2.

Tratamentul topic este propriu dermatovenerologiei, având următoarele avantaje:

 permite aplicarea directă a medicamentului pe zona afectată;
 dispune de efecte secundare reduse sau absente, comparativ cu tratamentul sistemic;
 poate fi combinat cu tratamentul sistemic;
 permite combinarea efectelor chimice cu cele fizice ale excipienţilor.
Tratamentul medicamentos topic este condiţionat de permiabilitatea cutanată, care diferă în funcţie de
vârsta bolnavului şi zona topografi că.
Permiabilitatea cutanată este mai pronunţată la nivelul feţei şi al pielii capului, mult mai scăzută – la
palme, plante, regiunea posterioară a trunchiului.
Copiii şi bătrânii, comparativ cu adulţii, au permiabilitatea cutanată mai crescută.
Permiabilitatea cutanată poate fi mărită prin îndepărtarea mantei hidrolipidice cu substanţe chimice,
solvenţi organici, cât şi prin hidratarea stratului cornos.
Preparatele medicamentoase sunt absorbite prin difuziune sau prin transport activ, în funcţie de
proprietăţile fi zico-chimice.
Mecanismul principal de absorbţie este cel prin difuziune pasivă.
Acesta se realizează prin trei căi:
 transepidermică;
 transfoliculară;
 transductală (canalele glandelor sudoripare).

Mixturile (suspensii) sunt formate dintr-un amestec în părţi mai mult sau mai puţin egale de
excipienţi lichizi şi pudre.
Dintre pudre se foloseşte oxidul de zinc şi talcul, în proporţie de 30–50% (în funcţie de consistenţa
dorită), ca lichide – apa distilată, glicerina sau alcoolul.
Forma cea mai comună a mixturii este: Rp/ Apă, glicerină, talc, oxid de zinc, cu sau fără alcool.
La aceasta se poate adăuga substanţe active (acid boric, borax, mentol etc.).
Suspensia formată este instabilă şi înainte de aplicare trebuie agitată.
Mixtura este uşor lavabilă şi acţionează în două faze: la debut, prin conţinutul de apă, are un efect
comparabil cu cel al compreselor umede deschise (decongestiv, astringent); după evaporarea apei,
acţiunea este comparabilă cu cea a pudrelor.
Ele pot încorpora substanţe hidrosolubile cu efect dezinfectant [rivanol (0,1%)], antipruriginos
[mentol sau camfor (1%), ihtiol (5–10%)] şi antiinflamator.
Mixturile sunt tolerate de pielea chiar infl amată prin acţiunea lor superfi cială, cu efect antiinfl
amator, sicativ, răcoritor şi calmant.
Se aplică în dermatozele generalizate, cele inflamatorii acute congestive, în eczemele zemuinde etc.
În cazul în care lichidele din compoziţie s-au evaporat şi mixtura a devenit o pastă, se adaugă apă
distilată până ce devine din nou lichidă.
Mixturile nu sunt recomandabile, în special, pe scalp şi alte teritorii cutanate păroase. Îndepărtarea
mixturilor de pe piele se face cu vată înmuiată în apă caldă, într-o soluţie de acid boric (3%) sau în
ulei.
Uleiurile şi suspensiile uleioase sunt amestecuri ale unui excipient gras lichid şi substanţe active, în
care pot fi încorporate şi pudre inerte. Se utilizează pentru a înmuia depozitele de scuame sau cruste,
în special pe scalp, unde pastele sau mixturile care conţin pudre nu se pot aplica, cât şi pentru a
înlătura pastele şi pomezile de pe piele. Uleiurile şi substanţele uleioase au o acţiune ceva mai
profundă decât pastele şi se întrebuinţează în dermatozele infl amatorii, dar fără zemuire.

Pastele conţin amestecuri de pudre şi grăsimi în părţi egale, în care se poate adauga orice substanţă
activă: acidul salicilic (3–10%), antibiotice (1%), reductoare (5–10%), săruri de mercur (2–5%).
Pastele prezintă avantajul unei duble acţiuni atât a pudrelor, cât şi a grăsimilor, la care se asociază şi
efectele substanţelor active asociate. Pastele sunt mai poroase şi mai aderente la piele decât
unguentul, dar din cauza pudrelor au o putere de pătrundere mai limitată decât acesta. Sunt mai bine
suportate ca unguentele. Au efect antiinfl amator, sicativ, calmant şi protector. Se recomandă în
tratamentul dermatozelor infl amatorii nezemuinde, subacute şi cronice (eczeme cronice, psoriazis,
neurodermită etc.). Nu se aplică pe zonele cu păr. Pastele acţionează mai profund ca mixturile, dar
mai superfi cial decât unguentele. Se îndepărtează de pe tegumente, cu un tampon de vată înmuiat
într-un ulei. Pastele sunt de două varietăţi: consistente şi moi.

Sprayurile conţin soluţii, emulsii sau soluţii peliculogene, introduse în recipiente speciale de unde
sunt împinse în afară printr-un dispozitiv special, cu ajutorul unei oluze şi al freonului, gaz cu acţiune
propulsatoare. Pentru o eficacitate şi toleranţă corespunzătoare, sprayurile asociază şi variate
substanţe active: antibiotice, corticosteroizi, antiseptice, antimicotice etc. Se recomandă
tratamentul dermatozelor inflamatorii acute, zemuinde, arsuri, piodermite etc. Exemple:
dexpanthenol, olasol, oxicort, şkin-cap etc.

1. Efectuarea si semnificatia examenului microscopic in scabie:

Diagnostic de laborator: examenul parazitologic (microscopia directă a materialului recoltat) pune în
evidenţă prezenţa paraziţilor, ouăle sau excrementele acestora şi confirmă diagnosticul scabiei; un
examen parazitologic negativ nu poate exclude diagnosticul.
În acest scop se recurge la metoda de decupare a leziunilor ce cuprinde următoarele etape: se
stabilesc zonele suspecte (leziunile papulo-veziculoase, şanţul acarian); apoi, cu ajutorul unui
scarificator sau a unei lame de bisturiu se taie tangenţial suprafaţa leziunii acariene, raclând straturile
de celule cornoase, fără a produce sângerare.
Produsul recoltat se aplică pe o lamă de sticlă cu adăugarea hidroxidului de potasiu (KOH) de 10–
20% şi se acoperă cu o lamelă.
Frotiul pregătit se lasă la temperatura camerei timp de 30 de minute sau, pentru o examinare mai
rapidă, se încălzeşte la fl acără timp de 20–30 de secunde şi se examinează la microscopul obişnuit.
Metoda evidenţiază paraziţi adulţi, larve, ouă, nimfe, schibalele acestora, aproximativ în 60% din
cazuri.
Corpul parazitului se vizualizează ca formă ovulară, cu patru perechi de picioare articulate.