Acad.

Ion Guceac DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE Suport de curs

SUBIECTUL XI. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ – GARANT AL SUPREMAȚIEI

CONSTITUȚIEI

Obiective:
 a determina noţiunea şi rolul Curții Constituționale;
 a stabili evoluția instituției Curții Constituționale;
 a identifica procedura Curții Constituționale în Republica Moldova;
 a demonstra importanța Curții Constituționale în Republica Moldova
 a relata despre noţiunea, funcţiile şi importanţa Curţii Constituţionale;
 a identifica modul de formare, atribuţiile şi actele Curţii Constituţionale;
 a determina statutul judecătorului, garanţiile de exercitare a mandatului de judecător;
 a aprecia rolul Curţii Constituţionale în sistemul autorităţilor publice, procedura de exercitare a
jurisdicţiei constituţionale.

ORIGINEA CONTROLULUI CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR ÎN REPUBLICA

MOLDOVA

Aprecierea momentului instituirii controlului constituţionalităţii legilor în Republica Moldova

reprezintă o problemă dificilă atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic. O asemenea stare a
lucrurilor în acest domeniu este determinată în mare parte de specificul evoluţiei constituţionalismului
naţional.
Dacă în unele state controlul constituţionalităţii legilor începe a fi aplicat încă la începutul sec. al
XVII-lea, atunci în Republica Moldova o asemenea activitate începe a fi realizată abia în anii 20 ai
secolului precedent, perioada în care Basarabia era parte componentă a României (1918-1940). Anume în
acest interval de timp în acest teritoriu, ca de altfel şi în restul României, s-a înregistrat controlul
judecătoresc al constituţionalităţii legilor.
Printre altele, este recunoscut faptul că la acel moment România era printre primele ţări europene
care a consacrat controlul judecătoresc al constituţionalităţii legilor.
Această consacrare porneşte de la adoptarea de către Parlamentul României (1911) a unei legi prin
care se încălca dreptul de proprietate, fixat în Constituţia României din 1866. Constituţionalitatea acestei
legi a fost contestată în tribunalul din oraşul Ilfov, care, ignorând faptul că Constituţia în vigoare la
moment nu admitea soluţionarea unor astfel de cereri, şi-a asumat, totuşi, dreptul să examineze cererea şi
să scoată hotărârea că legea atacată într-adevăr este neconstituţională. Această hotărâre a fost confirmată
de Curtea de Casaţie a României, care a recunoscut oricărui judecător „dreptul de a decide dacă o lege
contravine sau nu Constituţiei, în cazul în care este confruntat cu o astfel de cerere”.
Soluţia a fost preluată de Constituţia României din anul 1923 care consacra (art. 103) că „Numai
Curtea de Casaţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi a declara
inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituţiei". Constituţia mai stabilea că efectele unei asemenea
decizii se extind numai asupra cazului judecat.
Aceeaşi procedură a fost menţinută şi în Constituţia României din 1938 (art. 75).
În ce priveşte constituţiile de tip socialist care au fost aplicate pe teritoriul Republicii Moldova,
acestea atribuiau Sovietului Suprem statutul de organ suprem al puterii de stat, căruia i se subordonau
1
 Acad. Ion Guceac DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE Suport de curs

toate celelalte autorităţi publice. În virtutea acestui fapt controlul constituţionalităţii legilor era încredinţat
parlamentului,considerându-se absurdă crearea unui organ special care ar fi supus controlului legile
adoptate de «organul suprem al puterii de stat». Drept rezultat, în U.R.S.S. (şi în restul republicilor
unionale) controlul constituţionalităţii legilor era încredinţat Sovietului Suprem, în Albania Prezidiului
Adunării Naţionale, în România Marii Adunări Naţionale.
Astfel, Constituţia RSSM din anul 1978 stabilea (art. 107 alin. 4) dreptul Prezidiului Sovietului
Suprem de a exercita «controlul asupra respectării Constituţiei RSS Moldoveneşti».
În urma unei revizuiri, Constituţia din 1978 a consacrat instituirea Comitetului pentru
supraveghere constituţională. Conform art.112, acest Comitet se alegea de către legislativ din rândul
„specialiştilor în domeniul politicii şi dreptului» în următoarea componenţă: Preşedintele,
vicepreşedintele şi cinci membri ai Comitetului.
Durata mandatului membrilor Comitetului pentru supravegherea constituţională era de 10 ani.
Comitetul i se încredinţa controlul anterior şi posterior al legilor şi altor acte normative la iniţiativa
Parlamentului,Preşedintelui republicii, Preşedintelui Parlamentului, comisiilor parlamentare permanente,
Guvernului, Judecătoriei Supreme şi Procurorului Republicii Moldova. Dar, pe perioada de acţiune a
Constituţiei din 1978asemenea organ aşa şi nu s-a instituit.
În perioada elaborării proiectului noii Constituţii s-a acceptat modelul european de control al
constituţionalităţii legilor, care mai apoi a şi fost consacrat în Constituţia Republicii Moldova adoptată la
29 iulie 1994.
În prezent cadrul juridic în care Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea este constituit din
dispoziţiile Constituţiei (Titlul V, art.134 - 140), Legii cu privire la Curtea Constituţională, Codului
jurisdicţiei constituţionale.
Este de menţionat că poziţia Curţii Constituţionale în stat este determinată chiar de Constituţie
(art.134). În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în articolul menţionat, Curtea Constituţională:
- este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova;
- este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei;
- garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în
putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului
faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
Activitatea Curţii Constituţionale este guvernată de următoarele principii:
a) independenţei;
b) colegialităţii;
c) legalităţii;
d) publicităţii.

STRUCTURA CURŢII CONSTITUŢIONALE

Această materie este reglementată de textul cuprins în art. 136 din Constituţie.
Curtea Constituţională se compune din 6 judecători numiţi pentru un mandat de 6 ani. Doi
dintre aceşti judecători sunt numiţi de către Parlament, doi de către Guvernul Republicii Moldova şi
doi de către Consiliul Superior al Magistraturii.

2
 Acad. Ion Guceac DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE Suport de curs

Conform Constituţiei (art.138), condiţiile pentru a candida la funcţia de judecător al Curţii

Constituţionale sunt următoarele: pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o
vechime de cel puţin 15 ani în activitatea judiciară, în învăţământul juridic sau în activitatea
ştiinţifică. Una şi aceeaşi persoană poate deţine această funcţie pe durata a două mandate. Limita de
vârstă pentru numire în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este de 70 de ani.
Numirea se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În cazul
în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii Constituţionale sau este
membru al unui partid sau al unei alte organizaţii politice, acordul trebuie să cuprindă angajamentul
candidatului de a demisiona, la data depunerii jurământului, din funcţia pe care o ocupă şi de a-şi
suspenda activitatea în partid sau în altă organizaţie politică.
La intrarea în exercitarea funcţiei judecătorul Curţii Constituţionale depune jurământul în faţa
Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Consiliului Suprem al Magistraturii şi din momentul
depunerii jurământului intră în exerciţiul funcţiei.
Constituţia consacră independenţa şi inamovibilitatea judecătorilor (art. 137), precum şi
incompatibilitatea acestei funcţii cu oricare altă funcţie publică sau privată retribuită, cu excepția
activităţii didactice şi ştiinţifice (art. 139).
Aceste măsuri, inclusiv condiţiile de numire în funcţie, interdicţia de a fi membru de partid, sunt
absolut necesare, mai ales pentru a garanta credibilitatea Curţii Constituţionale şi a judecătorilor ei,
asigurând astfel societatea civilă că aceștia dispun de pregătirea şi independenţa necesare pentru
exerciţiul atribuţiilor lor.
Nu putem lăsa fără atenţie nici garanţiile prevăzute de legislaţie privind exercitarea nestingherită a
funcţiei de judecător al Curţii Constituţionale.
Este vorba, în primul rând, de imunitatea membrilor Curţii Constituţionale. Potrivit art. 16 din
Legea cu privire la Curtea Constituţională, judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat,
percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, trimis în judecată contravenţională sau
penală fără încuviinţarea prealabilă a Curţii Constituţionale.
Intentarea acţiunilor penale şi cererea acordului trimiterii în judecată este de competenţa
Procurorului General, iar competenţa de judecată pentru infracţiunile şi delictele administrative
săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
În al doilea rând, se cere a fi menţionat la acest capitol şi principiul iresponsabilităţii judecătorilor
Curţii Constituţionale, în virtutea căruia aceştia nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau
opiniile exprimate în exercitarea mandatului (art. 13 din Legea cu privire la Curtea Constituţională).
În acelaşi timp, judecătorii Curţii Constituţionale sunt obligaţi (Legea cu privire la Curtea
Constituţională, art.17):
- să-şi îndeplinească atribuţiile cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei;
- să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziţie publică sau să dea
consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale;
- la adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ;
- să comunice Preşedintelui Curţii Constituţionale activitatea incompatibilă cu atribuţiile pe
care le exercită;
- să nu permită folosirea funcţiei sale în scop de propagandă de orice fel;
- să se abţină de la orice acţiune contrară statutului de judecător.
3
 Acad. Ion Guceac DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE Suport de curs

Condiţiile în care încetează şi survine vacanţa funcţiei de judecător al Curţii Constituţionale sunt
menţionate în Legea cu privire la Curtea Constituţională (art. 18). Acestea sunt: expirarea mandatului;
demisia; ridicarea mandatului; decesul.
Mandatul judecătorului Curţii Constituţionale încetează înainte de termen în caz de:
a) imposibilitate a exercitării funcţiei de judecător din motive de sănătate timp îndelungat şi
neîntrerupt (mai mult de 4 luni);
b) încălcare a jurământului şi a obligaţiilor funcţiei;
c) condamnare de către instanţa judecătorească pentru săvârșirea unei infracţiuni;
d) incompatibilitate.
În cazul încetării mandatului judecătorului, Preşedintele Curţii Constituţionale sesizează
autoritatea competentă.

OGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CURŢII CONSTITUŢIONALE

Articolul 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională stabileşte că sediul Curţii

Constituţionale este în municipiul Chişinău.
Activitatea acestei autorităţi de jurisdicţie Constituţională este dirijată de Preşedintele ei, ales la
fiecare trei ani, prin vot secret, cu majoritatea de voturi ale judecătorului Curţii.
Preşedintele Curţii Constituţionale îndeplineşte numeroase atribuţii prevăzute de legislaţia în
vigoare, printre care şi următoarele:
- convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele acesteia;
- coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele spre soluţionare;
- reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice din ţară şi străinătate;
- constată cazurile de încetare a mandatului judecătorului, prevăzute în prezenta lege, şi
sesizează autoritatea publică ce l-a desemnat ca să numească un judecător pentru postul devenit vacant;
- exercită conducerea generală a Secretariatului Curţii Constituţionale, angajează şi eliberează din
funcţie lucrătorii Secretariatului, în condiţiile acordului de muncă;
- depune spre aprobare la Curtea Constituţională regulamentul Secretariatului Curţii,
organigrama, statele de funcţii, regulamentul Consiliului ştiinţific-consultativ de pe lângă Curtea
Constituţională, aprobă regulamentul compartimentelor Secretariatului.
Spre realizarea atribuţiilor sale, Preşedintele Curţii emite ordine şi dispoziţii.
Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea în plen, care, pe lângă exercitarea jurisdicţiei,
conduce activitatea Curţii în ansamblu.
Pentru a satisface condiţia de cvorum este necesar ca la şedinţă să participe minimum două treimi
din numărul de judecători ai Curţii.
Curtea Constituţională este în drept să se convoace în plen numai după ce au fost numiţi cel
puţin 4 judecători din partea tuturor autorităţilor competente.
Activitatea Curţii Constituţionale este susţinută de un personal de specialitate şi administrativ:
Secretariatul Curţii Constituționale; judecătorii asistenţi, Consiliul ştiinţific consultativ.
Secretariatul Curţii Constituţionale acordă Curţii asistenţă informaţională, organizatorică,
ştiinţifică şi de altă natură, organizează audienţa cetăţenilor, examinează în prealabil sesizările
Curţii Constituţionale a căror soluţionare de către judecătorii Curţii nu este neapărată, acordă ajutor
4
 Acad. Ion Guceac DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE Suport de curs

judecătorilor la pregătirea dosarelor pentru examinare.

Judecătorii asistenţi. Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale sunt asistaţi în activitatea
lor de 6 judecători asistenţi. Aceștia sunt angajaţi prin concurs. Candidaţii trebuie să aibă pregătire
juridică superioară şi o vechime de cel puţin 10 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic
superior.
Pe lângă Curtea Constituţională poate fi format un consiliu ştiinţific-consultativ din savanţi
şi specialişti practicieni în domeniul dreptului.
Curtea Constituţională are un buget propriu, care face parte integrantă din bugetul de stat.
Proiectul acestui buget, cu avizul prealabil al Ministerului finanţelor, se aprobă de Parlament
concomitent cu bugetul de stat.

ATRIBUŢIILE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Atribuţiile Curţii Constituţionale sunt stipulate în art. 135 din Constituţie. A se menţiona că
competenţa Curţii Constituţionale prevăzută de Constituţie nu poate fi contestată de nici o autoritate
publică.
Pornind de la importanța acestor atribuţii, ele pot fi divizate în două categorii: controlul
constituţionalităţii şi alte atribuţii.
Controlul constituţionalităţii. Conform dispoziţiilor constituţionale (art. 135 alin. 1 lit. a) Curtea
Constituţională exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor, hotărârilor Parlamentului,
decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
O primă problemă ce ţine de această atribuţie exclusivă a Curţii şi care necesită a fi evidenţiată
este cea a normelor de drept supuse controlului constituţionalităţii. Potrivit Constituţiei şi Legii cu privire
la Curtea Constituţională, Curtea se pronunţă asupra normelor de drept cuprinse în următoarele categorii
de acte normative:
- legile şi hotărârile Parlamentului;
- decretele Preşedintelui Republicii Moldova;
- hotărârile şi ordonanţele Guvernului;
- tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte
Alte atribuţii. Curtea Constituţională realizează o activitate ce ţine nu numai de controlul
constituţionalităţii legilor, ci şi de alte domenii aflate în strânsă legătură cu aplicarea şi respectarea
Constituţiei. Astfel, Curtea Constituţională exercită şi următoarele atribuţii specifice:
 interpretează Constituţia;
 se pronunţă asupra iniţiativelor de realizare a Constituţiei;
 confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
 confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova,
validează mandatele deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova;
 constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui
Republicii Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte, imposibilitatea Preşedintelui
Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;
 rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă
5
 Acad. Ion Guceac DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE Suport de curs

de Justiţie;
 hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.

PROCEDURA ÎN FAŢA CURŢII CONSTITUŢIONALE

În procesul de examinare a procedurii desfăşurate în faţa Curţii Constituţionale ne vom limita la

cea ce ţine de controlul constituţionalităţii.
Sesizarea Curţii Constituţionale. După cum am menţionat anterior, Curtea Constituţională din
Republica Moldova este competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii actelor normative date de
lege în competenţa ei, doar în urma sesizării. În aşa fel sesizarea este faza incipientă a procesului de
verificare a constituţionalităţii unei legi.
În acest context, Legea cu privire la Curtea Constituţională (art. 24) stipulează că Curtea
Constituţională exercită jurisdicţia la sesizarea făcută de subiecţii stabiliţi de lege, şi anume: Preşedintele
Republicii Moldova, Guvernul, ministrul justiţiei, judecătorii/completurile de judecată din cadrul Curții
Supreme de Justiție, al curților de apel și al judecătoriilor, Consiliul Superior al Magistraturii, Procurorul
General, deputatul în Parlament, fracţiunea parlamentară, Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru
drepturile copilului, consiliile unităților administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea, Adunarea
Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri).
De menționat că Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) se bucură de acest drept doar în
cazurile supunere controlului constituționalității legilor, regulamentelor și hotărârilor Parlamentului, a
decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor, ordonanțelor și a dispozițiilor Guvernului,
precum și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, care nu corespund art. 109 și,
respectiv, art. 111 din Constituția Republicii Moldova.
Subiecţii nominalizaţi pot face sesizări în probleme ce ţin de competenţa lor, cu excepţia sesizării:
- privind revizuirea Constituţiei, care poate fi făcută de subiecţii indicaţi în Constituţie art.
141;
- privind constatarea circumstanţelor ce justifică dizolvarea Parlamentului, care poate fi făcută
de Preşedintele Republicii Moldova;
- privind constatarea circumstanţelor ce justifică suspendarea din funcţie a Preşedintelui
Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, care poate fi făcută în
temeiul unei hotărâri a Parlamentului, semnate de Preşedintele Parlamentului;
- ce are ca obiect constituţionalitatea unui partid care poate fi făcută de Preşedintele Republicii
Moldova, de Preşedintele Parlamentului, de Guvern, de ministrul justiţiei sau de Procurorul
General.
Preşedintele Parlamentului poate face sesizări numai în temeiul unei hotărâri a Parlamentului,
Procurorul General - în temeiul unei hotărâri a colegiului Procuraturii Generale, ministrul justiţiei - în
temeiul unei hotărâri a colegiului Ministerului Justiţiei.
În ceea ce priveşte forma sesizărilor, Codul jurisdicţiei constituţionale (art. 39) înaintează faţă de
sesizare anumite condiţii. Astfel, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă: denumirea Curţii
Constituţionale ca instanţă sesizată; denumirea şi adresa subiectului sesizării; obiectul sesizării;
împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele; cerinţele sesizării; alte date referitoare la obiectul
sesizării; nomenclatorul documentelor anexate; semnătura subiectului, codul şi ştampila lui.
6
 Acad. Ion Guceac DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE Suport de curs

Trebuie să menţionăm că nici Constituţia, nici alte legi care se referă la activitatea Curţii
Constituţionale nu fixează anumite termene de sesizare a Curţii, după expirarea cărora ea nu mai poate
interveni. De aici rezultă că sesizarea actelor normative numite mai sus poate fi făcută oricând după
intrarea lor în vigoare, aceasta fiind un aspect normal al controlului posterior al constituţionalităţii legilor.
După intrare în Curtea Constituţională, şi admiterea sesizării spre examinare, ea poate fi retrasă de
subiectul ei în orice etapă de examinare a cauzei.
Această fază a procedurii de control al constituţionalităţii legilor se finalizează cu examinarea
preliminară a sesizării care este efectuată de judecătorul Curţii Constituţionale sau de judecătorul asistent
şi se certifică printr-un aviz. După prezentarea avizului asupra examinării preliminare a sesizării,
Preşedintele Curţii Constituţionale va înainta materialele în şedinţa Curţii.
Examinarea sesizării în şedinţă. Şedinţele Curţii Constituţionale se desfăşoară într-o atmosferă
solemnă, cu respectarea eticii procedurii jurisdicţiei constituţionale.
Examinarea cauzei începe cu expunerea esenţei cauzei de judecătorul raportor.
După ce judecătorul raportor a prezentat informaţia, îşi expun poziţiile părţile la proces (organele
sau persoanele oficiale cu drept de sesizare al Curţii Constituţionale; organele sau persoanele oficiale
ale căror acte sunt contestate) în ordinea următoare: primul îşi expune punctul de vedere subiectul
sesizării, pe urmă cealaltă parte.
În caz de necesitate, Curtea Constituţională poate asculta în şedinţă şi experţi.
Deliberarea. Judecătorii Curţii Constituţionale deliberează în camera de consiliu. Deliberarea este
secretă datorită cărui fapt judecătorii Curţii Constituţionale nu au dreptul să divulge conţinutul deliberării.
În procesul deliberării preşedintele şedinţei oferă judecătorilor Curţii Constituţionale posibilitatea
de a-şi expune liber opinia în problema examinată. După încheierea deliberării, preşedintele şedinţei
pune la vot propunerile judecătorului raportor şi ale altor judecători, proiectele de acte ale Curţii
Constituţionale.
Adoptarea deciziei. În final, decizia privitor la constituţionalitatea ori neconstituţionalitatea actului
normativ sesizat este adoptată cu majoritatea de voturi ale judecătorilor Curţii, fiind permisă formularea
de opinii separate. Efectele acestor hotărâri sunt valabile numai pentru viitor (ex nunc).
Actele emise întru executarea actelor normative sau a unor părţi ale acestora declarate
neconstituţionale devin nule şi se abrogă.

ACTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În îndeplinirea atribuţiilor sale Curtea Constituţională pronunţă:

- Hotărâri;
- Decizii;
- Avize.
Hotărârea. Prin hotărâre, Curtea Constituţională:
- se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului,
decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a
tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
- interpretează Constituţia;
- confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
7
 Acad. Ion Guceac DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE Suport de curs

- confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova;

- rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de
Justiţie;
- se pronunţă asupra altor cazuri de competenţa sa.
Avizele sunt actele prin care Curtea Constituţională se pronunţă asupra:
- iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
- circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului;
- circumstanţelor care justifică suspendarea din funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova;
- circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova;
- constituţionalităţii unui partid.
Deciziile sunt pronunţate de Curtea Constituţională, de Preşedintele şi de judecătorii Curţii în
cazurile prevăzute de procedura jurisdicţiei constituţionale, cu excepţia celor care necesită hotărâri sau
avize.
Executarea actelor Curţii Constituționale este obligatorie pentru toate autorităţilor publice.
Astfel, Guvernul, în termen de cel mult 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Constituţionale,
prezintă Parlamentului proiectul de lege cu privire la modificarea şi completarea sau abrogarea actului
normativ sau a unor părţi ale acestuia declarate neconstituţionale. Proiectul de lege respectiv va fi
examinat de Parlament în mod prioritar.
Preşedintele Republicii Moldova sau Guvernul, în termen de 2 luni de la data publicării hotărârii
Curţii Constituţionale, modifică şi completează sau abrogă actul sau unele părţi ale acestuia declarate
neconstituţionale şi, după caz, emite sau adoptă un act nou.
Observaţiile (constatările) Curţii Constituţionale privind lacunele (omisiunile) reglementărilor
normative, datorate nerealizării unor prevederi constituţionale, indicate într-o adresă, urmează să fie
examinate de instanţa vizată, care, în termen de cel mult 3 luni, va informa Curtea Constituţională despre
rezultatele examinării.