ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE
ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

Disciplina: Practică de Specialitate

SINTEZĂ

“Studiul criminologic privind infracțiunile de omor și de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ce au făcut
obiectul trimiterilor în judecată în perioada anilor 2011-
2015, autori: Gh. Ivan, M. Maxim, publicat în ,,Pro Lege”
nr. 4/2018, p. 247-281”

Masterand,

Sprincean
Nicolae

Coordonator ştiinţific,
Prof. Univ. Dr. Gheorghe IVAN

CHIȘINĂU
2021
 Studiul criminologic privind infracțiunile de omor și de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte ce au făcut obiectul trimiterilor în
judecată în perioada anilor 2011-2015, autori: Gh. Ivan, M. Maxim,
publicat în ,,Pro Lege” nr. 4/2018, p. 247-281.

La primul capitol se face o incursiune conceptuală în știința numită

Crimonologie, știință relativ modernă, care își propune să explice fenomenul
criminal și să răspundă la întrebarea fundamentală: “Care sunt cauzele ce stau
la baza comiterii infracțiunilor și cum poate fi eradicat acest fenomen ?”

Astfel, de-a lungul timpului au apărut un șir de teorii care încearcă să

explice cauza acestui fonomen inerent societății umane. Toate teoriile pot fi
divizate în 3 mari categorii:
 orientarea biologică;
 orientarea psihologică;
 orientare sociologică.

În cadrul orientării biologice se presupune că explicația fenomenului

criminal ar fi sădită în însuși corpul criminalului, de exemplu: curentul
antropologic al lui Lombrosso. El fiind medic legist în sec. XIX, studiind
corpurile a 400 de inculpați decedați în închisoare din Pesaro. Studiind în mod
special craniile, el a ajuns la concluzia că ar exista o trăsătură comună a
tuturor criminalilor, anume o gropiță occipitală înnăscută, caracteristică
mamiferelor. Astfel, Lombrosso a ajuns la concluzia comform căreia anume
dezvoltarea înapoiată a criminalilor și prezența stigmatelor, asemănătoare
mamiferelor sălbatice, este cauza comiterii infracțiunilor. În acest fel a apărut
teoria criminalului înăscut. Aceste idei şi le-a sintetizat în lucrarea sa "L'uomo
delinquente" apărută în 1876, unde autorul a indicat un număr de caracteristici
fizice exterioare, "stigmate anatomice" specifice omului criminal: asimetria
craniului şi feţei, buze cărnoase şi umflate, nas deformat sau acvilin, lungimea
excesivă a braţelor, deformaţii ale toracelui, bărbia proeminentă sau retrasă
specifică maimuţelor, proeminenţa pomeţilor şi a maxilarelor, defecte
particulare ale ochilor; urechi depărtate de cap.

Concluzie: După părerea mea, deşi teoriile de orientare biologică au

constituit temelia criminologiei ca ştiinţă, aşa cum am menţionat au fost,
abandonate în zilele de azi când există convingerea că geneza crimei este
multifactorială. Mulţi cercetători care au abordat această cale nu au avut
în vedere şi factorii sociali şi nu au putut explica de ce indivizi care au
prezentat aşa zisele stigmate anatomice nu au comis infracţiuni şi alţii da.

În cadrul orientării psihologice se propune explicarea genezei

criminalității din perspectiva psiho-morală. De altfel cauza fenomenului
criminal ar fi sădit în substraturile psihicului uman. Reprezent de seamă a
acestui curent, Simgund Freud, emițător al curentului psihanalitic, menționat
de către dumneavoastră în studiu. În viziunea lui Freud, psihicul uman este
constituit în 3 nivele de bază: SINE + EGO + SUPER-EGO. SINE-ul este cel
mai puternic nivel, deoarece este cel mai vechi din punct de vedere
antropologic: în el se conțin totalitatea instinctelor umane: cel sexual,
instinctul autoapărării, al plăcerii sau al agresivității. Al doilea nivel EGO-ul,
este partea conștientă a psihicului, el conține toată informația individului
despre sine însuși și despre în raport cu tot ceea ce-l înconjoară. Al treilea
nivel, ultimul apărut din punct de vedere antropologic – SUPER-EGO-ul, este
numit conștiința morală a invididului, aici se regăsesc majoritatea
convingerilor morale, religioase și toate tabu-urile în raport cu ceilalți din jur.
Freud afirma că la majoritatea criminalilor le este caracteristic dezvoltarea
foarte slabă anume a super-ego-ului. În viziunea lui, orice acțiunie
infracțională pornește din SINE, adică la bază ar fi pornirile instinctuale,
ulterior trece prin EGO, adică prin cunoașterea de sine, și ulterior se relevă în
SUPER-EGO, pentru a putea fi acceptată de conștiița morală a subiectului. În
cazul în care nu este dezvoltat SUPER-EGO, omul este susceptibil de a
cominte infracțiuni, deoarece nu are conștiință morală dezvoltată.

Concluzie: Autorilor teoriilor aparţinând orientării psihologice li se poate

reproşa în ceea ce priveşte explicarea genezei crimei, că au neglijat factorii de
ordin sociali, considerându-i ca elemente exterioare individului, fără relevanţă
criminogenă, cu toate că delictul exista numai acolo unde există societate.
Aceştia acceptă ideea eronată că delicventul este un om deosebit, care are o
personalitate total diferită faţă de nondelicvenţi, neluându-se în considerare că
doar "trecerea la act" este realitatea care separă cele două categorii de oameni.
Dar se recunoaşte că teoriile orientării psihologice au avut o contribuţie
remarcabilă la afirmarea criminologiei ca ştiinţă. Multe din conceptele create
de teoreticienii acestui curent au completat terminologia criminologică, ei
fiind frecvent folosiţi în limbajul de specialitate. In final, aşa cum remarca şi
R.M.Stănoiu, Jean Pinatel, prin conceptul şi teoria personalităţii criminale a
determinat apariţia acelei părţi aplicate a criminologiei, cunoscută sub numele
de criminologia clinică.

Ultimul grup de teorii se referă la orientarea sociologică, care încearcă să

explice fenomenul criminal în substratul societății moderne. Reprezentanții de
bază în cadrul acestor orientări sunt: Enrico Ferri, Emil Durkheim etc,
invocînd că societatea însăși este generatoare de crime. Teoriile aparţinând
acestei orientări au ca trăsătură comună: cauza exogenă (exterioara fiinţe
umane) a criminalităţii datorată influenţei mediului înconjurător, fizic şi
social.
 Concluzie: Teoriile de orientare sociologică pun în evidenţă cauzalităţi
generale ale delicventei ca lipsa de educaţie, sărăcia, şomajul şi neadaptarea
individului la societatea din care face parte. Ele rezumă cauzalitatea
delicventei la factorii sociali neglijându-i pe cei individuali. Aceste teorii nu
pot să răspundă la întrebarea "De ce în condiţii similare unii indivizi comit
delicte şi alţii nu?" Fără a contesta meritele cercetătorilor din SUA în
relevanţa mediului social faţă de geneza criminalităţii, majoritatea
specialiştilor, în speciai criminologi europeni au reproşat acestora următoarele
erori: a) considerarea omului încă de la naştere, un fel de "Tabula rasa" (aşa
cum afirma criminologul suedez Kimberg) care primeşte orice influenţă de la
mediu, fără a lua în considerare personalitatea sa care este dominată de
psihicul său şi de viaţa sa organică; b) absolutizarea influenţei mediului
asupra individului; c) criminalitatea gulerelor albe, au relevat cercetările
criminologice ulterioare, nu se datoreaza asociaţiilor diferenţiate ci, mai ales
trăsăturilor negative de caracter ale delicvenţilor; d) teoriile bazate pe
concepţia conflictului de cultură au dus la interpretări tendenţioase, chiar
rasiste; e) în privinţa anomiei, Robert Merton nu ia în consideraţie crizele
economice, războaiele şi revoluţiile, considerând-o, că este doar o tensiune
între aspiraţiile şi posibilităţile materiale puse la dispoziţia indivizilor în
vederea realizării lor; f) în cazul teoriilor aparţinând controlului social,
prevenirea delictului s-ar datora doar funcţiei de intimidare a pedepsei,
neglijându-se celelalte modalităţi puse la dispoziţie de criminologie.

Așadar, există un șir de teorii care încearcă să explice fenomenul criminal,

însă pînă la urmă nu există o lege absolută care poate explica criminalitatea,
pentru că este un fenomen complex care are zeci de cauze cumulative,
începînd cu constituția corpului uman, factorii biologogici interni, psihicul, cît
și incidența societății, sistemului judiciar, sistemului penitenciar asupra
individului în cauză, numit criminal.