acþioneazã sub patronajul Statului – se
numesc „hoþi în lege”! Vi se pare un
scenariu cunoscut? Legea care sã protejeze
anumiþi infractori care au puterea? În Rusia
anilor 90 existau chiar studii care cercetau
legãturile dintre crima organizatã ºi stat –
40% dintre afacerile private, 60% din
afacerile de stat, 85% dintre bãnci aveau
legãturi cu crima organizatã. Adicã, Mafia
controla în acei ani 350 000 firme, 400
bãnci, 150 societãþi de stat. Pânã la sfârºitul
anilor 90, aceste cifre se dubleazã. Cine
controla securitatea în Asociaþia Bãncilor
Ruse? Vitali Sidorov, fost general KGB,
care era directorul securitãþii bancare. În
bãnci vor lucra peste 800 000 de KGB-
iºti. În 1991 apare Alpha Bank, creatã de
Mihail Fridman, un inginer abosolvent al
Institutului din Moscova de Oþel ºi Aliaje.
La 30 de ani, Mihail era miliardar,
constituind un întreg Grup Alpha – prin
care vindea petrol ºi alte materii prime. ªi
povestea continuã... Avem nume grele, pe
care le cunoaºtem chiar din presa
româneascã, deoarece aceste personaje
extraordinare sunt mereu primite cu
covorul roºu la noi.
115
 ESEU
ÎN MAHALAUA SPIRITULUI
Zilele acelea rare când, brusc, îþi aduci
aminte cã eºti, totuºi, o fiinþã; îþi vine sã scoþi
un strigãt sãlbatic de bucurie, sã dispari
imediat într-un loc de nimeni ºtiut, rupând-o
pentru totdeauna cu aceastã lume – prãbuºitã
peste simþirile tale. Doamne, cum de i-ai putut
suporta mizeriile, devastatoarele cruzimi, pe
acest frenetic, omul? Ce s-a ales de mica ta
comoarã, de acel strop de tihnã?
De ani ºi ani, acelaºi scenariu: la braþ cu
niºte fantome pline de importanþã, plagiindu-se
cu neruºinare întru milenarul eºec, cu acea
mimicã devastatoare de ins ce a dat marea
loviturã, când, în fond, pustiul interior, singurul
de care s-a învrednicit, a cãrui uscãciune îþi
pârjoleºte privirea – cu toate sforþãrile de a-l
prezenta ca pe o alee paradisiac㠖, depãºeºte
în întindere Sahara. Morþi fardaþi, a cãror privire
fixã îþi rãscoleºte mãruntaiele, cu gândurile
rãtãcind într-un ocean de zer, aceºti viermi
proeminenþi colcãie de zor, în aºteptarea
semnalului de atac – e de-ajuns sã se repeadã
unul asupra grasei victime, pentru ca imediat
ceilalþi sã-ºi înceapã masticaþia: oare cum de
ºi-a permis sã fie altfel, sã aibã alte convingeri,
sã se þinã deoparte, ocolindu-i, de parcã ar fi
niºte râioºi, sã nu adere? Ce, nu se ºtia cã existã
un singur adevãr – al turmei lor – cã este
exclusã alternativa? Nu-þi convine, nu-þi place
de noi – la noi, cu noi – dispari! Oricum, când
e sã te ia dracul, te ia ºi din uºa bisericii. Uite cã
pe tine te luã de tot!
...Ai idei, demonul metafizicii te
perpeleºte, þi-ai pierdut somnul pentru un
pumn de metafore? Dispari odatã dincolo de
linia orizontului, gãseºte un deºert, încropeºte
acolo o scenã! Himalaia îºi oferã o grotã,
neantul, o puzderie, sitã generoasã, iar
pãmântul acesta, de care zici cã te-ai sãturat
– un cimitir... Oare cine te vei fi crezând
dumneata, un veriºor de-al lui Dumnezeu? –
privirea narcotizatã te-ar cam recomanda –, ºi
noi, noi ãºtia, ce sã facem, sã-þi cãdem în
genunchi ºi sã-þi pupãm murdarele tãlpi sfinte,
rugându-te, cu ochii dilataþi de spaimã, sã ne
ierþi grelele pãcate, binecuvântându-ne
pentru senina întâmpinare a zilei de mâine?
Sã punem mânã de la mânã ºi sã-þi închiriem o
116 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Savian Mur
cãmãruþã, sã nu rãmânã zeitatea-sa fãrã cult!
Bãnuim cã numai dupã asta salivezi, uite cum
îþi mai plescãie limba. Mãi, sfântule, ia-þi
repede bocceluþa ºi, hai, dispari urgent din
cartier, mai este loc sub pod, ºi câte o bucatã
de pâine – doar sã-þi întinzi mâna cea hãruitã
ºi sã aºtepþi, sã aºtepþi...
Momentul acela rar, mister al unei chimii
bizare, freamãt exotic al spiritului, deodatã
evadat din lâncezeala carnalã, din neajunsurile
glandelor ºi dezordinea sângelui, ieºind din
sine pe o poartã secretã, paroxism al unei
magice rebeliuni, dans de fluture în spasmele
euforiei, moartea pândindu-i înþepenirea – iar
tu, fostul locatar, nicãieri; bâjbâi dupã calda
carcasã, la mii de kilometri distanþã, în
disperarea unei regãsiri... Degeaba, nicio
speranþ㠖 pulverizat fiind peste tot... Ce glorie
înfricoºãtoare! Sã strigi, îngrozit, de fericire?
Sã ceri ajutor acelor fantome extravagante,
recompunând savoarea lãturilor? Cât de scurt
este drumul de la beatitudine la hazna;
pâsloasa voce a extazului!
Surmenat, încerci – babã, tãind frunze la
câini pe podiºc㠖 o sintezã, despicând vagi
forme în mormanele de ceaþã. De fapt, cine
eºti? Ce? Un simplu animal? Un animal spe-
cial? O arãtare, ce ar fi putut fi confundatã cu
un om? Când ai fost om, de-oi fi fost, ce îþi
mai amintesc acele vremuri – era bine, era
rãu?...Nu, nu mai eºti om, nemairegãsindu-te
în nimic; ce, atunci? Definitiveazã-þi odatã
sinele ºi rãmâi acolo pe loc, nu mai
vagabonda, costurile sunt uriaºe – nu ai pic
de milã pentru mâna de carne ce te
contureazã? Vezi bine, doarã, beþivanul ºi-a
ales calea, sticla aceea îl fereºte de multe
neplãceri, aburii alcoolului umplându-i gropile
rupturii de lumea aceasta a dracului – muiere
iscoditoare –, drumul cel drept al izbãvirii
fortificându-se... popa... lumânãrile... Cine
aprinde þigarã de la þigarã are o ocupaþie foarte
serioasã, chinul intoxicãrii fiind incomparabil
mai blând decât cel psihic, plãcerea inhalãrii
fumului, o uriaºã realizare... Puturosul incurabil
are o meserie de înaltã calificare, arta
mucegãirii fiind la îndemna unuia pe care jegul
s-a depus în straturi geologice, domnia-sa
 considerându-se tot timpul un inovator...
Însãºi o târfã multilateral rodatã îþi poate servi
ca model – unde s-a dus mia... Dacã tot te-ai
întâmplat, cum însãºi o muscã beþivã s-a
întâmplat, du-þi amarul pânã la capãt, fii
demn! Dã hazardului ce i se cuvine ºi culcã-
te seara liniºtit, repetându-þi dimineaþa: Sunt
un om, o umilã creatur㠖 cu toatã lupta dusã
pentru eradicarea umilinþei de a fiinþa, nu
am de ales, îmi voi duce povara pânã la capãt.
Nici cu altul, nici cu mine – undeva, pe la
mijloc, o rezultantã a pãgubitorului
paralelogram... Pe lângã mine, pe lângã cortul
fragilitãþii mele – eternã mârþoagã, trasã de
cãpãstru de un stãpân necunoscut!
...Sã rãmân pe loc, sã nu mai vagabondez,
în eterna mahala a spiritului, nepierzând din
ochi binefãcãtorul obiect, coºciugul.
* asculta de poruncile zeilor”.
„Natura nu te-a contopit cu masa de
materie atât de strâns, ca sã nu mai poþi sã te
mãrgineºti la tine însuþi, ºi sã nu poþi împlini
cu libertate nestânjenitã datoriile tale. Cãci
este foarte uºor cu putinþã sã fii un om divin,
ºi sã nu fii recunoscut ca atare de cãtre
nimeni. Þine mereu aminte adevãrul acesta,
ºi mai adu-þi aminte cã se cer foarte puþine
condiþiuni spre a fi fericit. Chiar dacã ar trebui
sã pierzi speranþa de a progresa în dialecticã
ºi ºtiinþe naturale, totuºi ai dreptul sã nu
renunþi de a deveni un om conºtient, modest,
sociabil ºi ascultãtor faþã de voinþa zeilor”
(Marc Aureliu).
...Cãci este foarte uºor cu putinþã sã devii
un tiran, recunoscut de urletele victimei,
ascultãtor faþã de voinþa zeilor; cãci este foarte
uºor cu putinþã sã devii un torþionar, doar
ascultând de voinþa partidului unic, ori un
religios implacabil, supunându-se fãrã
crâcnire cutãrui paragraf din cutare carte
sfântã. Da, este foarte uºor cu putinþã sã fii
un om divin, victima ta directã depunând
mãrturie, din fundul gropii, relaþia dintre cel
ce umileºte ºi cel ce este umilit obþinând
efectul maxim... Ea, sãraca, nu a vrut sã facã
voinþa unui scelerat, zeul, adicã a ta, macabrul
om divin, habar nu avea, poate, ce era acela
un zeu... Iar dacã ar exista un singur zeu
pe-acolo, pe sus, ori cu domiciliul în altã parte,
care ar fi participat la ºlefuirea „omului divin”,
aici, pe pãmânt, de ce nu a avut elementarul
bun-simþ sã vin㠖 pentru câteva clipe, doar
– la faþa locului, sã priveascã victima în ochi,
sã îi cearã iertare? Dupã care, în toiul unei
crize devastatoare de demnitate, sã urle cu
vocea aceea zeiascã adevãrul gol-goluþ: Eu
sunt o mortãciune, o fantomã, nu exist decât
la nivel de idee, în capul unor descreieraþi, ºi
nici mãcar atât, nu am nicio vinã, sunt scos
de la naftalinã de te miri care împãrat, rege,
conducãtor, preot, episcop, popã, vizionar
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
funebru, având un vis ciudat – nu sunt lãsat
deloc sã putrezesc, cu toate cã nu prea ar fi
avut cine! Aº dori ºi eu sã-mi fie adusã la
cunoºtinþã o programare, în viitor, sã ies puþin
la încãlzire, eventual sã mã spãl pe dinþi... ªi,
întorcându-se cu faþa cãtre „omul divin”: Eºti
un monstru, ai exploatat o minciunã imensã,
ai creat în cer o instituþie a diversiunii! Ce
uºor þi-a fost sã mã scoþi pe mine în faþã, ºtiind
bine cã nimeni nu ar fi putut ajunge pânã la
acea uºã, sã o deschidã... Ce sã deschizi,
aerul? Nici mãcar acesta, vidul...
„Formeazã-þi cu îngrijire judecata. Acesta
este mijlocul cel mai eficace, ca sã nu se
iveascã în mintea ta pãreri ce sunt în
contradicþie cu natura ºi totdeodatã cu fiinþa
înzestratã cu raþiune. Raþiunea ne prescrie a
ne abþine de la orice pripire în judecãþile
noastre, a fi binevoitori faþã de oameni, ºi a
...Tocmai, ascultând de „poruncile
zeilor”, raþiunea este anulatã de la sine. O
raþiune umilitã, cãreia i se comandã, în ce se
transformã? Când zeul îþi fixeazã drumul,
sensul unic, tu unde sã mai încapi? Pe o
potecã lãturalnicã? Exclus, te-ai transformat,
deja, într-un eretic, fiind o chestiune de timp
sã suporþi, trãdãtorule, consecinþele! Tu ai
capul pe umeri – þi-ajunge. De rest, de ce
trebuie sã fie înãuntru, ne ocupãm noi... Uite
cine ºi-a gãsit sã verse gãleata cu lãturi în
curtea cerului! Sfântule... Þi-ai pregãtit
spinarea pentru bici? Beregata nu te jeneazã,
puþin? Câte zile îþi mai dai?
Raþiunea nu poate asculta, cel mult, decât
de zeul raþiunii... Pânã una-alta, el se aflã pe o
listã de aºteptare, locul fiind ocupat de te miri
ce amator al cerului. Oricum, o raþiune care
sã nu fie pãrtinitoare are oroare de aºa ceva –
o nouã creaþie bizarã, un superdebil zeu, care
ºi acesta, emiþând pretenþii la o doctrinã... În
plus, supoziþionând cã, într-o bunã zi, acest
zeu va fi creat, el nu poate fi decât un
aghiotant al altuia, ce l-ar trage energic de
mânecã la cea mai micã deviere: necesarul
zeu al Milei... Un om dotat intelectual, lipsit
de Milã, este un agregat. Simplul recurs la
activitatea creatorului unei arme letale este
suficient. Sã nu-þi pese cã arma aceea aduce
moartea... Sã nu-þi pese, Marc Aureliu, de
imensele turme de animale ucise din porunca
ta, spre a gudura zeii! Tu, un sfrijit, ce te
chinuiai cumplit pânã ºi sã mãnânci un pic,
acolo, ºi numai noaptea, spre a-þi mai potoli
cumplitul delir, ascetule bolnav de ideea fixã
a instalãrii armoniei divine, într-o bunã zi, pe
pãmânt, incomensurabilã utopie, garantatã de
zeii tãi, nu mai puþin atinºi, cãrora le-ai fost
un uriaº sclav, ucigaº ordinar!
Ultimele douã milenii aduc dovada cã
nimic nu s-a întâmplat. O brodiºi, slãvitule
împãrat... Aberaþiile tale au fãcut carierã.
117
 FILOSOFI ROMÂNI
Rãzvan Davidescu
NAE IONESCU*
Împlinirea umanului întru ºi prin Dumnezeu (2)
Mergând mai departe, Nae Ionescu
afirmã cã ideii de finit i se opune nefinitul.
El demonstreazã cã infinitul nu e o mãrime,
ci o posibilitate, pentru cã dacã ar fi
mãrime, ar fi pasibil de creºtere, iar dacã e
pasibil de creºtere, nu mai e infinit. Deci,
„infinitul nu poate intra în domeniul
experienþei, el nu face parte din domeniul
realitãþii noastre, tocmai pentru cã realitatea
înseamnã ceea ce se poate realiza ºi intra,
prin urmare, în domeniul experienþei” (Nae
Ionescu, Tratat de Metafizicã, Editura
Roza Vânturilor, Bucureºti, 1999, pp. 76-
78). Pentru cã finitudinea caracterizeazã
aceastã lume ºi pentru cã acestei idei de
finit i se opune implacabil ideea de
nemãrginit, Nae Ionescu se întreab㠄dacã
nu cumva mai existã ºi altceva care
transcende aceastã realitate, ceva dincolo
de experienþã, în afara spaþiului ºi a
timpului, care nu este finit, adicã ceva care
sã transceadã chiar realitatea aceasta ce,
aºa cum am vãzut, transcende conºtiinþa
noastrã (eul) ºi care sã fie, prin caracterul
pe care îl poartã faþã de aceastã lume,
transcendenþa în sine. Iar metafizica este
chiar ºtiinþa care se ocupã cu studiul
transcendenþei.” (Ibidem)
Pentru cã metafizica vizeazã aceastã
transcendenþã, care nu poate intra facil în
raza cognitivã a majoritãþii, sau cel puþin
nu permite o analizã pasibilã de
sistematizare, Nae Ionescu este de pãrere
c㠄pentru a o practica mulþumitor, trebuie
sã fii copt ºi maturizat în urma unei
experienþe existenþiale aproape integrale.
Metafizica poate fi expusã numai de cel în
care experienþa vieþii, a actului trãirii, este
atât de intensã, de concentratã, ca ºi a unui
om care s-a întors din moarte sau care îºi
trãieºte viaþa cu intensitatea caracteristicã
situãrii pe fâºia dintre aceast tãrâm ºi
celãlalt”. (Ibidem, p. 17) „Numai cei ce
ºi-au dat seama de nefiinþa lor sunt în stare
sã preaslãveascã lumina soarelui.”
118 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
(Thornton Wilder, apud N. Steinhardt,
Jurnalul Fericirii..., p. 249)
Pentru a justifica transcendenþa ca ºi
obiect propriu-zis al metafizicii, Nae
Ionescu invocã activitatea misticã ºi
religioasã a omenirii, care este o evidenþã
ºi o realitate incontestabilã.
Datoritã existenþei acestei realitãþi
religioase, el ajunge la concluzia c㠄existã
în spiritul omenesc o necesitate metafizicã,
drept o componentã normalã a lui, chiar
dacã variazã sinusoidal în intensitate, de la
o perioadã la alta, în funcþie de necesitãþile
noastre personale.” (Nae Ionescu, Tratat
de metafizicã..., pp 84-85)
Revenind, spunem c㠄actul religios
rezultã din necesitatea conºtiinþei umane
finite, el este constitutiv conºtiinþei umane
în genere, adicã este trãit cu necesitate.”
(Idem, Curs de filosofie a religiei..., p.
57) Actul religios se caracterizeazã, se
defineºte „printr-o unitate organicã la care
participã doi termeni ai vieþii religioase,
deosebiþi ca naturã: individul care trãieºte
actul religios (de naturã subiectivã) ºi
divinitatea care este în afarã (de naturã
obiectivã, absolutã)” (Ibidem, p. 44). De
aceea, „Revelaþia se constituie în bazã a
religiozitãþii ºi parte constitutivã în actul
religios.” (Ibidem, pp 50-52)
În actul de revelaþie, Obiectul se
descoperã oarecum subiectului, se dã prin a
lui iniþiativã. Deci, revelaþia este o
întrepãtrundere a celor doi termeni ai
raportului. Pentru ca „termenul obiectiv,
absolut, din actul religios, sã poatã intra în
legãturã cu o conºtiinþã religioasã, este imperios
necesar sã fie Personal.” (Ibidem, p. 58)
Prin urmare, Nae Ionescu îºi
construieºte propriul sãu sistem filosofic pe
adevãrurile ºi principiile creºtine. El pleacã
de la ideea imposibilitãþii fiinþei umane de a
se împlini prin abordarea unei atitudini
existenþiale autonome. Aceasta este ºi cauza
nefericirii omului, pentru cã el îºi orienteazã
 setea de infinit a sufletului sãu într-o direcþie
în care nu îºi poate afla împlinirea. Omul
cautã satisfacerea dorinþei de infinit în lucruri
ºi în sine însuºi „voind ca el sã devinã
centrul infinitului sau crede cã este un
asemenea centru, lãsându-se amãgit de setea
dupã infinit a firii sale. Dar nefiind în sine
un centru real, natura aceasta a sa s-a
rãzbunat, fãcându-l în realitate sã alerge tot
el dupã lucruri, robindu-l lor.” (Pr. Prof.
Dr. Dumitru Staniloae, Spritualitatea
Ortodoxã. Ascetica ºi Mistica, Editura
I.B.M. al B.O.R., Bucureºti, 1992, p.57)
În metafizica lui, pe care o descoperim
în cursurile þinute la Universitate: Cursul
de filosofie a religiei (1924-1925); Cursul
de metafizicã: I. Cunoaºterea imediatã
(1928-1929), II. Cunoaºterea mediatã
(1929-1930) ºi Tratatul de Metafizicã
(1936-1937), gãsim dezbãtute temele
fundamentale ale gândirii ºi cugetãrii
omeneºti. Astfel, Nae Ionescu era interesat
de: Dumnezeu, condiþia originarã a omului,
sfinþenie, metafizicã, iubirea ca soluþie
metafizicã, naþiune, act religios, cunoaºtere
ºi trãire, substanþã, misticã ºi magie,
metafizicã în raport cu religia, moarte, fiinþã
ºi existenþã, timp, spaþiu, libertate,
conºtiinþã, Biserica creºtinã, intelect ºi
raþiune, ºtiinþã, suferinþã etc.
Faptul cã el abordeazã consecvent
aceste teme, dar mai ales atitudinea sa
condescendentã vizavi de filosofia clasicã,
exclusiv raþionalistã, care nu poate accepta
decât ceea ce intrã sub incidenþa logicului
ºi analiticului, l-au recomandat ca fiind un
indezirabil în eºichierul universitar
bucureºtean. Însã Nae Ionescu nici nu a
dorit vreodatã sã intre în rândul celor care
afirmã suveranitatea raþiunii, ba din contrã,
spunea el, „metafizica este necesar sã se
axeze pe viaþã, pe trãire, pentru cã ea are
prin excelenþã un caracter antropologic.
Aceasta trebuie sã fie funcþia metafizicii,
de a oferi soluþii liniºtitoare pentru totalitatea
experienþei noastre în legãturã cu sensul
existenþei noastre ºi a tot ceea ce ne
înconjoarã. În acest sens, metafizica este
o încercare soteriologicã a celor care nu
au reuºit sã se mântuiascã prin trãirea
sfinþeniei.” (Nae Ionescu, Tratat de
metafizicã..., p. 38) Deci, Profesorul iese
din tiparul clasic al filosofului modern,
tocmai prin aceastã vitalitate ce-i
caracterizeazã demersul metafizic. Adicã
el, în tot ceea ce face, vrea sã fie viu, sã
simtã în mod imediat relevanþa celor
dezbãtute ºi tatonate la cursuri. În acest
sens, înþelegem cã utilitatea metafizicii nu
este neapãrat aceea de a converti inefabilul
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
sau transcendentul într-un limbaj lizibil ºi
concret, ci de a stabili niºte onorabile
coordonate existenþiale, menite sã-i asigure
omului (atât cât este posibil), liniºtea,
echilibrul, atât înlãuntru, cât ºi în
interacþiunea cu semenii. Metafizica
„rãspunde unei necesitãþi adânci a firii
omeneºti. Ea nu este exclusiv o activitate
de gândire, ci o problemã de echilibru a
realitãþii naturale care este omul, fiinþa
omului în totalitatea ei” (Ibidem, p. 92).
El afirmã: „nu vãd vreun interes al
speculaþiei metafizice, în afarã de
necesitatea aceasta de a ne gãsi noi un loc
în existenþ㔠(Ibidem, p. 157). Iatã cã Nae
Ionescu are atitudinea caracteristicã
adevãraþilor filosofi (presocraticii, Socrate,
Platon), pentru care înþelepciunea trebuia
sã se transpunã într-un mod de viaþã
armonios ºi echilibrat. În acest punct
înþelegem de ce Profesorul nu reduce
metafizica la o speculaþie sterilã, ca un
simplu apanaj al analiticului ºi raþiunii
umane. La el, totul este viu, totul are sens,
totul devine, iar grobiana ºi ignoranta
imixtiune a minþii umane, lipsite de
deferenþa unei corecte atitudini faþã de
Absolut, nu poate sã ducã decât la o
tragedie izvorâtã din procesul cunoaºterii.
Aceasta, pentru c㠄procesul de
cunoaºtere înseamnã mutilarea procesului
de existenþã, ieºirea omului din starea
contemplativã, într-o încercare de a fi
Dumnezeu, de a se substitui lui Dumnezeu.
Prin cunoaºtere, omul îºi schimbã rostul.
El raporteazã întreaga lume la propria-i
fiinþã, dã cosmosului legea lui, devenind
oarecum Dumnezeu. El creeazã, pe lângã
transcendenþa lui Dumnezeu faþã de lume,
o nouã transcendenþã. Prin faptul cã el
cunoaºte, devine un centru, adicã într-un
anume fel devine un alt Dumnezeu”
(Ibidem, p. 225). Pentru cã omul,
ontologic, are statutul de creaturã, este
evident cã aceastã situaþie creeazã o
dezordine în existenþã, pe de o parte, în
raportul cu creaþia, de care s-a separat prin
acest proces ºi pe care, în iluzoria lui
autonomie, crede cã o poate exploata dupã
bunul sãu plac, iar pe de altã parte, în
raportul cu Dumnezeu, Cãruia I se
împotriveºte, pentru cã refuzã sã mai
devinã, sã se mai realizeze în conformitate
cu menirea sa.
În aceastã luminã înþelegem ce
înseamnã cunoaºterea ºi ce înseamnã trãirea.
Am vãzut cã starea naturalã a omului trebuie
sã fie a contemplaþiei ºi nu a cunoaºterii.
De aceea, Nae Ionescu, dintru început se
delimiteazã de gândirea scientistã,
119
raþionalistã, pozitivistã, senzualistã,
nominalistã ºi chiar de kantianism (Idem,
Curs de Metafizicã, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1991, pp 62-65; 68-69; 72; 75;
80-81). Este evident cã ºi el transmite ceea
ce crede tot conceptual, adicã tot prin
aceastã metodã a utilizãrii raþionamentelor
ºi deducþiilor logice, accesorii ºi
instrumente indispensabile într-un demers
epistemologic teluric-uman.
Numai cã Profesorul nu s-a oprit
niciodatã la formã, ci întotdeauna a
încercat sã pãtrundã la rãdãcina lucrurilor,
la fondul problemei, deziderat pe care l-a
conºtientizat a fi supus eºecului, pe calea
exclusiv raþionalã, pentru cã raþiunea, aºa
cum spunea ºi Kant, „este singurul zid
insurmontabil în calea aflãrii adevãrului
absolut” (Immanuel Kant, Critica raþiunii
pure, apud Pr. Prof. Ioan Stan, Teologie
Dogmaticã Ortodoxã, Timiºoara, 1998, p.
15), ºi tocmai din aceastã convingere, a
îndrãznit sã treacã mai departe, înspre o
înþelegere a tainelor, care nu poate veni
decât ca rezultantã a unui proces de trãire,
de acceptare. Deci, „ar trebui sã
considerãm trãirea ca punct de plecare,
în locul gândirii” (Nae Ionescu, Tratat
de metafizicã..., p. 100).
Toate darurile omului, inclusiv viaþa,
sunt considerate de Nae Ionescu, doar
niºte calitãþi particulare existenþei. El afirmã
cã, „atunci când omul pierde viaþa, nu
dispare, cãci viaþa e o calitate a omului.
Ceea ce este important pentru om, nu sunt
aceste calitãþi în ele însele, ci doar
prevalarea frumoasã ºi corectã de ele în
existenþã, astfel încât omul sã se
împlineascã, sã devinã întru fiinþã. Tocmai
de aceea, atunci când se cere, când se
impune, sacrificiul vieþii este chiar o
datorie.” (Ibidem, p. 246)
Iatã cum ni se oferã semnul cã tot ceea
ce devine, tot ceea ce e în istorie ºi în timp,
intrã sub incidenþa existenþei, a succesiunii.
Deci, timpul este un semn al vieþii. Numai
atunci când transcendem existenþa intrãm
în Fiinþã, în acea lume a lucrului în sine.
Timpul înceteazã acolo unde înceteazã
existenþa. Deci, „aºa cum fiinþa mãrgineºte
existenþa, trebuie sã existe ºi pentru timp
ceva care îl mãrgineºte. Ceea ce
mãrgineºte timpul este eternitatea. În
acelaºi fel în care timpul este forma
existenþei, eternitatea este forma fiinþei. În
eternitate nu se mai întâmplã nimic, ci toate
sunt. Cu fiinþa nu se întâmplã nimic în afarã
de aceea cã ea este. Dimpotrivã, nimic nu
este în timp, ci totul se întâmplã în timp.”
(Ibidem, pp 131-132)
120 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Nae Ionescu, prin ceea ce spune,
confirmã adevãrurile revelate ale
creºtinismului, conform cãrora, tot ceea
ce face parte din aceastã lume, din aceastã
realitate perceptibilã senzorial,existã, adicã
ceea ce o caracterizeazã este succesiunea,
schimbabilitatea, într-un cuvânt,
contingenþa. Însã, ceea ce transcende
aceastã lume nu existã, tocmai pentru cã
este, aºa dupã cum Dumnezeu, la
întrebarea lui Moise: „Cine eºti?”,
rãspunde: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieºire 3,
14). Adicã Dumnezeu este existenþa în sine
ºi prin sine, Fiinþa Absolutã, Cauza primã
ºi ultimã a existenþei ºi Izvorul existenþei.
Stabilind cã Dumnezeu este Fiinþa
Absolutã, la care nu intervine schimbare,
nici umbrã de mutare, conºtientizãm cã
ceea ce este creaturã, adicã ceea ce se aflã
în existenþã, nu poate sã-ºi pãstreze viaþa
decât dacã rãmâne într-o permanentã
legãturã cu Izvorul vieþii.
Înþelegem din aceasta cã, dacã omul
ºi-ar fi pãstrat starea de contemplare
paradisiacã, nu ar fi gustat moartea fizicã,
pentru cã Dumnezeu, Care aºa cum am
vãzut este Izvorul vieþii ºi, prin excelenþã,
Fiinþa în Sine, nu are cum sã fie cauzatorul
morþii, ci moartea este un accident introdus
în creaþie, tocmai din cauza greºitei
întrebuinþãri de cãtre om a darului libertãþii
cu care îl cinstise Creatorul.
Referitor la condiþia originarã a omului,
am vãzut cã era una de contemplare, de
trãire autenticã ºi de devenire întru fiinþã,
iar cã aceastã stare a fost alteratã de dorinþa
de a cunoaºte, neascultând de Dumnezeu.
Este interesant sã constatãm cum Nae
Ionescu ne vorbeºte despre aceastã
devenire a omului, de aceastã traiectorie a
lui spre fiinþã. El ne spune c㠄Dumnezeu
nu l-a fãcut pe om perfect, Dumnezeu nu
l-a creat pe om gata, cã omul nu este ceva
gata fãcut, ci este ceva care se face mereu.
Dumnezeu i-a dat putinþa sã se facã, dar el
trebuie sã se fac㔠(Ibidem, p. 211).
Ce altceva ar putea însemna acest lucru,
decât confirmarea cuvântului scripturistic
ºi patristic, care spune cã Dumnezeu l-a
fãcut pe om dupã chipul Sãu, iar omul,
printr-o prevalare pertinentã de darurile
chipului (raþiune, sentiment ºi voinþã), avea
menirea sã ajungã la asemãnarea cu
Dumnezeu. Iatã care era misiunea omului
atunci ºi care este ºi acum, anume aceea de
a parcurge drumul de la chip la asemãnare,
de la existenþã la fiinþã.Deci, menirea omului
este „devenirea întru fiinþ㔠(Ieromonah
Rafail Noica, Cultura duhului, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 109).
 SFATURI PE LUMINÃ
ANA
Profesorul meu, George Cãlinescu,
dãdea „sfaturi pe întuneric”. Eu încerc de
câþiva ani aici, în acest spaþiu tipografic,
sã va aduc sfaturi pe luminã, sã vã pun în
faþã, în prim plan personaje, persoane ºi
întâmplãri, situaþii ºi cercetãri remarcabile.
O astfel de persoanã-personaj este Ana.
Ana Rus. Despre ea însãºi povesteºte cu
simplitate ºi umor disimulat:
„M-am nãscut într-un sat (sub formã
de cruce) numit Batin în apropiere de
Nicula lângã Gherla. Un sat liniºtit de
deal, cu oameni cu frica Lui Dumnezeu,
harnici ºi frumoºi. Pãrinþi mei erau simpli
þãrani, dar tata fãcea cumva o excepþie.
ªtia sã facã zidãrie, cizmãrie (pentru uzul
familiei), tâmplãrie ºi sculpturã, pentru cã
nu-i aºa este pe aproape. Am fost ºase fraþi,
trei fete ºi trei bãieþi, dintre care fratele
mai mare Vasile Rus Batin sculptor ºi eu
cea micã urmându-l, dar este de ºtiut cã
toþi au avut înclinaþii artistice dar nu am
fãcut carierã decât noi doi. Despre viaþa
noastrã ce pot sã spun; a fost cu urcuºuri
ºi coborâºuri, am prins perioada
colectivizãrii ºi a fost urât ºi greu, am mers
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Mihai Miron
mai departe ºi am ajuns aici unde suntem.
Nici viaþa mea personalã nu a fost prea
roz. Am avut de înfruntat multe furtuni,
multe obstacole, dar am spus întotdeauna:
„Nu mor caii când vor câinii” ºi am mers
pe drumul meu mai departe. Nici acum
dupã 40 de ani de activitate profesionalã,
103 expoziþii dintre care 72 de grup în þarã
ºi 19 în strãinãtate, 12 personale, 31 de
lucrãri în spaþii ºi instituþii publice, 14 ani
muzeograf, nu pot sã spun cã am un stu-
dio unde sã pot crea. Da, am primit o
magazie insalubrã de la Uniune (UAP) la
Combinatul Fondului Plastic, nu mã plâng
ºi merg mai departe cât pot ºi mã þin
puterile. Îi mulþumesc Lui Dumnezeu cã
mã ajutã ºi mã iubeºte cã îmi dã putere sã
depãºesc obstacolele din viaþã.”
Ana Rus nu a fost „marea iubire a
criticilor” din þarã, dar a fost apreciatã
corect – ºi aº spune chiar perfect – în spaþiul
European ºi peste. Ana taie lemnul, toarnã
bronzul, rotunjeºte lutul, din mâinile ei
puternice dar evident feminine ies, se nasc
figuri, oameni ºi simboluri, ARTÃ! Francezii
care l-au nãscut pe Rodin ºi l-au adoptat pe
121
Brâncuºi sub numele de
Brancussi, i-au conferit
douã mari medalii de aur
la Cannes ºi cupa
oraºului Mandelieu, iar –
cumva ca o normalã
recunoaºtere autohtonã,
într-un final,
preºedintele þãrii i-a
acordat Ordinul Meritul
Cultural în grad de
cavaler. Critica? Câteva
diploma onorifice. De
ce? Competiþia internã
în arte ºi mai ales în
sculpturã este mare…
iar interesele personale
ale altor personalitãþi, la
fel. Dumnezeu este mare
ºi posteritatea infinitã. În
fond, ea, posteritatea va
decide trãirea în istorie a fiecãrui artist. Ca Cotroceni de unde a ieºit de curând la pensie.
ºi a fiecãruia dintre noi. Dupã fapte … doar Dar ei nu-i place sã spunã aºa, fiindcã crede
la retori dupã vorbe. cã un artist nu iese la pensie decât atunci
Dupã terminarea facultãþii de arte Ana când pleacã în eternitate. Nu pot spune eu
Rus a lucrat ca muncitor cu studii mai mult despre Ana Rus decât câteva,
superioare la Cooperativa Arta Decorativã puþine, dintre operele sale mai jos arãtate.
din Cluj-Napoca fiind pictor pe porþelan la Cãci eu, nefiind critic de artã, ci doar
IRIS, apoi proiectant de modele la Curtea un admirator ºi iubitor al artelor vizuale,
Sticlarilor în Industria Ceramicii ºi Sticlei ºi într-un fel ca realizator de filme
abia din 1993 a ajuns într-un spaþiu efectiv documentare de televiziune, chiar creator
cultural ca muzeograf la Muzeul Naþional într-un anumit gen, minor al artelor vizuale,
vã spun, ba nu, chiar vã
declar cã Ana Rus este o
mare artistã, care déjà este
ºi va rãmâne în galeria ºi
istoria artelor din România ºi
din lume, ºi nu doar prin
operele de artã create de ea
ºi achiziþionate de muzee ºi
colecþionari din þãri din
Europa, America ºi de pe alte
continente, ci mai ales prin
modul de a-ºi gândi facerile,
creaþiile, fie ele (niciodatã
simple) figurative, elaborate
simbolic sau religios cristice.
Pentru cã Ana Rus este mai
presus de toate un om
credincios, cu o credinþã
neºtirbitã în neam, tradiþie ºi
religia strãbunã. Ea s-a
nãscut într-un sat sub formã
de cruce ºi trãieºte sub acest
semn dintotdeauna. ªi de
aceea ea crede ºi eu cred
despre ea cã o ajutã ºi o va
ajuta totdeauna Dumnezeu.
122 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
TÂRGOVIªTEA MILENARÃ
ªI CREªTINÃ (1)
Celebra cetate voievodalã a Târgoviºtei
a intrat în al 720-lea an al existenþei sale
urbane. Aºadar, cetatea se apropie de
împlinirea unui mileniu de când a apãrut
pe harta româneascã a urbanitãþilor. Vi se
pare incredibil? Nu, vã asigur, n-ar trebui
sã vi se parã. Documentele, ºi scrise, ºi
arheologice depun indubitabilã mãrturie.
Iatã, vã invit la o cãlãtorie prin timpul
istoric. Fac, însã, o scurtã derobare pentru
o necesarã precizare. Cu perseverenþã
nesustenabilã încã, ceea ce este, de fapt, o
aberaþie, istoricii, ºi nu numai, iau drept
atestare unicã a existenþei oraºului pomenirea
sa dintr-un memorial de cãlãtorie al cavalerului
cruciat bavarez Johann Schiltberger. Este
o pomenire alãturi de cea a Curþii de Argeº.
Astfel a þinut sã releve bavarezul: „…in den
Zweien Häuptstadten in der Walachei, die
genant sein Agrcih un Türkoich”. Ce ne
atestã cruciatul german, aºa cum a înþeles el
numele pe nemþeºte, anume cã ar fi fost „în
cele douã capitale ale Valahiei (Þãrii
Româneºti – n.n.) care sunt Argeº (Curtea
de Argeº – n.n.) ºi Târgoviºte”.
Popasurile lui Johann Shiltberger, au
conchis majoritatea cercetãtorilor – e
corect a spune cã sunt ºi unii care contestã
– s-ar fi produs în anul 1396 în cele douã
capitale româneºti subcarpatice, an în care
a avut loc, în septembrie, celebra bãtãlie
de la Nicopole, dintre o armada cruciatã
europeanã de sub comanda regelui
regatului Ungariei, Sigismund de Luxem-
burg, ºi o puternicã oºtire otomanã a
sultanului Baiazid Ildîrîm, acesta fiind
marele învingãtor. Ceea ce ºtie este cã,
Johann Shiltberger ºi-a redactat la mult
timp dupã bãtãlie „jurnalul de cãlãtorii”,
fapt care a dus, în calculul unor cercetãtori,
la controversarea datãrii (1396). Este
adevãrat cã, la momentul redactãrii,
Târgoviºtea era singura capitalã a Þãrii
Româneºti, de unde ºi punerea sub semnul
îndoielii a autenticitãþii mãrturisirii
cruciatului bavarez, numai cã, o precizare
a acestuia rãstoarnã îndoiala
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
George Coandã
contestoturilor, nemailãsând loc de false
speculaþii. Aceasta: „…in den Zweien
Häuptstadtem […] Agrich un Türkoich”
(„…în cele douã capitale […] Argeº ºi
Târgoviºte”). Cãci, în anul bãtãliei de la
Nicopole, într-adevãr, aceste douã oraºe
erau capitale ale Þãrii Româneºti, la Curtea
de Argeº ºezând pe tron domnul/voievodul
Mircea cel Bãtrân, iar la Târgoviºte, îºi
va fi avut reºedinþa, în calitate de coregent,
Mihail, fiul acestuia, coregenþã impusã de
raþiuni de stat primului unificator al
pãmânturilor româneºti – nu la proporþiile
unificãrii lui Mihai Viteazul – de la Carpaþi
la gurile Dunãrii ºi Marea Neagrã („Marea
cea Mare”). Este un adevãr istoric
indubitabil pe care cu obstinaþie l-am
promovat ºi îl voi susþine constant. Titlul
de domnie al ilustrului domn ºi voievod este
cel mai persuasiv argument. ªi nu numai.
ªi acum revin la eroarea care încã mai
dãinuie. Bref ºi clar: Johann Shiltberger
atestã postura de capitalã a Târgoviºtei ºi
nu pe aceea de oraº. Dar ºi în ceea ce
priveºte statusul de capitalã (Häuptstadt)
este de reþinut cã, din moment ce era în
funcþiune ca atare, la 1396, fireºte, aceastã
funcþionalitate o exercita mai dinainte,
probabil, conform opiniilor unor istorici,
imediat dupã bãtãlia, victorioasã pentru
Mircea cel Bãtrân, de la Rovine din 1394.
ªi dacã am lãmurit acest aspect, deloc
de neglijat, sã vedem acum cum stau
lucrurile cu adevãrat în ceea ce priveºte
geneza urbanã a Târgoviºtei. Chiar dacã ºi
astãzi între cercetãtorii din domeniul istoriei
româneºti se manifestã unele dispute
privind obârºia unor oraºe, dispute din care
nu lipseºte, bineînþeles, Târgoviºtea, este
de amintit cã cu mai mulþi dintre aceºti
cercetãtori, din comoditate, sau din alte
pricini – în care îºi spun cuvântul ºi
orgoliile… profesionale, ºi… istoria oficialã
academic㠖 nu îºi asumã surmontarea
„momentului schiltbergerian”.
(continuare la pagina 138)
123
 DICÞIONAR
CONSTANTIN VOICU.
Simbiozã între profesie ºi poezie
Activ în peisajul cultural al Târgoviºtei,
cu o poezie în stil clasic, în marea ei
majoritate optimistã, având ca tematicã
dragostea pentru þarã ºi popor, nostalgia
pentru anii copilãriei, este o voce distinsã
ºi distinctã.
Poetul, publicistul se naºte pe 23
octombrie 1954 în comuna
Voineºti (satul Mânjina)
judeþul Dâmboviþa. Dupã
studii primare ºi gimnaziale
în comuna natalã urmeazã
ªcoala Normalã din Câmpu-
lung pe care o absolvã în
1974, apoi Facultatea de
ªtiinþe Umaniste a Radio Craiova; Asociaþiei
Universitãþii „Valahia”
Târgoviºte, specializarea
geografie (2004) ºi masterat
în acest domeniu. Învãþãtor
la ºcolile din Cãlugãreni
(Prahova), Rãcari, Vulcana-Bãi (Dâmbo-
viþa), apoi la Târgoviºte din 1978,
învãþãtor-educator, director la Casa de
Copii ªcolari Târgoviºte (1978-1998), ºi
la ªcoala Gimnazialã Specialã pânã în
prezent. Face o pasiune pentru copiii orfani
ºi semiorfani, pe care se strãduieºte sã-i
pregãteascã pentru o viaþã decentã.
Debut publicistic cu poezia „Visând
aºa...” în revista ºcolar㠄Flori muscelene”.
Colaboreazã la „Dâmboviþa, „Tribuna”,
„Argeº”, „Scânteia tineretului”, „Suplimen-
tul literar artistic al Scânteii tineretului”,
„Flacãra”, „Luceafãrul”, „Jurnal de
Dâmboviþa”, „Glasul cetãþii”, România
Mare”, Târgoviºtea”, „Tricolorul”, „Legea
lui Þepeº”, „Viaþa Basarabiei”, „Eroica”
(redactor-ºef adjunct), „Curier”, „Graiul
Dâmboviþei”, „Litere”.
Implicat în viaþa politicã, socialã, dar
mai ales culturalã a Vechii Cetãþi de Scaun:
vicepreºedinte al Asociaþiei Naþionale Cultul
Eroilor „Regina Maria” Filiala „Mihai
Viteazul” Dâmboviþa, director literar al
124 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Victor Petrescu
Fundaþiei „Renaºterea Pietroºiþei Ruralia”.
Director fondator al periodicelor „Vulturul
Basarab” (1994), „Tricolorul de
Dâmboviþa” (1999), „Vacanþa fãrã sfârºit”
(Revista pensionarilor din învãþãmânt,
2003), „Casa noastr㔠(2012), „Revista
Asociaþiei Foºtilor Salariaþi ºi Elevi ai Casei
de Copii Târgoviºte” (2012),
„Armonii”.
Distincþii pentru
activitatea socialã, culturalã ºi
literarã ale „Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni”;
Universitãþii „Valahia” din
Târgoviºte; Revista „Argeº”;
Naþionale Cultul Eroilor
„Regina Maria”. Membru al
Uniunii Ziariºtilor
Profesioniºti din România; al
Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni ºi al Asociaþiei Naþionale
Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala „Mihai
Viteazul” Dâmboviþa.
Debut editorial, cu pseudonimul
Simache Porumbaru, în volumul colectiv
„Inscripþii în timp” (1983). Publicã apoi
în culegerile de versuri „Columnã de
victorii”, „Foc nestins”, „Diademe ale
timpului nostru”. Primul volum de versuri
„Zãri de maramã pe Râul-Alb” (1999),
urmat de „Pulbere sacr㔠(2000),
„Neamul florilor de tei”(2003), „Moartea
mea de dragoste” (2004), „Târgoviºtea
aristocrat㔠(2014). Poetul îºi simte:
„inima un Bucium cu miere de Chindie/
Cu Turnul încãrcat de Poezie”. „Urma
dârei de grâu din pragul casei / pânã la
poartã / din care mai naºte lumina”, este
motivul pentru care ne naºtem „luminã de
þarã”. De asemenea, simbolul „fãcliei de
noapte / fãcliei de zi / fãcliei de searã /
peste visele noastre”, „în zilele cu soare”,
este edificator pentru tonusul optimist al
liricii sale. Primul volum este de fapt un
 prinos adus satului natal, tuturor satelor
româneºti în care vede „veºnicia” noastrã
ca neam: „Am trãit între Râul-Alb/ ªi
dealurile natale/ Alãturi de biserica satului/
Veºnicia/ Sã curgã din sufletul meu/ Zãri
strãvezii de maramã/: Numele sfânt –
Poezia”.
Volumul „Moartea mea de dragoste”,
este „un cântec de dragoste ºi de
Târgoviºte”, al celui care aude „voci de
Târgoviºte”, declarând c㠄inima-mi bate
ca o mãnãstire aºezatã pe-un deal,/ ºi în
fiecare searã, adormind cu obrazul pe o
candelã aprinsã de stea,/ mãsor veºnicia
cu dragostea mea!”.
Poezii patriotice, având ca inspiraþie
Târgoviºtea voievodalã sau mari nume ale
dãinuirii noastre: Basarabii, Corvinii,
Mircea, Mihai Viteazul. „Târgoviºtea
aristocrat㔠este un omagiu adus Cetãþii
de Scaun: „Târgoviºte aristocratã/ De
voievozi ºi de poeþi,/ Pe cât de lungã ºi de
latã/ Cu-atât mai multe dimineþi/ De limbã
sfântã ºi culturã,/ Istorie la orice pas,/ Sã-i
fie lumii-nvãþãturã cu tot ce are ºi-a
rãmas”. Adresându-se contemporanilor,
susþine cã: „Dacã þarã nu ai”, poþi fi
„fericit cã trãieºti”, dar „blestemat cã
exiºti”, devine profetic: „Dacã limba þi-o
dai/ ªi pãmântul þi-l treci/ La strãini, eºti
un, vai,/ vierme scurs pe poteci/ Ca
desculþ, iar sã fii,/ Umblãtor pe la porþi/
Tot visând bogãþii/ Printre oase de morþi/
Dacã þarã nu ai,/ Nici iubire de neam,/
Nu-þi mai treacã prin nai/ Dor de frunzã
ºi ram!”.
O laturã importantã a scrisului sãu
îmbinã armonios dragostea pentru copiii
cãrora le-a cãlãuzit primii paºi în lumea
mirificã a cãrþii, dar ºi a celor cu probleme
speciale: „Steaua de copilãrie” (2005);
„Hai la ºcoalã, boieri mari!” (2005);
„Când florile deschid fereastra –
învãþãturi pentru cei mici” (2006); „Cu
lunile, prin târg, alunecând...” (2008);
„Adio, clasele primare” (2018).
Coautor al unor lucrãri: „Istoria
Târgoviºtei” (2014); „Enciclopedia
oraºului Târgoviºte” (2011, 2012) sau a
unor monografii: „Istoria Aninoasei.
Dâmboviþa” (2012), „ªcoala prin inima
cetãþii” (2013).
Publicistica abordeazã un spectru larg
de subiecte, de la copilãrie, istorie, culturã
ºi pânã la actualitatea zilelor noastre.
Poet autentic, de o mare sensibilitate
pentru frumos, vãzând viitorul lumii în anii
copilãriei, versurile închinate trecutului
poporului nostru sunt întru totul
remarcabile.
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Scrieri: Zãri de maramã pe Râul-Alb.
Târgoviºte, Editura Domino, 1999; Pulbere
sacrã. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2000;
Neamul florilor de tei. Târgoviºte, Editura
Pildner & Pildner, 2003; Moartea mea de
dragoste – Voci de Târgoviºte. Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2004; Steaua de
copilãrie, Târgoviºte, Editura Pildner &
Pildner, 2005; Hai la ºcoalã, boieri mari!,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005; „Când
florile deschid fereastra – învãþãturi pentru
cei mici”, Câmpulung Muscel, Editura Larisa,
2006; Cu lunile, prin târg, alunecând...,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2008;
Târgoviºtea aristocratã. Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2014; Adio, clasele primare,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2018.
Coautor: Enciclopedia oraºului
Târgoviºte. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2011; Istoria Aninoasei. Dâmboviþa.
Cronologie enciclopedicã. Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2012; ªcoala din inima
Cetãþii. Scurtã istorie sentimentalã a ªcolii
Gimnaziale „Vasile Cârlova” Târgoviºte.
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2013; Istoria
Târgoviºtei. O cetate eternã a românilor.
Cronologie enciclopedicã. George Coandã,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2014;
Antologii: Inscripþii în timp. Bucureºti,
Editura Eminescu, 1983; Caiete Litere. În
cãutarea unui topos liric. Antologie a SST,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2006;
Târgoviºte-India. Antologie poeticã/ Poeti-
cal antology, Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2008; Târgoviºte-Chiºinãu-
Sankt Petesburg. Antologie de poezie,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2012;
Târgoviºte-Chiºinãu-Cernãuþi. O triadã a
liricii româneºti, Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2017; O limbã, un neam.
Târgoviºte-Chiºinãu-Cernãuþi-Alba Iulia.
Cetãþi ale spiritualitãþii româneºti
(antologie de poezie), Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2018.
Referinþe: Dicþionar de literaturã al
judeþului Dâmboviþa. 1508-1998.
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999, p. 253-
254; Popescu, Mihai Gabriel. Memoria
dascãlilor noºtri, IV. Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2000, p. 126-131; Petrescu, Vic-
tor; Paraschiva, Serghie. Petrescu, Victor.
Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni. 1900-
2004, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005,
p. 257-258; Enciclopedia oraºului
Târgoviºte, ed. a II-a, Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2012, p. 505; Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni. Din istoria unei
grupãri literare, Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2013, p. 254-256; Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni. În cultura Cetãþii,
Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2016, p. 162;
Stan, Mihai. Confreria. Convorbiri ºi
confesiuni. O istorie a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni în interviuri, vol II, Târgoviºte,
Editura Bibliotheca, 2017, p. 443-465.
125
 FIRIDE BASARABENE

Nicolae Scurtu

O ACOLADÃ A MITROPOLITULUI
EFREM AL BASARABIEI
Biografia învãþatului cãrturar ºi mitropolit
al Basarabiei, Efrem Enãchescu (n. 21 mai 1893,
Zãvoieni, com. Mãciuca, jud. Vâlcea – m. 5
decembrie 1968, Cernica) a fost cercetatã de
istoricul Mircea Pãcurariu1 ºi publicistul
Boris Buzilã2, care, în contribuþiile lor, au
relevat meritele acestui teolog aºa de instruit.
Autor a douã cãrþi importante pentru viaþa
religioasã ºi spiritualã a românilor, Privire
generalã asupra monarhismului creºtin
(1933-1934) ºi Pe urmele strãmoºilor (1938),
mitropolitul Efrem Enãchescu a stimulat
interesul generaþiilor mai tinere pentru studiu
ºi cunoaºterea valorilor morale ºi istorice ale
Bisericii Ortodoxe Române. În calitatea sa de
înalt pãstor al Basarabiei a cunoscut o sumã
importantã de scriitori, universitari,
academicieni, miniºtri ºi alþi demnitari, pe care,
adesea, i-a evocat în convorbirile sale ºi
despre care a lãsat mãrturii ºi însemnãri. O
dovadã elocventã o constituie ºi epistola,
necunoscutã pânã acum, trimisã lui Ion
Petrovici, unul dintre filosofii ºi cãrturarii
noºtri, care nu a izbutit sã trezeascã interes ºi
pasiune pentru opera sa aºa de însemnatã.
Epistola mitropolitului Efrem trimite la cartea
de memorii a junimistului Ion Petrovici ~
De-a lungul unei vieþi, care a produs o mare
bucurie cititorilor de un anume nivel
intelectual.

*
Mãnãstirea Cernica, 30 sept[embrie] 1967
Bucureºti
Domnule profesor,

Terminând de citit cartea d[omniei] voastre, cu care m-aþi onorat recent, o consider cea
mai frumoasã ºi mai interesantã din câte am citit de genul ei.
Este o perlã a literaturii româneºti. Sunt foarte bucuros cã acum o posed ºi eu în biblioteca
personalã.
Pentru acest dar ales, cartea, De-a lungul unei vieþi3, vã rog sã primiþi multe, multe
mulþumiri ºi cele mai bune urãri de îndelungînzidire ºi sãnãtate, ca sã mai daþi literaturii
române asemenea optime opere.
Cu înaltã stimã
† Efrem, fost Mitropolit al Basarabiei
[Domniei sale, Ion Petrovici, profesor universitar, Bulevardul Ana Ipãtescu, nr. 24,
Bucureºti. Prin bunãvoinþã ~ Personal].

Note
• Originalul acestei epistole, inedite, se aflã la Biblioteca Academiei Române. Cota S 53/XXVI.
1. Mircea Pãcurariu ~ Efrem Enãchescu în Dicþionarul teologilor români. Ediþia a doua, revãzutã
ºi întregitã. Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2002, p. 172, col. 1-2.
2. Boris Buzilã ~ Din istoria vieþii bisericeºti din Basarabia. Bucureºti-Chiºinãu, Editura Fundaþiei
Culturale Române ºi Editura ªtiinþa Chiºinãu, 1996, p. 327-343.
3. Ion Petrovici ~ De-a lungul unei vieþi. Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1966, 430 pagini.

O epistolã a poetei Olga Cantacuzino

Bibliografia poetei ºi traducãtoarei Olga Cruºevan-Florescu (n. 6 iunie 1896, Pistruieni-

Orhei – m. 1975, Bucureºti) însumeazã douã cãrþi de poezii, tipãrite în Bucureºti, Crugul
anului, suitã bucolicã (1970) ºi Roata anului, altã suitã bucolicã (1973), precum ºi romanul
Nãluca gliei, rãmas în manuscris ºi neidentificat, încã, în vreo bibliotecã sau arhivã publicã.

126 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Remarcabile sunt ºi traducerile în limba francezã a unor poezii ale lui Mihai Eminescu ºi
George Coºbuc.
Olga Cruºevan-Florescu avea o instrucþie temeinicã, cunoºtea limba rusã ºi francezã ºi
îºi susþinuse un doctorat la Lausanne, având ca subiect originea ºi evoluþia claselor sociale.
Datoritã unor restricþii ºi, desigur, cenzurii ºi-a semnat cãrþile, articolele ºi corespondenþa
cu pseudonimul Olga Cantacuzino, care era apreciatã de Cezar Petrescu, Demostene Botez,
Eugen Barbu ºi alþi câþiva scriitori.
În epocã, în anumite cercuri literare ºi culturale era privitã cu oarecare suspiciune deoarece
se credea cã are anumite misiuni pe lângã unii intelectuali. Nu s-a dovedit, însã, niciodatã
absolut nimic. Erau doar vorbe de care unii þineau seama.
Epistola trimisã lui Cezar Petrescu face referire la o carte, încã neidentificatã, pe care
autorul faimosului roman Întunecare i-o recomandase spre a o traduce.
Existã un numãr mare de epistole ale Olgãi Cruºevan-Florescu la Biblioteca Naþionalã a
României, ce se cuvin a fi cunoscute ºi, astfel, s-ar putea afla despre ce carte e vorba.

*
[Bucureºti], 4 martie 1950
Iubite Cezar,

Dupã colindarea întregului oraº ºi trecerea în revistã a cunoºtinþelor, am descoperit

astãzi cartea în chestiune.
În ciuda unei atât de simþitoare întârzieri, doresc sã fii fãrã nici o grijã.
Mã voi lua conºtiincios la întrecere cu norma.
Aºteptându-te cu drag la întoarcere în Capitalã, te îmbrãþiºez frãþeºte.
Olga
[Domnului Cezar Petrescu, Bucureºti; Olga Cantacuzino, Strada Al. Lahovari, nr. 7,
Bucureºti].

Note
• Originalul acestei epistole, inedite, se aflã la Biblioteca Academiei Române. Cota S 6/DCCXCIV.

O însemnare a lui Anatolie Paniº

Pe Anatolie Paniº, nuvelist ºi romancier, l-am întâlnit o singurã datã la Editura Cartea
Româneascã, în anii nouãzeci, imediat dupã transformãrile sociale ºi morale care au avut loc
în decembrie 1989.
Era un om înalt, cu niºte ochi iscoditori ºi dornic sã întreprindã ceva în sfera culturii.
Intenþiona sã-ºi deschidã o editurã ºi, evident, o tipografie.
Se nãscuse în Cârnãþeni, Tighina, la 1 februarie 1932 ºi, dupã multe tentative de a se
aºeza într-un loc anume, s-a decis sã se stabileascã, definitiv, în comuna Snagov din apropierea
Bucureºtiului.
Era tehnician silvic, profesie pe care a ºi practicat-o un timp. Apoi s-a apucat de scris. A
publicat unsprezece cãrþi de prozã, iar în ziua de 6 februarie 2007 a murit ºi este înmormântat
în cimitirul comunei Snagov.
Remarcabile sunt cãrþile Hoþii de pãdure (1982), Iubita de la Gura Teghii (1983), Ceasul
(1984), Dincolo de Lisabona (1990), Ultimul tren spre România (1994) ºi Sã îngropãm
trecutul (2004).
Sunt scrise cu talent, cu pasiune ºi, mai ales, cu iubire pentru Basarabia, cãreia i-a
închinat o carte ce meritã sã fie restituitã ºi comentatã cu mai multã atenþie.
În paginile revistei Litere am publicat, în urmã cu câþiva ani, epistolele sale trimise
istoricului ºi criticului literar Dumitru Micu, iar acum transcriu ºi o cartolinã cãtre Alexandru
George.

[Snagov, 31 decembrie 1980]

Cu prilejul acestor sãrbãtori plouate anacronic, vã doresc La mulþi ani! ºi vã doresc ca

1981 sã fie un an bun pentru dumneavoastrã ºi toþi ai dumneavoastrã.
Anatolie Paniº

Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019 127

 [Domnului Alexandru George, ªoseaua Mihai Bavu, nr. 392, Bloc D1, Etaj 8, Apartament
67, Bucureºti; Expeditor ~ Anatolie Paniº, comuna Snagov, Sectorul Agricol Ilfov].

Notã
Originalul acestei cartoline, inedite, se aflã în arhiva istoricului literar Alexandru George pe care o
pãstreazã doamna Carmen Constantin din Bucureºti.

Însemnãri despre poetul Alexandru Lungu

Biografia poetului ºi eseistului Alexandru Lungu (n. 13 aprilie 1924, Cetatea Alb㠖 m. 4
iulie 2008, Bonn) conþine unele necunoscute ce se impun a fi clarificate cu temeinicie.
Începuturile literare ale lui Alexandru Lungu necesitã o recercetare a presei interbelice
ºi a unor materiale arhivistice de o realã importanþã pentru itinerarul poetului de dincolo
de Prut.
Debutul în presa literarã se produce, timpuriu, în 1939, când poetul abia împlinise
cincisprezece ani, în revista „Prepoem”, condusã de Traian Mihãilescu.
Dupã finalizarea studiilor universitare se stabileºte, în 1943, în Bucureºti, ºi începe sã
colaboreze la cele mai însemnate reviste literare: Revista Fundaþiilor Regale, Vremea, Curentul
literar, Viaþa Basarabiei, Claviaturi, Fapta, Democraþia ºi altele.
Publicã un apreciabil numãr de cãrþi, atât în þarã, cât ºi în exil, unde pleacã în anul 1973,
stabilindu-se definitiv în Germania, mai exact, la Bonn, unde redacteazã publicaþia „Argo”, ce
ar merita o monografie ºi un indice bibliografic integral.
Epistola, necunoscutã, pe care o transcriu aici, este trimisã istoricului literar Alexandru
George (n. 6 aprilie 1930 – m. 28 septembrie 2012), care a apreciat opera lui Alexandru Lungu
ºi despre care a emis câteva fulguraþii critice extrem de pertinente.
E de semnalat cã nici istoricul literar Mihai Cimpoi, în arhicunoscuta sa carte despre
literatura Basarabiei1, nu menþioneazã unele din cãrþile poetului Alexandru Lungu, printre
care ºi Ochiul din lacrimã, una dintre cele mai interesante culegeri de poeme.

*
[Bonn], 8 iunie 1998
Îndrãgit stimate domnule Alexandru George,

Încã nu întrutotul dezmeticit de ºocul (luminos ºi neaºteptat de prietenos!) al trecerii

mele prin Bucureºti, vã mulþumesc, cu oarecare întârziere, pentru marele spor de bucurie pe
care mi l-aþi dãruit!
Prezenþa d[umnea]v[oa]s[trã] ºi mãgulitoarele cuvinte pe care le-aþi rostit mi-au mers la
inimã. Prilej de a-mi aduce aminte cã aþi fost întâiul confrate care, dup㠒89, mi-aþi menþionat
existenþa în spaþiul (negeografic!) al poeziei româneºti (într-un interviu în „Luceafãrul”).
Îmi pare cã la „lansare” aveaþi la îndemânã Ochiul din lacrimã, mã întreb dacã aþi primit
ºi Roua de apocalips. Dacã nu, vã rog sã-mi scrieþi, ca sã v-o pot trimite.
Deocamdatã, cât de curând, urmeazã sã primiþi câteva numere din „Argo”.2
Din miezul bucuriei de a vã fi întâlnit dincolo de litera tipãritã, pe care v-o urmãresc
constant cu dese ºi admirative încântãri.
Cu stol de alese salutãri ºi o cununã de gânduri bune,
Alexandru Lungu

[Domnului Alexandru George, ªoseaua Mihai Bravu, nr. 392, Bloc 1, Etaj 8, Apartament
67, Bucureºti, Oficiul poºtal 77, Rumänien; Alexandru Lungu, Postfach 170 166, 53027, Bonn].

Note
Originalul acestei epistole, inedite, se aflã în arhiva Alexandru George pe care o pãstreazã doamna
Carmen Constantin din Bucureºti.
1. Alexandru Lungu în Mihai Cimpoi ~ O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia.
Ediþia a 4-a reactualizatã. Bucureºti, Fundaþia Naþionalã de ªtiinþã ºi Artã, 2009, p. 223; 230–234 ºi
330. (Prezenþe basarabene în literatura românã postbelicã).
2. Argo. Poezie – desen. Revistã ilustratã cu desenele unor poeþi români din exil. Apare la Bonn în
anii 1990–1991, totalizând patru caiete. Redactori: Alexandru Lungu ºi Mihaela Lungu. Dintr-un
interviu cu Alexandru Lungu, publicat în revista Poesis, august-septembrie 2000, aflãm cã Argo a
apãrut timp de un deceniu ºi însumeazã 20 de caiete.

128 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 RESTITUIRI
Constantin Dobrescu
PREMIUL
„INGINER MIHAIL MANOILESCU”
Fundaþia pentru Istoria Prahovei
În cele ce urmeazã redãm circuitului
ºtiinþific un set de scrisori semnate de Mihail
Manoilescu ºi Dimitrie Gusti.
Înainte de a purcede la acest lucru, am
gãsit de cuviinþã sã prezentãm câteva date
despre cele douã personalitãþi.
Dimitrie Gusti (1880-1955) a fost unul
dintre marii gânditori care a rãmas în istoria
sociologiei naþionle ca întemeietor de sistem
sociologic, fondatorul Asociaþiei pentru
studiul ºi reforma socialã, devenitã mai apoi
Institutul Social Român cu a sa revistã Arhiva
pentru ªtiinþa ºi Reforma Socialã ce va deveni
în decursul anilor o uriaºã sintezã sociologicã
a realitãþilor româneºti interbelice ºi al
Muzeului Satului, director al Casei pentru
Cultura Poporului (1922), decan al Facultãþii
de litere ºi filozofie din Bucureºti (1928), sena-
tor, ministru, preºedintele societãþii
„AmiciiStatelor Unite”, preºedintele
Academiei Române în anii ce au urmat celui
de-al doilea rãzboi mondial.
A fost un apropiat al Regelui Carol al II-
lea, fiind cãsãtorit cu Elena Melitineanu,
nepoata Elenei Lupescu.
Pentru contribuþia sa la ridicarea social-
economicã a satului românesc, Dimitrie Gusti
a fost declarat cetãþean de onoare a
numeroase comune: Sant (Nãsãud), Ruºet
(Brãila), Cornova (Orhei), Draguº (Fãgãraº),
Fundul Moldovei (Câmpulung), Goicea Mare
(Dolj), Nereju (Putna), Voºlãbeni (Ciuc), etc.
Nu putem trece cu vederea cã a fost
iniþiatorul ªcolii Superioare Þãrãneºti din
Poiana Câmpina. Dupã 1947 a fostmarginalizat
de regimul comunist ºi pentru a-ºi câºtiga
existenþa a fost nevoit sã se angajeze la o
cooperativã meºteºugãreascã din comuna
Cãþelu, unde confecþiona jucãrii de cauciuc
pentru copii.
Mihail Manoilescu (1891-1950), ilustrul
descendent al logofãtului Tãutu, sfetnicul lui
ªtefan cel Mare, proeminentã personalitate a
vieþii economice ºi politice româneºti în
perioada interbelicã, principalul teoretician în
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
materie de economie politicã, acesta a fost
iniþiatorul Asociaþiei Generale a Inginerilor din
România, guvernator al B.N.R. ºi inventatorul
unui model original de obuzier numit
„Obuzierulde 210 mm model Iaºi”. Lucrarea
sa „Forþele materiale productive ºi Comerþul
exterior – Teoria protecþionismului ºi a
schimbului internaþional”, apãrutã în 1929 la
Paris sub titlul „La theorie du protectionisme
et de l‘echange international” este
consideratã ºi acum printre realizãrile de
excepþie ale domeniului. A fãcut parte din
statul major al miºcãrii legionare alãturi de
prof. univ. Octav Onicescu.
Apropiat politic al generalului Al.
Averescu ºi adept al revenirii prinþului Carol
pe tronul României, militant al strângerii
relaþiilor dintre România ºi Italia, admirator al
lui Mussolini, în 1938 conduce un pelerinaj
de 1500 de persoane în Italia pentru a aduce
de acolo o piatrã din Columna lui Traian care
urma sã fie reconstituitã la Bucureºti. A fost
membru al Institutului Social Român din care
fãceau parte ºi doi prahoveni: Andrei
Rãdulescu – membru al Academiei Române
ºi judecãtor la Înalta Curte de Casaþie ºi Ca-
lypso Botez – preºedinta asociaþiei pentru
drepturile femeii. În calitate de Ministru de
Externe în guvernul Gigurtu, Mihail
Manoilescu este împuternicit de guvernul
român sã semneze la Viena documentele
„Arbitrajului” impus de Hitler ºi Mussolini
României, prin care partea de N-V a
Transilvaniei era cedatã Ungariei hortyste.
Mihail Manoilescu a fost autorul unor
interesante memorii. Va cunoaºte suferinþa
ºi umilinþa, alãturi de elita intelectualã ºi
politicã româneascã la închisoarea Sighet,
unde se stinge din viaþã la 30 decembrie 1950.
Schimbul de scrisori dintre cele douã
personalitãþi din anul 1922 se referã la
instituirea unui premiu intitulat „Premiul
inginer Mihail Manoilescu”, cu scopul de a
premia cele mai bune ºi originale lucrãri din
domeniul economiei.
129
 1922 martie 27
Scumpe ºi stimate domnule Prezident

Cu prilejul primei expoziþii-târg a industriei româneºti, pe care am avut onoarea

sã o organizez în calitate de Comisar general al guvernului, d-nii industriaºi expozanþi
au binevoit sã-mi puie la dispoziþie în semn de omagiu o sumã de 190.000 lei.
Nu am crezut cã pot da o mai bunã întrebuinþare acestei sume, decât destinând-
o sã constituie fonduri cu caracter cultural.
În aceastã direcþie primul meu gând a fost cãtre Institutul Social Român, al cãrui
membru am onoarea sã fiu ºi ca urmare îmi iau libertatea de a vã aduce la cunoºtinþã
cã:
a) Pun la dispoziþia institutului într-un cec alãturat suma de opt mii lei pentru
completarea bibliotecii ºi cheltuieli de imprimare.
b) Ofer Institutului suma de 80.000 (opt zeci mii lei) în efecte Impr. „Unirii”1919
cu dobândã fixã 5% din ale cãror cupoane sã se acorde anual, un premiu indivizibil
de 4.000 lei celui mai bun studiu original asupra oricãrei chestiuni din domeniul
economiei industriale din România.
Modalitatea atribuirii acestui premiu ar urma – în cazul de binevoiþi aaccepta
propunerea mea – sã se fixeze printr-un scurt regulament alcãtuit de Comitetul
Institutului Social Român.
Rugându-vã sã consideraþi aceastã modestã contribuþie ca un semn al
devotamentului meu pentru scumpa noastrã instituþie, rãmân cu cele mai distinse
sentimente,
Al d-voastrã
MIHAIL MANOILESCU
B-dul Colþei, 63

Stimate ºi Scumpe D-le Coleg,

Comitetul „Institutului Social Român”, luând cunoºtinþã din scrisoarea

dumneavoastrã, de donaþia pe care aþi binevoit a i-o face, de 8.000 lei pentru sporirea
fondului destinat cumpãrãrii de cãrþi, ºi de 80.000 lei din ale cãror dobânzi sã se
acorde anual un premiu indivizibil de 4.000 lei celei mai bune lucrãri originale asupra
oricãrei chestiuni din domeniul economiei industrial din România, mã însãrcineazã sã
vã exprim mulþumiri, recunoscãtoare ºi totodatã sã vã comunic cã în unanimitate s-
a hotãrât ca premiul, ce aþi creat, sã poarte numele d-voastrã ºi sã fiþi rugat a
participa la lucrãrile comisiei, aleasã din sânul comitetului, pentru alcãtuirea
regulamentului privitor la modalitatea atribuirii acestui premiu.
Frumosul d-voastrã gest, alãturi de valoroasa activitate desfãºuratã de dv. în
sânul Institutului nostru, contribuiesc într-o largã mãsurã la înfãptuirea grelei ºi multiplei
opera, ce-ºi propune Institutul Social Român.
Primiþi, iubite domnule coleg, odatã cu cele mai cordiale salutãri, asigurarea
înaltei mele stime colegiale.
Preºedintele Institutului Social
Român
DIMITRIE GUSTI

Regulamentul premiului ing. Mihail Manoilescu

Art.1. – Din venitul fondului de 80.000 lei, în renta împrumutului „Unirii” din
1919, donat Institutului de d-l inginer Mihail Manoilescu, membru al Institutului, se
înfiinþeazã un premiu anual de 4.000 lei.
Acest premiu se va numi Premiul „Inginer Mihail Manoilescu”.
Art.2. – Premiul se acordã celei mai bune lucrãri originale asupra oricãrei chestiuni

130 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 din domeniul economiei industriale din România, conform normelor de mai jos.
Art.3. – În regulã generalã, poate concura la acordarea acestui premiu oricine a
fãcut o lucrare, cu subiectul ce singur ºi-a ales, din domeniul mai sus arãtat.
Totuºi Comitetul I.S.R poate hotãrî a se þine concurs pentru un subiect anume
determinat, cu condiþia ca anunþarea chestiunii de tratat sã se facã cel puºin un an
înainte de data fixatã pentru depunerea lucrãrilor destinate concursului.
Comitetul I.S.R. mai are dreptul sã acorde premiul, dupã propunerea vreunui
membru al I.S.R. ºi în conformitate cu art.9, chiar unui autor care nu ºi-a prezentat
lucrarea la concurs.
Art.4. – Lucrãrile înaintate pentru concurs trebuiesc scrise în limba românãºi
tipãrite sau în manuscris. În acest din urmã caz scrisul va fi citeþ ºi îngrijit, altfel
lucrarea nu va fi primitã la concurs.
Art.5 – Lucrãrile imprimate vor fi prezentate în cinci exemplare. Lucrãrile
manuscrise vor fi depuse fãrã a se indica numele autorului, însã vor purta pe prima
paginã devizã sau un motto. Ele vor fi însoþite de un plic sigilat, în care va fi reprodusã
deviza sau motto, ºi în care se va arãta ºi numele autorului. Numai plicul lucrãrii
premiate se va deschide în public, celelalte plicuri nu se vor deschide decât în cazul
când, cerându-se înapoierea manuscriselor, persoana însãrcinatã cu aceastã operaþie,
va avea nevoie sã deschidã plicurile, pentru a se putea stabili proprietatea
manuscrisului reclamat. Aceastã persoanã este obligatã a nu divulga conþinutul plicului
deschis în acest scop.
Art.6 – Comitetul Institutului are dreptul sã reproducã lucrarea premiatã, în
revista Institutului, fãrã ca autorul sã aibã vreo pretenþie din aceastã cauzã.
Art.7. – Manuscrisele nereclamate rãmân dupã un an proprietatea Institutului ºi
pot fi înscrise în biblioteca sa.
Art.8. –Lucrãrile care concurã la premiu trebuiesc sã fie depuse cu cel puþin 2
luni înainte de data fixatã pentru acordarea premiului. Aceastã datã se stabileºte de
Comitetul I.S.R. ºi se publicã în revista Institutului ºi în câteva ziare, din cele mai
rãspândite.
Art.9. – Comitetul I.S.R. hotãrãºte care din secþiile I.S.R. urmeazã a examina,
dupã competenþa sa, lucrãrile prezentate la concurs. Secþia sau secþiile astfel
desemnate, aleg unul, sau mai mulþi raportori, care vor cerceta lucrarea ºi referi
secþiei, printr-un raport motivat. Raportul se citeºte ºi se discutã în ºedinþa secþiei ºi
apoi fiecare lucrare este pusã la vot secret, dupã normele stabilite în art.6 din statutele
I.S.R. Rezultatul votului se comunicã comitetului I.S.R., care este þinut a confirma
alegerea fãcutã de secþie, asupra lucrãrii care a întrunit cele mai multe voturi, dupã
normele stabilite în art. 6 din statute. Comitetul poate infirma votul secþiei, în cazurile
în care secþia nu ºi-a exprimat votul conform art.6 din statute, adicã numai pentru
chestiuni prea formale, fãrã a putea aprecia valoarea lucrãrii. În acest caz secþia va
proceda la o nouã votare.
Art.10. – Proclamarea rezultatului definitiv se va face, pe cât posibil, în ºedinþã
publicã ºi solemnã, când se va citi ºi raportul asupra lucrãrilor prezentate. Raportul
se va publica în revista Institutului.
Dacã într-un an nu s-a acordat premiul, valoarea premiului se rezervã pentru
anul viitor; Comitetul poate decide ºi cã ea se va adãuga la valoarea premiului din
acel an, de asemenea el poate decide capitalizarea premiului.
În caz când Institutul Social Român s-ar dizolva, capitalul premiului va trece la
Academia de Înalte Studii Comerciale ºi Industriale din Bucureºti, cu destinaþia
prevãzutã în scrisoarea de donaþie a d-lui inginer Mihail Manoilescu.
Lucrarea socotitã cea mai bunã, tipãritã în cursul anului trecut asupra oricãrei
chestiuni din domeniul economiei industriale din România, va primi premiul de 4.000
lei pe 1922. Autorul, titlul ºi raportul care a cerut premierea se vor da publicitãþii la
timp, prin „Arhiva pentru ªtiinþa ºi Reforma Social㔠ºi ziarele mai însemnate.

Arhiva pentru ªtiinþa ºi Reforma Socialã, Anul IV,

Nr. 4-5 / 1923, p. 644-646

Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019 131

 BIBLIOFILIE
TIPOGRAFI
ÎN VÂLTOAREA REFORMEI
Secolul al XVI-lea, secolul maturitãþii
Renaºterii europene, este totodatã ºi secolul
marilor reforme religioase. Civilizaþia anticã
greacã ºi latinã este readusã la viaþã de
umaniºti renascentiºti, poate ºi prin aportul
învãþaþilor bizantini veniþi în Italia sã predea
la vechile universitãþi italiene, dupã cãderea
Constantinopolului. Noua filozofie, care pune
omul în centrul existenþei, declanºeazã
animozitãþi în interiorul bisericii catolice ºi din
rândurile ei apar opozanþi precum Martin
Luther, Jean Calvin, Erich Swingli, Michel
Servet ºi rezultatul îl cunoaºtem. Tipografii
nu rãmân în afara miºcãrii reformatoare care
se extinde, treptat, în întreaga Europã. Ba
chiar putem spune cã sunt dintre artizanii
Reformei, pentru cã ei deþin instrumentul
multiplicãrii ºi distribuirii ideilor noi, prin
intermediul produsului muncii lor, cartea
tipãritã. Tipografii se aflã fie o parte, fie de
cealaltã parte a disputei religioase. Sunt
tipografi care susþin prin publicaþiile lor în
continuare Catolicismul, sunt alþii care publicã
autori protestanþi. Separaþia aceasta cuprinde
chiar ºi oraºele. În Germania, în timp ce la
Köln ºi Ingolstadt se publicã numai autori
catolici, ca în Italia ºi Spania, la Leipzig,
132 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ana Andreescu
Nuremberg ºi Wittemberg nu se mai publicã
deloc autori catolici, DAR, nici opere ale
calviniºtilor. Se publicã numai lucrãri de
sorginte luteranã. Neînþegerile doctrinare
sunt multiple ºi nevoia de clarificare, odatã
pentru totdeauna, încinge spiritele.
Un tipograf se aflã la originea unei
corespondenþe, o vreme intensã, între Jean
Calvin ºi medicul, teologul reformator,
spaniolul Michel Servet, care a reuºit sã se
punã rãu ºi cu catolicii ºi cu protestanþii. Este
vorba de un librar, la origine, din Lyon, Jean
Frellon al II-lea.
Fiu al unui Jean Frellon I, tipograf
parizian, Jean Frellon II merge la Bale (Basel)
ºi devine ucenicul ºi comisul voiajor al
librarului Conrad Boesch. E posibil ca
drumurile lui sã-l fi dus la Cologne (Köln). În
1537, împreunã cu fratele lui mai mare
Francois, deschide la Lyon o tipografie ºi
editurã. Tipografia lor se numeºte L’ecu de
Cologne, iar marca tipograficã este un future
prins în cleºtii unui crab. Deviza este
MATURA, care are sensul de Festina lente
(Grãbeºte-te încet), precum deviza lui Aldus
Manutius, Delfinul ºi ancora, care semnificã
acelaºi lucru.
Cei doi publicã Simulacres et histoires
– les faces de la mort, Lyon, a l’ecu de Co-
logne, par Francois et Jean Frellon, în 1542,
reluare a ediþiei din 1538 a suitei de gravuri
ale lui Hans Holbein cel Tânãr, suitã
cunoscutã sub numele de Dansul Morþii,
publicatã de asemenea la Lyon, la aceeaºi
editurã. Dupã moartea fratelui sãu în 1546,
Jean Frellon s-a asociat cu alt tipograf ºi librar,
Antoine Vincent. A colaborat la Lyon cu
tipografi de prestigiu, precum fraþii Trechsel.
Cãrþile lui sunt remarcabile prin
acurateþea textelor, asiguratã de savanþii cu
care colabora, precum ºi prin gravurile pe care
le importa de la Basel, cele mai multe fiind
dupã desenele lui Hans Holbein cel Tânãr.
Între învãþaþii care-l asistau se aflau Michel
Servet, pe care-l cunoscuse în calitatea lui de
librar ºi asigurase distribuþia cãrþii acestuia
 Cristianismi Restitutio (Restituirea
Creºtinismului), apãrutã anonim la Viena,
1553. A avut iniþiativa de a-i trimite un exem-
plar lui Jean Calvin, reformatorul stabilit în
oraºul-republicã Geneva, care era ºi el
colaboratorul sãu, tot pentru asigurarea
acurateþii textelor publicate. Aºa au fost puºi
în legãturã cei doi reformatori, Calvin ºi Servet,
prin mijlocirea tipografului Jean Frellon II ºi,
între aceºtia a avut, vremelnic, loc o
corespondenþã privatã.
Servet, publicase în 1531, De Trinitate
Erroribus. Este uºor de înþeles cã, dupã
apariþia acestei cãrþi, Michel Servet începuse
sã publice sub diverse alte nume, fãrã numele
editorului ºi fãrã locul apariþiei menþionate pe
cãrþi, pentru cã inchiziþia îºi intrase în atribuþii.
Hotãrârea lui Servet de a se alãtura
protestanþilor s-ar fi întâmplat ºi datoritã
faptului cã, participând la încoronarea lui
Carol V, la Bologna, în 24 februarie 1530, a
fost scârbit de luxul afiºat de Papa Clement al
II-lea ºi suita lui.
Punând Treimea sub semnul întrebãrii,
Servet a atras desigur atenþia inchiziþiei, care l-a
urmãrit; a fost prins ºi încarcerat pentru trei zile,
în 1553, la Viena. La proces, tipograful Jean
Frellon s-a prezentat ca martor în apãrare.
Jean Calvin, acþioneazã ºi el ºi le trimite
autoritãþilor 17 scrisori ale lui Severt, prin
intermediul unui negustor. Ca urmare, Servet
a fost acuzat de erezie pentru desconsiderarea
Treimii ºi negarea tainei botezului copiilor ºi
de cãtre autoritãþilor protestante de la Geneva.
Cu toate acestea, dupã eliberarea din
închisoarea de la Viena, Servet a mers la
Geneva. Mai mult decât atât, aflat la Geneva,
Servet a decis, în mod straniu, sã meargã la o
slujba de duminicã þinutã de Jean Calvin ºi, la
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
ieºirea din bisericã, a fost, normal, arestat. A
fost judecat de autoritãþile protestante ºi a
fost condamnat la ardere pe rug. Calvin, care
a fost la originea acestor necazuri ale lui
Servet, n-a dat dovadã de fair-play pânã la
sfârºit: nu s-a prezentat la procesul de la
Geneva, deºi el era reclamantul ºi legea cerea
prezenþa reclamantului la proces, sau, mai bine
spus, tocmai pentru cã fiind reclamantul, risca,
de asemenea, arestarea, conform legilor în
vigoare în Geneva acelor vremi. Dar a avut…
generozitatea de a se declara împotriva
pedepsei prin arderea pe rug, cerând tãierea
capului ereticului, cu toate cã ºtia cã, în
oraºul-stat Geneva, legea interzicea
pedepsirea prin tãierea capului.
Protestantul Michel Servet cu principii
în materia credinþei ºi cu decizii de viaþã de
erou romantic, care a reuºit sã se punã rãu ºi
cu catolicii ºi cu reformaþii, a fost ars pe rug,
împreunã cu lucrãrile lui, în acelaºi an 1553,
la Geneva.
Pe tipograful Jean Frellon II, calitatea sa
de credincios calvin, relaþiile sale ºi cãrþile pe
care le publica, precum ºi represiunile
împotriva protestanþilor care aveau loc în
Franþa, l-au determinat sã pãrãseascã Lyonul.
ªi-a lãsat afacerea tipografului Michel du Bois
venit la Lyon de la Geneva, care va continua
sã lucreze, însã pentru Jean Frellon II, iar el a
plecat întâi la Montluel, pentru ca dupã câteva
luni, sã se afle la Geneva. A continuat sã
publice, dar a pãstrat ca loc de apariþie
menþionat pe cãrþile sale adresa de la Lyon.
Tipograful Jean Frellon II, a ajuns ºi el,
deci, la Geneva, oraºul care, din 1536 era oraº
reformat, dar la mulþi ani dupã ce prietenul
sãu Michel Servet trecuse, prin voia
credincioºilor, la cele veºnice. Acolo a murit
ºi el. Afacerea lui a fost continuatã, la Geneva,
de cumnatul sãu ºi, la majoratul fiului sãu,
acesta a continuat activitatea tatãlui.
133
 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT
Honorius Moþoc
DE LA EUROPA IMPERIILOR
LA EUROPA STATELOR NAÞIONALE
La sfârºitul sec. XIX ºi începutul sec.
XX, mai precis ultimele douã decenii
dinaintea Marelui Rãzboi (1914-1918),
lumea era încadratã într-un „univers
european” (J. Carpentier ºi F. Lebrun,
coordonatori – Istoria Europei, Editura
Humanitas, Bucureºti, 1997, pag. 343-
-371). Acest univers exprimã clar, sub
diferite forme, dominaþia Europei atât sub
aspect economic, cât ºi politic ºi cultural.
Dacã sub aspect cultural putem vorbi
de o veritabilã comunitate europeanã, în
primul rând la nivelul elitelor, sub aspect
politic se oferã imaginea rivalitãþilor ºi
antagonismelor. Totuºi Europa dominã
lumea prin forþa economicã, dar ºi prin
acþiunea civilizatoare.
Ponderea demograficã este primul el-
ement al puterii europene. Deºi este cel mai
mic continent (10 mil. km ), el singur
2
reunea, în 1914, 460 mil. locuitori, mai
exact 27% din populaþia lumii. Dacã facem
abstracþie de populaþia Chinei (pentru
atunci) – 410 mil. locuitori, înseamnã cã
Europa reprezenta 40% din populaþia
mondialã. Subliniem cã ponderea
demograficã a Europei nu a mai fost
niciodatã atât de ridicatã în istoria lumii.
Dinamismul demografic ºi densitatea mare
a populaþiei diferã de la o zonã la alta a
Europei. Cea mai puternic populatã este
zona de nord-vest.
Superioritatea economicã a bãtrânului
continent este evidentã sub aspect indus-
trial. În 1913, partea occidentalã a Europei
asigura 44% din producþia industrialã: pe
primul loc Germania (15,7%), pe locul 2
Marea Britanie (14%), urmeazã Franþa cu
6,4% ºi Rusia cu 5%. Din zona
extraeuropeanã vin puternic Statele Unite cu
35,8%. Superioritatea economicã a Europei
este zdrobitoare în domeniul mijloacelor de
transport maritime (78,9% din flota de
comerþ mondialã), în care rolul principal
revine Angliei. În mod practic, Imperiul
134 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
britanic este stãpânul mãrilor. În privinþa
capitalurilor este suficient sã menþionãm cã
91% din capitalurilor investite în lume sunt
europene, în urmãtoarea provenienþã:
britanice, franceze, germane dar ºi belgiene,
olandeze ºi elveþiene.
Un element major al istoriei umanitãþii
este reprezentat de expansiunea europeanã.
Ea are în primul rând considerente
economice. Se desfãºoarã timp de 4 secole
ºi se încheie la începutul sec. XX, deci
înaintea Primului Rãzboi Mondial.
Expansiunea Europeanã atinge apogeul în
sec. XIX când bãtrânul continent era cel
mai bogat ºi cel mai dinamic. Raymond
Aron, cunoscutul filosof al istoriei, atrage
atenþia cã în afara considerentelor
economice, expansiunea colonialã era ºi
expresia prestigiului politic, o chestiune de
mãreþie ºi glorie (ibidem, pag. 346). În
pragul Marelui Rãzboi, lumea era în linii
generale împãrþitã. Pe primul loc Imperiul
britanic, cu 30 mil. km 2 ºi 400 mil.
locuitori. Practic, în acest imperiu, soarele
nu apunea niciodatã. Pe locul doi – Imperiul
colonial francez, cu 10 mil. km 2, dar numai
cu 48 mil. locuitori. Portughezii, spaniolii,
olandezii stãpâneau ºi ei zone întinse, dar
era rezultatul vechilor cuceriri coloniale
începute în sec. XVI. Ca exemplu,
Indonezia era în stãpânirea Olandei, cu mult
timp înainte, iar Belgia stãpânea Congo
(Zair). Germania ºi Italia, a cãror unificare
statalã s-a realizat în a doua jumãtate a sec.
XIX, sosind prea târziu la competiþia
colonialã, stãpâneau teritorii neînsemnate.
Acesta este ºi un motiv de nemulþumire,
de revizuire a stãpânirii coloniale la
începutul sec. XX. Rusia are ºi ea un întins
imperiu colonial, prezentat în tratatele de
istorie universalã ca un raport de
contiguitate, oricum într-o formã originalã
(ibidem, pag. 347), de care din pãcat au
avut de suferit românii, polonezii,
lituanienii, finlandezii, estonienii, letonii ºi
 aºa mai departe. Austro-Ungaria, extinsã
ºi aºa prea mult în centrul Europei ºi zona
balcanicã, nu s-a îndreptat spre
expansiunea colonialã extra-europeanã.
Expansiunea europeanã are ºi alte forme
de manifestare, în afara sensului strict, de
ocupare ºi încorporare în imperiu colonial.
Exemplul cel mai clar este China, unde
europenii au renunþat la cucerire, dar au
stãpânit sub formã de contracte de închiriere
întinse zone, în condiþiile în care suveranitatea
statului chinez este redusã drastic.
Dominaþia politicã ºi economicã este
însoþitã de dominaþia culturalã. Ea se
manifestã prin acceptarea parþialã a
sistemului de valori, prin modelarea
structurilor tradiþionale la modelul
european. Obiceiurile alimentare,
vestimentaþia ºi, bine-înþeles, însuºirea
limbii vorbite de europeni sunt componente
care se pãstreazã ºi dupã dispariþia
imperiului colonial.
Sub aspectul regimurilor politice,
statele europene sunt conduse dupã
principii liberale: separaþia puterilor,
garantarea proprietãþii etc. Chiar ºi în Rusia,
dupã 1905, Duma de Stat este aleasã pe
baza votului universal. Aproape toate
statele europene sunt monarhii. Doar
Franþa e republicanã, din rândul marilor
state europene. Cu menþiunea cã în Anglia
prerogativele regelui sunt reduse, dar în
Germania, Austro-Ungaria ºi Rusia voinþa
suveranului e lege. Evoluþia generalã este
spre regimuri democratice ºi recunoaºterea
principiilor liberale, dar aplicarea lor este
parþialã. Practic existã o dublã ameninþare
în structura internã, la dreapta ºi la stânga.
Ameninþarea de dreapta porneºte de la
ideea cã democraþia duce la ineficienþã.
Ameninþarea de stânga, odatã cu creºterea
numãrului de muncitori, provoacã neliniºte
prin sindicalismul revoluþionar sau prin
grupãrile anarhiste.
Tensiunile politice ºi sociale din
anumite state nu pãreau cã ameninþã
stabilitatea Europei. Îngrijorarea cea mai
mare pornea de la problemele naþionale.
Numeroase popoare europene se aflau sub
dominaþia marilor imperii. Obiectivul
independenþei ºi unitãþii naþionale era
esenþial pentru populaþiile slave din Rusia,
Austro-Ungaria ºi Germania. Polonezii,
care constituiserã un stat puternic în evul
mediu, cu rol important la vremea
respectivã în politica europeanã, se aflau
împãrþiþi între Rusia, Austria ºi Germania,
statul polonez dispãrând în 1795. Cea mai
mare parte a teritoriului polonez se afla sub
stãpânirea Imperiului rus. Românii, cehii,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
slovacii, croaþii, slovenii, care þineau de
Austro-Ungaria, erau ºi ei angajaþi în lupta
de înlãturare a stãpânirii strãine. Finlandezii,
balticii ºi românii, situaþi în partea europeanã
a Rusiei, erau supuºi unui regim de asuprire
naþionalã de o duritate deosebitã, manifestat
în politica de rusificare forþatã.
Obiectivele naþionale sunt majore ºi
pentru naþiunile independente care au
confraþi de sânge sub stãpânire strãinã. Este
cazul Franþei pentru Alsacia ºi Lorena, cazul
Italiei pentru teritoriile „iredente” (Trentino,
Veneþia Iuliana ºi Trieste), aflate sub
stãpânirea Austro-Ungariei; Serbia
revendicã Bosnia-Herþegovina, anexate de
Austro-Ungaria în 1908; chestiunea
Macedoniei, reglatã în bunã parte prin
înfrângerea Turciei în Primul Rãzboi
Balcanic, devine obiect de disputã în Al
Doilea Rãzboi Balcanic între Bulgaria, Serbia
ºi Grecia. Rivalitãþile dintre popoarele
balcanice, întreþinute de Austro-Ungaria ºi
Rusia, duc la transformarea zonei într-un
adevãrat „butoi cu pulbere”.
Sursele de conflict din zona Balcanilor,
amplificate de Rusia conform teoriei cã
nu-ºi pot abandona „fraþii de sânge” în faþa
influenþei germane n-au fost apreciate la
gravitatea lor. În Germania se întãreºte
ideea cã Anglia, pe plan comercial, ºi
Franþa, pe plan financiar, se opun
intereselor Germaniei, iar dupã constituirea
Triplei Înþelegeri (Antanta) Germania se
considerã ameninþatã cu încercuirea.
Fiecare naþiune europeanã are convingerea
cã avea de apãrat „locul sãu sub soare”
(ibidem, pag. 353).
Europa anilor 1900, înainte de
declanºarea rãzboiului sângeros, este
cunoscutã sub numele „La Belle Époque”.
Expresia este retrospectivã. Epoca a fost
frumoasã pentru unii. Pentru alþii nu. Este
o epocã înaintea furtunii. Aristocraþia,
lipsitã de griji, petrece la Nisa ºi Marienbad
(regiunea Karlovy Vary, Cehia). Burghezia,
instalatã în imobile impunãtoare, descoperã
plãcerile cazinourilor ºi îºi cumpãrã primele
automobile. La Londra ºi Paris se
construiesc primele metrouri. Viena ºi,
evident, Parisul, ambele întruchipeazã
aceastã civilizaþie – „La Belle Époque”.
Îmbinarea dintre eclectismul burghez ºi
oraºul aristocratic, dar ºi muzica lui Rich-
ard Strauss ºi Gustav Mahler, care îþi
cultivã plãcerea deosebitã de a fi prezent
la Viena, toate acestea contrasteazã cu
pericolul care va veni de fapt cu
inconºtienþa oamenilor politici.
Scânteia de la care a pornit Primul
Rãzboi Mondial a provenit din partea sãracã
135
a Europei. Pãrea cã va fi un conflict local.
Cã Serbia va fi pedepsitã cã ar fi fost în
spatele atentatului de la Sarajevo.
Probabilitatea unui conflict armat de
proporþii exista. Dar nu era inevitabil (John
R. Barber – Istoria Europei moderne,
Editura Lider, Bucureºti, 1993, pag.
322-325). Conflictul a fost generat de un
„ardent naþionalism” ºi douã sisteme
potrivnice de alianþã: Tripla Alianþã (Puterile
Centrale) ºi Tripla Înþelegere (Antanta).
La 28 iunie 1914 arhiducele Franz
Ferdinand, moºtenitorul tronului Austriei
a fost asasinat la Sarajevo de cãtre membrii
unei organizaþii naþionaliste sârbe. Austria
a fãcut rãspunzãtoare Serbia pentru acest
act terorist. Habsburgii erau hotãrâþi sã
înlãture definitiv pericolul slav. În spatele
Austro-Ungariei se afla Germania, dar la
rândul ei, Rusia nu-i putea dezamãgi pe
slavii din sud. Declaraþia de rãzboi a Austriei
cãtre Serbia din 28 iulie 1914 a determinat
Rusia sã-ºi mobilizeze forþele militare
pentru intervenþia în ajutorul Serbiei.
Germania a avertizat Rusia sã opreascã
mobilizarea, dar fãrã rezultat. La 1 august
Germania declarã rãzboi Rusiei. Din acest
moment Franþa a decretat mobilizarea
militarã. Peste douã zile Germania a
declanºat un atac prin Belgia împotriva
Franþei. Cum neutralitatea Belgiei fusese
garantatã de Anglia, la 4 august aceasta a
intrat în rãzboi împotriva Germaniei. Cele
douã tabere care se vor afla în conflict
(1914-1918): Puterile Centrale (Germania,
Austro-Ungaria, Turcia ºi Bulgaria) ºi
Antanta (Franþa, Anglia, Rusia, Serbia,
Belgia, Italia, Grecia, România din 1916,
SUA din 1917 ºi altele). Rãzboiul se va
desfãºura în principal în Europa, pe douã
mari fronturi: frontul de vest ºi frontul de
est. Primul Rãzboi Mondial a fost un rãzboi
total care a angajat nu doar forþele militare.
În aceeaºi mãsurã a fost angajatã populaþia
civilã, puternic afectatã de distrugerile
rãzboiului. Privaþiunile rãzboiului dar ºi
efortul muncii femeilor ºi copiilor au
accentuat suferinþele populaþiei civile.
Aceste privaþiuni sunt mai drastice în
Germania ºi Austro-Ungaria. S-au
înregistrat peste 10 mil. de morþi din rândul
forþelor armate: 2.040.000 din Germania,
1.800.000 din Rusia, 1.300.000 din Franþa,
1.100.000 din Austro-Ungaria, 750.000 din
Marea Britanie, 670.000 din Italia, 339.000
din România ºi un numãr imens de mutilaþi
ºi infirmi.
Europa este în mare parte ruinatã pe
plan economic iar pe plan politic, cele patru
imperii dinainte de rãzboi – german, rus,
136 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
austro-ungar ºi turcesc – îºi înceteazã
existenþa. Rãzboiul a accentuat contradicþiile
sociale ºi naþionale din imperiile
multinaþionale. Rãzboiul începuse datoritã
pretenþiilor dominatoare ale Austro-Ungariei
în Balcani. Rãzboiul va prezenta ºi nota de
platã faþã de dinastia habsburgicã. Popoarele
oprimate din Imperiul Rus ºi imperiul
Habsburgic îºi vor cere dreptul la existenþã
statalã independentã.
Acþiunea de desprindere de marile
imperii de cãtre popoarele asuprite se face
în condiþii internaþionale favorabile deter-
minate de proclamarea dreptului la
autodeterminare a popoarelor ca urmare a
revoluþiei din Rusia (octombrie 1917) ºi a
publicãrii „Celor 14 puncte” ale
preºedintelui Wilson privind organizarea
lumii postbelice. Angajarea Statelor Unite
în rãzboi de partea Antantei în aprilie 1917
a contribuit substanþial la înfrângerea
Puterilor Centrale. În aceste condiþii,
preºedintele SUA va deveni vioara întâi în
tratativele de pace. Preºedintele Wilson a
expus la 8 ianuarie 1918 în faþa Congresului
„Cele 14 puncte” care cuprindeau de fapt
programul Antantei cu privire la problemele
politice ºi economice ale Europei. Belgia,
evacuatã de armatele invadatoare germane,
trebuia refãcutã; Franþa urma sã primeascã
Alsacia ºi Lorena; frontierele italiene
rectificate în raport de situaþia etnicã urmau
sã primeascã unele teritorii locuite de
italieni, din Austro-Ungaria. Teritoriile
României, Serbiei ºi Muntenegrului
trebuiau evacuate de armatele
germano-austro-ungare ºi suveranitatea lor
restabilitã. Serbia trebuia sã obþinã ieºirea
la mare; popoarele asuprite din
Austro-Ungaria trebuiau sã li se asigure o
dezvoltare autonomã ºi un loc între naþiuni;
Polonia trebuia constituitã ca stat indepen-
dent º. a. m. d. (ªtefan Pascu – Fãurirea
statului naþional unitar român, II, Editura
Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureºti, 1983, pag. 7). Dupã cum se
vede, nimic despre dreptul de eliberare a
românilor de sub dominaþia strãinã ºi unirea
cu România. La intervenþia guvernului
român, preºedintele Wilson rãspunde cã
nu-i este cunoscut tratatul României cu
aliaþii. Iar atunci când aceºtia îi vor
comunica, „se va lua notã ºi cu prima
ocazie va lua cuvântul ºi vor îndrepta
lucrurile” (ibidem). Dezmembrarea
Austro-Ungariei nu era formulatã nici de
preºedintele american, nici de unii
politicieni europeni (în primul rând de
britanici). Era de fapt reþinerea în faþa
posibilitãþilor „balcanizãrii” acestei zone.
 Secretarul de stat american Robert Lan-
sing îi sugera preºedintelui, la 10 ianuarie
1918, sã renunþe la susþinerea ºi menþinerea
Austro-Ungariei ºi sã sprijine constituirea
statelor naþionale independente ale
polonezilor, cehilor, yugoslavilor ºi unirea
Transilvaniei cu România, precum ºi a
provinciilor italiene cu Italia. Programul
preºedintelui Wilson ºi-a fãcut efectul ºi
asupra guvernanþilor austrieci ºi germani.
Cancelarul german susþine integritatea
Reich-ului, dar ministrul de externe
austro-ungar – Czernin – îºi manifestã
acordul cu unele puncte ºi propune ca SUA
ºi Austro-Ungaria sã fie mediatoare ale
pãcii. De fapt Czernin folosea prilejul
pentru a menþine dubla monarhie. Se
iniþiazã tratative secrete în acest sens.
Românii din America (de regulã
ardeleni) acþioneazã prin diferite forme
pentru susþinerea Unirii Transilvaniei cu
România. La 10 martie 1918 se întrunesc
într-un mare congres bisericesc, în
prezenþa unui membru al Congresului
american (Cooper) ºi a doctorului
Constantin Angelescu, ministru
plenipotenþiar al României ºi hotãrãsc
înfiinþarea unei Episcopii proprii, pusã sub
jurisdicþia Mitropoliei din Bucureºti.
Doctorul Constantin Angelescu,
personalitate de seamã a Partidului Naþional
Liberal, a fost numit ministru al României
la Washington la 1 octombrie 1917. A
acþionat pentru impulsionarea propagandei
româneºti în SUA. Din pãcate guvernul
Marghiloman l-a rechemat în þarã în aprilie
1918. La finele lunii iunie 1917 sosise în
SUA o delegaþie românã denumitã
„Misiunea patrioticã naþionalã”, constituitã
din Vasile Lucaciu, Ion Moþa ºi Vasile
Stoica, având drept scop formarea unor
unitãþi de voluntari români ce urmau sã
lupte pe frontul francez. La 5 iulie 1918 se
înfiinþeazã la Youngstown „Liga naþionalã
românã”, sub preºedinþia lui Vasile Stoica,
reunind 182 organizaþii ºi parohii. Liga a
desfãºurat o intensã propagandã pentru
influenþarea opiniei publice ºi a oficialitãþilor
americane pentru unitatea poporului
român. La 24 iulie 1918 secretarul de stat
american Lansing adreseazã preºedintelui
Wilson un nou memoriu în care susþine
necesitatea încheierii pãcii separate cu
Austro-Ungaria, dezmembrarea imperiului,
unirea românilor din Austro-Ungaria cu
România. Preºedintele Wilson ºi-a însuºit
memoriul fãrã sã ºi-l asume (ibidem). În
colaborare cu celelalte emigraþii ale
naþionalitãþilor asuprite din Austro-Ungaria,
are loc un miting la Carnegie Hall în 15
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
septembrie 1918. Rezoluþia care exprimã
voinþa naþionalitãþilor asuprite este
prezentatã preºedintelui american. La 20
septembrie 1918 preºedintele Wilson
declarã în faþa delegaþiilor naþiunilor
oprimate cã Austro-Ungaria e o „ºandrama
putrezit㔠care nu mai poate fi þinutã în
picioare: Th. G. Masaryk (Cehoslovacia),
J. J. Paderewski (Polonia), H. Hincoviè
(Yugoslavia) ºi Vasile Stoica (România)
(ibidem). În Europa, în primul rând la Paris,
Roma ºi Londra, reprezentanþii
naþionalitãþilor asuprite din dubla monarhie
acþioneazã prin diferite consilii ºi comitete
pentru capacitarea oamenilor politici, a
opiniei publice, pentru cauza independenþei
naþionale. Comitetul Yugoslav, constituit
din personalitãþi ca dalmatul Iovan
Mostroviè, croatul Franjo Supilo, slovenul
Hinkoviè s-a înfiinþat la Londra în 1915 ºi
a militat pentru punerea în practicã a
declaraþiei guvernului sârb din decembrie
1914, unde se arãta cã pentru Serbia scopul
final al rãzboiului este eliberarea ºi unirea
într-un singur stat al sârbilor, croaþilor ºi
slovenilor. Prin acordul de la Corfu, din
20 iulie 1917, Comitetul Yugoslav ºi
guvernul sârb din exil hotãra formarea la
sfârºitul rãzboiului a statului Yugoslav. La
6 ianuarie 1918 are loc la Praga congresul
general al deputaþilor cehi, în care se
stabilea dreptul de autodeterminare a
poporului ceh. La 30 mai 1918 Th.
Masaryk ºi reprezentaþii slovacilor
semneazã la Pittsburg, în SUA, Declaraþia
privind crearea în viitor a statului
Cehoslovac (Nicolae Ceachir ºi Gheorghe
Mercan – Diplomaþia europeanã în epoca
modernã, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã, Bucureºti, 1984). La 9 iunie
ºi 14 august 1918 Franþa, respectiv Anglia,
au recunoscut Consiliul Naþional
Cehoslovac drept „guvern aliat ºi combat-
ant” (ibidem, pag. 490).
Cât priveºte activitatea românilor de
la Paris, dupã pacea separatã de la
Bucureºti (mai 1918), ea este privitã cu
simpatie atât de oamenii politici cât ºi de
opinia publicã. La 6 septembrie 1918 se
constituie sub conducerea lui Take Ionescu
Consiliul Naþional Al Unitãþii Române,
recunoscut de guvernele francez,
american, englez ºi italian. Voinþa naþiunii
române din monarhia habsburgicã de unire
cu þara se desfãºoarã în cadrul unor mari
adunãri plebiscitare la 28 noiembrie 1918
pentru Bucovina ºi la 1 decembrie pentru
Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº.
Românii basarabeni hotãrâserã deja unirea
cu patria-mamã la 27 martie 1918.
137
 La sfârºitul rãzboiului, prin
dezmembrarea Imperiului rus ºi a Imperiului
habsburgic, naþiunile asuprite au trecut la
existenþã statalã proprie. În cazul croaþilor ºi
slovenilor se produce unirea cu statul sârb,
viitoarea Yugoslavie. Cehii ºi slovacii se
unesc într-un singur stat la 28 octombrie
1918, când se proclamã la Praga Republica
Cehoslovacia independentã. Polonezii, care
pãreau cei mai avantajaþi în lupta lor prin faptul
cã Cele 14 puncte ale preºedintelui Wilson
prevedeau în mod expres reînfiinþarea
Poloniei, trec printr-un adevãrat calvar
datoritã refuzului Rusiei sovietice de a accepta
cedarea acestui teritoriu. La 11 noiembrie
1918 se proclamã la Lublin independenþa
Poloniei, iar urmãtorii doi ani independenþa a
trebuit sã fie apãratã cu mari sacrificii.
Finlandezii, aflaþi din 1808 sub stãpânirea
Rusiei, au reuºit la sfârºitul sec. XIX ºi
începutul sec. XX sã devinã într-o mãsurã
mai mare stãpâni în propria þarã. Au devenit
complet independenþi în timpul revoluþiei ruse
(urmare de la pagina 123)
TÂRGOVIªTEA MILENARÃ
ªI CREªTINÃ (1)
Înainte de a merge mai departe în
aceastã cãlãtorie prin timpul istoric al
Târgoviºtei vã ofer, ca un „argument de
fundal”, opinia acelui acribic ºi reputat
enciclopedist care a fost George Ioan
Lahovai, opinie exprimatã în „Marele
dicþionar geografic al României” (volumul
III, 1902) al cãrui autor a fost:
„Târgoviºtea este oraºul românesc cel
mai vechiu, datând înainte chiar de
fundarea Þãrii Româneºti”.
Enciclopedistul nu s-ar fi hazardat în
rostirea unei astfel de opinii dacã nu ar fi
avut la-ndemânã unele informaþii care sã-i
fi motivat/îndreptãþit opinia. ªi o informaþie
foarte preþioasã sunt convins cã o va fi
gãsit în „Mãnãstirea din Târgoviºte a
Sfântului Francis cel însemnat cu sfintele
semne”, un „memorial de cãlãtorie” al unor
cãlugãri franciscani din secolul XVIII,
tradus din limba latinã de Bogdan
Petriceicu Hasdeu ºi publicat în „Arhiva
istoric㔠(manuscrisul se aflã în pãstrarea
Bibliotecii Bathyaneum din Alba Iulia) ºi
pe care o reproduc cu majuscule în
întregime: „TÂRGOVIªTEA A FOST
CLÃDITÃ DE PRINCIPELE RADU
NEGRU CAM PE LA ANUL 1300”.
Tot astfel cred cã va di avut ca sursã
documentarã ºi aserþiunea lui Grigore
Tocilescu, istoric ºi arheolog academician
138 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
din 1917. În Lituania, la 16 februarie 1918,
Consiliul lituanian proclamã independenþa. În
cazul Estoniei, guvernul provizoriu de la
Petrograd recunoaºte la 30 martie 1917
autonomia. La 24 februarie 1918 îºi proclamã
independenþa. Letonia, la rândul ei, urmeazã
calea celorlalte republici baltice. La 18
noiembrie 1918, Consiliul Popular Leton
proclamã independenþa ca stat.
Prin dezmembrarea Imperiului
habsburgic se constituie ca stat separat
Ungaria, la 16 noiembrie 1918. Evident,
fãrã Croaþia, fãrã Slovacia ºi fãrã
Transilvania. Austria este redusã substanþial
teritorial prin Pacea de la Saint Germain.
La 12 decembrie 1918 se proclamã
Republica Austria, stat federal, cu teritoriu
mai mic decât vechiul regat al României.
Dacã înainte de 1914 erau 18 state
europene, la sfârºitul anului 1918 existau
26, ceea ce confirmã faptul cã Europa se
transformase din Europa imperiilor în
Europa statelor naþionale.
(1850-1909), care a „vãzut” în Târgoviºte
capitala „Þãrii lui Seneslau” pe la 1247. ªi
chiar dacã Grigore Tocilescu se va fi
înºelat, cum s-a dovedit ulterior (capitala
seneslausistã se va fi aflat, zic unii istorici,
la Curtea de Argeº), aºezarea Târgoviºtei,
la începutul sãu de organizare urbanã,
exista, atâta vreme cât Elias Regnault,
un prestigios publicist ºi istoric francez
(1801-1868) în a sa „Istorie politicã ºi
socialã a Principatelor Dunãrene” îºi face
cunoscutã impresia cã oraºul îºi pierde
originea în îndepãrtãrile istoriei. Iar în
celebrul „Nouveau Larousse Illustré”
(1904), pe care ar fi impardonabuil sã-l
pui, ca seriozitate ºtiinþificã, la îndoialã,
vom întâlni, o colonie romanã,Tervobum,
chiar pe locul Târgoviºtei de astãzi
(Tervolerm, în „Larousse du XX sicle”
e
din 1933, tomul 6). Tervobum sau
Tervolerm, colonie romanã sau altceva,
cu nume – aici nu am nicio îndoialã, ceea
ce nu este um blam, apropo de seriozitatea
ºtiinþificã a instituþiei academice
enciclopediste care este „Larousse –
fantezist dacã nu distorsionat, eu unul
nutresc convingerea cã o aºezare, cu
relevanþã economicã, poate ºi militarã,
trebuie sã fi existat.
Or, fie ºi mãrturiile invocate pânã acum
– ºi pe parcursul acestui demers voi face
trimitere ºi la altele, dar ºi la unele
arheologice –, ºi mã opresc în mod
deosebit la „memorialul franciscan”, mã
îndrituiesc sã militez pentru existenþa
milenarã a Târgoviºtei.
 MEMORII
REVOLUÞIE SAU LOVITURÃ DE STAT?*
15 septembrie 1989. Reuºesc sã obþin
vizele pentru Italia ºi la 15 septembrie plec la
Timiºoara, unde mã întâlnesc cu Mihai, omul
lui Drãgan de la Lugoj, care-i duce la Milano
o maºinã. O pornim la drum, reuºim sã trecem
podul de peste Dunãre, în Budapesta, ºi ne
îndreptãm spre Tatabanya. La nord de
Budapesta încep sã aparã colinele. Mihai vrea
sã-l viziteze pe colegul lui de la facultate, Miºi!
Stãm de vorbã. Miºi are nostalgia câmpiei
bãnãþene, nu-i place aici unde sunt dealuri.
Întârziem puþin aºa cã ajungem la Gyõr pe
înnoptate ºi plouã zdravãn. Unde sã dormim?
Pustiu. Nu e nimeni pe stradã. Într-un târziu
apare un bãiat cam spre 14-15 ani. Cobor din
maºinã ºi încerc sã-l lãmuresc cã aº vrea un
hotel. Bãiatul mã ascultã puþin apoi îmi spune:
„vorbeºte româneºte”, fãrã accent. Îmi aratã
pe unde s-o luãm, eu încerc sã aflu unde a
învãþat atât de bine româneºte, dar tânãrul
îmi întoarce spatele ºi dispare. La ora 7 o
pornim la drum, direcþia Viena. Mã gândesc
cu mare speranþã la Kunshidtorische Mu-
seum. Mã va înþelege Mihai? Norocul meu!
Aterizãm din întâmplare chiar în curtea
muzeului. Îl invit pe Mihai, meritã sã pierdem
o orã în muzeu. Vizitã. Cranch la mare înãlþime,
nu mai vorbesc de Durer, dar în acest muzeu
se întâlnesc unele dintre cele mai frumoase
tablouri de Bruegel cel Bãtrân. Rudolf al II-lea
i-a cerut fratelui sãu din Þãrile de Jos, unde
era guvernator sã cumpere orice gãseºte
pictat de Bruegel. Multe tablouri de italieni,
Giorgione. Tiþian, cel cu Sizana în Bae de
Tintoreto, iar de Rafaelo Madona cu Pruncul
poate tabloul în care o prezintã sfinþenia în
toate amãnuntele. Mihai e încântat. Am fãcut
bine cã ne-am oprit. Merita! O pornim la drumul
ce ºerpuieºte printre înãlþimi, intrãm în Italia
ºi aterizãm la Veneþia în Piaþa Roma. Italia
începe sã fie foarte aglomeratã. Cu greu ajung
sã intri în biserica San Marco. În 17 septembrie
reuºim sã ajungem la Milano. Când intrãm în
curtea dintre cele douã blocuri 9 ºi 11, Filip
* Fragment din volumul „Jurnalul unui istoric în
conflict cu autoritarismul”, în pregãtire la Editura
Bibliotheca.
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Manole Neagoe
cobora sã facã o plimbare în Galerii. Mã
întreabã ce este în þarã. Îi spun cã dacã pânã
la Crãciun, Ceauºescu nu schimbã nimic va
pica. Filip crede cã nu se poate, e prea
puternic, o ºtie de la Iulian Vlad? Aveam ºi
eu semnele mele, mergând la un prieten pe
Dacia, la intrare trei perechi de pantofi, în cam-
era mare trei colonei, se descãlþaserã ca sã nu
murdãreascã covorul, stau de vorbã ºi criticã,
deschis guvernarea lui Ceauºescu. O fi vreo
provocare? îmi zic ºi plec repede. Amicul meu
fãcea biºniþã prin Occidente, ºi acum îmi explic
cum de pleca el atât de des spre lumea
pierzaniei.
O avea ºi Filip dreptate, nea Nicu, face
cu soaþa vizite prin Iran, ceea ce înseamnã cã
este sigur pe el. O prezenþã plãcutã, doctoriþa
Mirela, o bijuterie fãcutã de naturã, totul la ea
este frumos. Nea Costicã a vãzut-o la
Crizantema de aur de la Târgoviºte, are voce
puternicã deºi nu este prea mare de staturã,
ºi se specializeazã în profesia ei medicalã la
Milano. Filip mustãceºte. N-o vede cu ochi
buni ºi iar conveni sã nu facã purici prin Italia.
Se zice cã Drãgan are nevoie de un medic
personal, este ipohondru ºi e nevoie de
îngrijire atentã. Nu ºtiam cã la ipohondrie e
nevoie de o doctoriþã frumoasã, ea este
medicamentul pentru revenirea la normal? O
duc la cele trei pieþe unde se gãsesc lucruri
bune la preþuri acceptabile, cumpãrã ºi trimite
acasã. Aºa cã existã prilejul de a discuta ºi de
a cãpãta încredere. Îl ºtiu pe Drãgan cã nu dã
doi bani pe nicio femeie ºi atunci, facem o
incursiune pânã la Cremona în timpul cãreia îi
spun prieteneºte sã facã un contract cu ºefu,
adicã s-o þinã pânã termin specializarea în
medicinã ºi îºi continuã orele de muzicã. Nea
Costicã este intrigat ºi-i spune unui italian ce
pãþeºte, iar italianul îi spune cã aºa este
cinstit, sã facã contractul. Dupã o vreme vine
ºi Eugen Barbu cu soþia. Vrea sã facã un
scenariu pentru un film al cãrui personaj prin-
cipal sã fie Drãgan.
Filip îmi spune cã Mirela a zis cã nu-ºi
închipuie sã va petrece Crãciunul singurã.
Nea Costicã cicã ar fi spus „dacã face pe
139
nebuna, o trimit în þarã, ºi nu mai calcã
prin Italia”.
Noiembrie 1989. Gorbaciov, în
Germania, îi spune neamþului cã nici nu se
poate discuta problema Zidului Berlinului.
Fug o sutã de mii de nemþi din Germania de
rãsãrit, urmeazã o altã sutã. Cade Honecker,
cel mai dârz apãrãtor al comunismului din
Germania de Rãsãrit. Demonstraþii în oraºele
mai importante, Krenz, care i-a luat locul lui
Honecker, încearcã sã curme manifestaþiile.
Kohl merge în Polonia. La al doilea jurnal de
la 8 seara, 10 noiembrie, se anunþã cã s-a
deschis graniþa între cele douã Germanii”
Apropiindu-se Congresul partidului la noi,
Barbu pleacã fiind curios sã vad㠄pe viu” ce
se petrece.
Banc: Hitler îl întâmpinã cu efuziune pe
Tito ºi-i spune: De când te aºteptam ca sã te
vãd ºi sã-þi mulþumesc. Am visat sã-i vãd în
genunchi pe sârbi, ºi n-am reuºit. Acum ai
fãcut-o tu, jugoslavii sunt mãturãtori în
Germania, iar germanii îºi petrec vacanþele pe
malul Adriaticei. Pelin pleacã seara sã lucreze
cu o sticlã de bãuturã alcoholicã într-o mânã
ºi cu o canã mare de cafea în alta. Lozinca lui:
Dacã bei apã multã, rugineºti.
19 noiembrie 1989. Gorbi aduce trupe
speciale în Basarabia.
2-3 decembrie are loc întâlnirea de la
Malta dintre Gorbaciov ºi Bush. Ca ºi la Yalta
România rãmâne în sfera sovieticã, dar nea
Nicu nu adulmecã nimic. În 18-20 decembrie
el face o vizitã în Iran. Nici acum nu i-a trecut
prin cap sã aterizeze oriunde numai la
Bucureºti nu.
4 decembrie. Întâlnirea la Moscova a
celor din Tratatul de la Varºovia. Schimburi
dure de replici între Ceauºescu ºi Gorbaciov,
ba se pare cã rusul l-a ºi înjurat, iar când
Ceauºescu spune cã urmãtoarea întâlnire a
celor din Tratat va avea loc la Bucureºti,
Gorbaciov ar fi spus sã vedem cine-l apucã.
Parcã explodeazã ºi „mãmãliga valahã”.
În 17 decembrie, zvonuri, la Timiºoara a
început lumea sã se manifeste împotriva
dictatorului. În zilele urmãtoare ºtirile se
înmulþesc ºi cea care mã impresioneazã foarte
mult este ºtirea transmisã de Belgrad cã au
fost uciºi 60000 de oameni. Nu înþeleg de ce
în toate þãrile au avut loc schimbãri în mod
paºnic iar la noi numai cu sânge. Revolta ia
amploare ºi ºtirile la TV încep cu „Bucarest,
România”.
Stârnim un mare interes ºi o mare
simpatie, peste tot se vorbeºte numai despre
România. Nu pot sã iau legãtura cu þara, cu
familia. Nu mã mai întreabã nimeni de ce satu
în Italia peste termenul consemnat în
paºaport. Manifestaþiile din 21 ºi 22 decembrie
sunt prezente pe toate posturile de
140 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
televiziune. La Domul din Milano se
organizeazã un soi de prezentare a þãrii, o
cântãreaþã de-a noastrã, aflatã în strãinãtate,
susþine un concert, se remarcã un tânãr cam
nebãrbierit, cam nespãlat, cam foarte
transpirat, care þine sã monopolizeze
discuþiile, încât trebuie sã fie din când în când
tamponat. Dupã ce trece valul ºi lucrurile se
mai potolesc, unii început sã se îndoiascã
despre valoarea revoluþionarã a românilor,
ceea ce mã umple de indignare. Aºtept cu
neliniºte sã treacã nebunia ºi sunt mai mult
decât îngrijorat de soarta familiei mele. Ajung
ºi la noi zvonuri despre teroriºti, despre
otrãvirea apei.
Când se ia legãtura aerianã cu Bucureºtii,
plec cu o maºinã pânã la Roma, de unde iau
aeroplanul care mã duce în þarã, în 12 martie
1990. La un moment dat trece pe lângã scaunul
meu un ins masiv cu o pãlãrie cu borurile largi,
ºi o întreb pe vecina mea cine o fi. Coposu,
îmi spune doamna ºi, din felul în care îmi
ºopteºte, îmi dau seama cã o persoanã foarte
importantã. O revedere entuziasmatã cu fetele
mele. Soþia îmi spusese la telefon sã nu mai
cumpãr nimic, sã pãstrez banii, pentru cã ºi-au
scos paºapoartele iar în varã putem sã
mergem în Italia. Stau toatã ziua la televizor,
cumpãr cel puþin cinic reviste ca sã mã
documentez, sã înþeleg ce s-a întâmplat în
þarã. Pe 15 martie aflu cum s-ar zice, pe viu, ce
se petrece la Târgu-Mureº.
Ce-am înþeles. Când în 1985 un german îi
spusese generalului Talpeº cã România ar
trebui sã disparã de pe hartã, în decembrie
1989 s-a jucat soarta þãrii, se pregãtiserã
vecinii dar ºi alþii sã contribuie la destrãmarea
þãrii. Procesul trebuia sã înceapã la Timiºoara,
de pe lângã graniþa de apus a þãrii, sã se
întindã prin Sibiu spre est, ºi sã ajungã la
Târgu-Mureº, unde se spera cã va avea loc
lovitura decisivã.
Ceauºescu a înþeles bine cã la Timiºoara
„agenturile” strãine îºi fãceau de cap ºi fãcea
apel la popor ca sã facã faþã provocãrilor.
Numai cã ceea ce nu realiza el era faptul cã
poporul abia aºtepta sã scape de el ºi de
„Fiica Soarelui”, „savantul de largã
recunoaºtere internaþionalã”. Fiind convins
cã masele populare muncitoreºti îi vor fi
devotate, Ceauºescu ºi-a pregãtit cu grijã
cãderea ceva mai devreme când, în 21
decembrie, convoacã o mare adunare a
membrilor de partid în piaþa din faþa CC-ului.
În cuvântarea sa a cerut poporului sã apere
integritatea teritorialã a þãrii ºi suveranitatea
ei, pentru a se realiza neabãtut construcþia
socialismului. El se credea singurul deþinãtor
al adevãratei ideologii marxiste, în timp ce
vecinii din jurul nostru acceptaserã o
schimbare care altera esenþa comunismului.
 ªi spre marea lui surprizã, în loc sã fie aplaudat
frenetic, începe sã se aud㠄Jos Cãlãul”,
„Timiºoara, Timiºoara” ºi se aud zgomote
suspecte de elicopter. Huiduielile nu mai pot
fi oprite ºi Ceauºescu cu soþia se retrag de la
balconul CC-ului. Urmeazã represalii, se ridicã
o baricadã pe bulevard, armata atacã ºi sunt
uciºi mai mulþi oameni. Represaliile nu au
darul sã-i liniºteascã pe oameni, dimpotrivã,
în dimineaþa de 22 decembrie, muncitorii de la
marile uzine bucureºtene ocupã centrul
capitalei, sute de mii de oameni în stradã, apar
elicoptere care trag în oameni, cel puþin aºa
se pare, dar soþia mea ºi alþi demonstranþi de
pe bulevard nu pot fi dominaþi. Ministrul
apãrãrii Vasile Milea se sinucide, sau este
ajutat s-o facã, pentru cã refuzase sã tragã în
mulþime. La Timiºoara armata fraternizase cu
demonstranþii, acelaºi lucru se întâmplã acum
în Bucureºti. Zadarnic încearcã liderul sã
câºtige încrederea oamenilor promiþându-le,
la sfatul Lenuþii, niºte oscioare de 200 de lei
de 50-60 de lei, de unde se vede cât de
chibzuiþi erau ei cu avutul þãrii chiar ºi în cele
mai dramatice momente ale existenþei lor.
Lumea huiduie, iar Atanasie Stãnculescu,
devenit ministru de rãzboi în locul lui Milea,
cere armatei sã intre în cazãrmi. Am insistat
asupra acestor amãnunte foarte cunoscute,
pentru cã trebuie sã delimitãm revoluþia de
loviturã de stat. Pentru unii (Iliescu, Brucan)
a fost revoluþie din 21 decembrie pânã când
s-au terminat toate ciocnirile cu teroriºtii.
Pentru alþii a fost vorba numai de o loviturã
de stat. Din felul în care s-au desfãºurat
evenimentele se poate spune cã în primele
douã zile, care se soldeazã cu fuga Ceauºeºtilor
a fost vorba de revoluþie. Dupã aceea se poate
spune cã a fost altceva. În sediul CC, Verdeþ a
încercat sã formeze un guvern al comuniºtilor
moderaþi, în timp ce Iliescu cu ai sãi s-au
refugiat în clãdirea Ministerului Apãrãrii.
Soarta a fost decisã de Stãnculescu. Acesta a
tãiat orice legãturã a celor în CC cu þara, dându-le
legãtura celor de la Ministerul Apãrãrii. Din
acest moment se poate spune cã evoluþia
evenimentelor a luat alt curs ºi se poate vorbi
de loviturã de stat.
Momentele cele mai critice, când soarta
þãrii depinde de câteva persoane, în 21-22
decembrie, acele persoane au fost generalul
Guºã, devenit ºeful Marelui Stat Major al
Armatei, ºi de Iulian Vlad, ºeful Securitãþii.
Cei care au urmãrit destabilizarea þãrii ºi
dezmembrarea ei au sperat cã se va isca un
conflict între armatã ºi securitate, care va face
aproape imposibilã coordonarea unor
activitãþii care sã salveze þara. Guºã ºi Vlad
au acþionat în aºa fel încât, una asemenea
conflict dintre Armatã ºi Securitate, a fost
evitat. Vlad a cerut ca unitãþile securitãþii sã
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
stea închise în cazãrmi, sã depunã armele ºi
sã se numere muniþia pentru a se putea
verifica numeric cã securitatea n-a fãcut uz
de arme.
Guºã s-a dovedit a fi un militar stãpân pe
sine ºi determinat sã lupte pentru apãrarea
graniþelor þãrii. L-am vãzut filmat cum da
ordine. La un moment dat i se transmite cã
avioane ungureºti se deplaseazã direct spre
graniþa noastrã. Ordin: Sã fie doborâte!
Atunci avioanele respective s-au prelins pe
lângã graniþa noastrã ºi au dispãrut. În 23
decembrie, ruºii încearcã sã ia legãtura cu
Guºã. Acesta cheamã translatori ºi, luând
legãtura cu marele Stat Major al Armatei
Sovietice, le transmite ruºilor cã nu are nevoie
nici de oameni ºi nici de materiale de rãzboi.
Nu este nevoie de niciun ajutor fiind stãpân
pe situaþie. Gorbaciov nu agrea o intervenþie
militarã, pentru a nu apãrea în ochii lumii ca
un agresor. El trimitea însã o armatã de civili
instruiþi ca sã destabilizeze. Se considerã cã
au intrat ca turiºti 60-70000 de ruºi. La sfârºitul
anului 1990, Petre Roman, primul ministru,
considera cã mai sunt în þarã aproximativ
30000 de ruºi. Guºã avea sã declare cã a existat
un rãzboi electronic. Douã exemple pe care le
cunosc: la marginea Craiovei, înspre noi,
exista o baterie de rachete care declanºa
rachete numai dacã obiectivul era vizibil.
Oamenii de la mine din sat, de încredere, care
fãcuserã rãzboiul, îmi spuneau cã veneau
dinspre Bulgaria niºte baloane, rachetiºtii
trãgeau ºi, când atingeau þinta, avea loc o
explozie ºi apãrea o luminã mare. Nea
Lisandru, ca mitralior în al Doilea Rãzboi, s-a
dus în Piaþa Palatului sã vadã ce se mai
întâmplã. ªi a început bubuiala, dinspre
blocurile din stânga CC-ului ºi dinspre
Biserica Creþulescu, dar ºtiind ce zgomote fac
tragerile, a remarcat cã nici un cartuº nu
loveºte clãdirea CC-ului. S-a urcat pe un tanc
sã poatã observa mai bine. Strigau la el cei
din jur: „Dã-te jos moºule cã te împuºcã
teroriºtii”. Nu s-a dat, pentru cã avea de-a
face cu simulatoare ºi nu cu arme de foc reale.
Norocul nostru a fost atunci cã am avut
o armatã puternicã. Era dotatã cu o mie de
tancuri de 800 de tone, tancuri foarte grele,
din care ºi exportam. În ajunul izbucnirii
revoluþiei, militarii noºtri ºi-au dat seama cã
ungurii vor încerca sã profite de situaþie ºi sã
provoace mari tulburãri. ªi, atunci, în noaptea
de 20-21 decembrie, s-au fãcut niºte manevre
în Harghita cu tancuri ºi douã unitãþi de
vânãtori de munte. Adicã, aveþi grijã!
Smaranda Enache le reproºa ungurilor cã n-
au fost în stare sã facã nimic la 21 martie. Ar fi
fost o vãrsare de sânge inutilã. Ai noºtri erau
dispuºi sã acþioneze ºi dacã se punea
problema vãrsãrii de sânge.
141
 Generalul Keller, comandantul armatei
din Transilvania, fiind întrebat de niºte strãini,
ce se va întâmpla dacã Ungaria atacã, a
rãspuns cã în douã sãptãmâni va fi la
Budapesta. Dar ce se întâmpla în spatele
armatei, unde rãmân secuii ºi ungurii? Keller
a fost de pãrere cã în trei zile îi va liniºti.
În timp ce militarii îºi fãceau datoria, cei
care au profitat de pe urma revoluþiei, în frunte
cu Iliescu, cu Brucan, Petre Roman, Mazilu ºi
alþii, aranjau lucrurile, în aºa fel încât sã punã
mâna pe toatã puterea. Pentru a-ºi întãri
echipa, Iliescu l-a pus pe Militaru ca Ministru
al Apãrãrii, deºi se ºtia foarte bine cã a trãdat
þara ruºilor. Ofiþerul care a studiat cazul ºi a
dovedit cã era trãdãtor, era acum colonel în
armatã. ªi ca sã se rãzbune, Militaru a pus ca
sã fie chemat Trosca, colonelul cu douã taburi
ca sã apere ministerul de teroriºti. Când
taburile au ajuns în faþa ministerului au fost
bombardate iar ocupanþii lor uciºi. Unuia,
poate chiar Trosca, i s-a tãiat capul, iar
cadavrele au zãcut mai multe zile, privite cu
indignare de trecãtori, fiind convinºi cã erau
niºte teroriºti. Al. Diþã, care lucra la Editura
Militarã, ºi a aflat unele lucruri, îmi spunea cã
Militaru le-a cerut generalilor de divizie sã
înveþe ruseºte ºi voia sã pregãteascã 200 de
tineri pe care sã-i trimitã la studii în URSS.
Reacþia militarilor a fost însã promptã. La 12
februarie 1990 s-a format Comitetul de Acþiune
pentru Democratizarea Armatei – CADA.
Douã zile, sau trei, deºi ploua, au fãcut grevã
în faþa ministerului ºi nu au plecat pânã când
Militaru nu ºi-a dat demisia. Iliescu l-a reangajat
pe Militaru, crezând cã în felul acesta relaþiile
cu URSS vor avea un curs favorabil. La 20
martie 1991, Iliescu a fost la Moscova, unde a
dus tratative fixând cadrul relaþiilor noastre cu
marea vecinã, niþel mai aspre ca pe vremea lui
Ceauºescu. Iliescu n-a înþeles cã situaþia din
URSS este de naturã instabilã ºi, în august,
tratatul lui cu Moscova a cãzut de la sine,
pentru cã atunci s-a dizolvat URSS. Lui Brucan
nu i-au plãcut cei doi generali care au salvat
þara în clipe foarte grele, dimpotrivã a afirmat
cã cei doi au trãdat revoluþia.
În timpul revoluþiei, s-au întâmplat ºi
lucruri regretabile. Oameni care nu aveau
cunoºtinþe militare s-au trezit mari
condamnaþi, iar unul dintre ei, a fost
Caramitru. Crezând cã este un mare artilerist,
a bombardat douã clãdiri în care se aflau
„teroriºtii”: Muzeul de Artã ºi Biblioteca
Universitarã. Deveniserã teroriºti în mintea
bolnavã a artileristului marii pictori din muzeu
ºi cãrþile, manuscrisele din Bibliotecã. Pagube
foarte mari fãcute de un iresponsabil. O
doamnã spunea, de curând, cã, lucrând la
muzeu, ea a salvat operele de artã. Se poate
sã fi fãcut ºi dânsa ceva, dar operele au fost
142 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
salvate de directorul muzeului Alexandru
Cebuc ºi de cei 7 militari care pãzeau muzeul.
Trebuiau date tablourile de pe pereþi ºi duse
mergând de-a buºilea, pentru a nu fi lovit de
vreun glonþ. Greu pentru o femeie. Cebuc era
de-al nostru, mai de la þarã, pe care elita abia
a aºteptat sã-l dea jos ºi sã punã în loc pe un
elitist, om deºtept, rafinat, a scris ºi o carte.
Dar dupã ce n-a mai fost director, Cebuc a
publicat o serie de albume cu marii noºtri
pictori, iar numele lui este pomenit în
cataloage, atunci când este reprodus un
tablou care face parte din albumele sale.
Un rol foarte important la revoluþie l-a
avut Silviu Brucan, profesorul, despre care
se spunea sã n-a fãcut nicio clasã de liceu. El
a fost în SUA ºi în URSS înainte de izbucnirea
revoluþiei ca sã se orienteze pe ce drum s-o
apuce. Ar fi dorit ca sã izbucneascã conflictul
dintre Armatã ºi Securitate, adicã sã se aleagã
praful de þarã. Soþia ºi fiica mea au mers într-o
zi la televiziune, sã vadã ce se petrece pe
acolo. Fiind ceva mai rece spre searã, au venit
acasã ca sã punã haine ceva mai groase, dar
n-au intrat bine în casã ºi Brateº de la TV striga:
„Veniþi ºi apãraþi televiziunea care este atacatã
de Securitate”. N-a venit nicio Securitate, dar
s-a tras în casele din apropierea televiziunii
fãrã ca mãcar un glonþ sã zgârie pereþii
televiziunii. Dupã aceea, când Zaides, care-l
cunoºtea bine, l-a întrebat: „De ce ai chemat
lumea, când ºtiai cã Securitatea stã în cazãrmi?”
„Aºa am primit dispoziþii de la etajul 11”, i-a
rãspuns Brateº, la etajul 11 fiind Brucan. Aºa
se explicã de ce Brucan l-a arestat, în 4 februarie
1990, pe Iulian Vlad pe motiv cã a trãdat
revoluþia. Revoluþia pe care o visase el. Dar
nici Iliescu nu s-a lãsat mai prejos. Pe motiv cã
generalul Guºã dã semne de obosealã, i-a luat
comanda ºi l-a trimis la Cluj. S-a spus atunci cã
generalul a fost însoþit de un ofiþer superior,
fãrã sã bãnuiascã ceva. Dar la Cluj, Guºã urma
sã fie arestat. Într-o parte a Clujului era flancat
de un regiment de artilerie grea, iar în partea
opusã de o unitate de tancuri. Aflând
comandanþii celor douã unitãþi, ce vor sã-i facã
lui Guºã, au ameninþat cã, dacã fac una ca asta,
ei atacã oraºul, aºa cã l-au lãsat sã plece. Aºa
se explic㠄de ce” s-a îmbolnãvit de cancer, el
cu o constituþie solidã, motociclist pasionat,
deoarece a fost iradiat ca sã se scape de el. Fiica
lui mi-a relatat cã, în timp ce era la spital, conectat
la aparate, ca sã-l þinã în viaþã, când pe Otopeni
a sosit un general rus au fost scoase aparatele
ºi Guºã ºi-a dat obºtescul sfârºit. În felul acesta
au fost anihilaþi cei doi oameni care au salvat
þara în 20-23 decembrie 1989. Cei doi au mai
avut „o vinã”, au cerut ca lumea sã intre în case
ºi ei îi lichideazã pe teroriºti. Dar cum se zice
acum (iunie 2018), a trebuit sã moarã oameni, ca
sã se punã mâna pe putere!
 HISTORIA
Dumitru Copilu-Copillin
ETAPE DE ISTORIE
SPRE MAREA UNIRE
Urmare a intrãrii trupelor ruseºti în Iaºi,
în iunie 1848, „restabilind Ordinea”, un grup
de vreo 50 de revoluþionari, în frunte cu
Alexandru Ioan Cuza, Alecu Russo, Costache
Negri (mai târziu Mihail Kogãlniceanu) ºi
Vasile Alecsandri cu familia într-o noapte se
refugiazã la Cernãuþi. Despre dispoziþia
dramaticã a „fugarilor” aflãm din poezia „Adio
Moldovei”: „Scumpã þarã ºi frumoasã / O!
Moldovã, þara mea! / Cine pleacã ºi te lasã, E
pãtruns de jale grea.../Cine ºtie, cine ºtie /
Dacã-mpins de-a soartei vânt, / M-oi
întoarce-n veselie / Sã sãrut acest pãmânt”.
În acelaºi timp însã încrezãtori în ceea ce vor
putea întreprinde în aceastã þarã strãinã, dar
sorã de neam, Bucovina, – prin slova bardului
de la Mirceºti aceºtia glosau: „Dulce
Bucovinã, / Veselã grãdinã.../Naºte prin
ºoptire / Scumpã amintire/ De-un trecut,
Mare – Glorios” (Alecsandri scrie atunci
aceste poezii, care vor fi publicate pe rând
alãturi de „Mioriþa”, „Toma Alimoº” º.a., în
revista „Bucovina”, înfiinþatã în luna
octombrie 1848).
Revoluþionarii moldoveni au fost gãzduiþi
în casele marelui vornic ºi bun patriot Doxachi
Hurmuzachi. La Cernãuþi – „oazã feritã încã
de represiunea reacþiunii” – aceºtia au gãsit
un mediu prielnic pentru rãspândirea
mesajului Adunãrii Naþionale de la Blaj, în
acelaºi timp pentru a-ºi continua activitatea,
îndeosebi cea politicã revoluþionarã
subteranã din Moldova. Aici, în numele lor,
Alecsandri redacteaz㠖 cu litere chirilice –
„Protestaþie în numele Moldovei, a omenirii
ºi a lui Dumnezeu” împotriva „tiraniei,
asupririi, nelegiuirilor Prinþului Moldovei”,
care „duc pe calea peirei”. Acest pamflet în
prozã împotriva lui Dimitrie Sturza, a fost
tipãrit ca foaie volantã în 1000 de exemplare,
odatã cu poemul „Deºteptarea României”,
difuzate la întâlnirile publice sub semnul
marilor întrebãri ale vremii: „N-auziþi prin
somnul vostru acel glas triumfãtor / Ce se-
nalþã pân la ceruri din a lumii deºteptare!”
În timpul verii, Comitetul revoluþionar
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
moldovean (V. Alecsandri, Al. I. Cuza, C.
Negri º.a.) redacteaz㠄Proclamaþia Partidului
Naþional din Moldova cãtre români” ºi
proiecteazã acþiuni, în colaborare cu tribunii
revoluþionari din Valahia ºi Transilvania,
pentru „ca sã discutãm despre viitorul þãrii ºi
naþiunii”. Mesajul era întãrit de Mihai
Kogãlniceanu, aflat încã la Iaºi, care redacteazã
în peste 100 de pagini „Dorinþele partidei
naþionale în Moldova” (lucrãri-manifest
publicate tot la Cernãuþi, începând din
octombrie, în noua gazetã, „Bucovina”).
Proclamaþia cuprindea principii ºi programe pe
care sã se întemeieze statul român modern ce
urma sã ia naºtere, sintetizate în celebra formulã,
conform cãreia obiectivul este Uniunea
Principatelor, „cheia bolþii fãrã de care s-ar
prãbuºi tot edificiul paladiului naþional”.
În acest context istoric, în luna noiembrie
1848, refugiatul Aron Pumnul ajunge
deghizat la Cernãuþi. În faþa unuia dintre primii
întâlniþi, care i-a inspirat încredere, întâmplãtor
pãrintele Iraclie Porumbescu, s-a descoperit,
spunând cine este. Acesta îl îmbrãþiºeazã ºi îl
duce direct la familia vornicului Hurmuzachi,
care îl gãzduieºte ºi în curând îi gãseºte ºi o
slujbã, cea de redactor responsabil al pãrþii
române a nou înfiinþatei gazete „Bucovina”,
care se edita în limbile germanã ºi românã. Ca
ziarist, omul politic Pumnul, urmãrind efectele
Revoluþiei în Transilvania natalã, în consens
cu proiectele confraþilor din Moldova ºi Þara
Româneascã, redacteazã ºi expediazã în
Transilvania din Bucovina, þara care l-a
adoptat, documentul menþionat privind cauza
unirii tuturor românilor.
La Cernãuþi, autoritãþile austriece i-au
fost recunoscãtoare lui Aron Pumnul pentru
rolul asumat în lupta împotriva „rebelilor
maghiari”, care doreau desprinderea Ungariei
de Imperiul Habsburgic ºi – la propunerea
vornicului Hurmuzachi – s-a înscris, a
participat ºi a reuºit la un concurs, ocupând
primul postul de profesor laprima catedrã de
limbã ºi literaturã românã, înfiinþatã de Aus-
tria la una dintre cele mai prestigioase unitãþi
143
de învãþãmânt din Bucovina, „Ober Gymna-
sium” – „Liceul German” din Cernãuþi, de
altfel, unicul liceu existent atunci în nordul
Moldovei ºi Bucovina, unde a devenit
profesorul unei generaþii de excepþie de tineri
români, printre care ºi Mihai Eminescu.
Inaugurarea cursului ºi a catedrei a fost
consemnatã ca eveniment, la care au participat
elevii ºi profesorii ºcolii, elita intelectualã
româneascã ºi publicul interesat sã-l asculte
pe noul venit, la recomandarea marelui vornic
Hurmuzachi. De altfel, lecþiile predate la clasã
ºi ieºirile lui publice erau atractive ºi
impresionau prin erudiþie, viziune patrioticã
echilibratã ºi aplicare practicã. Apreciindu-i
peste timp activitatea, Nicolae Iorga vedea în
el pe „marele dascãl de simþire ºi credinþã
româneascã al Bucovinei”.
Profesorul Pumnul se implicã activ ºi în
viaþa social-culturalã a urbei. În mai 1862 are
loc Adunarea constitutivã a „Reuniunii
Române de lecturã din Cernãuþi” (din primul
comitet fac parte Alexandru Hurmuzachi
preºedinte, iar ca membri Aron Pumnul º.a.).
Cu aprobarea guvernului monarhiei
habsburgice de la Viena, începând din ianuarie
1865 aceasta se va numi „Societatea pentru
cultura ºi literatura românã în Bucovina”
(dupã modelul ASTRA, înfiinþatã în 1861 la
Sibiu), care încã de la început a editat propriul
organ de presã, „Foaia Societãþii pentru
Literaturã ºi Culturã Românã în Bucovina”.
Societatea a organizat activitãþi, a instituit
chiar ºi premii, acordate pentru contribuþii
deosebite, printre beneficiari fiind mulþi
fruntaºi revoluþionari ardeleni, între care ºi
Aron Pumnul.
Oraºul Cernãuþi era un centru cultural
renumit, însã în 1864 a reprezentat un
reviriment cultural: cele 33 de spectacole
susþinute de vestita trupã de teatru Tardini-
Vlãdicescu, venitã în turneu din provinciile
româneºti. În repertoriul acesteia figurau atât
melodrame franþuzeºti, cât ºi piese româneºti
de Negruzzi, Milo, mai ales comediile lui Vasile
Alecsandri, popular aici ºi ca poet. La toate
spectacolele din sãlile arhipline participau, pe
locuri rezervate cu preþ redus ori gratuite, mulþi
elevi. Printre aceºtia unul era nelipsit,
aºteptând cu nerãbdare începerea
spectacolelor – însoþite de obicei cu cântece
patriotice româneºti – apoi ascultând
încremenit feeria de pe scenã, iar dupã aceea
întreþinându-se la ºcoalã ºi la joacã cu replici
ºi gesturi din rolurile interpretate de actori
sau fragmente din „cânticelele vesele”; acel
elev de 14 ani era Mihãilã Eminoviciu, viitorul
poet Mihai Eminescu.
Între anii 1858-1866 elevul Eminoviciu
frecventeazã, cu intermitenþã, clasele
primare, apoi o parte din clasele liceale, unde
144 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
îl are ca profesor pe renumitul deja Aron
Pumnul, cu care ºi-a împletit destinul atât de
armonios. Tatãl elevului îl cunoºtea bine pe
profesorul Pumnul, la el aducându-ºi ante-
rior bãieþii mai mari, dar întâlnirea cu „cel mai
rãu” dintre ei, Mihai, a fost pentru amândoi
unicã. Elevul nu prea era interesat de multe
materii, însã la român㠖 materia predatã de
„profesorul iubit de elevi pentru blândeþe ºi
rãbdare” – era foarte activ, participa cu
interes la aplicaþiile de la clasã, fiind apreciat
pentru „repeziciunea memorãrii ºi
profunzimea cugetãrii”, dar simpatia era
reciprocã. Discuþiile din clasã continuau ºi
dupã lecþii, chiar la bãtuta mingii în curtea
ºcolii, uneori însã, din cauza bolii, profesorul
Pumnul pleca de la lecþie, elevii conducându-
l pânã la birjã, dar Mihai îl însoþea ocrotitor
pânã acasã. Motive în plus pentru a-l menþine
în gazdã ca „privatist”, prin aceasta
satisfãcându-i ºi setea vãditã pentru lecturã
la biblioteca proprie, chiar oferindu-i, fãrã
sã fi încredinþat, altãdatã altcuiva, custodia
de „îngrijitor” al bibliotecii, care era în
realitate biblioteca publicã a ºcolii. Aceastã
bibliotecã, a profesorului Aron Pumnul,
cuprindea un bogat fond de cãrþi ºi reviste
vechi ºi noi personale, mai ales donaþii, la
solicitare primite de la marile personalitãþi
din toate provinciile româneºti. În condiþiile
în care erau interzise bibliotecile personale
cu carte româneascã, aceastã bibliotecã
funcþiona, feritã de ochii autoritãþilor, într-
una din odãile unor anexe ale casei
profesorului de la marginea oraºului, casã
prevãzutã atunci cu portiþã de lemn ºi înecatã
în verdeaþã. Alãturi de odaia în care trãiau,
în gazdã, elevii români mai nevoiaºi, elevul
bibliotecar a preferat sã locuiascã în
bibliotecã, unde ziua dupã lecþii oferea
cititorilor cãrþi ºi noaptea dormea printre
dulapurile cu rafturi. Aici a putut citi „tot
pânã la ultimul tom”. Însã cu ardoare se
apleca asupra opurilor „preaiubitului
profesor”, scrise nu în alfabetul chirilic, ci
cu litere latine, între care „Convorbiri între
un tatã ºi un fiu asupra limbei ºi literelor
româneºti”, dar mai ales „Lepturariu
rumânesc cules d’en scriptori rumâni” (editat
la Viena, în 1862-1865, 4 tomuri în 6 volume).
Istoriografia consemneaz㠄Lepturariu” ca
pe o prima antologie de „texte poporane ºi
culte” româneºti, însoþite de date despre
autori, realizatã din raþiuni didactice, de la
cronicari pânã la tinerii contemporani (din
care nu lipseau Dosoftei, Ureche, Neculce,
Cantemir sau Asachi, Alecsandri, Anton
Pann, – peste 100, din toate provinciile
româneºti), în acelaºi timp apreciatã ca o
primã încercare de istorie a literaturii române
vechi ºi moderne (interzisã în Ungaria).
 THALIA
LUMEA ATÂT DE NORMALÃ
A NEBUNIEI
Salonul nr. 6 dupã A.P. Cehov ºi
pusã în scenã de Dumitru Acriº la Teatrul
Tony Bulandra este o piesã din categoria
celor care te însoþesc mai multe zile dupã
ce ai vãzut-o. Se lipeºte de tine starea
transmisã de actori. Pur ºi simplu te
încarcã cu întrebãri, cu revelaþii ºi dorinþe
de care nu poþi scãpa odatã ce ai ieºit din
sala de teatru. ªi te mai încarcã cu dorinþa
de a face paºii necesari cãtre îndeplinirea
visurilor tale pentru cã piesa funcþioneazã
ca un contra-exemplu. Urmeazã-þi
visurile ca sã nu cumva sã ajungi sã regreþi
ce n-ai fãcut, sã nu ajungi în salonul 6!
Salonul nr. 6 a avut premiera la
Târgoviºte pe 18 noiembrie 2016 la ora
00.00. Adicã, în creierii nopþii oamenii s-au
urnit ºi au mers la teatru. În foaier era ca
duminica-n familie, te gândeai cã trebuie
sã ai destul de multe lucruri în comun cu
aceºti oameni care s-au gândit, ca ºi tine,
cã e bine sã ieºi din casã la 12 noaptea
ca sã mergi la... teatru. Te simþeai puþin
nebun, gândindu-te la situaþia stranie. Mie
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Cristina Dinu
mi-a plãcut ideea ºi, dupã ce s-a terminat
piesa, am înþeles mai bine de ce.
Cehov exprimã prin piesa aceasta un
complex/mãnunchi de forme afective
extrem de puternice care constituie
motorul fiinþei umane. Punerea în scenã,
care urmeazã elemente extrem de subtile,
reia în mod armonios elemente care au
fost introduse de-a lungul timpului ºi în
ecranizãri ale piesei. Probabil cã cel mai
puternic astfel de complex afectiv pus în
miºcare este singurãtatea nebunului.
Nu existã doi nebuni la fel – fiecare este
singur în cadrul bolii acesteia – dacã este
vorba despre o boalã pânã la urm㠖 unii
te pot face sã râzi pânã la lacrimi, alþii
trãiesc în câteva secunde tragedii
interioare de o intensitate fabuloasã, care
ar mistui pe loc o fiinþ㠄normalã”.
Oricum ar fi, fiecare este extrem de singur.
Singurãtatea este o formã profundã a
nebuniei. Medicul (Andrei Efimîci)
tânjeºte dupã un suflet cãruia sã-i
comunice – adicã sã-l facã sã înþeleagã
145
– propria tragedie. Ceea ce lumea vede
la el este doar o imagine distorsionatã
într-o oglindã strâmbã: alcoolic, ahtiat
dupã cãrþi, medic fãrã inimã cu sute de
victime pe conºtiinþã, administrator mai
mult sau mai puþin prost etc. Dar în spatele
tuturor acestor imagini sociale stã
tragedia medicului – cea profundã ºi
neºtiutã în detaliile sale nici mãcar pentru
Andrei. El însuºi îºi este un caz patologic.
Dar pe el cine sã-l asculte, sã-l vindece?
Cine altcineva în afarã de un pacient
de-al sãu. Lumea este nebunã de la un
capãt pânã la altul, fie cã te destrãbãlezi
la Moscova, fie cã stai ascuns într-un oraº
de provincie anonim. Aºa cã trebuie sã
cauþi mãcar un om, un singur om care sã
fie capabil de a te înþelege. Iar acesta
poate fi el ºi un nebun, un pacient. Pentru
medic, nebunia nu este decât o
conjuncturã nefericitã care nu are soluþie
dacã o priveºti din afarã. De aceea
ajunge sã fie chiar el însuºi internat lângã
pacienþii sãi.
Nebunia nu este o stare atât de rarã.
Am fi tentaþi sã zicem cã lunaticii sunt
puþini ºi aceia sunt internaþi în spitale
specializate, dar piesa ne face sã
conºtientizãm cã nebunia nu e deloc
puþinã ºi cã fiecare dintre noi, în anumite
situaþii, putem fi consideraþi astfel. Boala
este vãzutã ca o tragedie, ca ceva de care
este aproape imposibil sã scapi. Te
macinã ºi te doboarã pentru cã ea este
neînþeleasã, ºi singurul tratament este cel
care te transformã într-o legumã. Þi-e
fricã sã nu fii catalogat de alþii drept nebun
pentru cã asta te face mai mic decât deja
eºti ºi dacã un doctor te diagnosticheazã,
e ºi mai rãu, pentru cã nu mai poþi umbla
146 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
liber ºi vei fi internat într-un salon cu alþi
nebuni... ªi simþi cã nu mai poþi respira
numai la gândul asta sau... eºti nebun
ºi-þi place sã fii nebun. Pentru cã poþi sã
faci orice ºi totul se va pune pe seama
nebuniei tale. Poþi sã urli, poþi sã trânteºti,
sã buºeºti, sã râzi necontrolat sau sã
plângi când nu se cuvine, sã spui mãscãri
cui nu trebuie sau mai cine ºtie ce altã...
nebunie.
Spectacolul aduce în faþa publicului
atmosfera unui spital de boli psihice, plin
de ploºniþe ºi de miros de varzã acrã
stricatã, unde doctorul Andrei Efimîci,
interpretat de Liviu Cheloiu, este un fel
de tãmãduitor ratat al nebunilor. Cu un
tremur al mâinii ce nu se opreºte o clipã,
probabil din cauza alcoolului, a unui acci-
dent vascular sau a multitudinii de
reproºuri ºi regrete, doctorul Efimîci îi
trateazã pe bolnavii salonului 6, printre
care ºi Ivan Dmitrici – imaginea sa în
oglindã. Acesta este bolnavul lucid care
strigã din toþi bojocii cã el nu e nebun ºi
cere constant sã i se dea drumul.
Singurãtatea în care ne scãldãm merge
mânã în mânã cu un dor nebun de
libertate care nu se instaleazã ºi nu se
gãseºte niciodatã. Drama se construieºte
în jurul acestor douã personaje care se
acuzã reciproc ºi care fac schimb de
locuri în momentul în care pacientul
devine doctor ºi doctorul devine pacient,
pentru cã, nu-i aºa, diferenþele nu sunt
chiar atât de mari precum ne-am imagina.
Într-un moment de renunþare, doctorul îi
strigã lui Ivan Dmitrici cã poate pleca,
cã este liber sã se întoarcã la viaþa-i de
dinante de internare. Însã, Dmitrici, deºi
bucuros cã, în sfârºit, i se îndeplineºte
 visul de a fi liber, nu poate pleca. Îl trag
înapoi prea multe, aºa cum pe fiecare
dintre noi ne trag în jos fricile, anxietãþile,
lipsa de curaj atunci când vrem sã facem
o schimbare. Cu toþii suntem legaþi de
lipsa de libertate cu frici imaginare. Ne e
fricã sã ieºim din cocinã pentru cã ne-
am obiºnuit cu ea. Aºa ºi în cazul lui Ivan.
El se întoarce la spital, spre dezamãgirea
celorlalþi pacienþi, dar spre bucuria lui
Andrei Efimîci, care gãseºte în pacientul
sãu un confesor, un partener de vorbã.
Doctorul creeazã o legãturã bolnãvicioasã
cu pacientul sãu, devine dependent de
viziunea acestuia clarã ºi tranºantã despre
lume (dar ºi ea o viziune individualã, lipsitã
de adevãr universal, pe care nu îl gãseºte
decât în teorie, în cãrþi). Doctorul îl cautã
cu disperare pentru a-i mai spune câte
ceva acestui pacient „special”. Nu se mai
bucurã de nimic, tânjeºte dupã cuvintele
partenerului sãu pentru ca, la final, sã
ajungã coleg de salon cu bolnavii pe care
îi tratase.
Roata se învârteºte ºi în locul
doctorului Efimîci vine un alt doctor, mai
tânãr, mai dornic de a schimba lucrurile,
dar care se preconizeazã cã va avea
acelaºi sfârºit ca al predecesorului sãu.
Doctorul este întruchipat ca un Shiva
distrugãtor ºi creator în egalã mãsurã, el
creeazã pacienþi, dar îi ºi distrug, Efimîci,
recunoscând cã într-o perioadã foarte
scurtã au fost trataþi peste 12.000 de
bolnavi, iar acest lucru este imposibil într-
un timp atât de scurt. Tragedia îl coboarã
pe doctor de pe piedestalul semi-zeului ºi
îl duce în beciul nebuniei atunci când,
întorcându-se dintr-un concediu de la
Moscova, recunoaºte cã el nu mai poate
trãi în afara spitalului. Ceea ce ai fost
este dat la o parte ca sã facã loc la
ceea ce eºti azi, pare sã spunã întreaga
piesã, iar momentul în care doctorul ºi
pacientul devin colegi de salon este ºi
momentul în care spectatorii înþeleg de
ce în faþa fiecãrui scaun este o pereche
de încãlþãri – întreaga salã este plinã de
încãlþãri de diferite mãrimi ºi forme care
þin locul victimelor medicului nostru care
tot timpul duce cu durere ascunsã tragedia
morþilor pe care îi considerã, atât el cât
ºi societatea, a fi „ai sãi”. Ivan Dmitrici îi
reproºeazã doctorului morþile pe care le
are în cârcã, îi aduce aminte de copiii
morþi de-a lungul timpului ºi îi integreazã
pe spectatori în dialogul lor, lãsând sã se
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
înþeleagã cã fiecare scaun ocupat ºi
fiecare pereche de încãlþãri reprezintã
unul dintre cei douãsprezece mii de
pacienþi. Viziunea acuzatoare a lui Ivan
Dmitrici este împãrtãºitã de spectatori.
Dar ºi reversul medaliei, viziunea tãcutã a
doctorului este una pe care o poþi împãrtãºi
în egalã mãsurã. Nebunia tocmai acest
lucru þi-l trezeºte: capacitatea de a vedea
cã adevãrul ºi negaþia sa pot exista în egalã
mãsurã. Este o viziune hegelianã aceasta
– „a fi ºi a nu fi-ul” shakespearian aduce
o lãmurire la Cehov: contrariile existã ºi
coexistã pe acelaºi suport sufletesc. Fiinþa
ºi Nefiinþa sunt doar momente ale
universului. Într-o fiinþã umanã pot
coexista, iar când acest lucru este înþeles,
acea persoanã poate uºor sã devinã o
persoanã pierdutã pentru lumea prea
normalã.
Salonul nr.6 este ca un diagnostic
pus societãþii, indiferent de vremurile în
care trãim. O societate bolnavã care îi
îmbolnãveºte ºi pe cei sãnãtoºi, iar pe cei
bolnavi îi îngroapã. O lume în care
trecem nepãsãtori pe lângã semenii noºtri
ºi în care nici nu realizãm ce nevoi au
alþii pentru cã suntem prea orbiþi de
singurãtatea concretã ºi de iluziile date
de mondenitate. Pentru cã în toate
vremurile existã oameni care predicã
despre fericire, spun celorlalþi ce ºi cum
sã facã pentru a reuºi, îºi cautã
bunãstarea în chinul altora, sunt
vindecãtori la suprafaþã pentru ca pe
dinauntru sã caute numai îndeplinirea
propriului interes. Cam aºa este ºi Andrei
Efimîci cãruia Ivan Dmitrici îi reproºeazã
cã habar nu are ce simt ceilalþi: o filosofie
care dispreþuieºte bogãþia ºi suferinþa
nu este o filosofie pentru cei mulþi îi
strigã Dmitri doctorului avid de ascultare.
Ce ºtii tu ce este durerea? îl mai
întreabã Ivan pe medic. Fiecare trãieºte
convingerile sale despre lume ºi
ceilalþi. Adevãrata durere a universului
este purtatã doar de un mine concret.
Ceilalþi nu au cum sã simtã ceea ce
eu simt în deplinãtatea singurãtãþii
mele. Iar la aceastã suferinþã se mai
adaugã una, cea a medicului: suferinþa
de a nu putea sã-þi faci vizibile ºi
înþelese durerile. Dacã un celãlalt ar
vedea sau înþelege mãcar durerea pe
care o duce un eu, atunci durerea ar
pãrea mult mai dulce. Dar tragedia nu
iartã nimic!
147
 ARHITECTURÃ
TÂRGOVIªTEA ESENÞIALÃ SAU
DESPRE UN NOU SPAÞIU URBAN (5)
Ideea-metaforã a volumului recuperator
de istorie ºi arhitecturã prezent în intenþiile
noastre este aceea a Târgoviºtei
fundamentale ca Oraº evantaic. Forma în
evantai este atât de intim inseratã în tot ce
are mai plin de viaþã,sub aspect formal,
oraºul vechi, medieval, ajuns cu frumoase
împliniri prin epoca contemporanã pânã la
noi, încât e de mirare cã pânã acum nimeni
nu a observat-o în totalitatea existenþei ºi
persistenþei acesteia
din vechime pânã în
zilele noastre.
Planurile pãstrate
sau redescoperite ale
oraºului medieval,
conturate mai ales de
Matei Basarab se pliazã
pe minunata formã a
evantaiului, obiect
despre care, bineînþeles cã ne-a adus primele
veºti din Orientul îndepãrtat acel cãlãtor ºi
deosebit cãrturar ºi diplomat, fin observator
al detaliilor ºi rafinamentului unei strãvechi
culturi ºi civilizaþii, Spãtarul Nicolae Milescu,
aºa încât în epoca marilor deschideri ºi
cãlãtorii în jurul lumii, ne-a adus scrierile sale
despre minunile din îndepãrtata Þarã a
chitailor, inclusiv despre exoticele exterioare
ale Palatelor împãrãteºti având pe dinlãuntru
o rafinatã gamã de obiecte care þin în egalã
mãsurã de utilitate, dar ºi de o esteticã a vieþii
private, respectiv: porþelanuri, chimonouri sau
picturile de pe panourile locuinþelor, iar în
recuzita eleganþei feminine, extensibilele ºi nu
mai puþin exoticele evantaie.
Importate cu mare dificultate ºi
parcimonie, aceste mici semne ale unei
civilizaþii strãvechi constituiau fãrã doar ºi
poate semnele unei emancipãri tulburãtoare
a spiritului celor mai importanþi reprezentanþi
ai casei domneºti de la Târgoviºte.
Aceastã formã evantaicã, având
conotaþii ºi în cea a curcubeului, dar ºi în
cea a multicolorei cozi de pãun care, cu
148 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Emil Stãnescu
siguranþã cã împodobea zona Curþii
domneºti cu a sa grãdinã zoologicã
transmutatã de la curþile regale ale Apusului
Europei pe tãrâm valah chiar de înþeleptul
ctitor secund, dar la fel de important al
Târgoviºtei de dupã Mircea cel Bãtrân, evi-
dent, principele Petru Cercel.
Toate acestea se reconfigureazã graþie
artei construirii din cãrãmidã,translãrii
formelor curbilinii din plan orizontal în cel
vertical, în spaþiu, aºa
încât prin elevaþii ele
devin în mod
spectaculos arcadele
din cãrãmidã, sau
bolþile cilindrice, ori
puternicele arce tot
din cãrãmidã ale
marilor case domneºti
ºi palate ridicate mai
apoi ca un ecou perpetuu în tot cuprinsul
Valahiei, inclusiv la cele ale domnilor ºi
boierilor de neam ce au fundamentat oraºul
ºi întreaga þarã, succesiv ºi continuu. Aici
este bine sã ne reamintim acel binecunoscut
adagio: Bizanþ dupã Bizanþ datorat marelui
istoric Nicolae Iorga atât de legat ºi el de
Târgoviºte ºi de preþiosul giuvaer al
patrimoniului naþional de la Mânãstirea
Dealu, de pe colina ce face parte fãrã nicio
îndoialã din chiar miezul marelui Oraº, atât
spaþial cât ºi spiritual.
Oraºul evantaic are constituit în chiar
nucleul Cetãþii acel centru iradiant din care
se desprind în 180 de grade strãzile actuale
pãstrând sau nu pãrþi din vechile trasee ale
drumurilor (vechile cãi de acces, uliþele din
epoca de dominanþã slavonã) ce duceau spre
plaiuri id est dealuri în cazul Porþii Plaiului
(Suseni), sau spre Câmpulung (Poarta
Dolgopolului), ori pe rutele Argeºului,
Bucureºtiului sau Buzãului (numitã Poarta
Sârbilor, dupã populaþia venitã de la sud de
Dunãre spre a se salva, odatã cu retragerea
de acolo la final de campanie a lui Mihai
 Viteazul) º.a.m.d.
Marile fortificaþii, palatele successive
ale lui Mircea cel Bãtrân, Petru Cercel sau
Matei Basarab, încununate pe verticalã cu
Turnul crenelat al Chindiei, apãrut ceva
mai târziu, într-o epocã mai puþin fastã a
istoriei acestor locuri, dar devenit curând
simbolul trainic al cetãþii ºi oraºului de
cãrãmidã al Târgoviºtei, toate aceste
vestigii au iradiat în întregul semicerc al
oraºului vechi, desfãºurat pe un perimetru
lung de mai mult de 5 km, zidind în primul
rând în conºtiinþe o cetate comparabilã în
epoca ei de glorie, de irumpere tinereascã
uimitoare în istorie, cu Alepul sau
Damascul acelor timpuri, iar aceste
performanþe sunt incontestabile ºi în
spiritul bunelor construcþii, evocând acea
dulceaþã a spaþiului ºi întregii aºezãri în
coordonatele ei geografice, între douã
fluvii. Dâmboviþa ºi Ialomiþa, au conturat
limitele spaþiale, acel pe-un picior de plai
de la poalele Dealului , unde ºi astãzi putem
redescoperi misterioasa ºi sublima muzicã
a formelor în luminã, vibrând în detalii ºi
rezonând în armonii simfonice cu întregul
oraº ca în acea gurã de rai pe care rapsozii
populari de geniu au cântat-o cu simþul lor
înnãscut al frumosului limbii.
Pe aceste drumuri strãjuite de 11
bastioane ºi ziduri înalte de apãrate ºi
controlate de vameºi la porþi, dintre care
astãzi mai poate fi vãzut doar cea a Dealului
(Vânãtorilor) din apropierea Curþii
Domneºti (autenticã) sau cea a Buzãului,
(restauratã pe baza unui interesant proiect
de cãtre devotatul ºi iscusitul arhitec
trestaurator Corneliu Ionescu).
Pe aceste porþi se putea pãtrunde în
Cetatea fortificatã a Târgoviºtei, pe uliþele
principale, dintre care Uliþa Mare (actuala
Calea Bucureºtilor) era pavatã cu piatrã
rotundã de râu cu ani buni înainte ca în
Bucureºti sã fie inventate acele Poduri
(între care ºi celebrul Pod al Mogoºoaiei-
devenit ulterior Calea Victoriei), toate fiind
la acea epocã ridicate peste noroaiele ºi
bãltoacele cu care Capitala cea nouã, de
dupã Târgoviºte, a avut de luptat secole
de-a rândul, pe când aici calvarul fusese
limpezit deja în chip firesc ºi trainic cu
multã simplitate ºi costuri mult mai reduse.
În acele case vechi, medievale în care
mobilierul era destul de restrâns, în schimb
pereþii ºi pardoselile erau acoperite cu
covoare, velinþe ºi macate, iar hornurile erau
deschise cãtre camerele principale ºi sprijinite
de stâlpi din lemn robuºti, iar în afarã acestea
erau vopsite în roºu sau verde, fãcea atâta
cãldurã în timpul iernii încât anumiþi cãlãtori
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
strãini ce ne-au vizitat au lãsat mãrturie scrisã
cu uimire cã în timp ce afarã erau geruri
cumplite, în case era mai cald ca în baie.
De unde ºi expresia baie de cãldurã al cãrui
gând asociat sperie iarna ºi o alungã departe
de lume, mãcar o vreme.
Ei bine, aceastã cãldurã a sufletului, a
ºtiinþei traiului ocrotitor, a formelor pline
de umanitate s-a menþinut în oraºul apãrut
aici, pe acest fond de viaþã veche, viaþã
plinã de cãldurã ºi de ºtiinþa vieþii, într-o
luminã plinã de dulceaþa existenþei drept
pentru care ºi arhitectura cultivatã aici
începând cu finele veacului al XIX-lea ºi
continuând în prima jumãtate a secolului
XX, a înflorit într-o multitudine de edificii
urbane ce ºi-ar putea gãsi locul cu cinste
în orice mare oraº european, dar ºi în vari-
ate ºi infinite variante formale ale unor
adevãrate bijuterii arhitecturale discrete ce
configureazã multitudinea de strãzi sau
stradele ale Oraºului evantaic, ºi care este
adevãrata Târgoviºte- Oraºul european din
imediata apropiere a dealurilor subcarpatice.
Aceastã fericitã poziþie geograficã a
permis ºi le permite încã mângâietoarea
încântare a sufletului locuitorilor de ieri ºi
de astãzi ai oraºului, sã cultive lucrurile
frumoase, traiul frumos în locuri intime,
bine îngrijite, în case ºi grãdini în care
ochiul, dar prin el ºi sufletul, sã se bucure
ºi sã poatã retransmite înapoi bucuria
reþinutã, nu exuberantã, nu revãrsatã ºi cu
atât mai puþin arogantã, a celui înþelept care
ºtie sã pãstreze echilibrul fiinþei în toate
clipele ºi manifestãrile vieþii.
Iar arhitectura înseamnã simultan
omul ºi viaþa sa, cuprinderea tuturor
acestor conexiuni într-un tot unitar:
construcþie ºi peisaj antropic ºi natural.
Dezvoltatã în zonele mai retrase ale
oraºului, preponderent pe arterele
secundare de circulaþie, arhitectura de care
ne vom ocupa aici se înscrie, aºa cum
afirmam mai devreme, într-un spirit al
Oraºului, al Oraºului evantaic, disimulat
ºi discret, în care vom descoperi acel ele-
ment comun, profund, legat de programul
de arhitecturã numit locuinþã, dar nu la
întâmplare ci prin multitudinea de forme,
de mãrimi ºi proporþii, de detalii ºi texturi
ori culori cu mare grijã alese, capabile sã
dea nota particularã,acea unitate în varietate
în care Centrul oraºului evantaic se simte
permanent prezent, ca o muzicã ce-ºi
rãspunde ºi corespunde între întreg ºi pãrþi,
în chip simfonic.
Nu vom putea înþelege oraºul evantaic-
simfonic dacã nu ne vom lãsa cuprinºi de
unitatea melodicã, de combinarea
149
modurilor de folosire cu artã desãvârºitã a
cãrãmizii în reliefarea Oraºului.
Spun aceasta pentru cã îmbrãcatã (în
tencuialã, ulterior) ºi închisã cu ferestre
de infinite forme ºi culori, arhitectura de
cãrãmidã este responsabilã dincolo de
aparenþe, de tot ce este mai frumos în
aspectul Oraºului, prin marea ei plasticitate.
Pe de altã parte, dincolo de ziduri, oraºul
e profund integrat în naturã, iar grãdinile
oraºului vin, alãturi de fauna domesticã, de
muzica ºi rumoarea nocturnã sau diurnã sã
îmbogãþeascã un tot unitar ce poartã numele
devenit generic:Târgoviºte, cu întreaga
plinãtate a ceea ce înseamnã viaþa urbanã.
Vom lua acum, pas cu pas, Oraºul
evantaic ºi-l vom prezenta într-un mod
caleidoscopic, deseori lãsând imaginile sã
vorbeascã de la sine, dar prezentând în
mãsura posibilitãþilor, istorii mai vechi sau
mai recente, oamenii legaþi prin destinele
lor de Oraº, de strãzile pe care le
reprezintã, de case sau de o lume a poeziei
ºi spiritului cãtre care dintotdeauna au
nãzuit fiinþele umane superioare.
Vorbind de strãzi, despre fostele uliþe
în general, ºi despre cele vechi, autentic
târgoviºtene în particular, se poate
constata ºi astãzi spiritul lor evantaic,
curbiliniu, nicidecum cartezian, rectiliniu,
ce le marcheazã topica, spaþialitatea. Priviþi,
în acest sens traseul Cãii Domneºti sau al
Cãii Câmpulung, spre exemplu, ce se lasã,
în cazul acesteia din urmã, de la intrarea ei
vesticã într-un arc evantaic spre sud, aºa
încât la finalul ei nominal ºi nu spaþial sã
se continue cu strada Doctor Marinoiu
pentru a forma un “S”, o inflexiune în zona
Poºtei vechi ºi a se racorda în strada Cuza
Vodã, înainte de a sfârºi în radicala Cale
Domneascã (ce închide evantaiul), în faþa
Muzeului de Artã (fosta Prefecturã).
Este aici, tocmai inima Târgoviºtei
Dinlãuntru, din care se desprinde o direcþie
radialã în zona ªanþului ºi Valului Cetãþii, spre
nord, în dreptul Colegiului Petru Cercel, ca
apoi sã se continue pe strãzi minuscule pânã
în Zona Gãrii Teiº, mergând pe fostul traseu
(mãcinat de vreme) al aceluiaºi ªanþ al Cetãþii
ce se închide chiar pe linia actualului pod peste
Ialomiþa Flvs., incluzând aripa de nord a
evantaiului basarabilor, al fortificaþiei
amintindu-ne de colierele de perle de la gâtul
atât de robustei personalitãþi, exponentã ºi ea
a spiritului muntenesc, soþia domnului Matei
Basarab, puternica ºi atât de discreta doamnã
Elina.
Ne-o amintim cu chipul ei blând, deschis
ºi liniºtit iradiind uºor-slab, (dar nu cu
slãbiciune), o luminã fermã, aflatã în stânga
150 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
domnitorului, aidoma lunii pline în tandem cu
solarul Mateiu Vodã, în tabloul votiv de la
Mânãstirea Negru Vodã din Câmpulung. E
profund semnificativã prezenþa aceasta
femininã la baza Oraºului evantaic- modern al
Târgoviºtei româneºti medievale de dinainte
de celãlalt împlinitor de istorie a Oraºului,
Constantin Brâncoveanu. Doar cã acesta avea
sã se reverse la Doiceºti ºi Potlogi, precum ºi
în Bucureºtiul impus de turci drept capitalã,
dar ºi în nenumãrate alte ctitorii din Þara
Româneascã sau în cea a Fãgãraºului, pentru
cã Târgoviºtea evantaicã fusese ziditã deja de
profundul tandem Matei-Elina cu aproximativ
o jumãtate de secol mai devreme.
Revenind la traseele evantaice ale
strãzilor, sã luãm altã uliþã veche, aceastã
Pârvan Popescu, dintre cele mai vechi ale
oraºului, ce leagã zona Porþii Dolgopolei (a
Câmpulungului) ºi a Oborului Vechi, de
Curtea Domneascã prin inima Târgului
Dinlãuntru, mai la nord de Calea Câmpulung,
prezentã ºi ea astãzi în viaþa oraºului, pornind
amândouã din strunga de cãrãmidã a turnului
de intrare, a Vãmii, pe calea ei, ºi
despãrþindu-se ca doi fraþi pentru a ajunge
fiecare cu destinul sãu ºi pe drumul sãu, în
faþa marii Curþi Domneºti. Pânã a ajunge
acolo, strada Pârvan Popescu fãcând o largã
inflexiune în zona intersecþiei cu un alt drum
vechi al oraºului, pe lângã Colegiul de Artã
Domniþa Bãlaºa (este vorba de un drum ce
leagã Poarta Argeºului, (zona actualei Rus-
tic House) cu strãzile Ienãchiþã Vãcãrescu,
Breziºeanu, Bãrãþiei, Calea Domneascã-Teiº
de Poarta Susenilor, acea veche Poartã a
Plaiului pe care se putea ajunge la Braºov
trecând altã vamã, cea de la Pietroºiþa!
Este bine sã precizãm în acest moment
faptul cã Drumul regal, Bulevardul Carol I,
devenit ºi el o emblemã în istoria modernã a
Oraºului, Salonul de primire, cum l-a numit
Nicolae Iorga, este o plãsmuire modernã,
operã a unui strãlucit inginer Bruneanu, al cãrui
bust de bronz stã ºi acum la loc de cinste în
holul de intrare al Colegiului Ienãchiþã
Vãcãrescu, deloc întâmplãtor (ca fost direc-
tor) pentru cã el este autorul plin de spirit viu,
adevãrat urbanist în sensul haussmanian al
termenului, care a trasat plin de înþelepciune
prospectul larg al bulevardului actual, în plin
câmp (la acea vreme), prin grãdinile
târgoviºtenilor, între drumul vechi al Argeºului,
fosta stradã Ciocârlan, devenitã ulterior
Constantin Bãltãreþu ºi o uliþã radialã ce avea
ca punct terminus Calea Domneascã, în zona
bisericii din spatele fostei Bãnci Agricole. Iatã
deci cã emblema de grad secund a oraºului,
B-dul Regele Carol I nu este decât o creaþie
recentã, remarcabilã, evident, dar prin aspectul
 sãu rectiliniu în mod vãdit o prezenþã diferitã
de spiritul evantaic al þesutului urban stradal al
Târgoviºtei esenþiale.
Ce sã mai vorbim de strãduþele ce se
þes la micã distanþã, în paralel cu Calea
Domneascã ºi mã refer aici de ambele pãrþi
ale acesteia (al cãrei traseu nu este decât
aparent rectiliniu, pentru cã are în ea spiritul
organic al vechiului oraº evantaic ºi curbe
fine sau inflexiuni marcate de cine ºtie ce
pricini vechi, istorice, în traseul ei sinuos
aproape imperceptibil, dar plin de realitate)
ºi vorbesc aici de acele salbe de strãduþe
din sud de Uliþa Mare: Nicolae Filipescu,
legatã la celãlalt capãt, pe lângã celebra
casã-emblemã Lãzãricã Petrescu cu tot
nucleul din zona Hotelului Valahia cu
strãduþele Revoluþiei, Plt. Diþescu Stan,
Al.Ioan Cuza sau pe Negustorilor, pânã în
Ion Heloade Rãdulescu, exact pe direcþia
Turnului Chindiei, iar pe partea nordicã a
Uliþei Mari (Calea Domneascã) sã putem
vorbi de traseul strãzii Cãpitan Andreescu,
str. Justiþiei, pe lângã Muzeul de istorie ºi
Curtea Domneascã, între limita evantaiului
cãtre Ialomiþa, pe traseul Iazului morilor
ce închidea pe lungul ei traseu conturul
Oraºului în linie dreaptã, cele douã direcþii
finale ale acestuia: zona de nord-vest
sauTârgul de Sus ºi cea de sud-est
respectiv Târgul de Jos al unui evantai ce
cuprinde în zona sa profundã corpul con-
sistent sud-vestic al Târgului Dinlãuntru.
Neîndoielnic, afinitãþile Târgoviºtei cu
spiritul mult mai recent trasatului oraº-port
de la Dunãre, radial-concentric, cel al Brãilei,
purtând pecetea unei alte mentalitãþi, a unei
alte epoci ºi unei alte viteze de realizare, sunt
incontestabile. Dar Oraºul evantaic de la
sud-vestul Ialomiþei a avut cu totul alte
temeiuri de organizare lãuntricã, altã
dinamicã ºi alchimie a prefacerii ºi
reinventãrii perpetue, drept pentru care
organicitatea este cu mult mai plinã de firesc,
de surprize ºi inexplicabil, lucru ce-i conferã
acel farmec evanescent al oraºului vechi cu
rãdãcini medievale sau chiar mai îndepãrtate
pe care planul raþionalist de la finele veacului
al XIX–lea, al Brãilei, nu-l poate avea, nefiind
acolo vorba de alchimia secolelor ci de
materializarea unei idei raþionaliste cu titlu
de împrumut,aplicate cu forþa modernitãþii,
capabile sã zãmisleascã lucruri oriunde ºi
oricând din nimic (sau aproape).
Revenind la marele rol al fortificaþiei
de pãmânt ºi de apã, Valul ºi ªanþul Cetãþii
târgoviºtene trebuie spus cã acestea au fost
lucrãri de prim rang în epocã, un unicat în
Evul Mediu românesc, ºi-i are ca ctitori
pe Matei Basarab ºi soþia sa Doamna Elina,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
iar ca geniu vaubannian local, pe ispravnicul
domnesc Diicul Buicescu, încã înainte de
1645, pe când deþinea dregãtoria de mare
agã. Iatã deci cã acest arhitect medieval
ce-ºi fãcea puþin mai târziu un titlu de glorie
din lucrarea de la Târgoviºte într-o pisanie
a bisericii Mânãstirii Clocociov de lângã
Slatina, refãcutã de el, amintind acolo cu
nedisimulatã mândrie c㠄 am fost ispravnic
de am zidit cetatea Târgoviºtei“ fãcând
referire la “o palancã de lemn ºi un ºanþ”
sau, aºa cum rezultã din altã mãrturie „o
palisadã de lemn ridicatã de Matei Basarab”.
Este la fel de mirabil faptul cã Oraºele
evantaice sau în arc, Târgoviºte ºi Brãila ,
desfãºurându-se în faþa unor corzi naturale
de mare amploare cum sunt Ialomiþa sau
Dunãrea, nu ºi-au deschis faþa cãtre aceste
prezenþe mai mult sau mai puþin
covârºitoare, ba chiar ºi astãzi
manifestându-se o uimitoare lipsã de
viziune din partea edililor celor douã oraºe,
care ne duce cu gândul la acei arhitecþi ºi
urbaniºti târgoviºteni de care am amintit
aici, Diicu Buicescu ºi inginerul Brãneanu,
cei care ar trebui sã arate cu degetul (în
sensul acelei pãrinteºti dimândare
aromânã) actualei generaþii de specialiºti
ai organizãrii teritoriului cã marele salt în
viaþa oraºului acum trebuie fãcut, cã
asumarea realitãþii marilor cursuri de apã,
adevãrate binecuvântãri ale naturii,
reprezintã o datorie de prim rang pe care
cei cu mintea limpede trebuie sã ºi-o
asume, iar idea dezvoltãrii oraºelor pe
marile cursuri de apã e o oportunitate ce
nu mai trebuie amânatã cu niciun chip, mai
ales în aceºti ani în care dezvoltarea
durabilã cu sprijin financiar european
constituie o ºansã unicã ce nu trebuie
pierdutã chiar de-ar fi sã implice jertfa
supremã, aºa cum ne-au lãsat pilde în
întreaga noastrã istorie marii constructori
ai lumii vechi pe bazele cãreia stãm, dar nu
stãm bine de vreme ce nu ne facem datoria!
Zidirea cetãþii înseamnã ridicarea
spiritului locului în luminã, asumarea
destinului ºi împlinirea acestuia în
construcþii. Iatã deci o pledoarie pentru o
complinire a Oraºului evantaic ca rezultat
al analizei situaþiei existente acum ºi aici,
pentru ziua de mâine. Totul pe baza
spiritului locului, a acelei poetici a dezvoltãrii
viitoare doar pe baza lucrurilor, edificiilor
existente, dar care au rãmas “în afarã”, in
relique cum spuneau latinii, suspendate în
timpul fãrã istorie, aºteptându-ºi norocul,
adicã împlinirea întru fiinþã. Acum este
deci timpul pentru trecerea la realizarea
acestui mare deziderat: Fiinþarea în act!
151
 Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

Salonul literar de februarie

Sâmbãtã, 23 februarie a.c. Salonul
literar al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
(SST), gãzduit cu generozitate, la aceastã
ediþie, în sediul Ordinului Arhitecþilor–
Filiala Muntenia Sud, prin amabilitatea
preºedintelui Ordinului, arhitectul ºi
scriitorul Emil Stãnescu a reunit, ca de
obicei, în ciuda gerului care încã nu era
hotãrât sã se dea dus, numeroºi membri ai
Societãþii, unii veniþi ºi de pe meleaguri
prahovene ºi bucureºtene. Pentru început
s-au adus la cunoºtinþã câteva chestiuni
de „bucãtãrie internã”, dupã care, Emil
Stãnescu, vicepreºedinte al SST ºi mod-
erator al „ºedinþei de lucru” a Salonului,
în lipsa motivatã a lui Mihai Stan,
preºedintele SST, a pus în discuþie, con-
form programãrii, volumul „Homocosmos”
de povestiri SF, apãrut la Editura
Bibliotheca, al scriitorului George Coandã.
Trebuie spus cã volumul acesta a stârnit o
dezbatere cu focuri critice încruciºate
care, la un moment dat, a declanºat ºi un
polemos filosofic vizând condiþia religioasã
sau nonreligioasã a lui homo sapiens. Corin
Bianu, Toma George Veseliu, Emil Stãnescu,
Vali Niþu, Florea Turiac, Dan Gîju, Carmen
Georgeta Popescu, Grigore Grigore, ajungând
la un numitor comun, au relevat „triumful
asupra sa însuºi” al lui George Coandã, prin
excepþionalitatea povestirilor din aceastã carte,
viziunea filosoficã cosmicã a autorului vizând
condiþia umanã. Unii au sesizat caracterul
poematic al acestor proze, dar ºi raportarea la
Divinitate ca generatoare a tuturor lumilor din
Univers. ªi, ca un element de surprinzãtor
inedit, s-a decriptat în povestirile lui George
Coandã, o altã viziune, de… geopoliticã
galacticã. Concluzia celor ce s-au lansat în
critica „Homocosmosului” lui George Coandã
a achiesat la opinia lui Mihai Stan din cronica
semnatã în „Litere” ºi anume c㠄este o carte
ce încearcã o altã cale de exprimare SF în
multitudinea speciilor acestui gen literar în
ascensiune, care cu siguranþã, va avea
continuatori”. La finalul ediþiei de februarie a
Salonului au fost programaþi pentru urmãtorul
„taifas literar” la sediul propriu: Florea Turiac,
Carmen Georgeta Popescu, Ioan Viºan ºi
Nicolae Ioan Dragu. (Cronicar)

Ziua cãrþii la Ocniþa

Ocniþa, în ziua de 12 martie 2019 a

avut loc lansarea celui de al treilea
volum de versuri al poetului Adrian
Marius Culiþã, cu titlul „Un alt
luceafãr”. Aceastã lansare se înscrie
în seria numeroaselor manifestãri
literare, iniþiate de Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni la Biblioteca
comunalã cu sprijinul Primãriei locale
Sub egida Societãþii Scriitorilor ºi intitulate „Zilele cãrþii la Ocniþa”.
Târgoviºteni, a Primãriei comunei Asemenea întâmplãri literare
Ocniþa ºi a Bibliotecii Comunale organizeazã SST mai în toate

152 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 localitãþile judeþului Dâmboviþa pe
baza unor protocoale, desigur altele
decât cele ale SRI. Lucrãrile
manifestãrii au fost deschise de
doamna Violeta Dumitrescu -
directoarea Bibliotecii comunale, care
a mulþumit celor prezenþi pentru
participare ºi a prezentat programul
zilei. Din partea primãriei Ocniþa a
vorbit dl. Gheorghe Bãdicioiu, secretar
al Primãriei, a salutat invitaþii urând
succes întregii manifestãri. În
continuare, convingãtor ºi argumentat,
poetul Adrian Culiþã a vorbit despre
viaþa ºi scrierile sale, insistând asupra
unor momente care l-au marcat, cel
mai important fiind întâlnirea cu lumea
literelor, unde se regãseºte ºi se simte
cel mai bine. În continuare poetul a
Participare dâmboviþeanã
la Adunarea Generalã a UZPR
Duminicã, 24 martie a.c., a avut
loc în eleganta Aulã Magna a
Academiei de Studii Economice din
Bucureºti, adunarea generalã anualã
a Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din
România/UZPR. Filiala „Ion Heliade
Rãdulescu” Dâmboviþa a fost
reprezentatã de domnii George
Coandã, preºedintele filialei, Mihai
Stan, vicepreºedinte, Mircea Niþã ºi
Vali Niþu, coordonatori de
departamente. Pe lângã raportul anual
de activitate susþinut de preºedintele
UZPR, d-l Doru Dinu Glãvan, ºi
rapoartele unor comisii ºi Juriului de
onoare, disciplinã ºi arbitraj/JODA ºi
de prezentarea noului Statut al Uniunii,
ºefii de filiale au prezentat momente
semnificative din acþiunile acestora
desfãºurate în decursul anului 2018.
Astfel, în ceea ce priveºte Filiala „Ion
Heliade Rãdulescu”, preºedintele sãu,
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
citit mai multe poezii din volumul
prezentat. Despre poet ºi volumul de
poezii lansat, au vorbit printre alþii,
scriitorii Constanþa Popescu ºi George
D. Piteº din partea Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni, secretarul
primãriei, dl. Gheorghe Bãdicioiu,
consilierul local, dl. Ion Chivu,
profesoara Cristina Nisipeanu,
bibliotecara Violeta Dumitrescu. În fi-
nal, poetul Adrian Marius Culiþã a
oferit cãrþi cu autografe. În
continuarea întâlnirii, participanþii au
vizitat Muzeul Satului, unde sunt
expuse mãrturii ale trecerii prin veacuri
ale locuitorilor aºezãrii, de la
îmbrãcãminte tradiþionalã, la obiecte
meºteºugãreºti, de la diferite înscrisuri
oficiale ºi fotografii, la însemne.
George Coandã, care este ºi
preºedintele JODA ºi Superior al
Ordinului Ziariºtilor – trebuie spus cã
filiala este una dintre cele mai
puternice din þar㠖 a reþinut atenþia
participanþilor la adunare cu
relevarea unei bogate „recolte” de
acþiuni, majoritatea circumscrise
Centenarului Marii Uniri, organizate
într-o strânsã colaborare cu
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,
avându-se în vedere faptul cã
numeroºi membri ai Societãþii sunt ºi
membri ai UZPR; este vorba de
simpozioane, lecturi publice,
festivaluri, lansãri de carte ºi de
realizarea serialului documentar, la
Columna TV „Târgoviºte – o cetate
a Unitãþii naþionale”. Ca atare,
activitatea Filialei „Ion Heliade
Rãdulescu” a fost unanim apreciatã
la superlativ. (Cronicar)
153
 Brainstorming literar la Piteºti
La sediul Filialei Argeº din Piteºti
a Uniunii Scriitorilor din România a avut
loc o întâlnire de lucru a membrilor
Filialei cu conducerea Uniunii
Scriitorilor din România din partea
cãreia au fost prezenþi acad. Nicolae
Manolescu, preºedintele USR, Gabriel
Chifu, vicepreºedintele USR ºi Daniel
Cristea Enache, director de imagine al
USR. Întâlnirea de lucru moderatã de
dr. Nicolae Oprea, preºedintele Filialei
Argeº, se înscrie într-un amplu pro-
gram itinerant de consfãtuiri cu
membrii filialelor din teritoriu, acad.
Nicolae Manolescu punând accentul pe
influenþa educaþionalã asupra tinerei
generaþii prin apropierea acesteia de
artã în general ºi de literaturã în spe-
cial. Acad. Nicolae Manolescu –
preºedintele USR, a subliniat rostul
acestor întâlniri de lucru, organizate
conform unui program anual de
deplasãri în teritoriu, cerând membrilor
filialei sã participe cât mai activ ºi
implicat în influenþarea educaþional-
culturalã a tinerei generaþii,
tranformându-se în voci avizate în
educarea acesteia, ºi apropierea de
artele frumoase în general ºi de
literaturã în special. Gabriel Chifu a
subliniat importanþa acordãrii unei
independenþe sporite a filialelor faþã
de conducerea centralã recomandând
iniþierea ºi organizarea unor manifestãri
literare (festivaluri, simpozioane,
154 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
conferinþe tematice, lecturi publice
itinerante etc.), care sã aibã ca efect
apropierea tinerilor de literaturã ºi
deprinderea folosirii corecte a limbii
române în spaþiul public. Daniel Cristea
Enache, directorul de imagine al USR,
a vorbit despre diversele posibilitãþi de
promovare a operelor literare în rândul
cititorilor, precum ºi despre sprijinirea
tinerelor talente, a viitorilor scriitori.
Dintre participanþi au vorbit, printre alþii,
Înaltpreasfinþia sa Arhiepiscopul Calinic
ºi scriitorii Rodica Lãzãrescu, Florian
Siliºteanu, Cristina Onofre, Mihai Dron
care s-au referit la valenþele educative
ale studierii literaturii în ºcoalã,
recomandând o selecþie privind scriitorii
români ºi operele acestora ce pot fi pre-
date în ºcoli. S-a atras atenþia asupra
acurateþii din punct de vedere
gramatical ºi lexical a operelor literare
publicate în diverse edituri. Întâlnirea
cu reprezentanþi ai conducerii Uniunii
Scriitorilor din România a avut un
caracter interactiv majoritatea
scriitorilor prezenþi contribuind prin
propunerile lor la îmbunãtãþirea relaþiei
scriitor-cititor. Din partea Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni au participat
scriitorii: Mihai Stan, Ioan Viºan, Florea
Turiac, Savian Mur, George D. Piteº.
Invitatul de onoare al lucrãrilor a fost
Înaltpreasfinþia sa Arhiepiscopul Calinic
Argeºanul, Episcop al Argeºului ºi
Muscelului. Programul de consultãri al
conducerii centrale a URS, care a
demarat în data de 21 martie 2019, la
Filiala Argeº din Piteºti a Uniunii
Scriitorilor din România, va continua pe
tot parcursul anului prin organizarea
unor astfel de mese rotunde în toate
filialele din teritoriu. Mass-media a
prezentat obiectiv aspecte de la aceastã
adevãratã consfãtuire literarã. (Argus)
 „Primãvara poeþilor”
În ziua de 21 Martie 2019, la sediul
Uniunii Scriitorilor din România – Filiala
Piteºti, s-a desfãºurat, un frumos ºi
interesant recital de poezie în cadrul
festivalului „Primãvara poeþilor” iniþiat în
Franþa (Le Printemps des Poètes) în 2001
de Linda Maria Baros, ºi în România în
2005. Au participat membrii filialei Argeº,
din judeþele Argeº, Dâmboviþa,
Teleorman, Buzãu, Craiova, Hunedoara,
Sibiu ºi din Capitalã. Amfitrionii
manifestãrii au fost domnii Nicolae Oprea,
preºedintele Filialei Argeº a USR ºi dl. Jan
Dumitraºcu, secretarul Filialei. Au citit din
poeziile lor poeþii: Magda Grigore, Mircea
Reviste primite la redacþie
1. Caligraf, anul XIX, nr. 2(201), februarie
2019, Alexandria, redactor-ºef Florea
Burtan;
2. Familia, revistã lunarã de culturã, seria
V, anul 55 (155), nr. 2 (639), februarie
2019, Oradea, director Ioan Moldovan,
redactor-ºef Traian ªtef;
3. ProARME, revistã trimestrialã de
culturã militarã ºi patrioticã, anii VIII-
IX, nr. 1-2(31-32), ianuarie-decembrie
2018, Bucureºti, apare în colaborare
cu Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,
director fondator Bogdan Didescu
(Dan Gîju);
4. Expres cultural, anul III, nr. 1(25),
ianuarie 2019, Iaºi, director fondator
Nicolae Panaite, redactor-ºef Constantin
Pricop;
5. UZP, revistã a Uniunii Ziariºtilor
Profesioniºti din România, nr. 13, 2019,
preºedinte Doru Dinu Glãvan, redactor-
ºef Daniela Gîfu;
6. Vatra veche, lunar de culturã, serie
veche nouã, anul XI, nr. 3(123), martie
2019, redactor-ºef Nicolae Bãciuþ;
7. Nord literar, anul XVII, nr. 2(189),
februarie 2019; apare sub egida
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019
Bârsilã, Amalia Constantinescu, Jan
Dumitraºcu, Cristina Onofre, Florian
Siliºteanu, Denisa Popescu, Sorin Lungu,
Nora Albulescu, Virgil Diaconu, Florina
Ristache, Ilie Bordeianu º.a. Din partea
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni au citit
poeþii: Ioan Viºan, Florea Turiac, Savian
Mur ºi George D. Piteº. O intervenþie
aparte a avut Înaltpreasfinþitul Calinic
Argeºanul, Arhiepiscopul Argeºului ºi
Muscelului, acesta dedicând fiecãrui poet
prezent o strofã din volumul sãu „Mai
citeºte o datã!”. La manifestare a fost
prezentã mass-media localã. (Argus)
Consiliului Judeþean Maramureº ºi a
Uniunii Scriitorilor din România, Baia
Mare, director Gheorghe Glodeanu;
8. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã
lunarã, anul IX, nr. 1-2(88-89),
ianuarie-februarie 2019; Bucureºti,
fondatori Coman ªova – director ºi
Florentin Popescu – redactor-ºef;
9. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru
Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”,
anul XXIII, nr. 1-2(214-215), ianuarie-
februarie 2019, serie nouã, director
fondator – Constantin Carbarãu, redac-
tor-ºef Vasile Grigore;
10. Convorbiri literare, anul CLII, nr. 2
(278), februarie 2019; revistã a Uniunii
Scriitorilor din România, fondatã de
Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie
1867, director Cassian Maria Spiridon,
redactor-ºef Mircea Platon;
11. Curtea de la Argeº, revistã de culturã,
anul X, nr. 4(101), aprilie 2019; Curtea
de Argeº, redactor-ºef Gheorghe Pãun;
12. Atitudini, anul XVII, nr. 3 (144), martie
2019, editor Casa de Culturã I.L.
Caeagiale a Municipiului Ploieºti, redac-
tor coordonator Gelu Nicolae Ionescu
155
 ARTE PLASTICE
CADEÞII (2)
Când am intrat într-unul din atelierele de
picturã ale liceului „Bãlaºa Doamna” din
Târgoviºte, mi s-au reactivat instantaneu nu
doar amintirile, ci ºi acele simþuri care mi se
ºlefuiserã, în urmã cu vreo cincizeci de ani, pe
vremea când ºi eu însumi eram student la arte
plastice. În atelierul respectiv, era o atmosferã
de „lucru” cu totul aparte, pe care o poate
înþelege în toatã frumuseþea ei doar cel care a
trãit-o: un numãr de elevi (nu i-am numãrat) ai
clasei a XI-a, fãceau studiu de portret
compoziþional. Cu toate elementele specifice
acestui tip de activitate: un model care poza
stând pe un scaun, ºevalete, colile de hârtie
întinse pe planºetã, fâþâitul pe hârtie al
cãrbunelui de desen, luminã ºi acea liniºte
creativã, specificã studiului sub îndrumarea
competentã a celor doi profesori, Gheorghe
Simion ºi Tiberiu Mãnguþã. În sinea mea de om
antrenat, datoritã experienþei de viaþã ºi vârstei,
sã iau în calcul ºi partea practicã a lucrurilor, nu
doar cea poeticã, m-am întrebat, privindu-i pe
acei elevi studioºi, câþi oare dintre ei… câte dintre
sute de catarge…timpul le va cerne!...
În acea orã în care am stat în clasã cu elevii,
privirea mi s-a oprit, în mod deosebit, asupra
unuia dintre ei, un tânãr a cãrui lucrare era cea
mai avansatã ºi care arãta un har deosebit din
partea celui care o realizeazã, o lucrare în care
proporþiile erau clare, corecte, asemãnarea cu
modelul de asemenea, iar desenul în sine avea
o forþã deosebitã datã de fermitatea liniei ºi de
raportul bine înþeles dintre umbre ºi lumini. În
pauzã, discutând cu el despre cele ce m-au
impresionat la lucrarea lui, am aflat cã acesta se
numeºte Petrache Valeriu Ionuþ ºi cã el a venit
în acest liceu abia în clasa a XII-a, nu odatã cu
ceilalþi, în clasa a IX-a. A venit prin transfer de
la un liceu cu alt profil care nu i se potrivea. A
dat diferenþele ºi le-a trecut cu brio. Am avut o
discuþie cu acest tânãr evident talentat, dupã
pãrerea mea. L-am întrebat de ce s-a transferat
la acest liceu. A mai desenat înainte? A studiat
în particular? L-a îndemnat cineva? A avut un
model? Ei, nu, nu l-a îndemnat nimeni în mod
deosebit, nimeni în afarã de vocea lui interioarã.
Îi plãcea sã deseneze, desena tot timpul dupã
cãrþi ºi dupã benzi colorate. Fãrã sã-i aprecieze
cineva lucrãrile sau sã-l îndrume. Când a venit
sã susþinã diferenþele pentru liceul de arte
plastice, profesorii examinatori l-au „ghicit” cã
156 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
are talent. ªi nu s-au înºelat deloc. Tot aºa cum
nici eu, poate, nu mã înºel vãzând în acest bãiat
Petrache Valeriu Ionuþ, un viitor artist de mare
valoare în ale cãrui expoziþii voi fi ºi eu cândva,
printre mulþii vizitatori.
Stând de vorbã despre acest viitor, am aflat
cum îl vede el: Ionuþ va fi,cu siguranþã, zice el,
un pictor în digital! Da, crede cã picturã pe
pânzã, în viitor, se va mai face doar ca hobby.
Auzindu-l, parcã am primit o canã cu apã rece în
faþã. Nu ºtiu ce va face el în viitor. La urma
urmelor, calea ºi-o va alege singur. Însã e cert
cã are dreptate, era digitalului a dat nãvalã ºi în
artele plastice! De aici încolo, o grãmadã de
întrebãri: vor dispãrea desenul, pictura, grafica,
sculptura fãcute de mâna artistului? Dacã fac o
paralelã cu literatura, îmi aduc aminte cã prin
anii 60-70 ai secolului trecut, se vorbea despre
dispariþia romanului. Ceea ce, dupã cum se vede,
nu s-a produs nici pânã astãzi, deºi a trecut mai
bine de o jumãtate de secol. Se va face graficã
pe calculator? Deja se face! Vom vedea picturi
celebre realizate de calculator! Dar sculpturi
digitale! Un Fidias, un Michelangelo izvorâþi
dintr-un software? În viitor, pictura ºi sculptura
fãcute de computer, vor mai fi socotite artã? De
ce nu? Bine, bine, dar asta înseamnã cã ºi noi
vom fi în alt fel! Iar acesta e un gând care mã
sperie, ca sã nu zic cã mã îngrozeºte. Cert este
cã dacã nu ºtim cu precizie cum va fi mâine, în
mod sigur va fi ceva deosebit de ceea ce vedem
acum! Ne putem imagina, peste vreo sutã de
ani, un Van Gogh cu ºevaletul în spinare plecat
sã picteze peisaje la faþa locului? Vom mai avea
unde sã adulmecãm mirosul de ulei al unei picturi
creatã cu mijloacele de azi? Ei, bine zic eu
încurajându-mã, de ce nu? ªi încã o întrebare:
cum va arãta o expoziþie de picturã peste 50 – 60
de ani? Dar un muzeu de artã? Iar noi, cu ce fel
de picturi ne vom decora locuinþele?
Anul XX, Nr. 3 (228) • martie 2019 157
 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus (str. Nicolae Radian, bl. KB2/3,
130062) ºi online, comenzi la biblioth@gmail.com. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia
din Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,
0722686856, e-mail: cristeador@yahoo.com
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte