Volum Abstracte INSMC PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/323286609
Aprecierea dezvoltării ﬁzice a copiilor și adolescenților din Republica Moldova

în raport cu starea lor nutrițională.
Conference Paper · November 2017
CITATIONS READS
0 447
3 authors:
Voloc Alexandru Ala David

State University of Medicine and Pharmaceutics „Nicolae Testemiţanu" State University of Medicine and Pharmaceutics „Nicolae Testemiţanu"
26 PUBLICATIONS 29 CITATIONS 68 PUBLICATIONS 0 CITATIONS
SEE PROFILE SEE PROFILE
Alla Volokha
Shupyk National Medical Academy Of Postgraduate Education
2 PUBLICATIONS 0 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
"Changes in clinical-physiological and genetic status of vitamin D deficiency during pre- and postnatal child period, ways of its impact correction " Thesis of Doctor of
Science in Medicine. Chisinau, 2016 View project
Clinical evolution of acute obstructive bronchitis in infants. View project
All content following this page was uploaded by Ala David on 21 February 2018.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Volum de rezumate București, 24-25 Noiembrie 2017
1
Zilele Anuale ale Institutului National pentru Sanatatea Mamei si Copilului “Alessandrescu-Rusescu“
CUPRINS
SECȚIUNE GINECOLOGIE-OBSTETRICĂ ............................................................ 6

Vineri, 24 noiembrie 2017 .................................................................................................................... 6
Beneficiile utilizarii solutiilor uleioase iodate in investigarea infertilitatii feminine de cauza
endometriozica ............................................................................................................................................ 6
Metilarea aberanta a AND-ului, rezistenta la progesteron. Infertilitatea din endometrioza. ...................... 6
Impactul durerii persistente asupra calității vieții la pacienta cu endometrioză ......................................... 7
Perspective in utilizarea markerilor inflamatori in screeningului nasterii premature- rezultate preliminare
.................................................................................................................................................................... 7
Aspecte procedurale ale managementului de caz al pacientei obstetricale cu dependenta de substante .... 8
Ecografia 3D - metodă de screening pentru anomalii congenitale mulleriene în perioada premenopauzală
.................................................................................................................................................................... 8
Chirurgia prolapsului genital 113 cazuri - fara recidiva, experienta celor 5 ani " PROCEDEU SABA
NAHEDD" .................................................................................................................................................. 9
Managementul leziunilor mamare infraclinice ........................................................................................... 9
Screening-ul cancerului de col uterin ....................................................................................................... 10
Screeningul cancerului mamar: prevenție și diagnostic precoce .............................................................. 10
Carcinomul lobular invaziv. Diagnostic histopatologic și imunohistochimic. ......................................... 10
Fezabilitatea și respectarea criteriilor de radicalitate oncologică în cazul histerectomiei radicale ........... 11
Importanța receptorilor hormonali ca factori de prognostic și factori de predicție în cancerul de sân ..... 12
Our experience: Detection of E6/E7-mRNA is better than DNA-HPV detection .................................... 13
Elemente de anestezie materno-fetala in terapiile in-utero ....................................................................... 16
Etiologia virala a avortului spontan .......................................................................................................... 16
Tumorile ovariene in sarcina .................................................................................................................... 17
Sarcina spontanǎ dupǎ trachelectomie radicalǎ – prezentare de caz ......................................................... 18
Rolul ecografiei axilare în stadializarea cancerului mamar ...................................................................... 18
Caz rar, de fibrom ovarian, in contradictie cu elementele diagnostice preoperatorii care sugerau
malignitate - prezentare de caz ................................................................................................................. 18
Evaluarea prognosticului pe termen scurt al fetilor proveniti din sarcini obtinute prin fertilizare in vitro -
studiu caz control ...................................................................................................................................... 19
Evaluation of the fetal weight for fetuses delivered from in vitro fertilisation pregnancies – case control
study.......................................................................................................................................................... 19
Colestaza în sarcină- importanța diagnosticului precoce și conduita activă ............................................. 20
Rolul cervixului în fertilitate : este timpul pentru o reevaluare ? ............................................................. 20
Abordari de actualitate in tratamentul infertilitatii asociate endometriozei .............................................. 21
Impactul stilului de viata asupra fertilitatii ............................................................................................... 21
SECȚIUNE PEDIATRIE - NEONATOLOGIE ........................................................ 22
Vineri, 24 noiembrie 2017 .................................................................................................................. 22
Sala A............................................................................................................................................................ 22
2
Impactul tehnologiilor NGS (Next Generation Sequencing) în diagnosticul bolilor rare ........................ 22
Utilitatea testărilor genomice la nou-născuţii şi copiii în stare critică ...................................................... 22
Mutaţiile conexinelor 26 si 30 la pacienţii cu surditate neurosenzorială non-sindromică ........................ 23
Actualități și perspective în dignosticul anomaliilor congenitale ............................................................. 23
Modificări ale erupţiei dentare la copiii cu boli genetice......................................................................... 24
Boala Castleman – ipoteză de diagnostic.................................................................................................. 24
Screening în hipotiroidie și fenilcetonurie 10 ani de experiență ............................................................... 25
Îmbunătățirea monitorizării screeningului neonatal în fenilcetonurie și hipotiroidie prin utilizarea datelor
MEDILOG ................................................................................................................................................ 26
Screeningul neonatal extins – oportunitati ............................................................................................... 26
Dozare fenilalanina in spot de sange versus dozare plasmatica, in monitorizarea copiilor cu
fenilcetonurie. Factori de influenta. .......................................................................................................... 27
Un model psihologic de evaluare a calităţii vieţii familiei cu copil cu fenilcetonurie .............................. 28
Conștientizarea părinților privind efectuarea screeningului neonatal în maternitate (rezultate Studiul
sănatății reproducerii 2016) ...................................................................................................................... 28
Aprecierea dezvoltării fizice a copiilor și adolescenților din Republica Moldova în raport cu starea lor
nutrițională ................................................................................................................................................ 29
Preventia alergiilor alimentare la copii ..................................................................................................... 30
Intoleranta la lactoza – date actuale .......................................................................................................... 32
Impactul terapiei nutriţionale la copilul cu alergii alimentare .................................................................. 33
Schimbări comportamentale în rândul populaţiei tinere din România. Studiu: „Cunoştinţe, atitudini şi
practice ale populaţiei generale cu privire la HIV/SIDA, hepatita B şi C”............................................... 33
Factorii de risc asociaţi transmiterii maternofetale a infecţiei HIV în România. Date din Registrul
Naţional al femeii gravide infectate HIV şi al nou născutului expus perinatal HIV 2013-2017 .............. 34
Particularități în abordarea infecției HIV la copil ..................................................................................... 34
Importanţa screening-ului HIV la femeia gravidă. Studiu de caz ............................................................. 35
Capcane de diagnostic in meningitele acute la copil (in legatura cu un caz clinic) .................................. 35
Managementul encefalitei herpetice la copil-caz clinic ............................................................................ 36
Rujeola la pacientii cu comorbiditati – aspecte clinice si complicatii ...................................................... 36
Managementul hepatitelor cronice virale C la copil ................................................................................. 37
Profilul clinico-evolutiv și epidemiologic actual al bolii diareice acute la copil ...................................... 37
Particularitati ale evolutiei si tratamentului unor forme severe de gastroenterite la sugar si copilul mic 38
SALA B ........................................................................................................................................................ 38
Un program - pilot de intervenție timpurie pentru copiii cu tulburări de sănătate mintală ....................... 38
O abordare terapeutică bazată pe DC: 0-3R, Clasificarea diagnostică a sănătații mintale și a tulburărilor
de dezvoltare ale copilăriei timpurii ......................................................................................................... 39
Modificari ale patternului alimentar. Influente ale dinamicii familiale. ................................................... 39
Prevenirea fenomenului burnout in familiile copiilor cu tulburari severe de sanatate mintala................. 40
Impactul stilului educațional parental asupra funcționalității copilului cu profil atipic de dezvoltare ..... 40
Factori psiho-sociali asociaţi cu dificultăţi de funcţionare şcolară ........................................................... 40
Programe parentale validate științific. Modele de bune practici ............................................................... 42
3
Problemele de comportament ale copilului și sănătatea mintală în primii ani de viață. Rolul practicilor de
parenting ale familiei. ............................................................................................................................... 42
Impactul tehnologiei moderne asupra dezvoltarii psihologice a copilului in primii ani de viata ............. 42
Prematuritatea în tulburările de neurodezvoltare.................................................................................... 43
Influența comportamentului matern asupra determinismului obezității la copil ..................................... 44
Prevenirea deformărilor craniului la nou-născut prin kinetoterapie ......................................................... 44
Medicină personalizată in astmul bronșic la copil .................................................................................... 45
Tusea Convulsivă la copilul mare ............................................................................................................. 45
PBB [Protracted Bacterial Bronchitis] – o noua entitate?......................................................................... 46
Realizarea calendarului national de vaccinare(cnv), conditie elementara pentru asigurarea sanatatii
publice....................................................................................................................................................... 47
Prevalenta alergiilor alimentare asociate la pacientii cu fibroza chistica ................................................. 48
Tusea cronică la copil - dificultăți de diagnostic ...................................................................................... 48
Manifestări clinice în corpul străin intrabronșic – prezentare de caz ....................................................... 49
Evaluarea unor factori medico-sociali la copiii cu rinită alergică în Republica Moldova ........................ 49
SALA C ........................................................................................................................................................ 50
Sepsisul neonatal....................................................................................................................................... 50
Managementul și prognosticul neonatal al malformațiilor renale diagnosticate în perioada perinatală ... 51
Morbiditatea prematurilor tarzii fiv proveniti din sarcina multipla .......................................................... 51
Hernia congenitală diafragmatică – prezentare de caz.............................................................................. 52
Complicații asociate nașterii la 36 și 37 de săptămâni.............................................................................. 52
Tranziţia la viaţa extrauterină a nou-născuţilor extraşi prin operaţie cezariană........................................ 53
Streptococ grup b – factor etiologic pentru infecţie perinatală ................................................................. 53
Stressul oxidativ la nou-născuţii prematuri............................................................................................... 54
Restrictia de crestere intrauterina si complicatiile neonatale .................................................................... 54
Dificultăţi în alăptarea prematurului târziu ............................................................................................... 55
Profilaxia rahitismului - de la protocol la realitate ................................................................................... 55
Consecinţe fetale şi neonatale într-un caz de preeclampsie maternă ........................................................ 56
Sâmbătă, 25 noiembrie 2017 .............................................................................................................. 56
SALA A ........................................................................................................................................................ 56
Rolul examinării ecografice în urgențele pediatrice ................................................................................. 56
Patologie renală prin prisma evaluării ultrasonografice ........................................................................... 57
Mase abdominale în patologia pediatrică – aspecte ecografice ................................................................ 57
Diagnosticul ecografic în pneumoniile şi pleureziile la copil ................................................................... 58
Etiologia vasculopatiei lenticulostriate ..................................................................................................... 58
150 de cazuri de cardiologie intervenţională pediatrică la Spitalul " Marie Curie" .................................. 59
Formă extremă de coarctaţie de aortă - importanţa imagisticii în luarea deciziei optime ........................ 60
Rolul imagisticii în cardiomiopatia hipertrofică obstructivă la copil........................................................ 60
Aspecte ecografice in evaluarea glandelor salivare .................................................................................. 61
Surprize imagistice in reumatologia pediatrica......................................................................................... 61
4
SESIUNEA DEDICATĂ ASISTENŢILOR MEDICALI ......................................... 62

Sâmbătă 25 noiembrie 2017 ............................................................................................................... 62
Ingrijiri acordate gravidei cu incontinenta cervico - istmica .................................................................... 62
Suferința fetala acută ................................................................................................................................ 62
Responsabilitatea delegată a asistentului medical în monitorizarea procesului transfuzional ........... 63
Ingrijirea pacientei cu avort spontan ......................................................................................................... 64
Fototerapia ................................................................................................................................................ 64
Flebita de cateter – complicația abordului venos periferic ....................................................................... 64
Rolul asistentei medicale in managementul pacientilor cu boli genetice ................................................. 65
Îngrijirea bontului ombilical în maternitate și la domiciliu ...................................................................... 66
Fisa de terapie intensiva – beneficii in ingrijirea postoperatorie .............................................................. 66
Vaccinarea nou născuților în maternitatea polizu ..................................................................................... 67
ABSTRACTE VARIA .................................................................................................. 68
Arcul aortic la dreapta diagnosticat antenatal: experienta unui centru tertiar ........................................... 68
Autopsia fetala. Un nou inceput pentru cuplu .......................................................................................... 68
Modalitaţi de finalizare a sarcinii la gravidele diabetice .......................................................................... 69
Nasterea prematura-o continua provocare ................................................................................................ 69
Controverse privind chirurgia intr-un singur act versus re-interventia chirurgicala in simptomatologia
asociata endometriozei .............................................................................................................................. 69
Sindromul encefalopatiei posterioare reversibile – experiența clinicii obstetrică ginecologie sibiu ........ 70
Rolul ecografiei în evaluarea unor boli genetice la copil.......................................................................... 70
Eficacitatea intervenţiilor psihologice la femeile şi bărbaţii infertili: o metaanaliză ................................ 71
Impactul depresiei postpartum asupra calităţii vieţii ................................................................................ 71
Relaţia dintre tulburările de alimentaţie şi depresie la femeile gravide .................................................... 72
Stresul psihosocial în timpul sarcinii ........................................................................................................ 72
Utilitatea tehnicii de secvenţiere Sanger pentru identificarea mutaţiilor genetice implicate în apariţia
fibrozei chistice ......................................................................................................................................... 73
Sindromul Edwards –case report ............................................................................................................. 73
Prognosticul sarcinii după diagnosticul prenatal al anomaliilor majore cardiace izolate ......................... 74
Importanța evaluării ecografice în infecțiile congenitale .......................................................................... 74
Diabetul gestațional - screening și diagnostic ........................................................................................... 75
Efectele protoxidului de azot asupra metabolismului cerebral fetal ......................................................... 75
Poster. Particularitățile asocierii infecției hpv – sarcină ........................................................................... 76
Evaluarea prognosticul pe termen scurt la nou nascutii de 37-38 saptamani gestationale – studiu caz
control ....................................................................................................................................................... 76
Rolul ecografiei in diagnosticul copilului cu limfadenopatie ................................................................... 77
Analgezia inhalatorie cu protoxid de azot in travaliu- Experienta maternitatii Polizu ............................. 77
Consultatia prenatala la gravida adolescenta ............................................................................................ 78
POSTERE ELECTRONICE ...................................................................................... 79
5
SECȚIUNE GINECOLOGIE-OBSTETRICĂ
Vineri, 24 noiembrie 2017
Beneficiile utilizarii solutiilor uleioase iodate in investigarea infertilitatii feminine de cauza

endometriozica
Andreea-Catalina Fetecau1, Adrian Costin1, Nicolae Suciu1,2
1. Institutul National pentru Sanatatea Mamei si a Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, Maternitatea
Polizu, Bucuresti
2. Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Departamentul de Obstetrica-Ginecologie,
Bucuresti
Introducere: Endometrioza este o afectiune inflamatorie ginecologica comuna si debilitanta
caracterizata de prezenta glandelor endometriale si a stromei in afara uterului si asociata cu durere
pelvina si infertilitate. Afecteaza aproximativ 176 milioane de femei aflate la varsta reproductiva din
intreaga lume. Endometrioza este o cauza frecventa de infertilitate, gradul severitatii bolii avand un
impact semnificativ asupra fertilitatii, aceasta datorandu-se afectarii functiei tubo-ovariene, prezentei
endometrioamelor ovariene, inflamatiei pelvine subclinice si reducerii calitatii ovocitelor precum si a
receptivitatii endometriale pentru implantare. Gold-standardul pentru testarea permeabilitatii tubare este
reprezentat de histerosalpingografie realizata prin injectarea unui mediu de contrast solubil pe baza de
apa. In ultimii ani insa, s-a demonstrat ca utilizarea unui mediu de contrast pe baza de ulei din seminte
de mac (Lipiodol) poate fi mult mai eficient, reducand semnificativ rata infertilitatii.
Materiale si metode: Am realizat un peer-review in urma studierii celor mai relevante articole publicate
in literatura de specialitate (PubMed, MEDLINE, Cochrane) care au evaluat efectul injectarii tubare a
substantei de contrast pe baza de apa sau ulei asupra fertilitatii induse de endometrioza.
Rezultate si discutii: Rezultatele arata ca injectarea tubara a Lipiodolului creste sansele de obtinere a
unei sarcini in primele 3 pana la 6 luni de la procedura cu pana la 40% comparativ cu utilizarea unei
substante de contast pe baza de apa. Lipiodolul are un efect imunobiologic, reducand inflamatia prin
inducerea unor modificari la nivelul celulelor dendritice uterine, crescand receptivitatea endometriala.
Astfel, utilizarea Lipiodului reprezinta o metoda minim invaziva, eficienta si ieftina de tratament al
infertilitatii ce poate fi introdusa in practica curenta.
Cuvinte cheie: endometrioza, infertilitate, lipiodol, inflamatie
Metilarea aberanta a AND-ului, rezistenta la progesteron. Infertilitatea din endometrioza.

Manuela Russu, Serban Nastasia, Alina Ursuleanu
UMF Carol Davila” Bucureşti
Clinica de Obstetrică- Ginecologie “Dr I Cantacuzino”
Strada I Movilă 5-7, sector 2, Bucureşti
Corespondenta Profesor Dr Manuela Russu; e-mail: manuela_russu@yahoo.com
Referat general. Insulele ectopice endometriale au la origine celule stem endometriale(CES),
embrionare sau de la nivelul măduvei osoase din viaţa intrauterină, de la momentul diferenţierii
mezodermului din ductele Mulleriene, iar după menarhă celulele stem/progenitoare/regenerative
endometriale izolabile din sîngele menstrual(MenSCs), complet deosebite de alte celule stem adulte, cu
plasticitate deosebită, cu receptori nucleari şi non-nucleari pentru steroizii sexuali. Progesteronul
stimulează comportamentul migrator al CES la femei cu endometrioză, 17beta-estradiolul stimulează
motilitatea CES la femei sănătoase şi la femei cu endometrioză, în mod special la cele cu endometrioză.
6
Calităţile deosebite ale celulelor stem/progenitoare endometriale permite ataşarea lor la peritoneu,
invazia în mezoteliu, supravieţuirea şi proliferarea în insulele endometriale ectopice, care se menţin şi
după unele terapii medicamentoase, explică în mare măsură rezistenţa la progesteron a endometrului
eutopic al femeilor infertile cu endometrioză tratate chirurgical, comparativ cu femei fără endometrioză.
Variaţiile epigenetice/genetice şi modificările post-translaţionale ale receptorilor nucleari de
progesteron (RP) şi a coreglatorilor lor din endometrul eutopic şi ectopic alterează funcţia lor originală,
astfel RP devin “drivers” potenţi ai progresiei endometriozei. Susceptibilitatea femeilor pentru
endometrioză diferă în raport cu genetica şi epigenetica celulelor endometrului eutopic şi ectopic, prin
hipermetilarea ADN din RE-β şi RP-B, factori extrinseci contribuind subsidiar la dezvoltarea sau nu a
endometriozei.
Impactul durerii persistente asupra calității vieții la pacienta cu endometrioză

Cîrstoiu Monica1,2, Arsene Luciana2 Voicu, Diana2, Bodean Oana2, Munteanu Octavian2,3
1. Disciplina Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”,
București
2. Secția de Obstetrică-Ginecologie III, Spitalul Universitar de Urgență București
3. Disciplina Anatomie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București
Endometrioza, afecțiune inflamatorie complexă, estrogen-dependentă a femeilor în perioada de
premenopauza, reprezintă un important factor cauzal atât al durerii pelvine cronice cât și al infertilității,
cu un puternic impact negativ asupra calității vieții.
Durerea în această afecțiune poate apărea sub multiple forme, având un caracter continuu sau ciclic,
asociat perioadelor menstruale si reprezinta principalul simptom in grupul pacientelor cu endometrioză.
Pe lângă simptomatologia dureroasă, infertilitatea amprentează major calitatea vieții, cu răsunet atât pe
plan psihologic, personal, cât și social, și prin urmare cu un important impact la nivel economic, prin
costurile crescute asociate atât tratamentului cât și necesității recurgerii la tehnici de reproducere asitată.
Va fi afectată activitatea zilnică, viața socială, cu implicații asupra vieții profesionale,vieții sexuale și a
fertilității.
30% dintre paciente prezintă grade variate de anxietate. Prin urmare, senzatia de durere poate fi
amplificată și de disconfortul permanent sau epuizarea psihologică și implicit asocierea cu scăderea
calității vieții.
Etiologia acestei afecțiuni nu este pe deplin cunoscută, prin urmare tratamentul se va adresa ameliorării
simptomatologiei, durerea fiind cel mai frecvent simptom la pacientele diagnosticate cu endometrioză,
astfel, una din țintele terapeutice în această afecțiune este ameliorarea acesteia atât prin metode
chirurgicale, medicamentoase și nu în ultimul rând prin consiliere psihologică, având ca și scop final
creșterea calității vieții pacientelor.
Cuvinte cheie: durere pelvină, endometrioză, calitatea vieții
Perspective in utilizarea markerilor inflamatori in screeningului nasterii premature- rezultate

preliminare
Navolan D, Craina M
Introducere: In sarcina se observa o crestere a nivelului markerilor imunologici (inflamatori) pe
parcursul sarcinii. Aceasta activare este mai intensa la gravidele cu unele tipuri de avortul spontan,
nastere prematura si preeclampsie. Obiectivul studiului: Evaluarea markerilor inflamatori in sarcina
normal si patologica. Material si metode: Au fost recoltate seriat pe parcursul sarcinii seruri la gravide
cu sarcina normala si patologica. Au fost determinati urmatorii markeri inflamatori: proteina C reactiva,
neopterina, chitotriosidaza.
Rezultate: Studiul nostru confirma cresterea concnetratiei markerilor inflamatori realizeaza o pe
parcursul sarcinii. Activarea acestora este mai intensa in cazul sarcinilor cu nastere prematura, avort
sponta si preeclampsie. Dintre makerii evaluati valoarea neopterinei reflecta cel mai bine fenomenele
7
inflamatorii asociate sarcinii normale si patologice (avort spontan, nastere prematura, preeclampsie).
Concluzii: Evalalurea markerilor imunologici in sarcina permite prezicea unor complicatii ale sarcinii.
Aspecte procedurale ale managementului de caz al pacientei obstetricale cu dependenta de

substante
Dr. Daniel Petrescu
Agentia Nationala Antidrog, UMF Carol Davila, Bucuresti
Odata cu redobandirea libertatii de circulatie cetatenii au imprumutat din regiunile tranzitate si obiceiul
nociv al consumului substantelor de abuz.
In tara noastra Agentia Nationala Antidrog este institutia care coordoneaza implementarea politicilor
menite sa limiteze fenomenul nociv al abuzului de substante. In acest sens ANA colaboreaza cu alte
institutii guvernamentale, cu institutii ale autoritatilor administrative locale si cu organizatii
neguvernamentale. Pentru ca masurile adresate grupurilor vulnerabile sa aiba efect la nivelul cat mai
multor persoane interesate Agentia realizeaza protocoale de colaborare si proceduri de lucru aplicabile
in cazurile determinate.
Pacientele obstetricale reprezinta unul dintre grupurile vulnerabile identificate de ANA. Pentru ca
ingrijirile acordate la nastere sa aiba efectele dorite pe termen lung este necesara oferirea de asistenta
specifica in cursul internarii.
Lucrarea prezinta la inceput date recente despre consumul de substante in tara noastra in actualul context
international. In continuare este descrisa modalitatea prin care pacientele obstetricale care se declara
consumatoare de substante opiacee si care sunt semnalate ca atare pot beneficia de continuarea/initierea
tratamentului substitutiv - singura modalitate cu eficienta medicala demonstrata in privinta tratarii
dependentei de opiacee. Tratamentul aduce beneficii certe asupra sanatatii lehuzei si a nou-nascutului
si creeaza premisele unei evolutii favorabile a vietii de familie.
Ecografia 3D - metodă de screening pentru anomalii congenitale mulleriene în perioada

premenopauzală
Ștefania Tudorache1,2, Maria Florea1, Ciprian Laurențiu Pătru1,2, Dominic Gabriel Iliescu1,2,
Nicolae Cernea1,2
1 Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova, România
2 Spitalul clinic Județean de Urgență Craiova, România
Cuvinte cheie: anomalie congenitală mulleriană, screening, ecografie 3D.
Introducere: Obiectivul studiului a fost acela de a stabili fezabilitatea ecografiei volumetrice 3D (E3D)
ca metodă de screening pentru anomaliile congenitale mulleriene (ACM), într-o populație neselectată
de paciente aflate în perioada premenopauzală. Un obiectiv secundar a fost stabilirea incidenței ACM
în această populație, și cuantumul de informație adițională obținută cu ajutorul E3D.
Material și metodă: E3D a fost folosită după obținerea datelor 2D, ca metodă de screening, prospectiv.
Doi observatori cu experiență în manipularea volumelor au interpretat forma corpului uterin în cursul
examinării, și au clasificat cazurile folosind sistemul ASRM (American Society for Reproductive
Medicine). Ulterior cazurile au fost reîmpărțite în două subclase: anomalii majore și minore.
Rezultate și concluzii: Au fost incluse 3155 de volume, din care 3004 (95.21%) au fost declarate
„interpretabile” de ambii operatori. Incidența anomaliilor majore a fost de 2.25%, iar a celor minore –
6.75%. Vârsta medie a pacientelor înrolate a fost 31,4 ani (de la 16 la 53). 2902 paciente (91.9%) au
aparținut rasei caucaziene. Vasta majoritate a cazurilor au avut ca indicație pentru examinarea ecografică
controlul de rutină. Volumele dificil de interpretat au fost obținute mai ales în perioada postmenstruală,
când grosimea și vizibilitatea stratului endometrial sunt scăzute. Patologia ginecologică asociată
(fibromioame, adenomioză, endometrioză, polipi) au influențat negativ interpretarea conturului intern
al uterului într-un număr redus de cazuri. În 145 de cazuri s-a practicat și rezonanța magnetică nucleară,
care nu a augmentat informația obținută cu ajutorul E3D. E3D a modificat clasificarea 2D în 21 de
cazuri (29.5%) de ACM majore, și a exclus 54 de anomalii minore.
8
Explorarea în plan coronal cu ajutorul E3D a fost posibilă în 95.21% din cazuri. Încorporarea acesteia
în evaluarea ginecologică de rutină este fezabilă. Metoda este simplă, rapidă, ieftină, nedureroasă,
neiradiantă, și oferă informații importante, în special în cazurile în care se impun manevre endouterine
sau când pacienta își dorește o sarcină.
Chirurgia prolapsului genital 113 cazuri - fara recidiva, experienta celor 5 ani " PROCEDEU
SABA NAHEDD"
Medic Primar Nahedd Saba, Ionascu B., Turcanu Maria, Nica A.
INSMC " Alessandrescu - Rusescu"
Introducere. Noul procedeu trateaza prolapsul uterin gr.II,III, cistocelul voluminos, rectocelul si IUE
printr-o singura sedinta operatorie si fara efectuarea histerectomiei.
Material si Metoda
Aceasta lucrare isi propune evaluarea etapei cuprinsa pe o perioada de 5 ani, a celor 113 de cazuri
operate de prolaps uterin, accidentele si incidentele imediate si tardive.In perioada 25.10.2012 -
15.10.2017 au fost internate cu diagnosticul de prolaps uterin gr.II III, cistocel per – magna fiind operate
in Spitalul Clinic Polizu cu ajutorul noului procedeu chirurgical de "Ancorare a istmului uterin cu
bandeleta la teaca muschilor drepti abdominali - procedeu Saba Nahedd" un numar de 113 cazuri. Pentru
acest procedeu am inventat un kit Bandelete SABA care contine: O bandeleta istmica speciala, bandeleta
suburetrala, pensa S&N pentru ancorarea istmului.
Tehnica consta in: ancorarea bandeletei istmice pe fata posterioara a istmului uterin , partea libera a
bandeletei se fixeaza pe fata anterioara a istmului pentru a impiedica alunecarea lui, cea de a doua
bandeleta suburetrala se fixeaza la nivelul jonctiunii uretrale si apoi se ancoreaza la teaca muschilor
drepti abdominali prin contra incizie suprapubiana.
Concluzii:
Tehnica prezinta avantajul intrucat:
Rezolva prolapsul uterin si cistocelul per magna si il aduce in pozitia sa anatomica.Punerea uterului in
pozitie intermediana,normala evita marirea spatiului rectovaginal impiedicand aparitia rectocelului si
elitrorectocelului.
Rezolva IUE prin folosirea bandeletei suburetrale.
Folosirea materialului de polipropilena si fire nerezorbabile care se fixeaza la teaca dreptilor abdominali,
face ca sansele de recidiva sa devina inexistente unde in cele 113 cazuri recidiva in acest compartiment
a fost 0.
Managementul leziunilor mamare infraclinice

C. G. Herghelegiu, L. Ciutacu, I. Caragea, B. Ionascu, D. N. Oprescu
Leziunile mamare infraclinice detectate imagistic reprezinta o provocare atat din punct de vedere
diagnostic cat si terapeutic. Pe masura ce programele de screening au devenit tot mai performante si
cuprinzand un numar tot mai mare de pacienti, a crescut si rata de detectie a unor leziuni mamare
nedecelabile clinic care pe baza aspectelor imagistice sunt considerate „suspecte”. In prezent intre 30%
si 50% dintre tumorile mamare detectate in tarile cu programe de screening sunt infraclinice. Astfel
aceste leziuni trebuie investigate pentru a stabili originea lor benigna sau maligna.
Desi exista o multitudine de optiuni pentru managementul acestor leziuni, este greu de hotarat care este
calea optima de urmat. Printre variantele disponibile se numara: reevaluarea imagistica peste 3-6 luni
pentru a verifica evolutia leziunii, punctia biopsie sau tumorectomie cu examen extemporaneu. Toate
aceste metode prezinta avantaje dar si dezavantaje majore cand vine vorba de tumori de mici dimensiuni
cum sunt cele infraclinice. Cel mai adesea diagnosticul cert este disponibil doar dupa o perioada de timp
in care leziunile evolueaza si capata si expresie clinica.
Cel mai important factor de prognostic pentru cancerul de san ramane stadiul bolii, astfel prin amanarea
diagnosticarii certe a leziunilor infraclince se pierde timp pretios pentru pacienta, scazand eficienta
9
mijloacelor terapeutice, fapt ce implicit limiteaza si impactul pe care il au programele de screening in

scaderea mortalitatii si morbiditatii cancerului mamar.
Screening-ul cancerului de col uterin

Dr. Ana-Maria Mihai1, Dr. Cătălina Mărgineanu1, Dr. B. Ancăr1,2
1 Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și a Copilului- Maternitatea Polizu
2 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București
Cancerul de col uterin este cel mai frecvent cancer ginecologic la femei. Majoritatea cazurilor apar
consecutiv infecției cu virusul papiloma uman (Human Papilloma Virus- HPV). Cu toate acestea, în
cadrul evoluției de la infecție la apariția neoplaziei sunt implicați și factori care țin de gazdă. Prevenția
constă în identificarea și tratarea femeilor cu displazie de grad înalt. Colegiul American al Ginecologilor
si Obstetricienilor (2009) recomanda screening-ul periodic prin testul Papanicolau. Comparativ cu alte
cancere ginecologice, cancerul de col uterin este mai frecvent la o vârstă mai tânără, motiv pentru care
screening-ul prin testul Papanicolau se inițiază de obicei devreme. Specificitatea testului Papanicolau
este înaltă, aproximativ 98%, sensibilitatea în schimb este mai joasă și mult mai variabilă, în special
pentru adenocarcinom, fapt ce susține combinarea citologiei cu testarea pentru HPV, conducând la o
creștere a sensibilității testului Papanicolau de la 50-85% până la 100% (Colegiul American al
Ginecologilor și Obtetricienilor, 2005).
În viitor se preconizează o scădere a incidenței cancerului de col uterin consecutiv apariției vaccinului
anti-papilomavirus, totuși vaccinul nu protejează impotriva tuturor tulpinilor HPV. Este important ca
femeile vaccinate să continue screening-ul de rutină.
Odată cu evoluția tehnologiei de screening, este important ca clinicienii să evalueze complexitatea și
costurile implicate în aceste opțiuni comparativ cu numărul de vieți salvate.
Cuvinte cheie: cancerul de col uterin, HPV, test Papanicolau.
Screeningul cancerului mamar: prevenție și diagnostic precoce

Dr. Cătălina Mărgineanu1; Dr. Karina Corocea1; SL Dr. Benedict Ancăr1,2
1. Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului ̎Alessandrescu Rusescu̎, București
2. Universitatea de Medicină și Farmacie ̎Carol Davila̎, București
La nivel mondial, cancerul mamar este cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor.
Diagnosticarea precoce a cancerului de sân permite vindecarea printr-o strategie terapeutică corectă.
Educarea populației cu privire la semnele precoce ale bolii poate îmbunătăți semnificativ rata
diagnosticului în stadii incipiente și, implicit, speranța de viață a pacientelor diagnosticate cu acest tip
de neoplazie.
Testele de screening folosite frecvent în cancerul mamar sunt: autoexaminarea sânilor, examinarea
clinică a sânilor, ecografia, mamografia și examenul RMN. Alte examene paraclinice utilizate sunt:
determinarea mutațiilor genelor BRCA1 și BRCA2, galactografia, termografia, examenul citologic al
secreției mamelonare.
Prezența mutațiilor genelor BRCA1 și BRCA2 identifică populația la risc și poate influența semnificativ
conduita terapeutică.
În România majoritatea cazurilor de neoplasm mamar sunt diagnosticate în stadii avansate, aceasta fiind
o consecință directă a educației sanitare precare a populației generale și a lipsei adresabilității pentru
screening.
Cuvinte cheie: screening cancer mamar, BRCA, educația populației, vindecare.
Carcinomul lobular invaziv. Diagnostic histopatologic și imunohistochimic.

Dr. Mioara Ionescu, Medic Primar AP, Dr. Raluca Chirculescu, Medic Specialist AP
Laborator Antomie Patologică, INSMC – Clinica de Obstetrică Ginecologie Polizu, București
10
Carcinomul lobular invaziv (CLI) reprezintă 5-8% din tumorile glandei mamare. Caracteristicile
macroscopice particulare sunt: multifocalitate (14-18%), multicentricitate (5-8%) și bilateralitate,
simultană sau succesivă (4-18%). Aspectele histopatologice sunt reprezentate de: CLI formă clasică (cu
variantele ”target-like” și tubulo-lobular), CLI formă alveolară, CLI formă solidă, CLI pleomorf și CLI
”cu inel în pecete”. Status-ul ganglionilor limfatici axilari din CLI nu este sensibil diferit față de cel din
carcinomul invaziv ductal. Se utilizează panelul clasic de imunohistochimie: IHC4 (ER, PGR, HER2 și
Ki67), la care se adaugă E-caderina ca marker de diferențiere față de carcinomul invaziv ductal.
Prognosticul este influențat de: stadiu, gradul histopatologic de diferențiere și status-ul ganglionilor
axilari. Situs-urile metastazante sunt reprezentate de: ovar, uter, leptomeninge, peritoneu, apendice,
intestin și, mai puțin frecvent, plămîn și pleură.
Fezabilitatea și respectarea criteriilor de radicalitate oncologică în cazul histerectomiei radicale

M. E. Căpîlna, S. C. Rusu, M. Gheorghe, S. Kiss
Clinica de Obstetrică-Ginecologie I, UMF Târgu Mureș, România
Cuvinte cheie: histerectomie totală radicală, laparoscopie, cancer de col uterin
ABSTRACT. Introducere. Nu există nici un dubiu legat de fezabilitatea histerectomiei totale radicale
laparoscopice cu limfadenectomie pelvină, iar avantajele pentru pacientă sunt semnificative. Material și
metodă. Au fost analizate 9 paciente cu cancere de col uterin (una în stadiul IA2 și 8 în IB1) la care s-a
efectuat o astfel de intervenție. Rezultate. Durata intervenției laparoscopice a fost cuprinsă între 220 și
320 de minute. Cantitatea de sânge pierdut a fost cuprinsă între 100 și 300 ml. Nu am înregistrat de
complicații intra- sau postoperatorii. Examenul histopatologic al piesei operatorii a demonstrat margini
libere de rezecție la toate pacientele. Numărul de limfonoduli pelvini extirpați a fost cuprins între 31 și
62. Concluzii. Histerectomia totală radicală laparoscopică cu limfadenectomie pelvină poate reprezenta
o opțiune terapeutică pentru cancerele de col uterin în stadiile IA2 și IB1 mai mici de 2 cm ("small
IB1").
ABSTRACT. Introduction. Actually, there are no doubts about the feasibility of laparoscopic total
radical hysterectomy plus pelvic lymphadenectomy. Material and methods. Nine cervical cancer
patients submitted to this procedure were studied (one staged IA2 and 8 in IB1). Results. The procedures
lasted from 220 to 320 minutes. Estimated blood loss ranged from 100 to 300 ml. There were no intra-
or postoperative complications. The final specimen histology demonstrated free margins in all cases.
The removed lymph nodes count ranged between 31 and 62 and were negative in all patients.
Conclusion. Laparoscopic total radical hysterectomy plus pelvic lymphadenectomy could be a surgical
option for IA2 and small IB1 (less than 2 cm) cervical cancer patients.
INTRODUCERE
Experiența legată de histerectomia totală radicală laparoscopică cu limfadenectomie pelvină datează de
peste 10 ani. În prezent, nu există nici un dubiu legat de fezabilitatea sa, iar avantajele pentru pacientă
sunt semnificative. Până la ora actuală, nu există date statistice care să demonstreze un prognostic
oncologic mai slab la pacientele cu cancere invazive de col uterin operate laparoscopic, comparativ cu
cele operate prin laparotomie.
Indicațiile histerectomiei radicale laparoscopice cu limfadenectomie pelvină pentru cancerul de col
uterin sunt identice cu cele prin intervenție deschisă - stadiile IA2 și IB. Indicațiile "de graniță" sunt
stadiile IB2-IIA, având în vedere obligativitatea extragerii pe cale vaginală a uterului ce a fost complet
rezecat laparoscopic. Contraindicațiile sunt reprezentate mai ales de piesele operatorii voluminoase sau
de stenozele vaginale, având mai ales în vedere obligativitatea extragerii transvaginale a acestora.
MATERIAL ȘI METODĂ
Au fost analizate 9 paciente cu cancere invazive de col uterin la care s-a efectuat o histerectomia totală
radicală laparoscopică cu limfadenectomie pelvină, în perioade noiembrie 2014- iunie 2017, în Clinica
de Obstetrică-Ginecologie I Târgu Mureș. Vârsta pacientelor a fost cuprinsă între 32 și 55 de ani (în
medie 42.1 ani). O pacientă a fost în încadrată stadiul IA2 în urma unei conizații, iar celelalte 8 în stadiul
IB1, una dintre ele suferind deasemenea o conizație recentă.
REZULTATE
11
La 2 paciente de 32, respectiv 36 de ani, s-au conservat ovarele; la cele peste 50 de ani s-a practicat și
ovarectomie bilaterală. Durata intervenției laparoscopice a fost cuprinsă între 220 și 320 de minute (în
medie 245 minute). Cantitatea de sânge pierdut a fost cuprinsă între 100 și 300 ml. Nu am înregistrat
nici un fel de complicații intraoperatorii. Deasemenea, evoluția postoperatorie a fost în general
favorabilă la toate pacientele, cu suprimarea sondei vezicale în ziua a 4-a și a drenajului abdominal în
ziua 5-6 postoperator. Trei paciente au necesitat repunerea sondei vezicale pentru încă 48 de ore, datorită
unui glob vezical. Toate pacientele au fost externate în ziua a 7-a postoperator.
Examenul histopatologic al piesei operatorii a demonstrat margini libere de rezecție la toate pacientele.
Numărul de limfonoduli pelvini extirpați a fost cuprins între 31 și 62 (în medie 46.5), toți negativi la
toate pacientele. Într-un caz a fost recomandată radioterapie adjuvantă postoperator, datorită unei invazii
tumorale în profuzime situată până la 1 mm de suprafața colului uterin.
Toate pacientele sunt în viață și fără recidive, dar perioada de urmărire este extrem de scurtă.
DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Intervențiile laparoscopice în patologia oncologică ginecologică sunt proceduri dificile din punct de
vedere tehnic, cu o curbă de învățare lungă. Complicațiile intraoperatorii ce pot surveni sunt multiple:
cele hemoragice (deși în mod normal pierderea de sânge este mai redusă comparativ cu chirurgia
deschisă); leziuni intestinale, ureterale sau ale vezicii urinare (mai ales leziuni termice cauzate prin
electrocoagulare); sau leziuni nervoase, mai ales ale filetelor senzitive, cu hipoestezie secundară, și mai
rar cu consecințe motorii - leziuni ale nervului obturator. Nu în ultimul rând, având în vedere durata
lungă a intervenției, pot apărea complicații legate de poziționarea bolnavei pe masa de operație, cum ar
fi sindroamele de compartiment la nivelul memebrelor inferioare.
Complicațiile postoperatorii sunt similare cu cele apărute după intervențiile deschise, în primul rând
cele legate de golirea vezicii urinare sau rectului, sau edemele limfatice sau tromboflebita. Mai frecvent
comparativ cu intervențiile deschise apar dehiscențe ale bontului vaginal.
Punctul nevralgic al histerectomiei totale radicale laparoscopice este legat de rezecția mai puțin largă
comparativ cu chirurgia deschisă a parametrelor și a vaginului. Însă manipulatoarele uterine dezvoltate
în ultimii ani, prevăzute cu cupe vaginale de diferite dimensiuni, permit o calibrare mai corectă a
lungimii porțiunii de vagin rezecate. Iar din punct de vedere al rezecției parametrale, magnificarea
conferită de sistemul optic și utilizarea dispozitivelor gen "vessel sealing" permite extirparea și a 1/2
laterale a parametrului, la nivelul peretelui excavației pelvine, similar cu tehnica deschisă.
Însă nu tot ce este fezabil a fi realizat pe cale laparoscopică este și rezonabil. Durata intervenției trebuie
totuși menținută în limite rezonabile. Cu cât volumul tumorii cervicale este mai mare, cu atât punctele
slabe ale chirurgiei laparoscopice devin mai evidente: imposibilitatea compresiei țesuturilor, necesitatea
de a suprima cele mai mici hemoragii, un unghi fix al viziunii, imposibilitatea utilizării palpării digitale,
o tehnică operatorie "pur vizuală".
În concluzie, datele din literatură au dovedit fezabilitatea histerectomiei totale radicale laparoscopice cu
limfadenectomie pelvină pentru cancerele invazive de col uterin în stadiile IA2 și IB1 mai mici de 2 cm
("small IB1"), unde și o histerectomia totală radicală prin abord deschis tip B Querleu-Morrow sau
Piver-Rutledge 2 este suficientă din punct de vedere oncologic. Pentru tumori mai voluminoase, sunt
necesare date suplimentare asupra siguranței oncologice.
Importanța receptorilor hormonali ca factori de prognostic și factori de predicție în cancerul de

sân
Alexandra Vintea1,2, Andrei Voichițoiu1,2, Oana Toader1,2
1Institutul pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu- Rusescu”, București
2Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București
Cancerul de sân este cea mai frecventă neoplazie din lume diagnosticată la femei, precum și principala
cauză de deces prin cancer. Atunci când diagnosticul este stabilit, este importantă începerea
tratamentului corect, responsabil de supraviețuirea și calitatea vieții pacientelor.
Receptorii de estrogen și progesteron precum și receptorii HER2 au fost intens studiați și implicarea lor
în patogeneza cancerului de sân a fost bine stabilită. În ultimii ani s-a pus din ce în ce mai mult accent
12
pe studierea genelor implicate în creșterea, diferențierea si progresia cancerului mamar având ca scop
identificarea unui model capabil să poată prezice riscul de recurență sau răspunsul tumorii la tratamentul
adjuvant. Pornind de la prezența genelor responsabile de existența acestor receptori la nivel tumoral, au
fost propuse 4 clase moleculare: luminal A, luminal B, supraexpresia HER2 și triplu negativă, fiecare
clasă având indicații terapeutice diferite și prognostic diferit.
De asemenea, receptorii hormonali și receptorii HER2 sunt cei mai studiați din punct de vedere al
predicției răspunsului la tratamentul adjuvant, prezența sau absența acestora putând orienta medicul în
indicarea sau nu a terapiei complementare.
Our experience: Detection of E6/E7-mRNA is better than DNA-HPV detection

Izabella Diana Erdelean Dorin Grigoraş, Dragos Erdelean, Prof.Univ.Dr. Grigoras Dorin,
Asist.Univ. Dr. Erdelean Dragos
County Emergency Hospital Timisoara, Obstetrics and Gynecology Department - University of
Medicine and Pharmacy Victor Babes Timişoara Obstetrics and Gynecology Discipline III, University
of Medicine and Pharmacy Victor Babes Timişoara
KEYWORDS: HPV, E6/E7 mRNA, oncoproteins, cervical lesion, APTIMA® HPV
Problem statement. E6 and E7 proteins produced by high-risk HPV have an essential role in
carcinogenesis. Detection of mRNA for these proteins shows direct viral activity and corresponds to
initiation and maintaining of pre-cancerous activity. Studies have suggested that detection of high-risk
E6/E7 mRNA may be a better indicator of disease progression than DNA detection. Carcinogenic HPV
E6/E7 mRNA may achieve similar clinical sensitivity and Negative Predictive Value (NPV) as
carcinogenic HPV DNA, while possibly achieving better clinical specificity and Positive Predictive
Value (PPV).
Method. We present our one-year experience using APTIMA® HPV Assay, a method approved by the
FDA in 2011. The method used is nucleic acid sequence based amplification (NASBA), which identifies
the E6/E7 proteins and not HPV virions like the DNA detection.
Results. We achieved better clinical staging of the dysplasia and reduced the number of cases that were
previously referred to colposcopy.
INTRODUCTION
Human papillomavirus (HPV) is necessary for the development of cervical carcinoma, and incorporation
of molecular testing for HPV in screening and patient management has been proposed (1,3,7). Sufficient
scientific evidence exists to recommend HPV DNA testing in the triage of women with equivocal
cytology and in follow-up after the treatment of precursor lesions.
E6 and E7 are the main genes responsible for cell transformation mediated by HR-HPV, and they
modulate the activities of cellular proteins that regulate the cell cycle. Thus, the presence of E6/E7 can
be a specific marker for diagnosing precancerous lesions by HPV.
For this reason, the search for transcripts of E6/E7 could increase the specificity and sensitivity of the
tests in screening for cervical lesions that have a greater chance of progressing, compared with a simple
detection of HPV-DNA.
The main techniques used to detect mRNA for E6/E7 oncogenes are two commercial assays: PreTect®
Proofer and APTIMA® HPV Assay. The chemistry is based on transcription-mediated amplification of
full-length E6/E7 transcripts preempted by target capture.
The Pretect® HPV-Proofer assay (NorChip AS, Klokkarstua, Norway) detects E6/E7 mRNA from five
HR-HPV (-16, -18, -31-33, and -45).
Clinical studies have shown high sensitivity. This assay is based on Real-Time multiplex PCR and is
more specific than HPV-PCR for the detection of underlying HSIL (high-grade squamous intraepithelial
lesions).
The APTIMA® HPV assay (Gen-Probe, San Diego, CA, USA) detects HPV E6/E7 mRNA of the 14
HR (-16, -18, -31, -33, -35, -39, -45, -51, -52, -56, -58, -59, -66, and -68), which provides better
sensitivity than the Proofer test, which detects only 5 HR-HPV.
13
This assay has several advantages over the other HPV tests, including: (i) detects HPV E6/E7 mRNA,
which may be a better marker of advanced disease than hc2; (ii) the limit of detection is lower than the
limits reported for other tests; (iii) it does not cross-react with LR-HPV types tested in the current study;
and (iv) it is compatible with a fully automated processing system.
In addition, the oncoprotein E6 activates telomerase reverse transcriptase (TERT) expression and causes
cellular immortalization. Telomerase consists of several subunits, including a structural RNA
component (hTR) that serves as a model during telomere elongation, and a catalytic subunit (hTERT)
that has reverse transcriptase activity. High levels of telomerase in tumor cells invariably result from
deregulated hTERT expression, and can be detected by quantitative Real-Time PCR. Also, studies have
indicated that elevated hTERT expression is a frequent event during cervical carcinogenesis, and may
be a valuable marker for progressive cervical lesions.
However, due to a low clinical specificity and positive predictive value, HPV DNA testing has so far
not been recommended as primary screening in Europe (2,7,8).
In general, diagnostic HPV tests have to demonstrate accuracy, reproducibility and clinical utility before
they can be used in patient management and implemented in cervical cancer screening programmes (5).
HPV E6/E7 mRNA testing for high-risk types seems to correlate better with the severity of the lesion
compared with HPV DNA testing, and is a potential marker for the identification of women at risk of
developing cervical carcinoma (8).
E6 and E7 proteins produced by high-risk HPV have an essential role in carcinogenesis. Detection of
mRNA for these proteins shows direct viral activity and corresponds to initiation and maintaining of
pre-cancerous activity (4,9,10).
We present our one-year experience using APTIMA® HPV Assay, a method approved by the FDA in
2011. The method used is nucleic acid sequence based amplification (NASBA), which identifies the
E6/E7 proteins and not HPV virions like the DNA detection (12,13).
The APTIMA® HPV assay:
● utilizes proven second generation nucleic acid target amplification technology
●has instrumentation and workflow advantages that makes the assay highly automated and easy to run
●detects HPV E6/E7 mRNA with equivalent clinical sensitivity and higher specificity than current HPV
DNA tests
Material presentation
We studied 178 cases of HPV E6/E7 mRNA testing. 130 of these patients had a Pap test with the
following cytological proportions (fig 1.).
In the CII/CIII category 15 cases were diagnosed with L-SIL and 6 cases with NILM.
In the CIII group 30 patients had L-SIL and 6 patients had H-SIL.
118 patients who were tested for HPV E6/E7 had a negative result, 49 had a positive result and 11
women had an inconclusive test.
European and American studies showed better specificity of the HPV mRNA detection compared with
HPV-DNA, a contrary result was the sensitivity, in favor for HPV-DNA.
Benevolo et.al. showed HPV-DNA sensitivity of 99%,91% and 96% for ASC-US, L-SIL and H-SIL
respectively and a specificity of 29%, 13% and 4%. The sensitivity for HPV mRNA was 83%, 62% and
67% for the 3 categories and the specificity was 82%, 76% and 45%.
We compared our results to an Italian study (Broccolo et.al., University of Milano) who also analized
the Aptima HPV performance.
The specificity in our study (91%) was higher than the sensitivity (81%). All the patients with positive
results were referred to colposcopy and the subsequent management was cervical cone
biopsy/cauterization for most of the CIII lesions, treatment with Aldara (immunomodulator) and
hysterectomy (CIV) (fig 2,3).
CONCLUSIONS
From 178 patients, 66.2% tested negative for HPV E6/E7 proteins. The colposcopy referral decreased
with 15.5%. After cytology, HPV mRNA test and colposcopy, 34.8% of the patients had a cone biopsy,
20.2% underwent a cervical cauterization and 24.7% had a conservative treatment (most of patients with
CII).
14
The specificity of our HPV mRNA study was 91%, better than the specificity of the HPV DNA test in
most of the recent studies.
HPV mRNA testing rationale:
● persistant infection: HPV integrates, over expression of E6/E7 mRNA occurs.

- infection is less likely to regress
- higher grade lesion and cancer may occur with HPV presence
● detection of E6/E7 mRNA may be more specific for assessing progression of clinical disease
Dysplastic changes and period needed for progression/regression after HPV infection can be observed
in fig 4,5 (6,11,12).
Regresion from carcinoma to CIN 3/CIN 2 is never observed, instead from CIN 3/CIN 2 to normal
epithelium we observed regression between 10-30% (10).
The progression from CIN 3 to carcinoma is well demonstrated in many studies, and occurs in 30-80%
of cases.
Fig 1. Citology distribution

CII and CII/CIII represent the majority of
cases diagnosed using Pap test in our study,
in comparison with CIII and CIV wich
appear in lower proportion,as indicated in
our diagram.
Fig 2. Aptima test results

In the chart below we observe high rate of
positive results,marked in red, representing
absolute majority of cases(118 cases).
Negative (49 cases) and inconclusive (11

cases) results are represented in a lower
proportion.
Fig 3. Sensitivity and Specificity

in Milano study and our study
We compared our results to an Italian study
(Broccolo et.al., University of Milano) who
also analized the Aptima HPV performance.
The specificity in our study (91%) was

higher than the sensitivity (81%).
15
Fig 4. Dysplastic changes
Review of natural history of cervical

intraepithelial neoplasia.
Fig 5. E7 expression in
different histological grades
Elemente de anestezie materno-fetala in terapiile in-utero

Dr. Ionescu Anda-Ioana, Dr. Dumitru Gabriela, Prof. Dr. Suciu
Medicina a evoluat foarte mult in ulimele decenii, timpurile in care traim ne-au adus, pe langa o alta
patologie, multe noutati si interventii care in urma cu 50 de ani nu erau nici macar imaginate, si astfel,
odata cu diagnosticarea afectiunilor fetale a aparut un nou tip de pacient: fatul, cu toate implicatiile pe
care acest fapt le aduce. Daca initial se punea accentul pe nevoile anestezice ale mamei, odata cu
interventiile asupra fatului, anestezistii au trebuit sa isi schimbe persepectiva, astfel ca atat in
interventiile in utero, cat si la cele ex-utero intra partum, avem de fapt doi paienti, care necesita la fel de
multa grija din partea echipei anestezice. Astfel, avem o gama variata de optiuni anestezice, variind in
functie de interventia dorita – de la mici interventii percutane pana la chirurgie mare invaziva asupra
fatului, fara sa uitam ca evaluam, monitorizam si anesteziem atat mama, cat si fatul, in mod intentionat,
incercand sa pastram homeostazia amandurora, avand in vedere ca la sfarsitul interventiilor, respectiv
la sfarsitul sarcinii sa avem doi indivizi integrii din toate punctele de vedere.
Etiologia virala a avortului spontan

Dr. Viviana Dragodan1, Șef de lucrări Dr. Loredana Manolescu2, Prof. Univ. Dr. Nicolae Suciu1,3
1UAMFE Polizu - INSMC "Alessandrescu - Rusescu" București
2Catedra de microbiologie, parazitologie și virusologie, UMF "Carol Davila" București
1,3Catedra de Obstetrică și Ginecologie, UMF "Carol Davila" București
Introducere. Avortul spontan, definit ca pierderea sarcinii înainte de săptămâna 20 de sarcină, este o
complicaţie frecventă a sarcinii, cu implicații fizio - psihologice pentru paciente şi costuri mari pentru
sănătate. Infecţiile virale din timpul sarcinii și cele prezente în momentul concepţiei, cu diversitate şi
16
virulenţă în creştere, cauze majore de morbiditate şi mortalitate materno - fetală, se pot transmite la făt
transplacentar prin secreţii vaginale şi sânge.
Material și metodă. Studiul unor referate şi articole din baza de date PubMed, 1997 - 2017.
Rezultate. Virusuri implicate, ca agenţi etiologici unici sau multitip, sunt: HSV 1 şi 2, CMV, Adenovirus
spp., Parvovirus B19, Bocavirus, Polyomavirus BK, virusul gripal A, virusurile rubeolei și rujeolei,
VHB, VHC, HIV, HPV, virusul Zika, virusul febrei Denga şi alte virusuri cu potenţial abortiv. Riscul
de infecţie virală este invers proporţional cu vârsta gestaţională la momentul contaminării, unul din
rezultate fiind avortul spontan. Virusurile utilizează mecanisme diferite pentru infectarea țesuturilor
materno - fetale, încă incomplet elucidate şi posibil implicate în avortul spontan.
Concluzii. Cercetări suplimentare sunt necesare să clarifice modul în care prezenţa virusurilor în timpul
sarcinii creşte riscul pentru avort spontan. Screeningul preconcepţional pentru infecţii virale tratabile al
ambelor sexe şi al femeii recent gravidă, va contribui la obţinerea unei sarcini normale, la termen.
Cuvinte cheie: avort spontan, infecții virale, sarcină
Tumorile ovariene in sarcina

Dr. Anca - Teodora Constantin1, Prof. Dr. Nicolae N. Suciu2
1 INSMC Alessandrescu-Rusescu
2 Șef Clinica obstetrica-ginecologie, INSMC Alessandrescu-Rusescu
Introducere: Originea histologica a tumorilor ovariene este multipla si cuprinsa in clasificarea OMS
publicata in Ghidul clinic pentru obstetrica si ginecologie – Cancerul ovarian-
www,ghiduriclinice.ro).Durerea abdominala in sarcina reprezinta unul din cele mai frecvente simptome
si motiv de prezentare la camera de garda in afara consultatiei prenatale obligatorii.
Obiective: Identificarea tumorilor ovariene aparute precoce in sarcina sau care au determinat aparitia
simptomatologiei acute si interventia chirurgicala de urgenta. Gold standardul de diagnostic al tumorilor
ovariene il reprezinta ecografia transvaginala cu transductori ce permit o buna vizualizare a detaliilor
morfologice si spectrului vascular, in prezent aceasta fiind practicata sistematic in perioada
preconceptuala si trimestrul I de sarcina. Criteriile ecografice ale opiniei de consens a grupului IOTA
stau la baza de calcul a riscului malignitatii ovariene. Biomarkerii tumorali (CA 125, βHCG,
αfetoproteina) pot fi utilizati, dar acestia pot avea valori crescute fiziologic in sarcina, mai ales in
trimestrul I. IRM pelvin, investigatie de inalta acuratete diagnostica poate aduce clarificari in cazurile
dificile, controversate. Conduita terapeutica este reprezentata de:
- expectativa in chisturile functionale (<5 cm);
- aspiratia ecoghidata in cazuri selectionate de chisturi uniloculare persistente;
- chirurgicala in urgentele aparute prin complicarea chistului (in sarcina si lauzie), tumorile ovariene
mari (>8 cm), in formatiunile tumorale suspecte de malignitate.
• Ideala este interventia chirurgicala laparoscopica: chistectomia.
• In formatiunile tumorale mari sau in torsiunile anexiale cu necroza se practica ovarectomie sau
anexectomie.
• In cancerul ovarian std. IA: anexectomia.
• In cancerele ovariene avansate conduita adoptata este in functie de V.G. si dorinta mamei asupra
mentinerii sarcinii: - chirurgie conservatoare+PCT+reinterventie radicala postpartum – in cazurile
selectate – echipa multidisciplinara.
Material si metoda: A fost analizata retrospectiv (3 ani) in cazuistica Departamentului clinic de
obstetrica-ginecologie „Polizu” prevalenta la gravide a tumorilor ovariene asociate sarcinii (chiste
simple, complexe, torsionate, hemoragice, eclatate, tumori ovariene borderline si cancere ovariene).
Frecventa a fost de 1:3000 si a constat in 3 cazuri: un chist ovarian torsionat la o gravida cu sarcina 8
S.G., un chist ovarian seros de 15 cm la o gravida cu sarcina de 8 S.G si un chist dermoid de 5 cm la o
gravida cu sarcina de 15 S.G.
Rezultate: In toate cazurile s-a practicat chistectomie ovariana pe cale laparoscopica. Interventia
chirurgicala s-a realizat sub A.G. cu I.O.T. utilizand aparatuta de laparoscopie si instrumentarul
obisnuite, cu respectarea parametrilor de presiune, echilibru acido-bazic si durata optimi in sarcina. Nu
17
au aparut complicatii postoperatorii care sa afecteze evolutia sarcinilor sau potentialul reproductiv al
pacientelor.
Sarcina spontanǎ dupǎ trachelectomie radicalǎ – prezentare de caz

Nastasia Şerban1,2, Russu Manuela Cristina1,2
1 “Dr. Ion Cantacuzino” Clinical Hospital, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy
Bucharest (ROMANIA)
2 “Dr. Ion Cantacuzino” Clinical Hospital, Bucharest (ROMANIA)
Introducere. Tratamentul chirurgical clasic al cancerului de col uterin se adreseazǎ pacientelor în stadiul
I al bolii şi constǎ în histerectomie radicalǎ, asociatǎ cu limfadenectomie pelvinǎ. În cazuri selecţionate,
la paciente bine motivate, la care se doreşte conservarea potenţialului reproductiv, tratamentul
chirurgical poate consta din trachelectomie radicalǎ cu limfadenectomie pelvinǎ.
Prezentare de caz. Pacientǎ în vârstǎ de 32 ani, nuliparǎ, este diagnosticatǎ cu carcinom scuamos
necheratinizat moderat diferentiat de col uterin stadiul I A, în urma unui frotiu Papanicolau H-SIL.
Pacientei i se explicǎ alternativele terapeutice şi opteazǎ pentru efectuarea trachelectomiei radicale
vaginale cu limfadenectomie obturatorie laparoscopicǎ. Nouǎ luni postoperator se prezintǎ la medic
pentru întârziere menstrualǎ şi test de sarcinǎ pozitiv. Sarcina decurge fǎrǎ evenimente deosebite şi naşte
prin operatie cezarianǎ la 37 sǎptǎmâni un fat viu, sex feminin, 3000 grame, Scor Apgar 9. Evoluţia
postoperatorie a fost favorabilǎ.
Discuţii. În opinia noastrǎ, efectuarea, fie ea şi oportunistǎ, a testului de screening Papanicolau a permis
diagnosticarea cancerului de col în stadiu incipient, cu conservarea fertilitǎţii şi naşterea unui copil
normal.
Cuvinte-cheie: cancer de col uterin, trachelectomie radicalǎ.
Rolul ecografiei axilare în stadializarea cancerului mamar

Şerban Nastasia, Manuela Cristina Russu
Spitalul Clinic “Dr. Ion Cantacuzino”
UMF “Carol Davila” Bucureşti
Limfadenectomia axilarǎ permite aprecierea statusului ganglionilor axilari, factor de prognostic deosebit
de important în cancerul mamar, deoarece prezenţa metastazelor axilare scade cu aproximativ 40%
supravieţuirea la 5 ani. Statusul axilar determinǎ schema terapeuticǎ.
Golden standard-ul în evaluarea axilei este în prezent evaluarea ganglionului santinelǎ. Cu toate acestea,
evaluarea ecograficǎ preoperatorie orienteazǎ asupra status-ului axilar. Demonstrarea metastazelor
axilare preoperator face inutilǎ tehnica ganglionului santinelǎ şi orienteazǎ pacienta cǎtre tratamentul
sistemic.
La pacientele cu cancer mamar operabil, ecografia ajutǎ la identificarea şi ghidarea biopsiei ganglionilor
mamari suspecţi, o procedurǎ percutanǎ puţin invazivǎ, care evitǎ în aproximativ 15% din cazuri
efectuarea inutilǎ a tehnicii ganglionului santinelǎ şi orienteazǎ direct spre disecţie axilarǎ completǎ.
Pentru pacientele cu cancer mamar avansat local, ecografia faciliteazǎ identificarea ganglionilor axilari
pozitivi şi permite îndrumarea pacientelor cǎtre tratament sistemic preoperator.
Caz rar, de fibrom ovarian, in contradictie cu elementele diagnostice preoperatorii care sugerau
malignitate - prezentare de caz
Dr. Manac Daniela, Dr. Diaconu George, Sef de lucrari Dr. Cristurean Viorel, Prof.Univ.Dr. Tica
Vlad
Clinica Obstetrica-Ginecologie 1, Spitalul Clinic judetean de Urgenta „Sf. Apostol Andrei”, Constanta
Pacienta in varsta de 64 de ani, in climax de 6 ani, cu 2 nasteri spontane (cu hipertensiune arteriala in
tratament, fumatoare - 10 tigarete/zi), se prezinta in Serviciul de Urgenta - Obstetrica-Ginecologie
18
pentru dureri pelvi-abdominale aparute in urma cu 3 zile, insotite de greata. La examenul clinic se
constata obezitate morbida, cu indice de masa corporala 40.01, abdomen destins de volum printr-o
formatiune pelvi-abdominala dura, mobilitate scazuta, discret dureroasa la palpare, cu limita superioara
la nivelul apendicelui xifoid, limita inferioara imprecis delimitata. Examenul cu valve si tuseul vaginal
nu aduc elemente suplimentare de diagnostic. Examinarea CT releva: Formatiune tumorala ovariana
avand caractere de malignitate compatibila cu chistadenocarcinom. In observatie carcinomatoza
peritoneala. Din examenele paraclinice se retin: glicemie a jeun: 115 mg/dL si CA125: 104.5 U/mL.
Se intervine chirurgical prin laparotomie mediana largita si intraoperator se constata: lichid sero-citrin
liber in cavitatea peritoneala; formatiune pelvi-abdominala 35/24 cm, contur neregulat, suprafata neteda,
albicioasa, ce aparent apartinea de anexa stanga, torsionata 360` in jurul axului – in greutate de 3800 g;
uterul si trompele uterine de aspect normal; ovarul drept de aspect sclero-atrfic. Se practica anexectomie
stanga; piesa se trimite la examen histo-patologic extemporaneu, rezultatul fiind chist-adeno-fibrom
ovarian torsionat, cu asteptarea examenului la parafina. Pacienta a avut o evolutie postoperatorie
favorabila.
Particularitatea cazului o reprezinta incidenta scazuta a fibromului ovarian (3.3% din patologia tumorala
ovariana) si contradictia intre argumentele de malignitate (varsta, investigatii imagistice) si rezultatul
histo-patologic.
Evaluarea prognosticului pe termen scurt al fetilor proveniti din sarcini obtinute prin fertilizare
in vitro - studiu caz control
Radu Chicea, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu,
Anca Lucia Chicea, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu,
Scop: Ne-am propus evaluarea prognosticului pe termen scurt al nou născuților obținuți prin fertilizare
in vitro versus cei obținuți natural printr-un studiu observațional retrospectiv de tip caz control pe o
perioadă de 7 ani între 2010-2016.
Material si metodă: În studiu au fost evaluați 106 nou-născuții vii obținuți prin FIV, născuți în Clinica
Obstetrică Ginecologie Sibiu. Lotul de caz martor a fost alcătuit din 212 nou născuți obținuți pe cale
naturală cu aceeași vârstă gestațională născuți în clinica noastră. Datorită numărului mic de cazuri,
pentru creșterea acurateții studiului se aleg câte 2 martori pentru fiecare caz studiat. Pentru copii obținuți
din sarcini gemelare se aleg martori de aceeași vârstă gestațională si tot din sarcini gemelare. Vârstă
gestațională a fost stabilită la toți feții post-partum prin Scorul Ballard.
Pe lângă greutatea la naștere au mai fost evaluați și alți parametrii precum talia, perimetrul cranian,
indicele ponderal, scorul APGAR, scăderea fiziologică, durata de spitalizare, repartiția pe sexe precum
si mediul de proveniență rural sau urban. Culegerea datelor a fost făcută în tabele Microsoft Office
Excel. Analiza statistică a fost faculă cu programul SPSS versiunea 18.
Rezultate: Greutatea medie a nou născuților din FIV a fost de 2892g vs 2930g fără diferență semnificativ
statistică (p=0.5). Media celorlalți parametrii analizați este aproximativ la fel , cu p=0,1 și p=0,89. La
repartiția pe sexe prin FIV sau obținut 67fete (63.2%) vs 39 băieți (36.8%) față de lotul martor unde
avem 44,3% fete vs 55,7% băieți, diferența semnificativ statistic p=0,01
Mediu de proveniența urban rural fără semnificație statistica p=0.2.
Concluzii: studiul nostru nu evidențiază diferențe statistice semnificative pentru prognosticul nou-
născuților pentru feții proveniți din sarcini obținute prin FIV. Studiile din literatura de specialitate
furnizează informații contradictorii cu privire la prognosticul la naștere pentru nou născuții din FIV.
Cuvinte cheie: greutate fetala, FIV,
Evaluation of the fetal weight for fetuses delivered from in vitro fertilisation pregnancies – case
control study
Radu Chicea, University Lucian Blaga of Sibiu, Obstetrics and Gynecology Clinic, Sibiu, Romania
Maria Livia Ognean, University Lucian Blaga of Sibiu, Neonatology Clinic, Sibiu, Romania
19
Marian Codru, University Lucian Blaga of Sibiu, Obstetrics and Gynecology Clinic, Sibiu, Romania
Anca Lucia Chicea, University Lucian Blaga of Sibiu, Sibiu, Romania
Study aim: To evaluate the fetal weight of newborns obtained by in vitro fertilization versus naturally
obtained by a retrospective case-control study over a period of 7 years between 2010-2016.
Material and method: In the study, 106 IVF live new born delivered in the Obstetrics Gynecology Clinic
in Sibiu were included. The control case enrolled 212 naturally-conceived newborns with the same
gestational age born in our clinic. Due to the small number of cases, 2 witnesses were chosen for each
case to increase the accuracy of the study. For children obtained from twin IVF pregnancies, twin natural
pregnancies were selected with the same gestational age. Gestational age was established in all post-
partum new borns by Ballard Score.
In addition to weight at birth, other parameters such as waist, cranial perimeter, weight index, APGAR
score, physiological decrease, length of hospitalization, gender distribution as well as rural or urban
background were also evaluated. Data collection was done in Microsoft Office Excel spreadsheets. The
statistical analysis was made with the SPSS version 18 program.
Results: The mean weight of newborns in IVF was 2892g vs 2930g with no statistically significant
difference (p = 0.5). The average of the other parameters analyzed is approximately the same, with p =
0.1 and p = 0.89. In the distribution by sex through IVF or obtained 67 girls (63.2%) vs 39 boys (36.8%)
compared to the control group where we have 44.3% girls vs 55.7% boys, statistically significant
difference p = 0.01
Environment of rural urban origin with no statistical significance p = 0.2.
Conclusions: Our study does not reveal significant statistical differences for fetal weight for new borns
coming from IVF pregnancies. Studies in the literature provide contradictory information on birth
weight for IVF newborns
Keywords: fetal weight, IVF,
Colestaza în sarcină- importanța diagnosticului precoce și conduita activă

Dr Ana Cărbunaru, Dr Adina Diaconescu, Dr Ilinca Gussi
Sp Clinic Cantacuzino, Univ. Medicină și Farmacie Carol Davila București
Background. Colestaza în sarcină este cea mai frecventă afecțiune hepatică asociată sarcinii.
Diagnosticul ei precoce și managementul activ sunt importante deoarece este asociată cu o incidență
crescută a morții fetale in utero subite, în special în ultimul trimestru de sarcină.
Study design. Vă prezentăm experiența noastră în cazuri de colestază în sarcină monitorizate în cadrul
Maternității Cantacuzino București. Am analizat retrospectiv un număr de 21 de cazuri în cadrul
ultimilor 5 ani, făcând o analiză comparativă a tabloului la diagnostic, evoluției, conduitei și outcome-
ului.
Discuție. Ținând cont de potențialul grav al unei astfel de afecțiuni ignorate, ghidurile de practică
recomandă o conduită activă după diagnostic și un plan bine stabilit al momentului nașterii. În acest
moment beneficiem de tratamente țintite metabolic- cum sunt chelatorii de acizi biliari- cu scopul de a
ameliora prognosticul fetal, și de tratamente simptomatice cum este corticoterapia cu scopul de a
ameliora calitatea vieții mamei în caurile severe cu debut precoce. Diagnosticul și inițierea tratamentului
se fac în urma unui diagnostic diferențial laborios ce necesită excluderea altor boli hepatice de asemenea
cu potențial de gravitate atât pentru mama cât și pentru făt.
Concluzii. Colestaza de sarcină are o importanță aparte prin riscurile fetale care îi sunt asociate și tabloul
clinic care deseori scade calitatea vieții în cazul mamei. Punem în discuție experiența practicii noastre
directe în paralel cu ghidurile europene, aducând argumente pentru importanța diagnosticului precoce,
tratamentului țintit și alegerii momentului optim al nașterii.
Rolul cervixului în fertilitate : este timpul pentru o reevaluare ?

Anca Firta, Alexandra Vintea, Oana Toader
20
Cunoștințele referitoare la rolul colului uterin in fertilitate s-au extins considerabil in ultimii 20 de ani
iar în acest articol ne propunem sa reevaluam funcția acestuia. În primul rand, analizam anatomia
colului uterin și a ecosistemului vaginal in care el “locuieste”. Apoi examinam fiziologia și rolul
mucusului cervical. Se analizeaza exact enigma mecanismului interacțiunii mucusului cervical cu
spermatozoidul și se discuta factorii cheie care ar putea debloca acest mister in viitor. Se revizuiesc
biomarkerii solubili si celulari ai tractului genital inferior feminin, care sunt definiti de cercetarile
contemporane. În acest mediu, incercarile de a standardiza acesti markeri sunt impiedicate de
modificarile care pot fi atribuite unor factori endogeni sau exogeni cum ar fi: varsta, modificari
hormonale in timpul ciclului menstrual, ectropion, infectie, fumat și expunere la materialul seminal in
timpul actului sexual. Revizuim ceea ce se cunoaște despre imunologia colului uterin. Odata cu
utilizarea pe scara larga a exciziei zonei de transformare pentru tratamentul neoplaziei intraepiteliale
cervicale, anatomia colului uterin se schimba pentru multe femei. În timp ce chirurgia a avut efecte
pozitive in lupta impotriva cancerului de col uterin dezbatem impactul pe care il poate avea asupra
fertilității unei femei.
Cuvinte cheie: cervix, fertilitate , interacțiunea sperma-mucus cervical, tractul genital inferior.
Abordari de actualitate in tratamentul infertilitatii asociate endometriozei

Dr Dinca Alexandra Ligia
Endometrioza ramane una dintre cele mai frecvente patologii asociate infertilitatii.
Sansele de reproducere ale acestor femei scad direct proportional cu severitatea bolii.
In prezent, se considera ca principala indicatie terapeutica chirurgicala la pacientele infertile, cunoscute
cu endometrioza, reprezinta dismenoreea severa, rebela la tratamentul medicamentos.
Decizia ulterioara interventiei chirurgicale – expectativa, tratament empirirc hormonal sau IVF
cantareste in functie de varsta femeii, rezultatele tratamentului chirurgical si prezenta altor cofactori
responsabili de infertilitate.
In ceea ce priveste pacientele asimptomatice cu endometrioza usoara-moderata, optiunile terapeutice
constau in expectativa; punctionarea cu aspiratia transvaginala a endometrioamelor ovariene insotite
ulterior de inhibitie hormonala temporrara si stimulare ulterioara ovariana sau stimulare ovariana per
primam cu Clomifen Citrat sau Gonadotrofine si IVF.
In cazul pacientelor ce asociaza si alti factori etiopatogenici ai infertilitatii sau care au avut esec
reproductiv in urma variantelor terapeutice clasice, IVF ramane cea mai inteleapta alegere.
Impactul stilului de viata asupra fertilitatii

Anca Firta, Alexandra Vintea, Oana Toader
Stilul de viața este din ce in ce mai recunoscut ca fiind un factor determinant in ceea ce privește
fertilitatea. Impactul este atat asupra raportului cost-eficacitate cat si asupra echilibrului intre beneficii
si riscuri, inclusiv riscurile legate de bunastarea viitorului copil. Acest articol rezuma dovezile privind
impactul a trei factori (obezitatea, fumatul și consumul de alcool) asupra reproducerii naturale și asistate
(FIV) și discuta implicațiile acestuia in practica medicala. Întrebarea principala este daca și in ce masura
tratamentul fertilității pacienților obezi, al fumatorilor sau al consumatorilor de alcool, ar trebui
conditionat de modificarile anterioare ale stilului de viața.
Cuvinte cheie : fertilitate, stil de viata, accesul la tratament, etica.
21
SECȚIUNE PEDIATRIE - NEONATOLOGIE

Vineri, 24 noiembrie 2017
Sala A
Impactul tehnologiilor NGS (Next Generation Sequencing) în diagnosticul bolilor rare
Plaiasu Vasilica (Medic primar Genetica Medicala), Ozunu Diana (Biolog specialist), Motei Gabriela
(Biolog principal), Ivan Mihaela (Asistent medical)
Centrul Regional de Genetica Medicala Bucuresti, INSMC Alessandrescu-Rusescu
Bolile rare sunt boli care afectează un număr mic de persoane. În Europa, o boală este considerată a fi
rară dacă afectează 1 persoană din 2000. Până în prezent au fost descoperite 6.000-7.000 boli rare, dar
noi boli sunt descrise în literatura medicală în mod constant. 80% dintre bolile rare sunt de cauză
genetică. Ele sunt în general ereditare şi sunt transmise de la o generaţie la alta. Pot fi, de asemenea, şi
rezultatul unei mutaţii spontane, de novo, fără ca în familie să fi existat înainte un caz asemănător. Bolile
rare sunt boli cu evolutie cronică, progresivă si uneori invalidantă. Nu există tratament curativ pentru
majoritatea bolilor rare, dar tratamentul şi îngrijirea medicală corespunzătoare pot să îmbunatăţească
calitatea vieţii celor afectaţi şi să prelungească durata vieţii acestora. Majoritatea bolilor rare nu au încă
diagnosticul corect sau complet şi specialiştii in medicină ar trebui sa fie sensibilizaţi în astfel de
patologie pentru identificarea şi diagnosticarea pacienţilor cu o boală rară.
Numeroase boli rare pot fi acum diagnosticate prin testări speciale. Progresul tehnologic a ajutat mult la
înţelegerea mecanismelor de producere a bolilor genetice, în special a celor rare. Tehnologiile de tip
NGS contribuie astfel semnificativ la identificarea substratului genetic al bolilor rare. Avantajele
obţinerii unui diagnostic genetic cert sunt reprezentate de intervenţia timpurie pentru iniţierea terapiilor
şi integrarea socială a pacienţilor, aprecierea corectă a prognosticului bolii, îmbunătăţirea calităţii vieţii
şi asigurarea consilierii genetice pentru viitorul reproductiv al familiei.
Cuvinte cheie: NGS, boli rare
Utilitatea testărilor genomice la nou-născuţii şi copiii în stare critică

Conf. dr. Tatiana Ciomârtan
Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului “Alessandrescu – Rusescu”
UMF “Carol Davila”
În mod tradiţional, pentru aprecierea şanselor de supravieţuire a nou-născuţilor, sugarilor şi copiilor în
stare critică se folosesc metode clinice, biochimice şi imagistice. În ultimii ani, de la realizarea
secvenţierii genomice, testele genetice permit decelarea unor anomalii asociate cu risc mare de
mortalitate, precum şi prezicerea prognosticului funcţional şi a unor comorbidităţi care influenţează
calitatea vieţii acestor copii.
Testarea genomică include hibridizarea genomică comparativă, secvenţierea uneia sau mai multor gene,
a unor exomi întregi (WES) şi chiar a întregului genom (WGS) şi este deja disponibilă în multe centre
din ţările dezvoltate. WES şi WGS, iniţial folosite numai în scop de cercetare, datorită scăderii costurilor
şi a duratei până la obţinerea rezultatelor, au dobândit în ultimii ani utilitate clinică la pacienţi la care
stabilirea diagnosticului este dificilă.
Testarea genomică poate fi realizată antenatal – identificarea unei anomalii cu evoluţie letală in utero
poate permite echipei medicale care îngrijeşte gravida şi acesteia şi familiei să decidă oportunitatea
continuării sarcinii.
Postnatal, introducerea testării genomice în secţiile de terapie intensivă neonatală şi pediatrică este
intens dezbătută în literatură, cu argumente pro şi contra: ea permite identificarea precoce a unor
afecţiuni genetice grave şi rare, cu evoluţie letală şi ca urmare continuarea unor terapii costisitoare şi
are avantajul consilierii genetice corecte pentru viitorul reproductiv al familiei ȋn cazul afecţiunilor
22
genetice cu risc de recurenţă. Alte aspecte sunt discutate în lucrarea de faţă, cu exemple de cazuri în
stare critică.
Pe măsură ce aceste teste vor fi mai accesibile din punct de vedere economic, este posibil ca părinţii să
le solicite “la cerere”, fără a apela la un genetician în prealabil. Interpretarea eronată a unor astfel de
teste poate conduce la adevărate dezastre din punct de vedere medical. De aceea, este esenţial ca, atât
alegerea momentului testării, cât şi a tipului de test precum şi interpretarea rezultatelor să se facă numai
de geneticianul clinician, în cadrul echipei de profesionişti implicaţi în îngrijirea nou-născuţilor şi
copiilor în stare critică: genetician, obstetrician, neonatolog, pediatru, neurolog, specialist în boli
metabolice etc.
Mutaţiile conexinelor 26 si 30 la pacienţii cu surditate neurosenzorială non-sindromică

Conf. Dr. Călin Lazăr1, Conf. dr. Radu Popp2, Şef lucr. dr. Camelia Al-Khzouz1, Prof. dr. Paula
Grigorescu-Sido1
1 Clinica Pediatrie I “Axente Iancu”, Cluj Napoca
2 Catedra de Genetică Medicală - UMF “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca
1. Introducere. Până la prezentul studiu în România nu a fost cercetată incidența mutațiilor conexinelor
26 (codificată de gena GJB 2) și respectiv conexina 30 (codificată de gena GJB30) în rândul pacienților
cu surditate non-sindromică. Autorii și-au propus să analizeze pe un lot semnificativ statistic incidența
celor mai frecvente mutații ale genelor GJB2 și GJB6 la pacienții cu surditate congenitală non-
sindromică.
3.Material și metodă : Au fost incluși în lotul de studiu un număr de 179 copii neînrudiți cu surditate
congenitală non-sindromică. Evaluarea a cuprins: a. Examen audiologic; b. Detectarea mutațiilor la
nivelul GJB2 (c.35delG și pW24X) prin tehnica semi-nested PCR urmată de analiza RFLP și ARMS-
PCR); c.Detectarea mutațiilor la nivelul GJB6 -del(GJB6-D13S1830) și del (GJB6-D13S1854) prin
tehnica PCR-multiplex.
4. Rezultate și concluzii: Analiza celor 4 mutații ale genelor GJB2 și respectiv GJB6 a permis stabilirea
cauzei genetice a surdității la 45 din totalul de 179 pacienți (25.14% din totalul lotului). Incidența
mutațiilor a fost de 27.3 % pentru c.35delG, 3.6 % pentru p.W24X și 0.28% pentru del(GJB6-
D13S1830). Nu a fost depistat nici un caz cu mutația del (GJB6-D13S1854). Incidențele evidențiate de
studiul nostru celor patru mutații se înscriu în limitele valorilor depistate în alte țări europene. Autorii
discută eficiența medicală și economică a screeningului genetic universal și propun un algoritm de
screening audiologic combinat cu testare genetică la cazurile cu hipoacuzie confirmată.
Cuvinte cheie : conexine, mutatii, surditate
Actualități și perspective în dignosticul anomaliilor congenitale

Dr. Gh. Mihăilescu,Dr. Michaela Nanu
INSMC ”Alesandrescu Rusescu”, Bucuresti, UATMP
Lucrarea își propune să prezinte o trecere în revistă a modalităților de depistare a anomaliilor
congenitale în sarcină, având drept scop nașterea unor feți sănătoși, care să nu pună probleme de
sănătate, cu impact social major asupra familiei si societății. Prezintă generalități despre bolile genetice
și anomaliile congenitale, cu definiții , clasificări, fecvență și gravitate în cadrul populației. Analizează
, pe scurt, cauzele anomaliilor congenitale, diagnosticul și modalitățile de prevenire a acestora.
Subliniază investigațiile obligatorii precum și investigațiile recomandate prevăzute în metodologia
efectuării consultației prenatale. Sunt descrise și analizate metoda de screening pentru depistarea
tulburărilor cromozomiale din trim. I (dublul test) și metoda de screening pentru depistarea
modificărilor cromozomiale din trimestrul al II-lea (triplul test). În lucrare se acordă spațiu și
intervențiilor invazive pentru diagnosticul de certitudine al anomaliilor cromozomiale: biopsia de
vilozități coriale, consecință a dublului test pozitiv în primul trimestru, cât și amniocenteza- consecință
a triplului test pozitiv în al II-lea trimestru de sarcină.
23
Este evidențiată importanța screening-ului ecografic de trimestru I si II pentru determinarea

malformatiilor fetale. Sunt, de asemenea, expuse și aspecte ale problemelor de sfat genetic cu obiective,
indicatii și consecințe, ca și cele de consultație genetică preconceptuală și prenatală.
Cuvinte cheie:anomalii congenitale, screening de depistare, consultatie genetica.
Modificări ale erupţiei dentare la copiii cu boli genetice

CS II dr. Andrei Kozma1, CS I dr. Cristiana Glavce2, dr. Adela Rădulescu3, asist. Univ. dr.Dona
Iordan4, dr. Horia Lăzărescu5
1
Laborator Cercetare Pediatrie si Obstetrica sociala - Institutul National Pentru Sanatatea Mamei si a
Copilului “Alessandrescu Rusescu”, Bucuresti
2
Institutul de Antropologie “Fr.I.Rainer” - Academia Romana
3
Institutul National Pentru Sanatatea Mamei si a Copilului “Alessandrescu Rusescu”, Bucuresti
4
Facultatea de Medicina dentara – Universitatea “Titu Maiorescu”, Bucuresti
5
Institutul National de Recuperare, Medicina fizica si Balneoclimatologie, Bucuresti
Anomaliile denţiei prin frecvenţa fenomenului reprezintă un capitol important, de o mare relevanţă
practică atât în asistenta pediatrica cat si in cea stomatologică. Este o patologie cu un spectru vast de
manifestări clinice şi care include un pericol major pentru dezvoltatea copilului prin complicaţiile pe
care le generează, atât cele locale, cât şi generale. Anomaliile dentare nedepistate din timp conduc la o
serie de tulburări şi dezechilibre locale: incongruenţe dentare, tulburări ale echilibrului dento-alveolar
şi ocluzal, cu afectarea funcţiilor masticatorie, de fonaţie şi a celei fizionomice, probleme parodontale,
carii dentare; dar si generale, la distant, afectand majoritatea sistemelor din organism. Nediagnosticate
şi netratate la timp, ele pot afecta profund calitatea vieţii individului.
Prevalenţa de 13,95% a anomaliilor dentaţiei permanente la copiii din populaţia generală, chiar dacă
este mai mică decât prevalenţele semnalate în alte statistici, reprezintă un semnal de alarmă pentru
medicul de familie, medicul specialist pediatru, medicii şcolari şi medicii stomatologi, dar şi pentru
familiile copiilor de referinţă. În lipsa unor investigaţii clinice exhaustive, amănunţite, competente,
profesioniste, care să vizeze întregul segment al grupei de vârstă studiate, un mare număr de anomalii
vor rămâne nedetectate, urmând să fie diagnosticate mult mai târziu, în contextul unor complicaţii locale
de o mare diversitate, deseori cu un răsunet anatomo-clinic general şi un disconfort deranjant psiho-
emoţional
Concluzia studiului ne sugereaza ca medicii geneticieni, pediatri şi stomatologi trebuie să se preocupe
întotdeauna şi de detectarea anomaliilor dentare, dată fiind frecvenţa, complexitatea şi uneori, gravitatea
acestora, atât pentru integrarea unui tablou corect şi complet al sindroamelor genetice respective, cât şi
pentru posibilitatea reală de a influenţa terapeutic un mare număr din aceste anomalii. În contextul în
care o mare parte a defectelor genetice morfologice şi/sau funcţionale caracteristice pentru respectivele
sindroame, sunt greu sau imposibil de corectat eficient, calitatea vieţii acestor pacienţi poate fi
ameliorată măcar parţial prin asigurarea unei dentiţii cât mai apropiată de normal avand in vedere ca, in
general, copilul cu anomalii dentare înfruntă riscul ca în perspectivă să nu îşi poată realiza în viaţă
potenţialul fizic, psihoemoţional şi social.
Cuvinte cheie: anomalii dentare, boli genetice, pedodontie
Boala Castleman – ipoteză de diagnostic

Dr. Anca Ghiță, Dr. Florin Brezan - INSMC Alessandrescu Rusescu - pediatrie
Dr. Micaela Rădulescu - INSMC Alessandrecu Rusescu–obstetrică ginecologie
Lucrarea noastră prezintă cazul unui băiat ȋn vȃrstă de 13 ani, cu istoric de 2 ani de episoade febrile
prelungite, fără focar infecțios, accentuate în ultimele două luni, cu scădere ponderală de 11 kg ȋn 2 luni.
Analizele indicau, la internare, sindrom inflamator (VSH 95mm/h, fibrinogen 627 mg/dl, CRP11,59
mg/dl), hiperproteinemie 8,9 g/dl cu hipergamaglobulinemie policlonală (IgA 620mg/dl, IgG 2252mg/dl
24
şi IgE 1993UI/mL). Ȋn aspiratul medular măduva hematogenă avea aspect reactive, cu hiperplazie
plasmocitară, polimorfă, rare plasmocite binucleate şi plasmocite cu aspect de plasmoblast.
Ecografic şi IRM: hepatomegalie importantă, adenopatie retroperitoneală şi mezenterică, formând un
conglomerat cu efect de masă asupra organelor adiacente. Vasele mezenterice inferioare sunt împinse
anterior şi înglobate în masa adenopatică - aspect de “sandwich”.
După excluderea altor afecțiuni care asociază același tablou clinic şi paraclinic - infecții (HIV, CMV,
EBV, TBC, HCV, HBV), boli autoimune, limfoame maligne, s-a ridicat suspiciunea de Boală
Castleman.
Boala Castleman este o boală hematologică rară, o limfoproliferare benignă, cu eliberare excesivă în
circulație de citokine proinflamatorii, cu potențial de transformare malignă și de asociere cu limfoame.
Poate fi localizată (afectând un singur grup ganglionar) sau multicentrică (mai multe grupe ganglionare,
eventual țesutul limfoid al unor viscere). Tabloul clinic include simptome generale: febră înaltă,
persistentă, fără focar infecțios, sindrom inflamator important, scădere ponderală marcată, inapetență,
astenie, transpirații nocturne, eventual asociate cu simptome specifice, ȋn funcție de localizarea
limfoproliferării. Ȋn formele localizate, tratamentul standard este îndepărtarea întregului bloc
adenopatic, deoarece are intenție curativă, previne transformarea malignă şi apariţia efectului de masă
asupra viscerelor şi vaselor mari prin extensia blocului tumoral. Formele generalizate au potenţial de
malignizare, necesită chimioterapie complexă şi radioterapie şi, fără tratament, au prognostic sever.
Concluzii: Ȋn diagnosticul diferenţial al maselor tumorale ganglionare ar trebui să fie inclusă şi boala
Castelman – formele localizate au prognostic bun, dacă masa tumorală este excizată precoce şi complet.
Formele generalizate beneficiază de chimio-, radioterapie şi tratament chirurgical, dar ȋn general
prognostic rezervat.
Screening în hipotiroidie și fenilcetonurie 10 ani de experiență

CS II Dr. Florentina Moldovanu (1), CS III dr. Vasile Despan (1), Șef lucr. Dr. Dana Anton (1), chim.
Geanina Toma (1), chim. Mihaela Cutier (1), as. Daniela Otobîc (1), biochim. Nicoleta Cioar (1),
biol. Nicoleta Lăcătuș (1), biol. Daniela Hăidăuț (1), biochim. Corina Delia(1), Ec. Ioana Nanu (1),
Șef lucr. Dr. Ioana Ardeleanu (1), (2)
1 INSMC ’’Alessandrescu-Rusescu” Bucureşti
2 UMF„ Carol Davila” Bucureşti
In Romania screeningul neonatal pentru fenilcetonurie si hipotiroidie prin dry spot a fost initiat ca
proiect pilot in anul 1978, fiind inclus intre programele nationale de sanatate incepaind cu anul 1999.
Screeningul neonatal pentru fenilcetonurie si hipotiroidie se face prin centrele regionale de screening.
Obiectiv: Lucrarea isi propune analiza evolutiei screeningului neonatal pentru hipotiroidie si
fenilcetonurie in ultimii 10ani, 2007-2016 la nivel national si pentru anumiti indicatori la nivelul
centrului regional Bucuresti
Material si metoda. Analiza are la baza raportarile periodice anuale ale centrelor regionale de
screening luind in consideratie numarul de copii testati, numarul de copii confirmati ,numarul de copii
tratati si monitorizati.
Rezultate: Numarul de copii inclusi in programul de screening pentru depistarea hipotiroidiei si
fenilcetonuriei in ultimii 10 ani a fost progresiv crescator, de la un procent de 33% pana la 89%.
Daca in anul 2007 in centrul Regional Bucuresti erau testati 52% din numarul total al copiilor din
program, ponderea acestora a ajuns la 73%.
De la extinderea la nivel national a programului de Screening, au fost diagnosticati in Centrul Regional
Bucuresti 68 de copii cu fenilcetonurie, 25 cu hiperfenilalaninemie si 196 cu hipotiroidism.
Copiii diagnosticati cu fenilcetonurie au primit tratament dietetic si au fost monitorizati in cadrul
programului, iar cei confirmati cu hipotiroidism au primit tratament substitutiv hormonal si au fost
monitorizati.
Concluzii . Includerea screeningului in programele de sanatate este un succes al politicilor de sanatate
Deficientele identificate tin de managmentul local al screeningului ,de raportare si complianta parintilor.
Cuvinte cheie: Program ,Screening, Fenilcetonurie,Hipotiroidism
25
Îmbunătățirea monitorizării screeningului neonatal în fenilcetonurie și hipotiroidie prin

utilizarea datelor MEDILOG
CS II Dr. Florentina Moldovanu1, CS III dr. Vasile Despan1, Șef lucr. dr. Dana Anton1, chim.
Geanina Toma1, chim. Mihaela Cutieru1, as. Daniela Otobîc1, biochim. Nicoleta Cioară1, as.
Mihaela Rusescu1, registr. Cristina Chivu1, registr. Laura Tuță1, Ec. Ioana Nanu1, Ec. Valentina
Donici1, dr. stud. Alexandra Cișmașu1, Șef lucr. Dr. Ioana Ardeleanu1,2
1–INSMC “Alessandrescu-Rusescu” Bucuresti
2 – UMF Carol Davila Bucuresti
Introducere: Registrul pentru hipotiroidie si fenilcetonurie a fost initiat in anul 2009 in cadrul in unui
proiect European finantat POSCCE, care a fost adus la zi si imbunatatit in ultimii ani.
Obiectiv: Prezentarea isi propune sa evidentieze rolul informatiilor arhivate in registrul pentru
fenilcetonurie si hipotiroidism din centrul regional Bucuresti in imbunatatirea managmentului
screeningului neonatal al celor doua afectiuni.
Material si metoda: Sunt supuse analizei datele raportate in registrul national de catre maternitatile
arondate centrului regional Bucuresti, aferente anilor 2016 si 2017 (primele 9 luni).
Rezultate: Ponderea maternitatiilor care raporteaza in sistemul electronic variaza intre 85 si 94%. S-
au constatat variatii importante intre maternitati /judete privind durata de la recoltarea probelor in
maternitate pana la inregistrarea acestora in Laboratorul de referinta al INSMC.
Analiza informatiilor din registru a permis identificarea unor puncte critice in procesul de screening de
la recoltarea probelor pana la obtinerea rezultatelor si propunerea de solutii pentru imbunatatirea
acestuia.
Concluzii: Registrul national pentru fenilcetonurie si hipertiroidism reprezinta un mijloc eficient de
monitorizare a programului de screening in intregul sau, cat si a fiecarei etape in parte. Extinderea
raportarii in registru de catre toate maternitatile din tara constituie un mijloc de crestere a calitatii
managmentului acestui program.
Cuvinte cheie: Registru, Screening, Fenilcetonurie, Hipotiroidism.
Screeningul neonatal extins – oportunitati

Biochimist Corina Delia, Chimist Geanina Toma
Testele screening neonatal reprezinta analize simple care salveaza vieti, destine. Testele se fac in
vederea depistarii timpurii a unor tulburari metabolice, poate preveni sau exclude aceasta posibilitate.
Chiar daca bebelusul este aparent sanatos si active, cu cat descoperim mai devreme tulburarea, cu atat
interventia terapeutica va fi mai eficienta. Momentul ideal pentru testare este in primele zile dupa
nastere.
Unde si cum se efectueaza testarea?
In maternitate, pana in a treia zi de viata – intre 36 si 72 de ore dupa nastere – se recolteaza cateva
picaturi de sange din calcai si se depun pe un card din filtru, care apoi se lasa sa se usuce si se trimite
cat mai rapid la laborator. Aici proba este analizata in cel mai scurt timp, prin utilizarea unor metode
extrem de sensibile, de inalt nivel tehnic.
Ce boli metabolice pot fi detectate in momentul de fata in laboratorul de screening INSMC:
Tehnica FEIA:
• fenilcetonuria
• hiperfenilalaninemia clasica
• hipotiroidism congenital
Tehnica spectrometrica de masa in tandem:
Tulburarile Aminoacizilor
Tulburarile Acizilor Grași
Defectele Ciclului Carnitinei
Tulburarile Acizilor Organici
26
Ce boli alte metabolice ar mai puteat fi detectate?

• sindromul adrenogenital
• galactozemia
• deficitul de biotinidaza
• fibroza chistica
• talasemia minora si alte boli cu hemoglobine anormale
• deficitul activitatii G6PDH
Situatie depistari 2016:
Prin tehnica FEIA au fost testati 91978 nou-nascuti si diagnosticati 28 cu Hipotiroidism si 13 cu PKU.
Prin spectrometrie de masa in tandem au fost testati aproximativ 700 nou-nascuti si a fost depistat 1 caz
de Non -ketotic hyperglicemia (glycine encephalophaty) – NKH (Simptome : encefalopatie epileptica
severa, hipotonie, letargie severa, retard mintal, Diagnostic : Valori crescute ale glicinei in plasma si
CSF. Cu confirmare prin testari efectuate in Germania) precum si 2 suspiciuni de Homocystinuria -
Cystathionine beta-synthase deficiency (CBS deficiency) si 2 cazuri de defecte ale ciclului carnitinei,
pentru care nu am mai primit niciun feed-back.
Concluzie: Tulburarile metabolice congenitale nu pot fi vindecate complet, dar tratamentul precoce va
reduce sau chiar va preveni aparitia simptomelor grave, care afecteaza dezvoltarea copilului, TREBUIE
sa dovedim impreuna consecventa in continuarea si extinderea acestuia.
Dozare fenilalanina in spot de sange versus dozare plasmatica, in monitorizarea copiilor cu

fenilcetonurie. Factori de influenta.
Biochimist Delia Corina, Chimist Toma Geanina, Chimist Cutieru Mihaela, Asistent Otobic Daniela,
Biochimist Cioara Nicoleta, biochimist Vlad Madalina, dr. Iorgulescu Daniela, dr. Moldovanu
Florentina
Fenilcetonuria este o boala genetica in care putem avea deficit de:
 GTP Ciclohidrolaza 1 si 6 piruvoil- tetrahidropterin sintetaza - implicate in biosinteza
cofactorului BH4
 dihidropteridin reductaza si pterin-4a-carbinolamin dehidrataza - implicate in regenerarea
biopterinelor
Astfel convertirea fenilalaninei in tirozina nu poate avea loc, ducand la acumulari de Phenilalanina in
sange.
Mod de transmitere - Autozomal recesiv, Gene implicate si mutatiile aferente: PAH -12q22-24.1,GCH1
– 14q22.1-22.2, PTS- 11q22.3-23.3, PCBD1 – 10q22 si QDPR- 4p15.3
La pacientii diagnosticati cu PKU sau hiperfenilalaninemie se recomanda masurarea periodica a
fenilalaninei din sange:
- in timpul primului an de viata testarea pentru fenilalanina ar trebui facuta saptamanal
- intre un an si 12 ani testarea ar trebui facuta de 2 ori pe luna
- dupa 12 ani o data pe luna
- la femeile insarcinate care au PKU de doua ori pe saptamana.
Obiectiv: Masurarea Phenilalaninei s-a realizat utilizand doua metode:
 FEIA - proba primara este reprezentata de spot de sange uscat
 UHPLC - proba primara – plasma recoltata pe EDTA de Na.
Observatii: Cum era de asteptat, intre rezultatele obtinute prin cele doua tehnici exista diferente si
anume:
- 75% sunt cu diferente intre 0-1 mg/dl
- 22% sunt cu diferente intre 1-2 mg/dl
- 3 % sunt cu diferente peste 3 mg/dl
Factori de influenta: Hematocritul este cel mai important factor de influenta, deoarece acesta poate
fluctua. De asemenea, calitatea recoltarii pe spot, de multe ori se recolteaza foarte putin si spotul este
neuniform si pe o arie foarte mica (dimensiunea spotului decupat fiind de 3 mm in diametru).
27
Concluzie : Ambele metode abordate in laboratorul nostru sunt si vor fi utilizate in monitorizarea
pacientilor cu PKU, rezultatele fiind concordante.
 Avantajele metodei UHPLC - pe langa faptul ca este o tehnica de referinta, ofera informatii
privind si aminoacidul Tirozina si raportul Phenilalanina/Tirozina.
 Dezavantaje – necesita recoltare venoasa, desi am intocmit metodologia pentru recoltare si
trimitere probe, este mult mai dificil a se trimite o proba de plasma decat un spot de sange pe hartie de
filtru.
Un model psihologic de evaluare a calităţii vieţii familiei cu copil cu fenilcetonurie

Maria Corina Bacalearos(1), Florentina Moldovanu(1), Michaela Iuliana Nanu(1), Eftihiţa
Crăciun(2), Andrei Kozma(1)
1. INSMC ’’Alessandrescu-Rusescu” Bucureşti
2. Universitatea „Titu Maiorescu” Bucureşti
Introducere: Fenicetonuria (PKU) este o dereglare ereditară a metabolismului fenilalaninei care constă
în hiperfenilalaninemie. La persoanele sănătoase enzima responsabilă de metabolismul fenilalaninei,
localizată în ficat, transformă acest aminoacid in tirozină.
La persoanele cu PKU, deficitul enzimatic al fenilalaninhidroxilazei, conduce la acumularea de
fenilalanină în organism cu consecinţe asupra dezvoltării neuropsihice şi somatice a copilului.
Calitatea vieţii este determinată de percepţia oamenilor asupra situaţiilor lor personale, social-
economice şi a valorilor educative şi culturale în care trăiesc, în relaţie strânsă cu propriile trebuinţe şi
aspiraţii de viaţă.
Material şi metodă: A fost conceput un interviu structurat privind calitatea vieţii în care sunt cuprinse
şapte domenii ale vieţii de familie: sănătatea, dispoziţia afectivă, nivelul economic, alimentaţia, relaţiile
sociale, educaţia şi petrecerea timpului.
Interviul a fost desfaşurat cu părinţi ai copiilor cu fenilcetonurie şi s-a făcut analiza răspunsurilor
colectate.
Rezulate: În familiile analizate calitatea vieţii este dată de modul în care oamenii îşi percep îşi
interpretează condiţiile existenţiale.
Concluzii: Educaţia familiei, personală şi cea specifică particularităţilor medicale ale copiilor cu
fenilcetonurie, aplicată în zona proximei dezvoltări, influenţează aprecierile persoanelor asupra calităţii
vieţii în familiile cu copii cu PKU.
Cuvinte cheie: fenilcetonurie, calitatea vieţii, familie, educaţie, dezvoltare.
Conștientizarea părinților privind efectuarea screeningului neonatal în maternitate (rezultate

Studiul sănatății reproducerii 2016)
CS I Dr. Michaela Nanu, CS I Dr. Ecaterina Stativă, CS II Dr. Florentina Moldovanu, CS III Corina
Bacalearos, CS III dr. Vasile Despan, Șef lucr. Dr. Ioana Ardeleanu
Context: Activitatea de screening neonatal urmăreşte diagnosticarea unei afectiuni ȋn populatia de nou
nascuti aparent sanatosi , cu scopul de a preveni deficienetele majore aparute odata cu instalarea
fenomenelor clinice
Participarea la screening in conformitate cu legislatia in vigoare necesita consimtamantul informat al
parintilor .
In afara acordului pentru careening rolul parintilor este major si in asigurarea complianţei la tratament
si monitorizarea copilului de catre echipa de specialitate .
Scop: Prezenta lucrare are ca obiectiv evaluarea cunostintelor mamelor asupra screeningului la nou
nascut si sursa acestora.
Material si metoda: Un esantion reprezentativ de 534 de mame cu copii in varsta de 2 ani au fost
investigate pe baza de chestionar. Grupul investigat constituie un subesantion al studiului Sanatatii
Reproducerii efectuat de INSMC si MS in anul 2016 pe 5000 femei fertile din Romania.
28
Rezultate: Putin peste 40 %, dintre mame au auzit despre screeningul de fenilcetonurie, hipotiroidie si
cel auditiv. 25 % dintre mame au auzit despre screeningul pentru depistarea precoce a retinopatiei de
prematuritate.
Mai putin de 30% dintre mame au afirmat ca au fost informate asupra importantei efectuarii acestor
testari pentru fenilcetonurie, hipotiroidie si auz.si, doar 15 %, pentru retinopatia de prematuritate.
Intre 60-67 % dintre cazuri,medicul specialist de O-G a fost sursa acestor informari sic el mult 13%
medical de familie .
Concluzii: Informarea si educarea mamelor asupra importantei efectuarii este deficitara.Faptul ca
medicul specialist O-G este principal sursa de informare conduce la ipoteza ca aceste informari au loc
dupa nastere in maternitati si nu in perioada prenatala.
Compliata uneori scazuta a unor parinti la screening poate avea la baza aceasta stare de fapt.
Cuvinte cheie: screening neonatal, informarea parintilor,
Aprecierea dezvoltării fizice a copiilor și adolescenților din Republica Moldova în raport cu

starea lor nutrițională
Alexandru Voloc1, Ala David1, Alla Volokha2
1
Departamentul de Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”,
Chişinău, Republica Moldova
2
Catedra de Boli Infecțioase și Imunologie Pediatrică , Academia Medicală Națională de Instruire
Postuniversitară „P. L. Shupyk”, Kiev, Ucraina
În țările în curs de dezvoltare și din punct de vedere economic mai slab dezvoltate, cea mai comună
malnutriție este deficitul de nutrienți sau subnutriția. Aproape 1/3 dintre copii sub vîrsta de 5 ani, au
retard în dezvoltarea fizică (stunted growth). Specialiții au estimat, ca aproximativ 200 milioane de copii
de pe glob suferă de retard în dezvoltarea fizică și trăiesc sub nivelul sărăciei absolute.
Obiective. Aprecierea nivelului dezvoltării fizice a copiilor și adolescenților în raport cu starea lor
nutrițională.
Material şi metode. Studiul a inclus 2 cohorte de 297 de subiecți. Lotul de studiu (L0) din școala internat
din Orhei, a inclus 97(43%) de fete și 129(57%) băieți. Vîrsta medie a fetelor a fost egală cu 11,50 ±0,7.
Vîrsta medie a băieților a fost 11,38±0,11. Lotul martor (L1) a cuprins 33 (46,47%) fete și 38 (53,53%)
băieți, spitalizați în incinta IMSP SCMC nr.1 din Chișinău cu IRA. Vîrsta medie a fetelor a fost egală
cu 9,17 ±0,36. Vîrsta medie a băieților a fost 8,88±0,31. Raționul alimentar a fost evaluat în baza
tabelului CIQUAL al compoziției nutritive.
Rezultate. Ingradientele din L0 au fost următoarele: proteine totale-75g (2,5 ±0,4g/kg/zi și 1,8
±0,3g/kg/zi pentru adolescenți), inclusiv de origine animalieră 24g; energie-2842 kcal; P- 921mg; Mg-
255mg. Aportul de Ca constituia 493mg/zi, inclusiv 69mg produse lactate, iar cel al vit. D a fost de
1,23g. Ingradientele din L1 au fost: proteine 89g (2,6 ±0,12g/kg/zi pentru copii și 2,3 ±0,4g/kg/zi pentru
adolescenți), inclusiv de origine animalieră 48g; energie-3162 kcal; P-1,03mg; Mg-273,8mg; Ca-
930mg/zi, inclusiv 550mg produse lactate; vit. D-1,25g. Adolescenții de ambele sexe din L0, aveau o
talie mai mică în comparație cu cei din L1, precum și conform curbelor de referință ale OMS. În
comparație cu L1 ajustați după vîrstă, participanții din L0 aveau valori serice mai joase ale P, Mg, Ca,
Hb și ale creatininei.
Concluzii. Alimentația precară de durată influiențează negativ asupra dezvoltarii fizice a copiilor și
adolescenților. Valorile joase ale creatininei serice ar putea pleda în favoarea unei mase musculare slab
dezvoltate, ca urmare a alimentației neraționale și neechilibrate de lungă durată.
Cuvinte cheie: dezvoltarea fizică, malnutriție, copii, adolescenți
29
Preventia alergiilor alimentare la copii

Prof. dr. Doina Anca Plesca, Conf. dr. Victoria Hurduc
Clinca de Pediatrie
Spitalul Clinic de Copii “Victor Gomoiu”, UMF “Carol Davila”, Bucuresti
Alergiile alimentare reprezinta o problema importanta de sanatate publica. Datele statistice referitoare
la incidenta si prevalenta alergiilor alimentare in populatia pediatrica sunt variate. Acestea depind de
mai multi parametrii, cum ar fi varsta, sex, alimentatie, diverse comorbiditati asociate, factori genetici,
factori socio-economici, areal geografic, etc. In populatia generala, alergiile alimentare au o prevalenta
documentata medical de 10.8%, afectand aproximativ 8 % din copii si 3.7% din adulti [1 ]. Aproximativ
6-8 % din copiii cu varsta sub 2 ani [2] dezvolta aceasta patologie care se va remite in proportie de 80%
pana in perioada scolara [3]. Marea majoritate a alergiilor alimentare proteice (60%) sunt mediate Ig-E.
Acestea apar cel mai frecvent prin expunere la un singur aliment, iar in 35% din cazuri se constata alergii
alimentare multiple [1]. Cea mai frecventa forma de alergie alimentara in primii ani de viata este alergia
la proteinele laptelui de vaca (afecteaza 21.1% din copii cu alergii alimentare [1]).
Declansarea reactiei alergice presupune interactiunea intre alergenul alimentar, bariera gastro-intestinala
si sistemul imun. Tractul gastro-intestinal este un ecosistem complex de functii si componente care
asigura absorbtia nutrientilor din alimentele ingerate. In plus, acesta este implicat si in activitatea imuna
intestinala, prevenind patrunderea agentilor patogeni in organism. Componenta imuna intestinala este
reprezentata de tesutul limfoid asociat intestinului (GALT), tesutul limfoid asociat mucoasei (MALT),
IgA secretorii, celulele efectoare (limfocite T helper si supresoare, macrofage, plasmocite). Rolul de
pasaj macromolecular revine placilor Payer, enterocitului si jonctiunii intercelulare [6]. Bariera non-
imunologica este reprezentata de ph-ul gastric, mucusul intestinal, microflora comensala, lactoferina,
etc. La sugari si la copiii mici aceste componente sunt insuficient dezvoltate. Astfel, activitatea
enzimatica este redusa iar secretia de IgA atinge valori normale in jurul varstei de 4 ani, caracteristici
ce determina o prevalenta crescuta a alergiilor alimentare la aceste categorii de varsta [4]. Cei mai
importanti factori de risc asociati cu dezvoltarea unei alergii alimentare [5] sunt imaturitatea si alterarea
sistemului imun intestinal, imaturitatea sistemului nervos intestinal, permeabilitatea crescuta a mucoasei
intestinale, dezechilibrul intre mucoasa intestinala si microflora, dezechilibrele genetice (la nivelul
receptorilor IgE, la nivelul sintezei citokinelor, etc.), infectiile gastrointestinale.
Cele mai frecvente alimente cu potential alergen, ce determina peste 90% din reactiile alergice
alimentare, sunt laptele si derivatele din lapte, ouale, pestele, soia, graul, arahidele, crustaceele, fructele
cu coaja tare (nuci, alune, fistic, migdale, caju, etc) [6].
Tabloul clinic in alergiile alimentare imbraca aspecte variate, in functie de unele caracteristici ale
alergenului ingerat (cantitatea acestuia, modul de preparare, ingestia altor alimente, posibile reactii
incrucisate, etc), de caracteristicile gazdei (varsta, starea de sanatate, sensibilizarea anterioara, statusul
nutritional, gradul de absorbtie, comorbiditati asociate, ingestia de alcool care creste absorbtia
alergenului) si de mecanismul imun sau non-imun implicat. Manifestarile clinice pot interesa diverse
sisteme si organe (tesutul cutanat si subcutanat, aparatul respirator, aparatul cardiovascular, tubul
digestiv, etc.) [7]. Cele mai severe forme de alergii alimentare sunt socul anafilactic (alergie alimentara
IgE mediata) si sindromul enterocolitei indusa de proteinele alimentare (alergie alimentara non-IgE
mediata).
Evaluarea diagnostica se impune la orice copil care prezinta semne si simptome sugestive pentru
prezenta alergiilor alimentare sau la un copil diagnosticat cu dermatita atopica, gastrita eozinofilica,
reflux gastroesofagian care nu prezinta o ameliorare semnificativa a simptomatologiei in urma unui
tratament corect instituit [8]. Alergiile alimentare se caracterizeaza printr-o mare variabilitate fenotipica.
Diagnosticul este greu de stabilit, astfel incat este necesara coroborarea datelor anamnestice cat mai
detaliate cu examenul clinic complet si investigatiile paraclinice specifice, precum si cu evaluarea
raspunsului la terapia initiata.
Managementul alergiilor alimentare include metode de preventie pre si post-natala, instituirea dietei de
excludere si tratamentul medicamentos in momentul aparitiei simptomatologiei alergice amenintatoare
de viata (socul anafilactic).
30
Preventia reprezinta cea mai eficienta conduita terapeutica. Identificarea factorilor de mediu si
indepartarea acestora reprezinta cheia succesului in scaderea prevalentei alergiilor alimentare. Aceasta
incepe inca din viata intrauterina prin instituirea unei diete echilibrate, bogata in fibre, legume si fructe,
precum si administrarea de suplimente alimentare viitoarelor mame (vitamine, ulei de peste, etc.) si prin
evitarea de catre acestea a factorilor de risc implicati in aparitia alergiilor (fumat, aglomeratie, poluanti
din mediu, etc). Excluderea oricatui tip de aliment din dieta gravidei, sau pe perioada alaptarii, inculsiv
a celora cu potential alergic, nu se recomanda [9].
Exista evidente modeste potrivit carora administrarea de probiotice (Lactobacillus Rhamnossus, etc.),
la mame pe perioada sarcinii sau care alapteaza sugari la risc de atopie, ajuta la preventia dermatitei
atopice in primele luni de viata. Dupa nastere se recomanda alapatarea exclusiva in primele 4-6 luni de
viata. Alimentatia naturala exclusiva are efecte protectoare pe termen lung fata de bolile alergice,
inclusiv dermatita atopica prin inducerea tolerantei orale. In cazul in care alimentatia la san nu este
posibila, se recomanda administrarea de formule partial hidrolizate sugarilor care provin din familii cu
antecedente de atopie [10].
In prezent nu mai exista recomandari specifice pentru sugarii la risc de a dezvolta boli alergice in ceea
ce priveste introducerea alimentelor solide. Inceperea diversificarii se recomanda dupa luna a 4-a dar
inainte de a 7-a. Nu exista beneficii in intarzierea introducerii solidelor sau in evitarea alimentelor
alergene in primul an de viata. Studiile recente au evidentiat ca un consum precoce de alimente
alergizante este mai benefic in strategiile de preventie primara, decat intarzierea introducerii alimentelor
in schema de diversificare [11]. In acest sens, consumul de peste in primul an de viata pare a avea un
efect protector.
Vitamina D joaca un rol important in reglarea sistemului imun. Alterarea biodisponibilitatii serice a
25(OH)D3 pare a avea un rol important in dezvoltarea alergiilor, astfel deficitul de vit D se coreleaza cu
crescerea riscului de a dezvolta alergii alimentare[12].
Teoria igienei descrie influenta protectiva pe care o are expunerea timpurie la microorganisme asupra
dezvoltarii bolilor alergice. Numeroase studii arata ca expunerea postnatala la patogeni si infectii poate
influenta microbiota si sistemul imun al gazdei, elemente cu un rol important in raspunsul imun si
devoltarea tolerantei orale[13].
Concluzii:
Alergiile alimentare si reactiile declansate de acestea asupra organismului sunt un subiect de importanta
majora in practica medicala pediatrica cu atat mai mult cu cat prevalenta acestora este in continua
crestere.
Reactiile alimentare se impart in doua categorii si anume, alergiile alimentare si intolerantele alimentare.
Ca mecanism patogenetic implicat, alergiile alimentare pot fi IgE sau non-Ig E mediate sau produse
printr-un mecanism mixt. Intolerantele alimentare presupun existenta unui raspuns anormal al
organismului fata de elementul cauzator fara implicare imunologica. In cele doua forme tablourile
clinice pot imbraca aspecte variate, manifestarile digestive fiind similare, motiv pentru care diferentierea
clinica este greu de realizat. Elementele esentiale ale managementului alergiilor alimentare sunt: evitarea
triggerului alergenic, initierea unei diete adecvate si administrarea medicatiei de urgenta in formele
clinice grave, amenintatoare de viata. Mentinerea unui status nutritional optim, cu monitorizarea atenta
a dietei si a parametrilor de crestere reprezinta obiectivul terapeutic esential.
Cuvinte cheie: atopie, alergii alimentare, copil
Bibliogrfie:
1. Fiocchi A, Assa’ad A. Guidelines Change the Diagnostic Process of Cow Milk Food Allergy, Curr Opin
Allergy Clin Immunol.2012; 12 (5):564-569
2. Nocerino A, Cuffari C et al. Protein Intolerance. PloS one [internet].2012 jun [cited 2013 iun].Available from:
http://emedicine.medscape.com/article/931548.
3. Mansueto P, Montalto G et al. Food Allergy in gastroenterologic Disease, World J of Gastroenterology 2006;
12(48):7744-7752.
4. Sicherer SH, Sampson HA. Food Allergy, American Academy of Allergy, Asthma and Immunology. 2010;
125: S116-125.
5. Bischoff S, Crowe SE. Special Reports and Reviews. Gastrointestinal Food Allergy: New Insights Into
Pathophysiology and Clinical Perspectives, Gastroenterology 2005; 128: 1089-1113.
31
6. Spring S. US Food and Drug administration Food Allergies: What you need to know PloS one [internet] 2010
jun [cited 2013 jun] Available from : http://www.fda.gov.
7. Boyce JA, Burks AW, Jones SM, Sampson HA et al. Guidelines for the Diagnosis and Management of Food
Allergy in the United States. J Allergy Clin Immunol 2010; 126(6):S1-46.
8.NICE guide, Food Allergy in Children and Young People. Diagnosis and assessment of food allergy in children
and young people in primary care and community settings.2011;1(2):13-14.
9. ASCIA Guideline – infant feeding and allergy prevention 2016
10. Prescott S, Nowak-Wegrzyn A. Strategies to Prevent or Reduce Allergic Disease, Ann Nutr Metab.2011; 59:
28-42.
11. Michael R. Perkin and colab: Randomized trial of introduction of allergenic foods in breast-fed infants, N
Engl J Med, 2016).
12. Koplin JJ, Suaini NH,Polymorphism affecting vitamin D binding protein modify the relationship between
serum vitamin D and food allergy, J Allergy Clin Imumunol, Feb; 137(2):500-506).
13. Du Toit G, Foong RM, Lack G: Prevention of food allergy – Early dietary interventions; Allergology
internanational 65 (2016), 370-377
Intoleranta la lactoza – date actuale

Conf. dr. Victoria Hurduc, dr. Luiza Bordei, Prof. dr. Doina Anca Plesca
Spitalul Clinic de Copii “Dr. Victor Gomoiu”, UMF “Carol Davila”, Bucuresti
Cuvinte cheie: non persistenta lactazei, maldigestia lactozei, sensibilitatea la lactoza
Lactoza este un nutrient cheie cu roluri multiple, variabile in functie de varsta (energetic, promovarea
imunitatii innascute, crestere si dezvoltare, maturare cerebrala, etc).
Lactoza este un dizaharid hidrolizat de lactaza, o endopeptidaza ne-inductibila, codificata de gena LCT,
situata la nivelul cromozomului 2q21.
Conceptul de intoleranta la lactoza se bazeaza pe faptul ca activitatea lactazei intestinale persista de-a
lungul vietii doar la 30% din populatia globului (LP), restul de aproximativ 70% caracterizandu-se prin
non-persistenta lactazei (LNP).
Aproximativ doua treimi din populatia globului prezinta un declin programat genetic al lactazei , cu
debut dupa varsta de 2-3 ani si stabilizarea la un nivel < 10% fata de cel de dinaintea intarcarii, catre
varsta de 5-10 ani (LNP)
Lactoza neabsorbita este fermentata de catre bacteriile colonice producatoare de acid lactic cu diverse
consecinte asociate manifestarilor gastrointestinale.
Non-persistenta lactazei/hipolactazia de tip adult/maldigestia lactozei este un pattern fiziologic normal
“de tip salbatic”si nu o boala, cu varsta de debut si prevalenta variabile etnic, asociate cu 8 polimorfisme
punctiforme ale genei LCT, dintre care alela homozigota C/C - 13910 este specifica Europei.
Persistenta lactazei este o adaptare recenta, o mutatie asociata unui “avantaj evolutiv selectiv”, specific
populatiilor umane mari consumatoare de produse lactate. LP si LNP sunt fenotipuri normale care
determina malabsorbtia lactozei. Maldigestia lactozei (LM) semnifica inabilitatea digestiei lactozei
determinata de deficitul primar de lactaza (LNP) sau a celui secundar.
Intoleranta la lactoza semnifica caracterul simptomatic asociat ingestiei de lactoza (diaree, greata,
meteorism, borborisme si dureri abdominale).
Maldigestia lactozei poate fi asociata si cu manifestari sistemice (neurologice, cardiace, alergice, dureri
musculare, artralgii, raguseala si polakiurie), definite ca sensibilitate la lactoza. Acestea pot evolua
izolat sau asociate cu manifestarile gastrointestinale specifice intolerantei la lactoza.
Manifestarile sistemice (sensibilitatea la lactoza) necesita evaluare pentru coexistenta cu bolile
inflamatorii intestinale (70%), sindromul de intestin iritabil (47%), boala celiaca (38%), alergia la
proteinele laptelui de vaca (20%) si sindromul de poluare bacteriana intestinala.
32
Impactul terapiei nutriţionale la copilul cu alergii alimentare

Autori: Asist. univ. Beáta Ács1,2, Dr. Cristina Burlac2, Dr. Gabriela Alexe2, Şef lucr. Alina Popp1,2
1
Universitatea de Medicină si Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2
Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului ,, Alessandrescu-Rusescu", Bucureşti
Introducere. Intervenţiile nutriţionale reprezintă maniera de abordare a alergiilor şi intoleranţelor
alimentare, prin excluderea antigenului incriminat. Preocuparea principală în condiţiile excluderii unei
importante surse de nutriţie este substituţia alimentului exclus cu alternative care să asigure creşterea şi
dezvoltarea normală.
Obiectiv. Evaluarea creşterii şi dezvoltării la o serie de copii cu alergie la proteinele laptelui de vacă
(APLV) urmăriţi in clinica noastră pentru diete de excludere şi susbstituţie.
Material şi metodă. Evaluarea a inclus un număr de 124 copii aflaţi sub terapie nutriţională pentru
APLV. A fost apreciat statusul nutriţional exprimat prin măsuratori antropometrice şi ponderea
substituţiei prin formule speciale în raport cu nevoile specifice vârstei.
Rezultate. Vârsta la intrarea în monitorizare a fost cuprinsă ȋntre 1 lună - 20 luni. Frecvenţa controalelor
a fost în medie de 3 luni. Se notează variabilitatea foarte mare a proporţiei aportului proteic (ȋntre 3,2%-
77%) şi caloric (între 5-41,5%) relativ la necesarul pentru vârstă cu impact direct asupra parametrilor
de creştere.
Concluzie. Pentru asigurarea creşterii, la copilul cu APLV aflat sub dietă de exludere, se impune
program de monitorizare activă la intervale regulate cu frecvenţă mai mare în vederea evaluării dietetice
şi consilierii nutriţionale susţinute.
Bibliografie
Koletzko S, Niggemann B, Arato A, et al. Diagnostic approach and management of cow's-
milk protein allergy in infants and children: ESPGHAN GI Committee practical guidelines. J Pediatr
Gastroenterol Nutr. 2012 Aug;55(2):221-9.
Schimbări comportamentale în rândul populaţiei tinere din România. Studiu: „Cunoştinţe,

atitudini şi practice ale populaţiei generale cu privire la HIV/SIDA, hepatita B şi C”
Mariana Mardarescu1, Adrian Streinu-Cercel1, Mioara Predescu1, Bogdan Păunescu2, Lăcrămioara
Aurelia Brîndușe3, Anca Streinu-Cercel1 Cătălin Tilişcan1, Oana Sandulescu1, Alexandra
Mărdărescu1, Claudiu Schiopu1, Madalina Hristache1
1. Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Bals”, Bucureşti
2. Totem Communications, Bucureşti
3. Institutul Naţional de Sănătate Publică, Bucureşti
Introducere: În perioada anilor 2013-2017, România a înregistrat o schimbare comportamentală în
rândul populaţiei tinere, respectiv utilizarea substanţelor cu efect psihoactiv, ceea ce a crescut expunerea
la infecţiile cu HIV, HBV şi HCV. În acest context, evaluarea cunoştinţelor populaţiei generale cu
privire la aceste trei infecţii a devenit necesară, nevoie concretizată prin studiul: „Cunoştinţe, atitudini
şi practici ale populaţiei generale cu privire la HIV/SIDA, Hepatita B şi C” în anul 2015, de către INBI
“Prof. Dr. Matei Balş”, în cadrul programului RO.19.02 “Îmbunătăţirea programelor de prevenire şi
control a HIV/SIDA, HBV şi HCV din România”
Material şi metodă: Studiul reprezintă a cercetare cantitativă cu două metode de cerectare: un sondaj de
opinie şi un interviu faţă în faţă, pe baza unui chestionar aplicat pe două categorii populaţionale- adulţi
peste 18 ani (populaţia generală PG), din zone rurale şi urbane din ţară şi tineri consumatori de droguri
pe cale injectabilă din Bucureşti. Cele două loturi chestionate au conţinut 1005 respondenţi (populaţie
generală)- un grup probabilitic bi-stadial şi stratificat şi 200 consumatori de droguri pe cale injectabilă
(CDI), interviurile fiind realizate în august-septembrie 2015.
Rezulate şi concluzii: Unul din cinci respondenţi din populaţia generală consideră că hepatitele B/C sunt
cauzate de igiena precară comparativ cu doar 1% din CDI. Trei din o sută din PG au declarat contact
sexul neprotejat în ultimul an cu mai mult de un partener, iar dintre CDI mai mult de jumătate. O parte
semnificativă din populaţia generală nu poate identifica toate căile de transmitere a HIV, HCV şi HBV,
33
îşi autoevauează greşit riscul de infectare şi afişează atitudini nepotrivite faţă de persoanele infectate cu
HIV, HCV, HBV. Intervenţiile primare (educaţie) cât şi cele secundare (diagnosticare timpurie) trebuie
îmbunătăţite şi adaptate în mod coerent şi sustenabil nivelului de înţelegere al beneficiarlor, respectiv al
populaţiei generale şi CDI.
Cuvinte cheie: HIV, Hepatită B, Hepatită C
Factorii de risc asociaţi transmiterii maternofetale a infecţiei HIV în România. Date din Registrul
Naţional al femeii gravide infectate HIV şi al nou născutului expus perinatal HIV 2013-2017
Mariana Mardarescu1, Adrian Streinu-Cercel1, Cristina Petre1, Marieta Iancu1, Rodica Ungurianu1,
Alina Cibea1, Iosif Ionel2, Sanda Vintila1, Carina Matei1, Alexandra Mardarescu1
1. Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Prof. Dr. Matei Balş”, Bucureşti
2. Institutul Naţional de Sănătate Publică, Bucureşti
Introducere: În anul 2016, dintr-un total cumulativ de 22,095 cazuri de infecţie HIV/SIDA, 14.349 erau
în viaţă, 5971 (41,61%) fiind femei- 49,5% în grupa de vârsă 25-29 ani, 4% în 20-24 ani şi 1.8% în 13-
18 ani. Rata transmiterii materno-fetale (TMF) se menţine sub 5%, indiferent de fluctuaţiile economice
şi sociale din acest an.
Material şi metodă: În perioada 2013-2017, INBI „Prof. Dr. Matei Balş” a colectat, prin intermediul
Registrului Naţional al femeii gravide, infectate HIV şi al nou-născutului expus perinatal date despre
gravidele infectate şi copii acestora de la cele nouă centre Reginale HIV din ţară. Registrul stochează
date despre mamă: diagnostic iniţial, factori de risc, istoricul bolii şi terapeutic, investigaţii ante partum,
investigaţii virologice şi imunologice, date despre familie. Evalurea copilului se axează pe: date
fiziologice şi patologice, investigaţii la baseline, depistare timpurie, investigaţii la 6 şi 18 luni de
supraveghere.
Rezultate şi concluzii: Din cele 732 cupluri mamă-copil, 40% din mame au provenit din cohorta
româneacă (infectare non-verticală 1988-1990), 28% au fost cazuri noi de îmbolnăvire. 72% din mame
îşi cunoşteau statusul HIV înainte de sarcină, în timp ce 15% l-au aflat în timpul sarcinii. 6% din femei
au primit confirmarea HIV în timpul naşterii. 82% din mame au născut prin cezariană iar 78% din
acestea se aflau în tratament antiretroviral. 98% din copii au primit profilaxie specifică imediat după
naştere, 94% au fost evaluaţi virologic în primele 72 de ore de viaţă, însă 5% au avut încărcătură virală
detectabilă.
Deşi în România testarea HIV este universală iar accesul la tratamentul ARV este gratuit încă din anii
1990, regresia logistică a arătat că factorul de risc esenţial în stabilirea statuslui HIV al copilului la
naştere este „diagnosticarea tardivă” a mamei, respectiv la naştere (p-stat = 0.012).
Cuvinte cheie: HIV, transmitere materno-fetală,
Particularități în abordarea infecției HIV la copil

Dr. Alina Cibea1, Dr. Mariana Mărdărescu1, Dr. Cristina Petre1, Dr. Rodica Ungurianu1, Dr. Marina
Popov1, Psih. Carina Matei1
1
Institutul Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș”, Bucuresti, Romania
E-mail a_cibea@yahoo.com
Introducere: Apariția cazurilor de transmitere verticală a infecției HIV în Romania ultimii ani a impus
dezvoltarea unei strategii de abordare integrată a binomului mamă-copil: evaluare clinică, biologică,
terapie medicamentoasă specifică, dar și consiliere socială și psihologică.
Obiectiv: prezentarea cazului unui copil în vârstă de 9ani, provenit dintr-un cuplu serodiscordant HIV,
cu multiple afecțiuni asociate, aflat în eșec clinic, imunologic și virusologic prin lipsă de aderență la
tratament.
Metodă – analiza în dinamică a evoluției unui copil de sex feminin, în vârstă de 9 ani, depistat cu infecție
HIV la vârsta de 1an 6luni, după un episod de meningită tuberculoasă, ulterior fiind diagnosticată și
mama.
34
Concluzii: Aderența la serviciile medicale și la terapia antiretrovrală în cazul unui copil seropozitiv
implică defapt aderența cuplului părinte-copil. În contextul abandonului terapeutic îndelungat,
managementul infecției HIV asociată cu diverse comorbidități, este extrem de dificil, din cauza lipsei
de răspuns a unui organism epuizat, a opțiunilor terapeutice limitate, a interacțiunilor medicamentoase,
dar și a reacțiilor adverse.
Importanţa screening-ului HIV la femeia gravidă. Studiu de caz

Bianca Borcoş1, Mariana Mărdărescu1, Rodica Ungurianu1, Andreea Georgiana Bîrca1, Florin
Murgoci2, Dan Oţelea1, Tatiana Colţan1, Cristi Anghelina1, Ileana Leu1, Carina Matei1, Alexandra
Mărdărescu1
1. Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Prof. Dr. Matei Bals”, Bucureşti
2. Institutul de Pnenumoftiziologie "Marius Nasta", Bucureşti
Introducere: Infecţia HIV/SIDA rămâne în continuare o problemă de sănătate publică majoră, în
România fiind diagnosticate 303 cazuri noi HIV/SIDA în primul semestru al anului 2017, dintre care 5
cazuri la copiii cu vârste cuprinse între 0-14 ani, calea de transmitere fiind în toate cele 5 cazuri materno-
fetalî
Material si metoda: Am evaluat şi stabilit statutul HIV al unui sugar în vârstă de 9 luni , care a fost
transferat in Sectia de Imunodepresie Copii a INBI „Matei Balş” în luna iunie 2017, după numeroase
internări în diferite clinici de pediatrie din ţară, pentru intercurenţe respiratorii. Datele obţinute din
investigaţiile iniţiale şi anamneză au evidenţiat faptul că pacientul este primul copil al unei femei în
vârstă de 19 ani, cu sarcină neinvestigată pentru HIV, infecţie cu HCV, VHB sau BTS-uri (boli cu
transmitere sexuală). Investigaţiile de laborator au ridicat pe rând suspiciunea de boală inflamatorie
sistemică, posibil sepsis, boală malignă, posibilă infecţie virală asociată cu afectare sistemică, în final
stabilindu-se diagnosticul de infecţie HIV la toţi cei trei membrii ai familiei.
Rezultate: Cazul prezentat a necesitat o abordare multidisciplinară şi un timp de spitalizare prelungit
prin prisma complexităţii sale date de evoluţia nefavorabilă grefată de numeroasele complicaţii survenite
în urma depistării tardive a infecţiei HIV, aceasta la rândul ei fiind în final consecinţa unei
supravegheri/investigări incomplete a femeii gravide.
Concluzii: Deşi în România există protocoale de screening ale femeii gravide, în momentul de faţă încă
se mai depistează cazuri noi de infecţie HIV în stadii avansate de boală la copii, prin transmitere
verticală. Trist este faptul ca de multe ori copilul este primul depistat, ulterior testandu-se statusul
părinţilor, care se dovedesc a fi seropozitivi. Aşadar este necesară mai multă implicare atât din partea
medicului de familie cât şi a comunităţii locale pentru a facilita accesul femeii gravide la serviciile
medicale.
Capcane de diagnostic in meningitele acute la copil (in legatura cu un caz clinic)

Dr Monica Luminos, Dr. Anca Draganescu, Dr. Cristina Negulescu, Dr. Camelia Kouris, Dr.
Cornelia Dogaru, Dr. Madalina Merisescu
Diagnosticul pozitiv si diferential intr-o meningita acuta la copil este déjà un diagnostic standardizat (ex
clinic, punctia lombara) dar mai complicat fata de meningitele purulente. Uneori atat aspectul clinic al
bonavului, cat si examenul microscopic si biochimic al lichidului cefalorahidian (LCR) nu sunt
concludente, creind confuzii de diagnostic si ulterior atitudine terapeutica eronata, prelungind astfel
suferinta bolnavului.
In prezentarea de fata incerc sa demonstrez acest aspect legat de un caz de meningita acuta cu LCR clar,
care adesea pune probleme de diagnostic diferential cu o gama larga de afectiuni infectioase si non-
infectioase, necesitand investigatii suplimentare, tergiversarea tratamentului sau instituirea unui
tratament gresit, neadaptat etiologiei.
35
Consider ca in aceste situatii in care nu putem elucida diagnosticul in cadrul specialitatii noastre este
deosebit de utila colaborarea interdisciplinara, pentru ca in cazul de fata au fost necesre 8 luni pentru un
diagnostic correct, timp in care degradarea fizica si neurologica a fost continua.
Managementul encefalitei herpetice la copil-caz clinic

C. Dogaru1 , A. Draganescu1, C. Negulescu1, C. Kouris1, M. Vasile1, D. Bancila1 , A. Birca1 ,
M.Popescu3, M. Luminos1,2
1. Institutul National de Boli Infectioase “Prof. Dr Matei Bals”
2. Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti
3. Spitalul Clinic de Urgenta pt Copii “ Grigore Alexandrescu”
Cuvinte Cheie : Encefalita Herpetica, Aciclovir, Sechele Neurologice
Encefalita herpetică reprezintă una dintre cele mai notabile encefalite de cauză infecțioasă care poate
afecta populația pediatrică. Printre cele mai frecvente manifestări clinice ale acesteia sunt febra,
afectarea stării de conștiență, convulsiile, semnele neurologice de focar care se asociază aspectului
imagistic caracteristic de afectare unilaterală predominant a lobului temporal.
Deși tratamentul precoce cu aciclovir intravenos este singurul care poate ameliora prognosticul ,
encefalita herpetică prezintă morbiditate și mortalitate foarte crescute, sechelele neurologice fiind
frecvent întâlnite.
In evoluția bolii se poate întâlni un tablou clinic dominat de reapariția simptomelor inițiale după o
anumită perioadă de la încheierea tratamentului, fiind caracterizată în principal de degradarea statusului
neurologic cu apariția unor tulburări de tip extrapiramidal, fără reactivarea virusului in SNC si fără
progresia leziunilor inițiale confirmată prin RMN.
Prezentăm cazul unui copil cu encefalită cu virus herpes simplex 1 care la 4 săptămâni de la inițierea
tratamentului cu acyclovir si răspuns inițial favorabil, a prezentat o deteriorare progresiva neurologica.
Apariția unui sindrom neurologic de tip diskinetic și a regresului psihomotor sever, fără reaparitia
replicării virale in SNC au fost sugestive pentru o complicatie de natura autoimuna post encefalita
herpetica.
Sub tratament cu imunoglobuline și corticoterapie evoluția a fost ușor favorabilă dar pacientul a
menținut status neurologic sechelar-regres psihomotor sever, necesitând tratament anticonvulsivant de
fond și terapie de recuperare psihomotorie.
Rujeola la pacientii cu comorbiditati – aspecte clinice si complicatii

A. Draganescu1, C. Negulescu1, C. Kouris1, M. Vasile1, D. Bancila1, C. Dogaru1 , A. Birca1 , O.
Galita3, M. Luminos1,2
1. Institutul National de Boli Infectioase “Prof. Dr Matei Bals”
2. Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti
3. Spitalul Clinic de Copii “ Dr Victor Gomoiu”
1. INBI Matei Bals
2. UMF Carol Davila
Rujeola continua sa fie o problema majora de sanatate publica in intreaga lume, in ciuda disponibilitatii
unui vaccin sigur, eficient si cu cost redus. Afecteaza preponderent copiii prescolari, dar se poate intalni
si la varsta adulta. Transmiterea virusului este aerogena, cu risc de contagiozitate foarte mare.
Virusul rujeolic poate infecta multiple organe si sisteme , dar are predilectie pentru tesutul epitelial,
reticuloendotelial si leucocite, determinand scaderea limfocitelor CD4 cu imunosupresie secundara.
Complicatiile bolii sunt multiple: pneumonia, otita, crupul laringian, complicatii neurologice,
oftalmologice si in sfera aparatului digestiv. Pneumonia reprezinta una din cele mai severe complicatii
ale rujeolei, fiind o importanta cauza de deces.
Evolutia clinica a pacientilor imunocompromisi are potential foarte sever atat datorita imunosupresiei
secundare replicarii virale, cat si a bolii de fond.
36
Imunosupresia post-rujeola predispune la infectii pe o perioada de cateva saptamani, chiar luni, aceasta
putandu-se extinde pana la 2-3 ani, conform datelor din literatura de specialitate.
In contextul actual al epidemiei de rujeola din Romania, care a inregistrat un numar de peste 9600 de
pacienti, dintre care 34 de decese pana in prezent(conform datelor CNSCBT), in INBI “Matei Bals” s-
au internat un numar de 260 de cazuri, peste 90% din cazuri la pacienti neimunizati. Majoritatea
cazurilor au asociat complicatii multiple, in special in sfera aparatului respirator.
Prezentam cazurile unor pacienti cu patologie cronica severa asociata care au dezvoltat forme severe
de boala, cu complicatii multiple, presupunand un efort intens din partea unor echipe multidisciplinare
pentru terapia de salvare.
Cuvinte cheie: rujeola, imunosupresie, complicatii
Managementul hepatitelor cronice virale C la copil

Gheorghiță Jugulete1,2, Monica Luminos1,2
1
Institutul Național de Boli Infecțioase ”Prof. dr. Matei Balș” București
2
U.M.F. ”Carol Davila” București
Introducere: Infecțiile cronice cu virusurile hepatitice B și C reprezintă o problemă reală de sănătate
publică din punct de vedere al managementului medical. In întreaga lume incidența hepatitelor cronice
C înregistrează procente în creștere motiv pentru care există o permanentă preocupare pentru
descoperirea unor noi terapii. În țara noastra se estimează o incidență de 5.6 % la adult conform unor
studii epidemiologice recente, iar la copil nu există date privind incidența infecției cronice cu virus
hepatitic C.
Rezumat: În această lucrare ne propunem să actualizăm datele cu privire la managementul hepatitelor
cronice C la copil, dat fiind faptul că recent au apărut molecule noi de tratatment. Ghidurile
internaționale privind managementul hepatitelor cronice C la copil, recomandă, pentru cazurile cu
transmitere verticală, ca tratamentul să se inițieze după vîrsta de 3 ani, deoarece, s-a demonstrat că, până
la această vârstă foarte multe cazuri evoluiază autolimitant cu posibilă vindecare.
Terapia standard a infecției cronice cu VHC include interferonul alfa 2b plus ribavirină după vârsta de
3 ani. In aprilie 2017 FDA a aprobat terapia cu interferon free și la copil, la grupa de vîrstă 12 – 18 ani.
Există studii clinice în derulare și pentru grupa de vârstă 3 – 12 ani, astfel încât, în viitorul apropiat avem
speranța că aceast tratament va fi introdus la toată populația pediatrică infectată. Conform studiilor
încheiate, la grupa de vârstă 12 – 18 ani, rata de vindecare a pacienților tratați cu terapie interferon free,
a fost de 97 %.
Concluzii: Managementul infecțiilor cronice cu virusurile hepatitice C trebuie să includă, alături de
tratamentul antiviral actualizat, și o mai eficientă depistare a cazurilor pediatrice, cu introducerea
precoce a terapiei specifice. Moleculele noi apărute și verificate la adulți dar și la grupa de vârstă 12 –
18 ani au demonstrat o rata foarte mare de vindecare a hepatitelor cronice C.
Profilul clinico-evolutiv și epidemiologic actual al bolii diareice acute la copil

Gheorghiță Jugulete1,2, Cristina Popescu1, Luminița Marin1,2, Endis Osman1, Sabina Vintilă1
1
Institutul Național de Boli Infecțioase ”Prof.dr.Matei Balș” București
2
U.M.F. ”Carol Davila” București
Introducere: Boala diareică acută (BDA) reprezintă una dintre cele mai importante cauze de morbiditate
și mortalitate infantilă în întreaga lume. Organizația Mondială a Sănătății estemează că, anual se
înregistrează peste un miliard de cazuri de BDA, cu o rata de deces de 5 – 10 milioane de cazuri. Dacă
în trecut mortalitatea infantilă prin BDA avea drept etiologie cauza bacteriană, astăzi, odată cu
dezvoltarea socio-economică și a industriei farmaceutice cu descoperirea de noi antibiotice și vaccinuri,
virusurile reprezintă cele mai frecvente cauze de BDA la copil.
Material și metodă: Am efectuat un studiu retrospectiv asupra cazurilor de BDA la copil, internate în
Secția Clinică IX Boli Infecțioase-Pediatrie a Institutului Național de Boli Infecțioase ”Prof. Dr. Matei
37
Balș”, pe o periodă de 12 luni (01.08.2016 – 31.07.2017). La aceste cazuri am analizat etiologia BDA,
sezonalitatea, precum și următorii parametri: vârsta, sexul și mediul de proveniență al pacienților.
Rezultate: În perioada analizată am înregistrat 994 de cazuri de BDA la copii ceea ce reprezintă 34.84%
din cazuistica internată în secția noastră. Mortalitatea infantilă prin BDA a fost zero. Etiologia a fost
stabilită la 832 cazuri (83.70%). Au predominat BDA virale 718 cazuri (72.23%) comparativ cu cele
bacteriene 114 cazuri (11.46%) și toxiinfecțiile alimentare 46 cazuri (4.62%). Din punct de al
sezonalității am observat o incidență crescută a BDA virale în sezonul cald, iar BDA bacteriană și
toxiinfecțiile alimentare au inregistrat valori relativ constante pe toata perioada anului analizat. Grupa
de vârsta cea mai afectată a fost 1- 5 ani (73.84%), la sexul masculin (59.25%) din mediul urban
(68.30%).
Concluzii: BDA reprezintă cea mai frecventă cauză de morbiditate infantilă din studiul nostru (34.84%).
Majoritaea cazurilor au fost virale, la grupa de vârstă 1 – 5 ani, de sex masculin din mediul urban. Nu
am înregistrat decese dar multe cazuri au fost severe cu pontențial de complicații și sechele. BDA
rămâne o afecțiune pediatrică ce trebuie supravegheată atât epidemiologic cât și etiologic pentru
implementarea măsurilor de reducere a numârului de cazuri.
Particularitati ale evolutiei si tratamentului unor forme severe de gastroenterite la sugar si copilul
mic
Prof. Univ.Dr. Ioan Gherghina, Prof. Univ. Dr. Dumitru Matei, sef lucrari Dr. Mirela Silvia
Covacescu, Dr. Adela Radulescu, Dr. Andrei Rata
Scopul lucrării: Prezentăm 3 observații clinice în care diagnosticul deficitului imun și corectarea
terapeutică adecvată, a influențat decisiv evoluția favorabilă a celor trei forme severe de gastroenterite
la sugar și copilul mic.
Metoda de lucru: Observația directă a trei cazuri de sugar internați în INSMC, cu diagnosticul de
gastroenterită acută și trenantă la care, prin examenul clinic și investigațiile de laborator s-a precizat
agentul etiologic în 2 cazuri, dezechilibru hidroelectrolitic și acidobazic și, foarte important, deficitul
imun preexistent bolii acute . Informare din literatura medicală de specialitate
Rezultate: în 2 cazuri: M.E. în vârstă de 3 luni și S.M.E. în vârstă de 2 luni și 2 săptămâni, aflați în
perioada de creștere și dezvoltare caracterizată drept “Lacuna imunologică fiziologica”. S-a constatat
la primul copil agammaglobulinemie IgG (IgG nedozabil) și hipoIgA și IgM, iar în al doilea caz cu
sindrom diareic sever cu 10-12 scaune diareice, cu evoluție de 15 zile determinat de Rotavirus și
Adenovirus și care a prezentat hipoIgG. La amândoi s-a introdus în tratament IGIV 500mg/Kg, după
care la câteva zile evoluția s-a ameliorat spectacular. Al treilea caz cu vârsta de 1 an și 4 luni, sindrom
diareic sever,determinat de Rotavirus, Adenovirus și Campylobacter jejuni, la care în a 9-a zi de
internare după diagnosticul de hipoIgG s-a introdus IGIV 500 mg/Kg. S-a observant o ameliorare
evidentă ce a permis externarea după 4 zile.
Concluzie: Cele 3 observații clinice pledează pentru necesitatea explorării imunologice și a
tratamentului adecvat al unui eventual deficit imun în formele severe de gastroenterite la sugar și copilul
mic.
SALA B
Un program - pilot de intervenție timpurie pentru copiii cu tulburări de sănătate mintală
CS I Psih. Dr. Miruna Rădan, As. Cercet. Psih. Daniela Stănescu Boțan, As. Cercet. Psih. Viorela
Constantin, CS III Psih. Pr. Mihaela Găișteanu, As. Cercet. Psih. Raluca Vărășteanu
Intervenția timpurie este un sistem de asistență multidisciplinară precoce pentru copiii cu tulburări
mintale, tulburări de dezvoltare, dizabilități, sau expuși riscului. Există dovezi că sănătatea mintală a
adulților poate fi semnificativ îmbunătățită prin intervenția timpurie. În România nu avem un program
național de intervenție timpurie, iar datele oficiale arată că tulburările mintale la copii sunt
subdiagnosticate. Proiectul pilot inițiat în 2017 urmărește dezvoltarea unei baze de date incluzând
38
cazurile cu probleme de sănătate mintală de vârstă 0-5 ani înregistrate la C.S.M., studierea incidenței și
caracteristicilor tulburărilor, evaluarea profilului nevoilor de intervenție timpurie și dezvoltarea unui
program pentru copil și familie. Evaluarea dezvoltării psihomotorii, a comportamentului și a relației
părinte-copil se face cu metode standardizate: Bayley Scales of Infant and Toddler Development III,
Parent - Infant Relationship Global Assessment Scale, Relationship Problems Checklist, chestionare și
inventare de abilități. Programele de intervenție personalizată pentru copil și părinți se bazează pe
modelele Floor Time - Greenspan, programul de educație timpurie Portage, Cercul Siguranței,
psihoterapia mamă-copil. Datele statistice din 2017 arată că 52% din cele 220 cazuri noi care s-au
adresat C.S.M. sunt în grupa 0-5 ani, față de 37% în 2016. Tulburările de neurodezvoltare, specifice
vârstei 0-5 ani, reprezintă 41% din diagnosticele principale. Intervenția individualizată, bazată pe
evaluarea profilului competențelor și nevoilor în toate ariile dezvoltării, cu monitorizarea continuă a
progreselor, a fost aplicată unui grup de copii cu tulburări asociate - de dezvoltare, de relaționare și de
comportament - prin implicarea activă a părinților în planificarea și desfășurarea practică a activităților
la C.S.M. și acasă. În prima etapă a programului, în care pentru majoritatea copiilor s-a urmărit
stimularea interacțiunii sociale și a comunicării, s-au înregistrat progrese semnificative în socializare și
limbajul expresiv.
Cuvinte-cheie: intervenție timpurie, sănătate mintală, 0-5 ani.
O abordare terapeutică bazată pe DC: 0-3R, Clasificarea diagnostică a sănătații mintale și a

tulburărilor de dezvoltare ale copilăriei timpurii
CS I Psih. Dr. Miruna Rădan, Inst. Naț. Pt. Sănătatea Mamei Și Copilului, As. Cercet. Psih. Viorela
Constantin, As. Cercet. Psih. Daniela Stănescu Boțan
Clasificarea diagnostică a sănătății mintale și a tulburărilor de dezvoltare ale copilăriei timpurii DC: 0-
3 R, Zero to Three, a apărut ca un sistem adaptat vârstelor 0-3 ani, odată cu recunoașterea mai largă a
domeniului sănătății mintale a sugarului și copilului mic, criteriile pentru copii mai mari și adulți fiind
numai parțial aplicabile acestui grup. DC: 0-3 R ține cont de procesul de dezvoltare și de rolul relațiilor
primare în raport cu sănătatea mintală a copilului, identifică tipuri de tulburări relaționale (TR) și oferă
metode de evaluare: Scala de evaluare globală a relației părinte-copil PIRGAS și Scala problemelor
relaționale RPLC. În plus, este un instrument de planificare a intervenției. Studierea incidenței și
caracteristicilor tulburărilor relațiilor primare pe baza DC:0-3 R și dezvoltarea unor programe de tratare
a psihopatologiei relaționale, constituie o parte a proiectului pilot de intervenție timpurie, desfășurat la
Centrul de sănătate mintală I.N.S.M.C. Obiectivul principal al terapiei pentru copil este crearea unor
abilități funcționale de interacțiune. Sunt incluse activități integrate - senzoriale, motorii, cognitive și
afective - semi-structurate, sub formă de joc. Componenta pentru părinți urmărește formarea de abilități
parentale dar și elemente ce țin de dezvoltarea personală a părintelui, cu finalitatea construirii unei relații
adaptative părinte-copil. Rezultatele evaluărilor PIRGAS indică o afectare a relațiilor primare la 18,5%
din cazurile noi cu vârste de 0-5 ani care s-au adresat C.S.M. în primele 9 luni din 2017. Caracteristicile
problemelor relaționale în grupul de studiu au fost relevate pe baza scalei RPLC. Intervenția
individualizată a fost aplicată pentru 25 copii cu TR și părinții lor. Rezultatele obținute până în prezent
indică o evoluție pozitivă a relației părinte-copil, asociată cu progrese în dezvoltare, pentru peste 50%
din copii.
Cuvinte-cheie: tulburări ale relației primare, sănătate mintală, intervenție timpurie.
Modificari ale patternului alimentar. Influente ale dinamicii familiale.

Psiholog Mihaela Stancu, Insmc "Alessandrescu-Rusescu", Dr. Carmen Trutescu - Medic Specialist
Psihiatrie Pediatrica
Paternul alimentar reprezintă o constantă a funcţionării psihoemoţionale. Deşi există particularităţi ale
acestuia, în funcţie de etapa de dezvoltare, schimbarea bruscă a tiparului alimentar de cele mai multe
ori, se corelează cu o suferinţă de ordin psihic sau somatic, care necesită diagnostic diferenţiat.
39
Dinamica familiei se corelează frecvent cu tiparul alimentar al copilului, restricţiile alimentare sau
aportul excesiv fiind simptome precoce ale suferinţei psihoemoţionale, în cazul copilului provenit din
climat tensiv sau cu dinamici familiale perturbate.
Modificările apetitului alimentar, pot uneori sa mimeze tulburări psihotice severe, tulburări de anxietate
paroxistică sau generalizată, tulburări depresive sau psihotice.
Prevenirea fenomenului burnout in familiile copiilor cu tulburari severe de sanatate mintala

Cristina Stanescu , medic specialist neurologie si psihiatrie pediatrica
Centrul de Sanatate Mintala al INSMC „ Alessandrescu-Rusescu”
Introducere: In procesul de ingrijire a copilului cu tulburari psihice severe alaturi de profesionistii in
sanatate mintala familia joaca rolul de coterapeut ( ingrijitor neprofesionist). Cercetarile au dovedit
faptul ca membrii acestor familii, in care nivelul de stres este ridicat, devin vulnerabili la aparitia
epuizarii fizice, psihice si emotionale - fenomen denumit burnout familial.
Scopul lucrarii: Este prezentat un plan de interventie practica pentru prevenirea fenomenului burnout in
familiile copiilor cu tulburari severe de sanatate mintala prin revizuirea datelor si opiniilor expertilor in
domeniu.
Rezultate si concluzii: Pornind de la evaluarea psihosociala a sistemului familial prin identificarea
factorilor de vunerabilitate, strategiilor de coping dar si prin identificarea resurselor si a punctelor
forte, interventia centrata pe familie este parte importanta in procesul de reabilitare si ingrijire pe termen
lung a copiilor cu tulburari severe de sanatate mintala.
Cuvinte cheie : familie, burnout, prevenire
Impactul stilului educațional parental asupra funcționalității copilului cu profil atipic de

dezvoltare
Dr. CarmenTruțescu, medic specialist psihiatrie pediatrica
INSMC Bucuresti
Parentingul, sau maniera educațională adoptată de părinte, a fost definit inițial a fiind un domeniu de
interes asociat procesului de invațământ, urmând ca ulterior să capete un interes aparte și în domeniul
neurofiziologiei.
Studiul factorilor implicați în neurodezvoltare a adus de-a lungul timpului argumente ce subliniau
importanța factorilor educaționali și de mediu asociați rolului geneticii în dezvoltarea individului.
Parentingul, în acest context, poate fi el însuși privit ca rezultat al interacțiunii dintre elemente
structurale parentale și nevoile psiho-emotionale ale adultului devenit părinte satisfăcute în relația cu
copilul.
Manualele și clasificările internaționale de psihiatrie vorbesc despre importanța factorilor educaționali
în apariția și menținerea unor tulburării psihice la copil, necesitând diferențierea tulburărlor de
neurodezvoltare de condițiile generate de un stil parental inoportun.
Lucrarea de față se dorește a fi o trecere în revistă a datelor existente în literatură, referitor la asocierea
tulburării hiperchinetice și/sau de conduită, tulburărilor de limbaj și de achiziție școlară și chiar a
perturbărilor relaționării sociale cu factorii educaționali parentali, considerați factori de risc.
Factori psiho-sociali asociaţi cu dificultăţi de funcţionare şcolară

Dr. Carmen Ioana Truțescu, Psih. Mihaela Stancu
Ambulatoriu I.NS.M.C., Bucuresti
Funcţionarea şcolară este frecvent considerată principala componentă a funcţionării globale la vârsta
copilăriei. Aşteptările diferite ale fiecarei persoane ce interacţionează cu copilul, fac uneori dificilă
40
evaluarea obiectivă a funcționalității academice și mai ales a cauzelor ce conduc la alterarea

performanțelor școlare.
Considerată direct corelabilă cu nivelul de dezvoltare cognitivă, datele din literatură arată ca
funcţionarea academică este frecvent influenţată de o serie de factori de natura socio-demografică.
Factori demografici şi familiali, natura intervenţiei psiho-pedagogice sau factori psiho-emoţionali
individuali pot influenţa adaptarea copilului la normele şcolare. Climatul, structura şi dinamica familiei,
stilul educaţional parental precum și funcţionalitatea părintelui ar putea explica parțial modificările
comportamentale.
Experienţele legate de şcoală şi percepţia subiectivă a acestora (gradului de stres perceput, dificultăţile
de adaptare, ect) dar și stări de anxietae sau depresie pot sta în spatele manifestărilor agresiv-impulsive
și/sau a eșecului academic. Acuzele prezentate de părinți și specialiștii implicați în creșterea și educația
copilului, frecvent nuanțate și influențate de factorii amintiți anterior conduc la posibilitatea interpretării
diagnostice eronate.
Datele existente în literatură subliniază importanța analizei detaliate a contextului general și evaluării
factorilor participanți la condiția școlară ca metodă de creștere a eficienței intervenţiei terapeutice.
Scala De Percepţie A Stresului:
Mai jos sunt prezentate o serie de propoziţii. Citiţi-le pe rând, menţionând în cemăsura se potriveşte
fiecare dintre ele cu starea dvs. din ultimele 6 luni. Marcaţirăspunsul dvs. cu unul dintre numerele de pe
scala 1-4.
1 = Aproape niciodată2 = Câteodată3 = Adeseori4 = Aproape întotdeauna
1.Mă simt odihnit.2.Simt că sunt asaltat de prea multe cerinţe.3.Mă simt iritat sau nemulţumit.4.Am prea
multe lucruri de făcut.5.Mă simt izolat sau singur.6.Mă aflu în situaţii conflictuale.7.Fac lucruri care îmi
plac cu adevărat.8.Mă simt obosit.9.Simt că nu mă pot descurca pentru a-mi atinge scopurile
propuse.10.Mă simt calm.11.Am prea multe decizii de luat.12.Mă simt frustrat.13.Mă simt plin de
energie.14.Mă simt tensionat.15.Problemele mi se adună cu grămada.16.Mă simt deseori presat de
timp.17.Mă simt protejat şi în siguranţă.18.Am multe necazuri (probleme).19.Mă simt presat de
cerinţele altor persoane.20.Mă simt descurajat.21.Sunt mulţumit de mine însumi.22.Mi-e teamă
de viitor.23.Fac multe lucruri pentru că trebuie să le fac şi nu pentru că îmi plac.24.Mă simt criticat şi
judecat.25.Mă simt fără griji.26.Mă simt epuizat mental.27.Nu pot să mă relaxez.28.Mă simt copleşit de
responsabilităţi.29.Am suficient timp pentru mine.30.Mă simt sub presiunea “termenelor
fixe”.Chestionarul se numeşte Perceived Stress Questionnaire, fost elaborat deLevenstein si
colab.(1993) şi este un instrument relevant în stabilirea nivelului destres perceput.Cotarea se face astfel:
pentru 8 dintre cei 30 de itemi, cota dată de subiect seinversează (1, 7, 10, 13, 17, 21, 25, 29). Scorul,
cuprins între 30 şi 120, permiteîncadrarea subiectului în una dintre cele 3 categorii: stres redus, stres
moderat şi stresintens.
Chestionarul Cohen – Williamson:
Acest chestionar exploreaza sentimentul subiectiv de stres resimtit de fiecare dintre noi, adicamodul in
care evaluam stresul. Raspunde la urmatoarele intrebari, bazandu-te pe ceea ce ti s-a intamplat in
decursul lunii care a trecut. Marcheaza cu un “x” casuta corespunzatoare, raspunzand cat se poate de
spontan, si alegand intre variantele urmatoare:
niciodata; B) aproape niciodata;C) uneori; D) destul de des; E) deseori
1. Ati fost deranjat de un eveniment neprevazut?
2. Vi s-a parut dificil sa controlati lucrurileimportante din viata Dvs.?
3. V-ati simtit nervos sau stresat?4. V-ati infruntat cu succes micile probleme sineplaceri cotidiene?5.
Ati simtit ca ati face fata in mod eficientschimbarilor importante care ar surveni in viataDvs.?6. V-ati
simtit increzator in capacitatile Dvs. dea va asuma problemele personale?7. Ati simtit ca lucrurile merg
asa cum doreatiDvs.?8.Ati crezut ca nu va puteti asuma toatelucrurile pe care trebuia sa le faceti?9. Ati
fost capabil sa va stapaniti enervarea?10. Ati simtit ca sunteti stapan pe situatie?11. V-ati simtit iritat
pentru evenimentele careva scapau de sub control?12. V-ati surprins gandindu-va la lucrurile pecare
trebuia sa le terminate cu bine?13. Ati fost capabil sa controlati modul in carev-ati petrecut timpul?14.
Ati simtit ca dificultatile s-au acumulat inasa masura, incat sa nu le mai puteti controla?
41
Programe parentale validate științific. Modele de bune practici

În ultimii ani, intervențiile adresate părinților sub forma unor programe de educație parentală, cursuri
sau seminarii au cunoscut o expansiune importantă. Suportul științific este un criteriu crucial în alegerea
unui program parental, întrucât garantează că intervenția oferită părinților se bazează pe o teorie solidă
și că există date care arată că aceasta funcționează. Cele două teorii principale care explică mecanismele
prin care copiii învață comportamentul și care fundamentează strategiile de intervenție din domeniul
parental sunt teoria învățării sociale și comportamentale (Bandura, 1977, Patterson, 1982) și teoria
atașamentului (Bowlby, 1982). În mod evident, modelele de evaluare și intervenție care au la bază cele
două teorii diferă. Primele țintesc comportamente parentale specifice, cum ar fi atenția pozitivă și lauda,
contingența reacțiilor părinților, modalitățile de a formula instrucțiuni și de a stabili limitele
comportamentului. Pe de altă parte, intervențiile bazate pe teoriile atașamentului țintesc relația dintre
îngrijitor și copil, în sensul dezvoltării unei relații de atașament sigur fie prin îmbunătățirea senzitivității
parentale la nevoile fizice și emoționale ale copilului, fie prin modificarea reprezentărilor interne ale
părinților legate de copil.
Această lucrare va prezenta două programe parentale aparținând celor două abordări teoretice:
Programul Parental Pozitiv (Triplu P) și Programul Cercul Siguranței®. Pentru ilustrarea intervenției,
va fi folosită o metodologie calitativă: metoda studiului de caz.
Problemele de comportament ale copilului și sănătatea mintală în primii ani de viață. Rolul
practicilor de parenting ale familiei.
CS I Psih. Dr. Miruna Rădan (Inst. Naț. Pt. Sănătatea Mamei Și Copilului), As. Cercet. Psih. Raluca
Vărășteanu, As. Cercet. Psih. Daniela Stănescu Boțan, As. Cercet. Psih. Viorela Constantin
Problemele de comportament (PC) reprezintă comportamente dezadaptative din punct de vedere
psihologic, care afectează negativ copilul și mediul. Ele sunt asociate cu majoritatea tulburărilor de
sănătate mintală ale copiilor în primii ani, dar apar relativ frecvent și la populația non-clinică, în anumite
stadii ale dezvoltării, fără semnificație patologică. Diferite sisteme diagnostice identifică simptomele
semnificative clinic în funcție de severitate, persistență și gradul de afectare, folosind instrumente
normative. În cadrul proiectului de intervenție timpurie, desfășurat la Centrul de sănătate mintală
I.N.S.M.C., care urmărește studierea incidenței tulburărilor de sănătate mintală la copiii de 0-5 ani, ne-
am propus să descriem un profil comportamental al grupului, asociat cu diagnosticul principal, pe baza
scalelor DC: 0-3R. Simptomele observate au fost: 1) comportamentul opoziționist, 2) hiperactivitatea-
deficitul de atenție, 3) agresivitatea/impulsivitatea, 4) crizele de furie și de plâns și 5) tulburările de
comportament alimentar legate de relația părinte-copil. 9,7% din cazurile noi cu vârste de 0-5 ani
înregistrate la C.S.M. în 2017 au primit un diagnostic clinic din acest registru, iar 22,8 % din copii au
prezentat forme sub-clinice. Observând practicile de parenting din familiile copiilor cu PC, am constatat
că acestea sunt în mai mică măsură adaptate nevoilor de dezvoltare ale copilului, se bazează pe
interacțiuni mai puține, cu o implicare psihologică și o tonalitate afectivă deficitară sau negativă.
Pattern-urile disfuncționale stabile de interacțiune sunt asociate cel mai adesea cu comportamente
disruptive la copil. Pentru prevenirea structurării acestor pattern-uri, programul de intervenție adresat
părinților a inclus sesiuni de training în metodele de disciplină pozitivă și metodele de gestionare a PC,
bazate pe participarea activă a părinților la programul copilului, demonstrații și aplicații practice în
situații naturale de interacțiune adult-copil. În prima fază a proiectului s-au înregistrat reduceri
semnificative ale frecvenței PC la majoritatea copiilor.
Cuvinte-cheie: probleme de comportament, sănătate mintală, parenting.
Impactul tehnologiei moderne asupra dezvoltarii psihologice a copilului in primii ani de viata
As.Cercet.Psih. Viorela Constantin (I.N.S.M.C., Bucuresti), Daniela Stanescu Botan, Raluca
Varasteanu
In prezent, mijloacele media reprezinta o constanta in viata copiilor din toate mediile sociale.
42
De-a lungul timpului, expunerea la diferite tipuri de ecrane a fost privita atat cu ingrijorare, cat si cu
incredere fata de efectele acesteia in planul dezvoltarii psihologice a copilului.
Relatia dintre influenta expunerii la diferite mijloace media si dezvoltarea copilului este un fenomen
complex, care depinde de mai multi factori. Studiile realizate in acest sens au prezentat rezultate
neconcludente, mai ales in privinta efectelor pe termen lung.
In acest context, ne-am propus sa investigam relatia dintre expunerea prelungita la diverse tipuri de
tehnologii (televizor, telefon, tableta) si intarzieri in dezvoltarea limbajului la copiii cu varste cuprinse
intre 0 si 5 ani, care s-au adresat “Centrului de Sanatate Mintala”, in perioada 2016-2017. Rezultatele
au aratat ca 34% din copiii diagnosticati cu tulburari de limbaj, au petrecut un timp indelungat in fata
ecranelor.
Dintre acestia, un numar de 24 de copii au fost inclusi intr-un program de interventie psihologica, care
a urmarit stimularea abilitatilor copiilor si consilierea parintilor acestora.
Rezultate favorabile s-au obţinut la copiii ale căror familii s-au implicat activ în procesul terapeutic si
care au implementat recomandarile de a modifica felul in care sunt folosite mijloacele media in familie.
In concluzie, rezultatele noastre tind sa se inscrie in linia cercetarilor anterioare care au aratat existenta
unor asocieri semnificative intre expunerea prelungita la mijloace media a copilului de varsta mica si
intarzieri in dezvoltarea cognitiva, a limbajului si a dezvoltarii socio-emotionale, cel mai probabil ca
urmare a diminuarii cantitative si calitative a interactiunii parinte-copil.
Cuvinte cheie: tehnologie moderna, intarizere in dezvoltarea psihologica, varsta mica
Prematuritatea în tulburările de neurodezvoltare

As. pr. Adriana Logofătu, Dr. Carmen Truțescu
INSMC Bucureşti
Prematurul reprezintă orice nou-născut ieșit din organismul matern înainte de 37 săptămâni de sarcină,
adică înainte de termenul de maturare a sistemelor și organelor care îl ajută să supraviețuiască. În funcție
de vârsta de gestație și de greutatea la naștere, prematurii pot prezenta dificultăți de adaptare viața
extrauterină, uneori cu consecințe pe termen mediu și lung asupra întregii funcționari a organismului.
Consecințele imediate sunt variate și pot face obiectul eavaluării pediatrice, neurologice oftalmologice,
etc. În cele mai multe dintre aceste cazuri afectarea cerebrală poate fi evidențiată cu ajutorul probelor
neuroimagistice (ETF/IRM) iar urmărirea copilului se face de către acești specialiști pe durata perioadei
de sugar și mica copilărie.
În unele dintre aceste cazuri, afectări sechelare pot persista, afectând dezvoltarea psiho-emoțională a
copilului, pe termen mediu și lung. DSM V vorbește despre tulburările de neurodezvoltare și subliniază
importanța prematurității în apariția acestora, încadrandu-i în categoria factorilor predispozanți alături
de factorii genetici și ereditari, factori infecțioși sau toxici. Alte studii vorbesc despre relația dintre
prematuritate și apariția tulburărilor psihice la adolescență sau chiar la adultul tânar.
Lucrarea de față se dorește a fi o trecere în revistă a relației dintre prematuritate și tulburările psihiatrice
apărute la cpil și adolescent precum și sublinierea importanței recunoașterii acestei legături pentru
screening-ul și prevenția acestora.
Modificari ale patternului alimentar. Influente ale dinamicii familiale.

Psiholog Mihaela Stancu (Insmc "Alessandrescu-Rusescu"), Dr. Carmen Trutescu - Medic Specialist
Psihiatrie Pediatrica
Paternul alimentar reprezintă o constantă a funcţionării psihoemoţionale. Deşi există particularităţi ale
acestuia, în funcţie de etapa de dezvoltare, schimbarea bruscă a tiparului alimentar de cele mai multe
ori, se corelează cu o suferinţă de ordin psihic sau somatic, care necesită diagnostic diferenţiat.
Dinamica familiei se corelează frecvent cu tiparul alimentar al copilului, restricţiile alimentare sau
aportul excesiv fiind simptome precoce ale suferinţei psihoemoţionale, în cazul copilului provenit din
climat tensiv sau cu dinamici familiale perturbate.
43
Modificările apetitului alimentar, pot uneori sa mimeze tulburări psihotice severe, tulburări de anxietate
paroxistică sau generalizată, tulburări depresive sau psihotice.
Influența comportamentului matern asupra determinismului obezității la copil

Prof. Dr. Dumitru Matei1,2, Șef lucr. dr Mihaela Adela Iancu1,3
1 Universitatea de medicină și farmacie ''Carol Davila''- București,
2 Institutul național pentru sănătatea mamei și copilului ''Alessandrescu - Rusescu''
3 Cabinet medical individual
Comportament, gravidă, obezitate
Legătura stabilită între mama și copil nu este numai afectivă, comportamentul matern se reflectă și în
sănătatea și dezvoltarea ulterioară a copilului, încă din perioada preconceptuală. Modificarea
comportamentului alimentar, prin creșterea consumului de glucide, prin alimentație hipercalorică,
sedentarismul, fumatul sau expunerea la diferite noxe a viitoarei mame determină apariția obezității și a
diferitelor tulburări metabolice nu doar la mama, dar și la viitorii copii. Factorii de mediu prin
intermediul epigeneticii pot predispune la boli nutriționale. Dacă expunerea la diferiți factori de risc are
loc în anumite perioade ale evoluției, denumite ferestre epigenetice, efectele asupra fenotipului se vor
manifesta la viitorul copil, în diferite etape ale vieții. În primele 20 de zile are loc prima fereastră
epigenetică – expresia specifică, aleatoare a genelor de la cei doi genitori – genomic imprinting, cu efect
asupra dezvoltării fetale, determinând apariția tulburărilor neurologice, de dezvoltare sau metabolice.
Al doilea moment important al modificărilor epigenetice este în perioada intrauterină, sub acțiunea
elementelor lichidului amniotic (toxice, matale grele). Există tot mai multe dovezi că obezitatea și bolile
metabolice ce apar mai târziu au ca punct de plecare, o primă expunere la nutrienți inadecvați, înainte
de naștere sau în copilăria timpurie. În perioada intrauterină, o alimentație inadecvată, predispune la
nașterea unor copii cu risc crescut de a dezvolta obezitate, ca urmare a activării genelor obezității sub
acțiunea factorilor epigenetici, încă din perioada de dezvoltare intrauterină. Toate aceste modificări au
un grad de reversibilitate, astfel încât dacă se intervine pe o anumită perioadă de timp, prin revenirea
la o alimentație echilibrată, factorii epigenetici vot acționa prin inactivarea genelor ce predispun la
obezitate, efectul fiind reprezentat de revenirea la normal a greutății urmașilor. Prin urmare alimentația
dezechilibrată și obezitatea genitorilor pot predispune la obezitatea viitorilor descendenți, încă din faza
de preconcepție.
Elena Căciulan, Kineto Dema București Dana Marin, Kineto Dema Bucuresti
Daniela Stanca, Kineto Dema București Diana Voican, Bibi Med Bucuresti
Prevenirea deformărilor craniului la nou-născut prin kinetoterapie

Elena Căciulan1, Daniela Stanca1, Dana Marin1, Diana Voican2
1 Kineto Dema Bucuresti
2 Bibi Med Bucuresti
Termenul de plagiocefalie provine din cuvântul grecesc plagios (oblic) și kephale (cap). În sens larg,
acest termen regrupează toate deformările care descriu asimetrii la nivelul craniului. Există trei feluri de
deformări: brahiocefalia (aplatizarea bilterală), plagiocefalia (aplatizarea unilaterală), dolicocefalia
(deformarea în ”V”).
Plagiocefalia este o deformare a craniului, caracterizată printr-o aplatizare a regiunii parieto-occipitale,
o deplasare anterioară a urechii și o proeminență frontală de aceeași parte. Astfel, putem întâlni două
tipuri de plagiocefalie: mecanică – dată de acțiunea compresivă înapoia capului și congenitală – dată de
prematuritatea suturii fontanelelor.
Deformările craniului aduc modificări de tip estetic (asimetria feței, poziția urechilor, asimetria
maxilarului, deviația septului nazal), neurolgic, vizual (prin deficitul de rotație al capului, coordonare
ochi-mână), dezvoltarea prehensiunii unilaterale, torticolis, deformarea staticii vertebrale, picior
valg/varus.
44
Obiectivele lucrării au avut ca scop identificarea și urmărirea evoluției unui grup de 10 bebeluși cu
vârstele cuprinse între 2 și 6 luni pe parcursul a 6 luni prin aplicarea unui program individualizat de
kinetoterapie. Subliniem faptul că în toată perioada intervenției kinetoterapeutice familia a fost un
membru activ al echipei interdisciplinare, realizând acasă poziționarea acestuia conform cu
recomandarea specialistului. De asemenea, în cazurile unei deformări mai accentuate, pacienților le-a
fost recomandată purtarea unei căști de corecție.
Ipoteza de la care s-a pornit în realizarea acestui studiu sugerează că există o relație directă între vârsta
pacientului, aplicarea programului de kinetoterapie și implicarea familiei în poziționarea acestuia în
timpul somnului sau al hrănirii.
Rezultatele obținute după intervenția kinetoterapeutică au scos in evidență o îmbunătățire a simetriei
capului, feței și a manualității. Configurarea pachetului de strategii clinico-kinetoterapeutice ajută atât
la clarificarea diagnosticului cât și la reabilitarea micuților pacienți, urmărindu-se evitarea progresului
deformării, cât și îmbunătățirea schemei corporale.
Cuvinte cheie: plagiocefalie, nou-născut, kinetoterapie
Medicină personalizată in astmul bronșic la copil

Prof Dr Mircea Nanulescu ( Cluj-Napoca)
Deși pentru astmul bronșic există tratament controller cu reputație de eficientă si au fost redactate
ghiduri actualizate, control bolii este parțial sau absent in proportie de 40 – 70% din cazuri. Această
situație este explicată prin heterogenicitatea bolii (fenotipuri variabile, particularități genetice, asocierea
unor comorbiditati, grade diferite de severitate, categorii de vîrstă). În timp ce glucocorticoizii inhalator
sunt eficienți la majoritatea bolnavilor, uneori răspunsul este insuficient iar alteori se inregistrează reacții
adverse.
Medicina personalizată în astm, adaptată pacientului, are scopul siguranței crescute; controlului mai
bun si mai rapid, cu evitarea sau limitarea reacțiilor adverse. Se urmărește amplificarea răspunsului la
tratament pentru ameliorarea mai rapidă a simptomele și preveniarea efectelor secundare.
Fenotiparea astmului grupează bolnavii în funcție de aceleasi caracteristci. Bolnavii care se încadrează
întrun anumit fenptip sunt tratați identic in functie de experiența clinica si dovezi. Dar o parte dintre
aceștia nu raspund la tratamentul standard.
Pentru personalizarea îngrijirilor se stabilește endotipul și subendotipul bolii, în funcție de mecanismul
de producere cu stabilirea unor ținte terapeutice specifice. Precizarea endotipului este posibilă în funcție
de biomarkeri: oxidul nitric în aerul expirat ( NOe), sputa eozinofilică, parametrii spirometrici,
hiperreactivitatea bronsica, genotipul (polimorfismul unor gene), etc.
Astmul alergic se încadrează în endotipul raspuns imun tip 2 ( inflamatie eozinofilica, cresterea
citokionelor Th2). Pentru acest endotip există mai multe subendotripiuri : IL-5,IL-4, IL-13, IgE, etc.
Fiecare subendotip beneficiază de medicație biologică cu efect terapeutic țintit : anti–IL-4, anti-IL-13,
anti-IL-4, anti–IL-5, anti-IgE, etc.
Tusea Convulsivă la copilul mare

Conf. Dr. Mihai Craiu, asist. univ. dr. Valentina Comănici, dr. Anca Ristea
Infecția umană cu Bordetella Pertussis este cunoscuta printr-o durata foarte lunga a tusei si prin
caracterul acesteia extrem de intens/violent. Intr-o lucrare din secolul 7 atribuita lui Chao Yuanfang,
medic in China in timpul dinastiei Sui, este pentru prima data descrisa extrem de riguros manifestarea
clinica a infecției cu Bordetella. Acestui tratat vechi de 1400 de ani ii este asociata descrierea foarte
sugestiva a tusei convulsive si denumirea acesteia ca “tusea de 100 de zile” [1].
In 1679 Sydenham este cel care da numele modern al bolii – pertussis de la termenul latinesc ce definește
tusea [2].
Manifestările clinice ilustrative ale infecției la copilul mic sunt dominate de accese violente de tuse in
reprize urmate de inspire zgomotos [de aici si denumirea populara de tuse “măgărească”] si de efort de
voma [3]. Aceste manifestări au fost in ultimele 3 decade din ce in ce mai puțin prezente datorita
45
eficacității programelor de vaccinare din ultimele decenii ale epocii comuniste când 99% din sugari erau
vaccinați cu vaccine trivalent DTP [diftero-tetano-pertussis celular] conform unei scheme vaccinale ce
cuprindea o primo-vaccinare cu 3 doze la 2, 4 si 6 luni urmata de un rapel la 12 luni. Datorita
reactogenicitatii vaccinului celular de tip “Pertussis-whole cell”, care era deseori însoțit de febra înaltă
si uneori chiar si de convulsii febrile, autoritățile de sănătate publica din lume au decis o progresiva
înlocuire a vaccinării cu pertussis celular cu vaccinuri combinate ce cuprindeau pertussis acelular. S-a
realizat astfel o scădere masiva a reactogenicitatii vaccinului de la peste 2000 de antigene la doar câteva,
cu o tolerabilitate semnificativ mai buna a vaccinării. Scheme naționale au suferit modificări iar
actualmente in Romania se folosește o vaccinare primara cu doar doua doze la sugar, utilizându-se
vaccine hexavalent la 2 si la 5-6 luni si un rapel la 12 luni. Din păcate la presiunea mișcării anti
vaccinare, in lipsa unei legislații coerente in domeniul vaccinării si in fata unor deficient de
aprovizionare cu vaccin [parțial atribuibile si unei crize globale de vaccin hexavalent din ultimii ani] s-
au creat condițiile unei re-izbucniri a cazurilor de pertussis.
Autorii doresc sa sensibilizeze corpul medical si decidenții in Sănătate Publica despre apariția unor
cazuri extrem de severe de infecție cu Bordetella pertussis, deoarece frecventa acestora precum si
gravitatea lor se afla într-o continua creștere. Eficienta programelor anterioare de vaccinare a scăzut
indexul de suspiciune in fata unui posibil caz de pertussis iar raportarea cazurilor la INSP a scăzut
semnificativ. Prezenta lucrare documentează procesul de diagnostic, confirmare si raportare al unui caz
de Bordetella pertussis (la un copil nevaccinat) in conformitate cu reglementările actuale din Romania.
BIBLIOGRAFIE:
Liang Y, Salim AM, Wu W, Kilgore PE – Chao Yuanfang: Imperial Physician of the Sui Dynasty and
an Early Pertussis Observer? Open Forum Infect Dis. 2016;3(1):ofw017. Epub 2016
Cornia P, Lipsky BA - Pertussis infection: Epidemiology, microbiology, and pathogenesis in site-ul
UpToDate https://www.uptodate.com/contents/pertussis-infection-epidemiology-microbiology-and-
pathogenesis?source=search_result&search=Pertussis&selectedTitle=7~138 accesat in 22 Oct 2017
*** - Pertussis (Whooping Cough) in siteul CDC [Centers for Disease Control and Prevention]
https://www.cdc.gov/pertussis/index.html accesat in 22 Oct 2017
PBB [Protracted Bacterial Bronchitis] – o noua entitate?

Conf. Dr. Mihai Craiu
Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu – Rusescu”
UMF „Carol Davila”
Tusea reprezintă una din cele mai frecvente cauze de consult [1] iar tusea cronica este frecvent cauza de
îngrijorare parentala si de investigații complexe si vizite repetate la medic [2].
PBB începe sa se contureze in ultimele decade ca fiind veriga patogenica lipsa intre infecțiile acute de
cale aeriana, urmate de tuse umeda cronica, si apariția de bronșectazii nonCF la copilul altfel sănătos,
fără procese care sa altereze sever cleranceul muco-ciliar cum ar fi malformațiile de cai aeriene,
diskinezia ciliara primara sau deficitele imune severe.
Aceasta entitate a fost documentata intre mecanismele ce favorizează tusea cronica la copilul mic si a
fost introdusa relativ recent in ghidurile de tuse cronica [3].
Tusea cronica este definita ca fiind acea situație in care un copil cu vârstă sub 15 ani tușește zilnic pe o
durata mai mare de 4 săptămâni [3], plecând de la faptul ca in istoria naturala a tusei ce succede un
episod de infecție acuta respiratorie la un astfel de copil putem întâlni in 25% din cazuri tuse chiar si la
3 săptămâni după vindecarea acestuia [4]. Printre cauzele cele mai frecvente de tuse cronica sunt incluse
hiperreactivitate bronșică, refluxul gastroesofagian si sindromul descendent sau UACS [upper airway
cough syndrome] ce era denumit in trecut „post-nasal drip syndrome” [5].
Este evident ca un copil nu este un adult in miniatura si pentru a rezolva dificilul diagnostic al copilului
cu tuse cronica ar trebui utilizate ghiduri pediatrice dedicate, deoarece utilizarea unor ghiduri generale
de tuse cronica obținute din studierea unor cohorte de pacienți adulți sunt inferioare in performanta de
a controla tusea cronica [6]. Tusea cronica deși induce anxietate parentala mai mare decât cea a copilului
[2] are un efect semnificativ asupra calității vieții copilului in percepția acestuia [7]. Diversele studii
46
pediatrice au arătat ca peste 82% din copiii cu tuse cronica au etiologii uzuale, cu boli non-severe,
datorita celor 17.6% din pacienți care prezentau afecțiuni severe [aspirare de corp străin, bronșectazii,
fibroza chistica, etc] este imperios necesara explorarea intr-un mod structurat, utilizând algoritmi
dedicați copiilor, daca aceștia tușesc zilnic mai mult de 4 săptămâni [8]. De la 15 ani in sus ar putea fi
utilizate protocoalele de la tusea cronica destinate adultului.
PBB este o cauza frecventa de tuse cronica si este mai des întâlnită la copii mici [preșcolari], spre
deosebire de toate celelalte cauze de tuse cronica ce sunt relativ uniform întâlnite de-a lungul spectrului
de vârste la copil [8].
Autorii prezinta cazul unui preșcolar de sex feminin internat in INSMC pentru tuse umeda cronica si
care a necesitat o abordare algoritmica extrem de complexa cu efectuarea unor investigații de la cele de
rutina [hematologice, biochimice, bacteriologice, imagistice] pana la unele complexe destinate
excluderii unor cauze mai rare [iontoforeza pilocarpinică, imagistica CT de înaltă rezoluție,
bronhoscopie]. Diagnosticul final de PBB indus de o tulpina multirezistenta de Streptococcus
Pneumoniae a fost realizat cu ajutorul cooperării multidisciplinare intre serviciul de ORL/bronhologie
al SCCC Grigore Alexandrescu si laboratorul de bacteriologie al INSMC. Copilul a fost tratat cu
antibioticele adecvate după sosirea rezultatelor bacteriologice si a fost instruit in tehnici de clearance
muco-ciliar de către experții centrului regional de Fibroza Chistica [folosirea vestei pneumatice si a
flutterului], cu rezultate remarcabile si vindecare fără sechele sau recidive in următoarele 12 luni de
monitorizare.
Bibliografie:
1. Irvin RS – Introduction to the diagnosis and management of cough: ACCP evidence-based
clinical practice guidelines. Chest. 2006;129(1 Suppl):25S.
2. Marchant JM, Newcombe PA, Juniper EF, Sheffield JK, Stathis SL, Chang AB – What is the
burden of chronic cough for families? Chest. 2008;134(2):303. Epub 2008 Jul 18.
3. Chang AB, Oppenheimer JJ, Weinberger MM, Rubin BK, Weir K, Grant CC, Irwin RS, CHEST
Expert Cough Panel – Use of Management Pathways or Algorithms in Children With Chronic Cough:
CHEST Guideline and Expert Panel Report. Chest. 2017;151(4):875. Epub 2017 Jan 16.
4. Chang AB, Glomb WB – Guidelines for evaluating chronic cough in pediatrics: ACCP evidence-
based clinical practice guidelines. Chest. 2006;129(1 Suppl):260S.
5. Chang AB, Oppenheimer JJ, Weinberger M, Grant CC, Rubin BK, Irwin RS, CHEST Expert
Cough Panel – Etiologies of Chronic Cough in Pediatric Cohorts: CHEST Guideline and Expert Panel
Report. Chest. 2017;152(3):607. Epub 2017 Jun 21.
6. Chang AB, Oppenheimer JJ, Weinberger M, Weir K, Rubin BK, Irwin RS – Use of Management
Pathways or Algorithms in Children With Chronic Cough: Systematic Reviews. Chest.
2016;149(1):106. Epub 2016 Jan 6
7. Newcombe PA, Sheffield JK, Petsky HL, Marchant JM, Willis C, Chang AB – A child chronic
cough-specific quality of life measure: development and validation. Thorax. 2016;71(8):695. Epub 2016
Feb 3.
8. Chang AB, Robertson CF, Van Asperen PP, Glasgow NJ, Mellis CM, Masters IB, Teoh L,
Tjhung I, Morris PS, Petsky HL, Willis C, Landau L. – A multicenter study on chronic cough in children
: burden and etiologies based on a standardized management pathway. Chest. 2012;142(4):943.
Realizarea calendarului national de vaccinare(cnv), conditie elementara pentru asigurarea

sanatatii publice.
Prof. Univ. Dr. Ioan Gherghina
DEFINIȚIE. Vaccinarea este este metoda prin care se obține o reacție imuna activă specifică prin
anticorpi și celule immune împotriva unui anumit antigen nonself introdus în organism sub forma
unor microbi sau virusuri atenuate sau inactivate, sau fragmente a acestora , sau antigene specifice
obținute prin tehnici genetice de recombinare, cu ocazia unui contact ulterior al organismului cu aceste
antigene.
47
METODA DE CERCETARE : s-a procedat la o metaanaliza a comunicatelor Ministerului Sănătății și

ale organismelor specializate ale OMS, UNICEF, CDC Atlanta, și ale unor țări europene, africane, ale
Vaticanului și din SUA. , cu privire la vaccinare.
REZULTATELE OBȚINUTE. S-a constatat o acoperire vaccinală inegală a populației din diferite țări
și din diferite zone ale lumii.
În Romania acoperirea vaccinală în mai multe județe a fost cu mult sub țintă recomandată de OMS ,
respectiv de =/> 95%, scăzând până la 69% și chiar sub 50% . Pe acest fond a izbucnit epidemia de
rujeolă în ianuarie 2016 , care evoluează și astăzi
Din studiul efectuat au rezultat trei cauze principale ale procenntului nesatisfăcător de personae
vaccinate, cu mult sub 95% care nu a putut opri nici epidemia de rujelola până în present. Acestea sunt:
1. Refuzul unor părinți de a-și vaccine copii 2. Insuficiența vaccinurilor pentru realizarea CNV, pe
fondul absenței unor vaccinuri autohtone, consecință a suprimării liniei de producție, a serurilor și
vaccinurilor la institutul prof. dr. Ion Cantacuzino 3. Campania antivaccinare din Romania extreme de
susținută și eficientă, la care participă o multitudine de personae fără pregătire medicală dar și unii
medici.
La această contribuie și absența unei legi a vaccinări coerentă și eficientă.
CONCLUZII: Sunt necesare corectarea tuturor acestor aspect negative în realizarea calendarului
național de vaccinare din România pentru a asigura un nivel corespunzător al sănătății publice din țara.
Prevalenta alergiilor alimentare asociate la pacientii cu fibroza chistica

Valentina Daniela Comanici , Mihai Craiu, Ioana Codreanu, Mirela Ritivoiu , Iustina Stan
Backround : fibroza chistică este o boală complexă cu afectare multisistemica.In condițiile în care
frecvența alergiilor alimentare este în creștere asocierea celor două boli nu mai este așa rară.
Scop: am dorit determinarea prevalenței alergiilor alimentare la pacienții cu fibroza chistică
Metodă : am efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 5 ani 2011-2016, pe un lot de 68 pacienți.
Am urmărit cazurile de pacienți care prezentau status nutrițional deficitar asociat cu manifestări
digestive persistente în ciuda tratamentului de substituție enzimatic și cu inhibitori de pompă de protoni,
asocierea de manifestări cutanate. La acești pacienți s-a efectuat panel pediatric pentru alergeni
alimentari (lactalbumină, cazeină, betaglobulină, albuș de ou, galbenuş de ou, morcov, soia, cartof,
alune, arahide, grâu, albumină serică bovină). Vârsta de diagnostic pentru fibroza chistică la acești
pacienți a fost între 2 luni și 10 ani.
Rezultat: dintre cei 68 de pacienți aflați în evidența centrului nostru, 8 pacienți prezintă alergii la diferite
alimente, prevalența alergiilor alimentare fiind de 11,76%. Din cei 8 pacienți, 5 prezintă alergie la
proteinele laptelui de vacă, 1 la albuș de ou și 1 alergii multiple (lapte, ou, făină, arahide).
Concluzie:
1.este important să investigăm posibile comorbidități în cazul pacientului cu fibroză chistică care în
ciuda unui aport nutrițional corect și a respectării tratamentului de substituție enzimatică prezintă deficit
nutrițional și persistența simptomatologiei digestive.
2.prevalența alergiilor dovedite prin IgE specifice este comparabilă cu cea a populației generale cu vârstă
între 0-18 ani, care variază între 3,2% în Suedia și 15% în UK.
Tusea cronică la copil - dificultăți de diagnostic

Valentina Daniela Comănici, Ana Maria Vasile, Mirela Ritivoiu, Ioana Codreanu, Mihai Craiu,
Iustina Stan
Backround: Tusea cronică este definită drept acea situație patologică în care apar manifestări zilnice pe
o durata mai mare de 4 săptămâni sau cel putin două episoade de câte două săptămâni în ultimele 12
luni.
Scop: se dorește dezvoltarea unui algoritm de diagnostic la copilul cu tuse cronică
48
Metodă: am efectuat un studiu retrospectiv asupra foilor de observație a pacienților internați în anul
2016 în INSMC cu diagnosticul de tuse sau diagnostic care asociază în mod uzual tuse (pneumonie,
bronsita, bronsiolita).
Din totalul de 13731 de foi de obsevație, 3197 au prezentat un diagnostic ce asociază tuse. Pentru 1396
cazuri de tuse cronica diagnosticul a fost precizat pe parcursul internarii, fie pacientii cu fost tratati
pentru exacerbari. Astfel, la nivel de 2016 au fost 829 foi de observatie cu diagnosticul de astm, 142 –
sinuzita, 17- sindrom pertussis, 231 -fibroza chistica (suspiciune/ cazuri confirmate/ second-opinion),
1- sindrom job, 21 –tbc.
Având în vedere numărul semnificativ de boli cu impact major asupra calității vieții pacientului și asupra
sistemului medical, pentru diagnosticul etiologic al tusei cronice la copil propunem un algoritm clinic
de diagnostic.
Manifestări clinice în corpul străin intrabronșic – prezentare de caz

Mirela Covăcescu1, Cătălina Baniță1, Adina Zamfir2
1 INSMC Alessandrescu Rusescu
2 Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu- Clinica ORL
Introducere: Corpul străin intrabronșic reprezintă o cauză importantă de morbiditate și mortalitate, fiind
întâlnit cu frecvență mai mare la copilul sub 3 ani.
Material și metodă
Prezentăm două cazuri internate în INSMC pentru manifestări care asociau și tuse cronică, dar cu
modalități clinice diferite de manifestare.
Primul caz este al unui băiat în vârstă de 1 an și 8 luni internat pentru simptomatologie de tip
bronhoobstructiv, la un copil care în ultimele 4 luni a mai prezentat câteva episoade similare, cu evoluție
trenantă, greu responsivă la tratamentul bronhodilatator instituit. Bronhoscopia efectuată evidențiază
corp străin intrabronșic, după extragerea căruia simptomatologia se ameliorează rapid.
Cel de-al doilea caz, internat concomitent cu primul, este al unui băiat de aceeași vârstă, internat pentru
elemente clinice de condensare pulmonară dreaptă asociate cu semne de infecție sistemică severă, la un
copil cu repetate pneumonii în ultimele 3 luni. Evoluția este favorabilă sub tratamentul antibiotic
instituit, dar rezoluția radiologică nesatisfăcătoare a impus efectuarea bronhoscopiei, evidențiind și în
acest caz un corp străin intrabronșic.
Discuții: În cele două cazuri care au avut modalități diferite de prezentare, elementele comune au fost
manifestările clinice trenante cu tuse asociată, și care, coroborând cu datele paraclinice, au impus
efectuarea bronhoscopiei, evidențiindu-se în ambele cazuri corpul străin intrabronșic. După extragerea
acestuia, rezoluția a fost completă.
Concluzii : Persistența simptomatologiei clinice și/sau a unor modificări la investigațiile paraclinice la
un copil cu tuse cronică, trebuie să aducă în discuție și corpul străin intrabronșic, chiar dacă anamneza
nu este sugestivă. Bronhoscopia este utilă atât în precizarea diagnosticului, cât și în tratamentul acestor
pacienți.
Evaluarea unor factori medico-sociali la copiii cu rinită alergică în Republica Moldova

Ala David1, Alexandru Voloc1, Larisa Spinei2
1
Departamentul Pediatrie, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”,
Chişinău, Republica Moldova
2
Şcoala de Management în Sănătate Publică, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae
Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova
Una dintre maladiile alergice cele mai frecvente este rinita alergică. Rinita alergică, fiind cu o prevalență
în creștere în țările dezvoltate în ultimii 10 ani de 1,5-2,0 ori, ne permite să-o apreciem ca o epidemie.
În Republica Moldova, în ultimii 5 ani, s-a înregistrat o tendință generală de sporire a morbidității prin
rinita alergică la copii. Astfel, în perioada de referință, rata incidenței a crescut de 2,39 ori, nivelul
49
prevalenței rinitei alergice în perioada respectivă de asemenea demonstrează o creștere de 2,11 ori.
Totalitatea factorilor medico-sociali, care influențează declanșarea patologiei în diferite regiuni, au
anumite diferențe, ceea ce dictează necesitatea efectuării studiilor lor, la fel, în diferite regiuni.
Obiective. Estimarea unor factori medico-sociali la copiii cu rinita alergică.
Material şi metode. Pentru estimarea unor factori medico-sociali la copiii cu rinita alergică s-a efectuat
un studiu descriptiv selectiv. Lotul de cercetare a cuprins 151 de copii cu diagnostic confirmat de rinita
alergică. Cercetarea a fost efectuată în baza chestionarului elaborat. Pacienții au fost intervievați pe
cazuistica secțiilor Alergologie, Pulmonologie și ORL din cadrul IMSP IM şi C. La fel, s-a lucrat cu
fişele de observaţie ale pacienţilor internaţi în secţiile sus numite (forma 16 ITM) și s-au colectat date
din arhiva secţiilor respective, pentru studiul retrospectiv. Datele colectate în studiu au fost întroduse în
tabelul electronic prin intermediul programului Microsoft Office Excel 2007. Rezultatele obţinute au
fost prelucrate la calculator personal cu ajutorul programelor EXCEL, EPI-Info 2007.
Rezultate. Rezultatele studiului constată prevalența rinitei alergice la copii mai mare la băieți - (57,6%)
față de fete - (42,4%) și la cei proveniți din mediul urban - (58,9%) față de cei din mediul rural - (41,1%).
Factorul genetic deține un rol decisiv, evidențiind agregarea familială a rinitei alergice de gradul I -
(70,1%), fapt ce atestă scriningul activ care să vizeze persoanele cu risc crescut, adică rudeniile de gradul
I al probandului cu rinita alergică. Analiza anamnezei alergologice a constatat că predomină ponderea
copiilor cu anamneza alergologică agravată din partea mamei și/sau rudelor ei - (47,7%), fiind urmată
de cea din partea fraţilor/surorilor - (35,7%), cea din partea tatălui și/sau rudelor lui poziționându-se pe
ultimul loc - (28,5%). Evaluarea stilului de viață nesănătos a părinților copiilor a relevat faptul că -
(41,7%) tați și - (2,6%) mame au confirmat statutul de fumător. Prin studiul dat s-a obținut clasamentul
unor factori perinatali de risc la copiii cu rinita alergică. Pe locul I se plasează confirmarea nerespectării
recomandărilor medicilor, privind regimul alimentar hipoalergic pe parcursul sarcinii și alăptării -
(49,0%). Locul II îi revine termenului de gestație la naștere, care include nașterea copilului prematur
sau suprapurtat - (42,0%). Locul III i se atribuie alimentației cu formule de lapte praf - (40,0%). Inițierea
diversificării precoce, pînă la 5 luni de viață, se regăsește pe locul IV - (27,81%), urmată de alimentația
cu formule de lapte praf pînă la 6 luni de viață - (27,0%).
Concluzii. Evidențierea și ierarhizarea factorilor medico-sociali de risc stau la baza profilaxiei primare
a rinitei alergice la copii.
Cuvinte cheie: rinita alergică, copii, factori medico-sociali
SALA C
Sepsisul neonatal
Prof. Dr. Silvia –Maria Stoicescu
UMF”Carol Davila”Bucuresti; Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului “
Alessandrescu-Rusescu”- Departamentul de Obstetrica si Ginecologie „Maternitatea Polizu”
Sepsisul este o boală severă întâlnită frecvent în terapiile intensive neonatale, care influențează calitatea
vieții și crește mortalitatea. Se poate defini ca afecțiunea unui nou-născut bolnav la care se izolează din
sânge un germene patogen cauzator, sau presupus cauzator, dacă nu este posibil să fie identificat.
Unii autori consideră că sepsisul este un răspuns inflamator sistemic determinat de o infecție severă și
îl numesc sindrom (SIRS = systemic inflammatory response syndrome). Cei mai afectați sunt nou-
născuții cu greutate mică la naștere, cu asfixie perinatală, prematurii, cei proveniți din mame cu factori
de risc socio-economici și membrane rupte precoce, din minorități, sexul masculin, și cei care necesită
proceduri invazive de îngrijire. Cele mai frecvente morbidități însoțitoare ale sepsisului pe termen scurt
și lung sunt enterocolita ulcero-necrotică, persistența canalului arterial, boala pulmonară cronică, care
cresc durata ventilației mecanice, a spitalizării și costurile de îngrijire.
Având în vedere consecințele negative, atitudinea terapeutică actuală este dirijată către tratamentul
antiinfecțios precoce, înaintea celui simptomatic. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv este necesară
stabilirea rapidă a diagnosticului de sepsis, cât mai aproape de momentul debutului. Simptomatologia
nespecifică, similară bacteriemiei și a unui tablou clinic normal al nou-născuților, în special cu greutate
50
foarte mică la naștere, influențat și de tratamentul antibiotic perinatal, induce dificultăți de diagnostic
pozitiv în timp util.
Cuvinte cheie: sepsis, prematur, inflamație.
Managementul și prognosticul neonatal al malformațiilor renale diagnosticate în perioada

perinatală
1,2
Prof. Univ. Dr. Silvia-Maria Stoicescu, 1 Dr. Corina Gabriela Datu
1 Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului “ Alessandrescu-Rusescu”- Departamentul
de Obstetrica si Ginecologie „Maternitatea Polizu”
2 Universitatea de Medicină și Farmacie " Carol Davila ", București, România
Introducere: Patologia malformativă renală este mai frecvent întâlnită decât cea cu alte localizari.
Progresele ultrasonografice din timpul sarcinii permit diagnosticarea intrauterina a malformațiilor reno-
urinare fetale. Practic neonatologul, în echipă cu obstetricianul, sunt cei care informeaza familia despre
posibilele tulburări de adaptare ale nou-născuților, hotărăsc momentul extragerii fătului, modul nașterii.
Postnatal, asemenea copii indiferent de vârsta de gestație și greutatea la naștere se internează în TINN
pentru stabilirea diagnosticului pozitiv, metodei de echilibrare pentru facilitarea unei tranziții ușoare și
optime la viața extrauterină, momentul eventualei intervenții chirurgicale.
Scop: Prezentarea situației malformațiilor reno-urinare diagnosticate în INSMC – Maternitatea Polizu,
Clinica Neonatologie în perioada 2013-2016 la nou-născuții internați
Metodă: Analiza foilor de observație materne și fetale ale nou-născuților cu malformații reno-urinare
Rezultate: Malformațiile reno-urinare se întâlnesc la nou-născuți indiferent de vârsta de gestație și
greutate. Și în cazul malformațiilor minore și al celor majore este necesară colaborarea în echipă cu
chirurgul urolog pentru rezolvarea lor.
Concluzii: Diagnosticarea unei malformații reno-urinare înca din viața intrauterina obligă echipa
perinatală să asigure o creștere și dezvoltare intrauterină optimă ale produsului de concepție.
Monitorizarea fetală trebuie continuată cu cea neonatală. Prognosticul optim se realizează prin
colaborarea în echipă multidisciplinară.
Cuvinte cheie: Prematur, malformație reno-urinară, diureză, terapie intensivă neonatală
Morbiditatea prematurilor tarzii fiv proveniti din sarcina multipla

Prof. Dr. Silvia Maria Stoicescu 1, Dr. Octaviana Cristea2
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti , România
2
Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului “ Alessandrescu-Rusescu”- Departamentul
de Obstetrica şi Ginecologie „Maternitatea Polizu”
Cuvinte cheie: prematur târziu , fertilizare in vitro (fiv), gemelaritate
Obiectiv: incidenţa prematurilor târzii obtinuţi prin fiv proveniti sarcină multiplă şi a patologiei
asociate.
Material si metodă: studiu retrospectiv în care s-au analizat nou-născuţii proveniţi din sarcini multiple
obţinute prin fiv , cu vârsta de gestaţie între 34 şi 36 săptămâni şi 6 zile în clinica neonatologie- institutul
naţional pentru sănătatea mamei şi copilului „alessandrescu-rusescu”, bucureşti în perioada 2011 –
2016. S-au urmărit: comorbiditatea maternă, modul naşterii, adaptarea la viaţa extrauterină, patologia
asociată , perioada de spitalizare.
Rezultate:în i.n.s.m.c. „alessandrescu-rusescu” în perioada 2011-2016 s-a înregistrat un număr de 326
nou-născuţi proveniţi din sarcini obţinute prin fiv. 31,3% au avut vârsta de gestaţie între 34 şi 36
săptămâni şi 6 zile, 76,5% au provenit din sarcini gemelare. Peste 85% dintre prematurii târzii fiv au
fost extraşi prin operaţie cezariană. Spitalizarea peste 7 zile s-a datorat patologiei respiratorii şi a
adaptării digestive dificile, fiind corelată semnificativ statistic cu vârsta maternă peste 35 ani şi
colonizare cu streptococ de grup b .
51
Concluzii: prematurii târzii fiv reprezintă un procent semnificativ din numărul total de prematuri fiv.
Patologia respiratorie a prematurilor târzii fiv proveniţi din sarcină gemelară extraşi prin operaţie
cezariană într-un procent peste 85% este rară datorită profilaxiei sdr prin administrare antenatală de
corticosteroizi. Asocierea comorbidităţilor materne conduc la admisia nou-născuţilor în secţia de terapie
intensivă neonatală şi spitalizare prelungită.
Hernia congenitală diafragmatică – prezentare de caz

Dr. Bizinichi Mădălina, Prof. Dr. Silvia-Maria Stoicescu
Introducere. Diagnosticul herniei congenitale diafragmatice reprezintă un semnal de alarmă pentru
echipa medicală perinatală şi parentală, având implicații postnatale multiple asupra adaptării la viaţa
extrauterină.
Studiu de caz. Prezentăm cazul unui nou-născut, extras prin operație cezariană, pentru hernie
diafragmatică diagnosticată ecografic intrauterin în primul trimestru de sarcină. Nou-născutul a fost la
termen, cu greutate normală pentru vârsta de gestaţie, scor apgar 7. Tabloul clinic la naștere a fost
dominat de stare generală gravă cu afectarea funcţiilor vitale, murmur vezicular greu perceptibil la
nivelul hemitoracelui drept, zgomote aerice intestinale la nivelul hemitoracelui stâng, abdomen excavat.
Evoluţia a fost nefavorabilă, la aproximativ 10 minute de viaţă s-a instalat stop cardio-respirator prin
pneumotorax drept. S-a practicat puncţie şi drenaj toracic. S-au aplicat manevre de resuscitare complete
si complexe. La aproximativ două ore de viaţă s-a consemnat decesul.
Concluzii. Medicina fetală oferă posibilitatea diagnosticării precoce a malformaţiilor incompatibile cu
viaţa. Familia trebuie consiliată despre posibilitatea de supravieţuite a nou-născutului. Echipa neonatală
care asigură asistenţă nou-născutului trebuie să folosească cele mai modern tehnici de menţinere a vieţii
pacientului. Eşecul de poate întâlni frecvent, de aceea echipa medicală complexă include medicul
obstetrician, neonatolog, genetician, radiolog, asistente medicale, dar şi un psiholog, care să asigure
consilierea familiei încă din momentul comunicării diagnosticului. Cu toate că perinatologia este un
domeniu în continuă dezvoltare şi că evaluarea fetală a avansat odată cu tehnologia, varietatea şi
dificultatea cazurilor fac ca patologia malformativă neonatală să fie o provocare atât pentru medici, cât
şi pentru familie.
Cuvinte cheie: hernie diafragmatică, detresă respiratorie, malformaţie congenitală.
Complicații asociate nașterii la 36 și 37 de săptămâni

Conf. Dr. Maria Livia Ognean1,2, Dr. Oana Boantă1, Dr. Corina Zgârcea1, Dr. Raluca Dumitra1,
Conf. Dr. Radu Chicea2,3
1
Clinica Neonatologie, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu
2
Facultatea de Medicină, Universitatea Lucian Blaga Sibiu
3
Clinica Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu
Introducere. Rata nașterilor premature târzii și la termen precoce a crescut în ultimii ani în întreaga lume
datorită unor factori multipli. Ambele tipuri de nașteri sunt asociate cu creșterea ratei complicațiilor
perinatale.
Scop: Evaluarea prognosticului pe termen scurt în cazul nou-născuților cu vârstă de gestație (VG) de
36 și 37 săptamâni (S) comparativ cu nou-născuții la termen deplin.
Material și metodă. Pentru fiecare nou-născut cu VG de 36 și 37 S a fost identificat pentru comparatie
un nou-născut la termen cu greutate ±100grame din baza de date a Maternității în perioada 1 Ianuarie
2013 -31 decembrie 2015. Datele epidemiologice, despre naștere, complicațiile perinatale și alimentație
au fost comparate utilizând SPSS pentru Windows 10.0. P a fost considerat statistic semnificativ <0.05
(interval de confidență 95%).
Rezultate. Studiul a inclus 1092 de nou-născuți din care 203 cu VG de 36S, 343 cu VG de 37S și
perechile lor născuți la termen deplin. Nu au fost identificate diferențe semnificative în ceea ce privește
aspectele epidemiologice. Scorul Apgar a fost semnificativ mai mic la 1 și 5 minute în cazul de 36 și
37S (p<0.05), aceștia având nevoie mult mai des de resuscitare la naștere (OR 2.06[1.29-6.82]). Detresa
52
respiratorie a fost semnalată mai des la 36 S (16.3% vs 1.5%, OR 1.9[1.71-2.30]) și la 37 S comparativ

cu termenul (9.9% vs 0, OR 2.11[CI 1.94-2.39]), la fel și icterul necesitand fototerapie (61.6% vs 36%
at 36S; 47.5% vs 22.2% at 37S), anemia congenitală (28.7% vs 10.3% at 36S; 30.7% vs 15.9% at 37S]
și nevoia de internare în terapia intensivă (16.3% vs 3.4% at 36S; 10.5% vs 1.2% at 37S).
Concluzii: Nașterea la 36 si 37 de săptămâni crește riscul pentru complicații perinatale, cel mai adesea
acestea fiind legate de imaturitate, dificultăți de respirație, hiperbilirubinemie și anemie congenitală,
concordant cu datele din literatură.
Cuvinte cheie: prematur târziu, nou-născut la termen precoce, complicații perinatale
Tranziţia la viaţa extrauterină a nou-născuţilor extraşi prin operaţie cezariană

Mohora Ramona1, Hudiƫă Decebal2, Stoicescu Silvia-Maria3
1,2,3 – UMF “Carol Davila”, Bucureşti, România; 1,3 – Institutul National pentru Sanatatea Mamei
si Copilului “ Alessandrescu-Rusescu”- Departamentul de Obstetrica si Ginecologie „Maternitatea
Polizu”
Scop. Un travaliu spontan şi natural creează un stress pozitiv pentru tranziţia nou-născutului la viaƫa
extrauterină. În lipsa lui, analizăm metode neinvazive prin care această adaptare să fie eficientă.
Material şi metodă. Studiu analitic cu o durată de 2 ani în Maternitatea Polizu pe un lot format din nou-
născuƫi la termen extraşi prin operaƫie cezariană. Lotul a fost format din nou-născuƫi la care pensarea
cordonului ombilical s-a efectuat sub 30 de secunde de la naştere si nou-născuƫi la care s-a efectuat după
instalarea respiraƫiei eficiente. S-au monitorizat scorul Apgar, necesitatea oxigenoterapiei, funcƫiile
vitale, tulburările metabolice însoƫiroare şi incidenƫa detresei respiratorii neonatale.
Rezultate. La nou-născuƫii lotului cu pensare precoce a fost prezentă la naştere asfixia (71,3%) care a
necesitat în proporƫie de 87,8% oxigenoterapie. A fost afectată funcƫia cardio-circulatorie concretizată
prin bradicardie (56%) şi hipotensiune arterială în 53,4%. Tulburările metabolice (hipoglicemie,
hipocalcemie) un fost prezente la 77,2% cazuri. 86,3% au dezoltat sindrom funcƫional respirator.
În lotul pensării cordonului ombilical după instalarea respiraƫiei eficiente, asfixia la naştere a fost
prezentă în 28,7% cazuri, oxigenoterapia a fost necesară la 12,2%. Bradicardia a fost prezentă în 44%
cazuri iar hipotensiunea arterială la 46,6%. Tulburări metabolice s-au identificat la 22,8%, iar detresa
respiratorie la 13,7% din cazuri.
Concluzii. Pensarea cordonului ombilical după instalarea respiraƫiei eficiente s-a insoƫit de parametrii
favorabili ai adaptării la viaƫa extrauterină şi patologia neonatală ulterioară diminuată.
Cuvinte cheie: nou-născut, operaƫie cezariană, cordon ombilical
Streptococ grup b – factor etiologic pentru infecţie perinatală

Dr. Doina Broscăuncianu1, Dr. Raluca-Arina Buldan1, Prof Dr. Silvia-Maria Stoicescu1,2
1
Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului “ Alessandrescu-Rusescu”- Departamentul
2
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti,
Facultatea de Medicină (Disciplina Obstetrică-Ginecologie) şi
Facultatea de Moaşe şi Asistenţă medicală (Disciplina Pediatrie centrată pe nou-născut)
Introducere. România se situează între ultimele ţări din Europa în privinţa mortalităţi perinatale.
Infecţia este o cauză importantă de morbiditate şi de mortalitate, consecinţele ei medicale şi economico-
financiare, fiind o preocupare constantă a echipei de obstetricieni-neonatologi.
Gravitatea potenţială face din patologia infecţioasă o urgenţă terapeutică, orice întârziere în iniţierea
tratamentului putând fi fatală.
Streptococul de grup B este o cauză frecventă de infecţie perinatală
Scop. Depistarea precoce a patologiei infecţioase pentru diminuarea morbidităţii şi a mortalităţii
neonatale şi a costurilor de îngrijire în spital.
Material şi metodă
53
Se prezintă cazul unui nou-născut a carui evoluţie a fost marcată de infecţie perinatală cu Streptococ
grup B.
Concluzii. Datele oferite de anamneză (pentru identificarea factorilor de risc infecţios), datele
examenului clinic (pentru depistarea semnelor evocatoare de infecţie) şi cele paraclinice în dinamică
sunt esenţiale pentru diagnostic.
Stressul oxidativ la nou-născuţii prematuri

Dr. Alina-Elena Agoşton-Vas 1, Prof. Dr. Constantin Ilie 2,3, Dr. Nicoleta Ioniţă 2, Dr. Claudia
Borza 3,4
1 Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului “Alessandrescu-Russescu” Maternitatea
Polizu Bucureşti, România
2 Maternitatea “Bega” Timişoara, România
3 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara, România
4 Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu” Timişoara, România
Introducere. Stressul oxidativ este determinat de dezechilibrul dintre pro-oxidanţi şi sistemul
antioxidant, în organism. Nou-născuţii, mai ales prematurii au risc crescut. Sistemele antioxidante intra
şi extracelulare protejează împotriva radicalilor liberi în exces.
Material şi metodă. S-a analizat un lot de 50 de prematuri (vârsta de gestaţie < 32 de săptămâni) născuţi
în anul 2016, în Clinica de Neonatologie „Bega” Timişoara. Au fost recoltate două probe de sânge (la
naştere şi la 72 de ore). S –au efectuat testele d-ROMs (capacitatea oxidativă a plasmei) şi BAP
(potenţialul antioxidant). O creştere a valorilor d-ROMs şi/sau o reducere a valorilor testului BAP sunt
indicatori ai stressului oxidatv.
Rezultate. Valoarea de la care începe stressul oxidativ (d-ROMs) s –a stabilit la 320. În majoritatea
cazurilor la naştere sunt valori sub nivelul de risc. Am obţinut o valoare minimă de 119 şi maxim 480
(risc crescut). Valoarea testului BAP este 1900 (capacitate antioxidantă favorabilă). În 30,7% dintre
cazuri am avut valori sub limită, dar numai jumătate dintre acestea se corelează cu un nivel crescut al d-
ROMs. La 72 de ore d-ROMs creşte în majoritatea cazurilor, dar rămâne sub valoarea de risc şi se
corelează cu creşterea BAP.
Concluzii. Markerii precoce indică faptul că stressul oxidativ apare în sarcină şi continuă la nou-născut.
12,5% dintre prematuri au avut nivele crescute ale dROMs şi scăzute ale BAP şi se corelează cu evoluţia
clinică critică. Sunt cazurile cu asfixie severă şi care au dezvoltat detresă respiratorie.
Cuvinte cheie: prematuritate, stress oxidativ, capacitate antioxidantă
Restrictia de crestere intrauterina si complicatiile neonatale

Silvia Maria Stoicescu¹,Anca Teodora Ploscaru²
1- UMF “Carol Davila”,Bucuresti
2- Institutul National pentru Sanatatea Mamei si Copilului “ Alessandrescu-Rusescu”- Departamentul
Introducere: Restrictia de crestere intrauterina este o patologie neonatala relativ comuna si o cauza
semnificativa a morbiditatii si mortalitatii perinatale.Aproximativ 3-10 % din numarul total de sarcini
sunt asociate cu RCIU (restrictie de crestere intrauterina).Rata mortalitatii perinatale este de 5-20 ori
mai mare la fetii cu RCIU,morbiditatea severa atat pe termen scurt cat si pe termen lung este observata
la jumatate din nou-nascutii care supravietuiesc.
Material si metoda: Au fost analizati factorii de risc materni care au generat RCIU la prematurii cu varsta
de gestatie sub 32 saptamani.Am analizat comparativ informatiile din foile de observatie a 2 loturi de
nou-nascuti;un lot de prematuri supravietuitori si altul de decedati sub 32 saptamani cu RCIU. Studiul
a fost realizat in perioada 1.07.2016-1.07.2017, in Maternitatea Polizu.
Rezultate: Lotul analizat cuprinde 141 prematuri sub 32 saptămâni (RCIU -9%).26 % dintre cei cu RCIU
au decedat.Mortalitatea celor cu RCIU este de 4 ori mai mare (35,7%) decat a celor fara RCIU (8,5%).Se
54
confirmă astfel ca RCIU influenteaza mortalitatea perinatala (60%) si neonatala (40%).Toti prematurii
RCIU au prezentat detresa respiratorie,cei decedati necesitand suport ventilator invaziv din prima zi de
viata.
Concluzii: Patologia neonatală este similara atat la prematurii RCIU supravietuitori cat si la cei
decedati.Diferentele evolutive din perioada perinatala se explica prin asocierierea mai multor factori
de risc: patologie materna infectioasa si non-infectioasa,multiparitate,varsta si greutate mica la
nastere,asfixie severa, ventilaţie mecanica invaziva initiata precoce.
Cuvinte cheie:RCIU, patologie materna,prematur.
Dificultăţi în alăptarea prematurului târziu

Conf. Dr. Maria Livia Ognean1,2, Dr. Corina Zgârcea1, Dr. Raluca Dumitra1, Dr. Oana Boantă1
1 Clinica Neonatologie, Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu
2 Facultatea de Medicină, Universitatea Lucian Blaga Sibiu
Introducere. Naşterea prematură târzie (34-36 săptămâni) se asociază cu morbiditate şi mortalitate
neonatale crescute. La această categorie de prematuri au fost raportate dificultăţi de alăptare şi rate mai
reduse de alăptare.
Scop: Evaluarea factorilor care determină rate mai scăzute de alăptare la prematurii târzii.
Material şi metode. Studiul retrospectiv a analizat factori materni şi neonatali care pot influenţa rata
alăptării parţiale şi exclusive la prematurii târzii născuţi între 1 ianuarie 2013 şi 31 decembrie 2015.
Informaţiile despre mamă şi nou-născut, datele epidemiologice şi clinice au fost extrase in foile de
observaţie ale nou-născuţilor şi analizate comparativ cu ajutorul SPSS for Windows 10.0, p fiind
considerat statistic semnificativ la valori <0,05.
Rezultate. Grupul de studiu a cuprins 435 prematuri târzii - 60 alăptaţi exclusiv, 335 parţial alăptaţi şi
40 alimentaţie exclusiv cu formulă la externarea din maternitate. Prematurii alimentaţi exclusiv cu
formulă au avut vârstă gestaţională şi greutate la naştere semnificativ mai mici (p=0,043, p=0,000),
scoruri Apgar semnificativ mai mici la 1 minut (p=0,029), incidenţă semnificativ mai mare a infecţiilor
materno-fetale (p=0,021, OR 1,94[CI95 %1,22-3,08]) şi durată semnificativ mai lungă de spitalizare
comparativ cu cei alăptaţi exclusiv. Mamele celor alimentaţi exclusiv cu formulă au fost mai adesea
multipare, din mediul rural şi au apelat mult mai rar la serviciile de îngrijire prenatală (p<0,05)
comparativ cu mamele care au alăptat exclusiv. Comparaţia între prematurii târzii alăptaţi exclusiv şi
cei alăptaţi parţial a arătat că alăptarea exclusivă s-a asociat cu rezidenţa în mediul urban (p=0,033),
scoruri Apgar mai mici la 5 minute (p=0,009), rată crescută de internare în terapia intensivă neonatală
(p=0,034) şi durată mai mare a spitalizării în terapia intensivă neonatală (p=0,012).
Concluzii. Cu excepţia ratei scăzute de alăptare în cazul mamelor provenind din mediul rural, rezultatele
studiului sunt similare cu cele raportate în literatura de specialitate.
Cuvinte cheie: prematur târziu, alăptare exclusivă, formulă.
Profilaxia rahitismului - de la protocol la realitate

Conf. Dr. Tamara Țurcanu, Dr. În Şt.Med, Dr. Silvia Chiosa Silvia, Medic Rezident,
USMF” N. Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova
Generalităţi. Rahitismul sugarului este o problemă atât pediatrică cît și medico-socială, consecințele
fiind precoce şi tardive. Incidenţa rahitismului la copii în Republica Moldova constituie 56,5%
(A.Voloc, 1989, 2001). Conform recomandărilor OMS, profilaxia rahitismului include două
componente: antenatală şi postnatală.
Scopul. Respectarea protocolului clinic naţional referitor la profilaxia antenatală şi postnatală a
rahitismului.
Obiectivele. Aprecierea cunoștintelor îngrijitorilor de copii referitor la profilaxia rahitismului şi a
consecinţelor acestuia.
55
Materiale și metode. Este un studiu descriptiv – observaţional. În studiu au fost incluşi îngrjitori de copii
cu vîrsta cuprinsă între o lună și 24 luni, internați în IMSP SCMC nr.1, pe parcursul anului 2016.
1. Compararea rezultatelor primite, în urma anchetării, cu recomandările protocolului clinic
național.
Rezultate. Studiul a fost efectuat pe un lot de 104, cu vîrsta de la 1 lună, la 2 ani din care: 53 fete și 51
băieți; cu vîrsta între 1 lună 12 luni - 78, între 12 luni și 24 luni - 26, copii ai caror părinţi au fost anchetaţi
referitor la cunoştinţe lor despre importanţa şi efectuarea corectă a profilaxiei antenatale şi postnatale a
rahitismului.
Concluzii
1. Profilaxia antenatală corectă a fost efectuată doar la 26% din gravide.
2. 2/3 din îngrijitorii de copii nu posedau cunoștințele corecte despre profilaxia rahitismului,
conform PCN.
3. 2/3 din îngrijitorii de copii nu cunoșteau consecințele precoce sau tardive al rahitismului
carential.
Consecinţe fetale şi neonatale într-un caz de preeclampsie maternă

Dr. Raluca-Arina Buldan1, Dr. Doina Broscăuncianu1, Prof Dr. Silvia-Maria Stoicescu1,2,
1
Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului “ Alessandrescu-Rusescu”- Departamentul de
Obstetrică şi Ginecologie „Maternitatea Polizu”
2
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti,
Facultatea de Medicină (Disciplina Obstetrică-Ginecologie) şi
Facultatea de Moaşe şi Asistenţă medicală (Disciplina Pediatrie centrată pe nou-născut)
Introducere. Preeclampsia, afecţiune gravă, multisistemică (HTA, proteinurie, trombocitopenie, edem
pulmonar, oligurie), asociată sarcinii, este cauză de morbiditate şi mortalitate maternă şi fetală.
Insuficienţa utero-placentară şi implicit, diminuarea fluxului sanguin către făt, prezente în preeclampsia
maternă, conduc la restricţie de creştere intrauterină, naştere prematură şi multiplele lor consecinţe.
Scop. Depistarea precoce a patologiei perinatale pentru diminuarea morbidităţii şi a mortalităţii
neonatale precoce şi tardive.
Material şi metodă. Se prezintă cazul unui nou-născut prematur cu vârsta de gestaţie 30 săpămâni, cu
restricţie de creştere intrauterină (la naştere cu greutate 730 g, talie 33 cm şi perimetrul cranian 23,5
cm), extras prin operaţie cezariană efectuată în urgenţă pentru preeclampsie maternă severă.
Rezultate. Evoluţia cazului prezentat a fost marcată de complicaţii ale prematurităţii şi ale
restricţiei de creştere intrauterine. Debutul precoce al hipertensiunii arteriale, hemoragiei
intraventriculare, enterocolitei-ulcero necrotice, tulburărilor metabolice (hipoglicemie, dislipidemie –
hipertrigliceridemie) şi hematologice (trombocitopenie, neutropenie) au constituit particularitatea
cazului.
Concluzii. Identificarea factorilor de risc şi terapia precoce adecvată a preeclampsiei materne sunt
esenţiale în diminuarea morbidităţii şi mortalităţii materne şi neonatale.
Sâmbătă, 25 noiembrie 2017

SALA A
Rolul examinării ecografice în urgențele pediatrice
Dr. Florin Brezan 1,2, Dr. Beata Acs 1,2, Dr. Rodica Crețu 2
1. UMF „Carol Davila”
2. INSMC “Alessandrescu – Rusescu”
Situațiile de urgență sunt cele mai speciale momente din activitatea curentă a unui doctor. Cu toții
petrcem multe zile de gardă în care neprevăzutul ne poate pune în fața celor mai diverse situații, iar
56
diversitatea acestora, pentru unii dintre noi, reprezintă măsura împlinirii profesionale atunci când ochii
văd ceea ce creierul știe.
În urgentă totul trebuie sa funcționeze cu maximă eficiență și din această perspectivă orice informație
pertinentă este utilă.
Ecograful trebuie privit ca un instrument prietenos ce ne oferă posibilitatea să aruncăm o privire
“înăuntru”, fie că vorbim de ecografia tranfontanelară, abdominală sau cardiacă.
Din fericire pentru toți aceste instrumente sunt disponibile aproape în toate unitațile de primiri urgențe,
sunt ușor de folosit, nu sunt invazive și sunt în general ieftine .
Singurul mare impediment îl reprezintă standardizarea în interpretare , situțtie ce rezultă dintr-o abordare
“rezervată” față de această metodă de investigație.
Lucrarea actuală își propune o promovare în utilizarea ecografului în situații de urgență oferind repere
la care să ne raportăm în funcție de tipul de patologie.
Patologie renală prin prisma evaluării ultrasonografice

Dr. Florin Brezan 1,2, Dr. Beata Acs1,2, Dr. Rodica Crețu 2
1. UMF Carol Davila
2. INSMC “Alessandrescu Rusescu”
Examenul ecografic în evaluarea aparatului reno – vezical face parte din protocolul de examinare încă
din viața intrauterine, când poate evidenția o serie de anomalii de tip malformativ , de dezvoltare și de
migrare (situare) renală.
Perioada de nou născut este cea în care suspiciunile ridicate în cursul vieții intrauterine se confirmă sau
nu și în funcție de situație se începe monitorizarea atât morfologică cât și funcțională, rolul evaluării
ecografice fiind extrem de important.
Cele mai frecvente situații întâlnite în practică sunt dilatațiile sistemului pielocaliceal, de diferite grade
de severitate, în relație cu sediul și gradul obstrucției (sdr. de joncțiune pielureterală, reflux vezico –
ureteral sau obstrucții postvezicale, etc).
De asemenea infecțiile urinare sunt grefate pe astfel de anomalii , ecografia evidențiind modificări
caracteristice. Într-o succesiune generată de frecvența apariției diverselor modificări întâlnite în practică
sunt de menționat o serie de modificări privind ecostructura și ecogenitatea renală.
Dintr-o altă perspectivă în situații mai rare examenul ecografic ne poate releva aspecte înalt sugestive
pentru afecțiuni genetice cum ar fi displazia polichistică renală și bolile polichistice renale autosomal
recesive sau dominante.
Mase abdominale în patologia pediatrică – aspecte ecografice

Mirela Ritivoiu1,2, Beata Acs1,2, Florin Brezan1,2, Cristina Burlac2
1
Universitatea de Medicină si Farmacie „Carol Davila”, București
2
Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului ,, Alessandrescu-Rusescu", București
Masele abdominale ocupă un loc important în patologia pediatrică și reprezintă una din principalele
indicații ale examinării ultrasonografice la copil.
Ecografia abdominală deține un rol cheie în stabilirea cauzei maselor abdominale, ea fiind o metodă
neinvazivă, ușor accesibilă, ce permite un diagnostic pozitiv rapid sau excluderea altor diagnostice
diferențiale.
Scopul lucrării este acela de a reaminti rolul important al ecografiei atât în evaluarea inițială a unor mase
abdominale cât și în urmărirea evoluției lor.
În această lucrare prezentăm aspectele etiologice întâlnite în evaluarea ultrasonografică a pacienților cu
mase abdominale. Principalul motiv pentru care s-a efectuat ecografia abdominală a fost palparea unor
mase abdominale, dar au existat și cazuri la care explorarea imagistică a fost efectuată de rutină.
Examenul ultrasonografic abdominal a permis decelarea unor formațiuni tumorale benigne sau maligne,
ce erau localizate la nivelul țesutului hepatic, renal, suprarenalian sau în spațiul retroperitoneal, la nivelul
57
lanțului ganglionar simpatic paravertebral și chiar a unor formațiuni localizate la nivelul pilorului (în
cazul stenozei hipertrofice de pilor).
Concluzii: Ultrasonografia abdominală reprezintă o investigație de mare importanță în evaluarea inițială
a unui copil căruia i s-a decelat o masă abdominală. Ea furnizează informații valoroase, ce vor fi ulterior
confirmate utilizând și alte metode diagnostice. De asemenea are un rol important și în monitorizarea
evoluției ulterioare a pacienților cu mase abdominale, fiind cea mai accesibilă metodă.
Diagnosticul ecografic în pneumoniile şi pleureziile la copil

As. univ. dr. Beáta Ács1,2, dr. Adelina Dobre2, dr. Irina Apostol2, dr. Ionela Voicilă2, Conf. dr. Tatiana
Ciomârtan1,2
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2
Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu-Rusescu”, Bucureşti
Introducere: Pneumonia comunitară reprezintă a problemă majoră de sănătate în cadrul populaţiei
pediatrice fiind în continuare o cauză importantă de letalitate la copilul mic (conform Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii), agentul patologic fiind reprezentat în primul rând de Streptococcus pneumonie şi
Haemophilus influenzae. Protocolul de diagnostic al pneumoniilor pe lângă diagnosticul clinic include
şi diagnostic imagistic care pentru mult timp a fost reprezentat doar de radiografia toracică (Rx).
Ecografia toracică este folosită încă din anii ’90 ca metodă suplimentară de investigare în patologia
pleuro-pulmonară. Cu dezvoltarea noilor tehnologii de explorare în prezent ecografia a ajuns să fie o
metodă folosită pe scară largă în diagnosticul pneumoniilor atât la adulţi cât şi la copii.
Obiectiv: Scopul acestei lucrări este acela de a realiza o trecere în revistă a aspectelor ecografice întâlnite
în pneumoniile şi pleureziile la copil şi de a evalua sensibilitatea şi specificitatea ecografiei pleuro-
pulmonare.
Concluzie: Analizând datele din literatură şi comparând cu examinările ecografice efectuate în cadrul
institutului nostru la copii cu patologie pleuro-pulmonară, am constatat că ecografia aduce multe
informaţii în plus faţă de radiografia toracică, permiţând o monitorizare mai bună şi ȋn plus noninvazivă
a pacienţilor şi oferă informaţii utile clinicianului în activitatea cotidiană.
Etiologia vasculopatiei lenticulostriate

Beáta Ács1,2, Lucica Ghiţă2, Vasilica Plăiaşu2, Tatiana Ciomârtan1,2
1
Universitatea de Medicină si Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
2
Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului, Alessandrescu-Rusescu", Bucureşti
Introducere: Vasculopatia lenticulostriată (VL) este un termen folosit în ultrasonografie care descrie
aspectul ecogen al vaselor lenticulostriate ce irigă regiunea ganglionilor bazali. În vasculopatia
lenticulostriată vasele lenticulostriate de calibru mediu apar ca nişte traiecte lineare ecogene. VL adesea
se asociază cu diferite anomalii perinatale şi neonatale, dar în multe cazuri pare să fie idiopatică. Scopul
nostru a fost de a evalua incidenţa, etiologia şi evoluţia VL cu ajutorul ecografiei transfontanelare (ET)
şi de a determina principalele cauze apărute în lotul nostru de studiu.
Metodă: În perioada 01.07.2015 și 31.12.2016, 1948 sugari au fost supuși unei ET de rutină efectuate
de aceeași persoană utilizând o mașină Toshiba Aplio 500 și Aplio 300. Pacienții diagnosticaţi cu VL
au fost evaluaţi de mai multe ori prin ET de obicei la intervale de 2 luni. Pentru a determina evoluţia VL
au fost efectuate cel puțin 2 ET după diagnosticare.
Rezultate: 2,87% dintre sugarii care au beneficiat de ET au fost diagnosticaţi cu VL. 60,7% dintre copiii
cu VL au fost prematuri. Vârsta medie la prima examinare a fost de 35 de zile de viață. Analizând factorii
de risc pentru VL, am constatat că 50% au avut mai mulţi factori de risc (cum ar fi asfixia neonatală și
infecția CMV congenitală, expunerea perinatală la HIV cu defect cardiac congenital, sindromul Down
cu defect cardiac congenital și hipoxie perinatală, naștere extrem de prematură cu sepsis neonatal și
asfixie neonatală) În 30,35% din cazuri, VL a fost idiopatică și nu a prezentat anomalii asociate.
58
VL a fost bilaterală în 58,92% din cazuri, în 84% situată la nivelul talamusului și în 16% în ganglionii
bazali. În 5 cazuri VL a fost descoperită la al doilea ET (la sugari urmăriți pentru hemoragie
intraventriculară) între 3-4 luni de viață. Pacienţii au fost urmăriţi în medie până la vârsta de 12 luni. ET
a evidențiat progresia leziunilor hiperecogene în 7 cazuri (13%), în 28 de cazuri (50%) rezoluția
completă a leziunilor între 6-12 luni și nici o modificare în 13 cazuri (23%); 8 pacienți (14%) nu au
venit la control după prima ET. La 3 pacienți, imagistica prin rezonanță magnetică craniană (RMN),
efectuată după diagnosticarea VL, nu a detectat VL.
Concluzii: VL este o descoperire frecventă la ET de rutină. Deși infecțiile congenitale au fost inițial
considerate ca fiind cauza principală a VL, se pare că în prezent multe alte afecțiuni pot fi asociate cu
VL, şi în aproape o treime din cazuri este idiopatică. ET poate avea o precizie mai mare pentru VL decât
RMN. În cel puțin jumătate din cazuri sa observat o rezoluție completă a leziunilor.
150 de cazuri de cardiologie intervenţională pediatrică la Spitalul " Marie Curie"

Eliza Cinteză1,2, Andrada Bogdan3, Alin Nicolescu2, Hyam Mahmoud2,4
1
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti,
2
Compartimentul de Cardiologie, Spitalul de Urgenţă pentru Copii „Marie Curie”, Bucureşti, Romania
3
Compartimentul de Cardiologie Intervenţională, Spitalul de Urgenţă pentru Copii „Marie Curie”,
Bucureşti, Romania
4
Universitatea din Damasc, Siria
Dintre malformaţiile congenitale cardiace, tratamentul intervenţional se poate aplica în câteva patologii:
defectul septal interatrial, defectul septal interventricular de tip muscular (în special), persistenţa de
canal arterial, stenoza valvulară pulmonară sau stenozele pulmonare periferice, stenoza aortică,
coarctaţia de aortă şi altele mai rare (fistule coronariene, malformatii arteriovenoase, vase colaterale).
În general, terapia interventionala, atunci cand se poate aplica, are rezultate comparabile cu tratamentul
chirurgical. Principalele avantaje constau în durata procedurii mult mai redusă, mobilizare mai rapidă
postprocedurală, nevoie mai redusă de transfuzie sanguină şi nu în ultimul rând aspectul psihic şi estetic,
cu absenţa cicatricei toracice.
Complicaţiile care pot să apară în cadrul unei proceduri interventionale constau din expunerea la radiaţii
ionizante, la substanţă de contrast cu potenţial nefrotoxic, risc de embolizare a dispozitivelor folosite
(de regulă în primele 24 de ore postprocedural), risc de eroziune cardiacă cu apariţia tamponadei
cardiace – extrem de rar şi complicaţii vasculare locale.
Material şi metodă: In organizarea Centrului de Cardiologie Intervenţională de la Spitalul „Marie
Curie”, începând cu 2015, am beneficiat de suportul Ministerului Sănătăţii care a contribuit major prin
colaborarea lunară cu echipele de medici străini, de suportul Casei de Asigurări de Sănătate, a Fundaţiei
Bambini Cardiopatici nel Mondo, a Fundaţiei Inima Copiilor. În perioada 2015 – 2017 la Spitalul de
Copii „Marie Curie” s-au efectuat peste 150 de proceduri intervenţionale terapeutice sau diagnostice.
Rata complicaţiilor a fost 4 %, rezultatele fiind comparabile cu cele prezentate în literatura de
specialitate.
Rezultate: Între iunie 2015 și octombrie 2017, au fost diagnosticate și tratate peste 150 de cazuri de boli
cardiace congenitale în Compartimentul de Cardiologie Intervențională a Spitalului de Urgență pentru
Copii "Marie Curie". Dintre aceste cazuri majoritatea au fost proceduri interventionale (115) și 23 %
cazuri de diagnostic hemodinamic sau angiografic (35 de proceduri). Dintre toate cazurile, 21.3% au
fost închideri de defecte septale atriale (ASD) – 32 de proceduri, folosind Cocoon/Amplatzer Septal
Occluder, 37% au fost închideri de canal arterial permeabil (PCA) – 56 de proceduri folosind Cocoon
Duct Occluder, Oclutech Duct Occluder, PFM și Flipper Coil. 9.3% au beneficiat de dilatare a valvei
pulmonare utilizând ambele baloane Tyshak sau baloane Osypka, iar 6% dintre acestea au fost coarctatii
de aorta cu implantare a CP Stent. Grupuri de risc: copii cu sindrom Down, hipertensiune pulmonară,
sub vârsta de 1 an, cu malnutriţie. Rata complicațiilor a fost de 4% (incluzând trei cazuri de embolizare
a dispozitivului ASD, hemoragie şi hematom inghinal, tromboza arterei femurale, revărsat pericardic
postprocedural).
59
Concluzie: După mai mult de 150 de cazuri efectuate în instituția noastră, rezultatele primare și
intermediare sunt foarte încurajatoare și sunt similare cu alte rezultate raportate în literatura de
specialitate.
Formă extremă de coarctaţie de aortă - importanţa imagisticii în luarea deciziei optime

Eliza Cinteză1,2, Cristina Filip2, Alin Nicolescu2, Hyam Mahmoud2,3
1
2
3
Universitatea din Damasc, Siria
Coarctaţia de aortă face parte din patologia cardiovasculară cu diferite tipuri de manifestări în funcție
de vârstă. Abordările terapeutice pot fi diferite, în special în cazurile extrem de grave. În multe dintre
aceste cazuri, lumenul aortic este redus la un diametru de 1-2 mm, uneori chiar mai puțin, iar circulația
în jumătatea inferioară a corpului este realizată printr-o circulație colaterală extrem de bogată. În funcție
de vârsta la care este detectată, opțiunile terapeutice în coarctaţia de aortă sunt corecția chirurgicală cu
anastomoza end-to-end, dilatarea percutană cu balon sau/şi implantarea unui stent prin procedură
intervențională.
Material şi metodă: Prezentăm două cazuri de coarctaţie aortică extremă (cvasiatrezie), manifestată prin
hipertensiune arterială severă, la vârsta adolescenței: 12 și, respectiv, 14 ani, la care s-a efectuat
implantarea stentului metalic acoperit, printr-o intervenție neobişnuită din punct de vedere tehnic,
anterograd, pornind de la acces vascular radial, deoarece traversarea retrogradă a coarctaţiei nu a fost
posibilă. Extrem de importante au fost examinările angioCT efectuate anterior, care au permis pregătirea
tehnică a acestor cazuri.
Rezultate: Sunt prezentate două cazuri de pacienţi de sex masculin de 12 ani, respectiv de 14 ani, cu
coarctație aortică severă. După diagnosticul clinic, confirmat ecocardiografic, au existat indicii de
severitate extremă a coarctaţiei. În vederea luării unei decizii terapeutice optime, s-a efectuat evaluarea
angio CT, care a permis alegerea tipului de abordare (stentare prin metodă interventională) şi a permis
pregătirea materialelor necesare, anticipând şi prevenind diverse complicaţii posibile periprocedural. O
abordare secundară transradială (dreapta și, respectiv stângă), urmată de captarea cu lasoul şi fixarea
ghidului, au fost punctul de plecare al procedurilor. Pentru primul caz, a fost creat un circuit arterio-
arterial, care a oferit o poziție stabilă în timpul implantării stentului. Rezultatul final a fost foarte bun în
ambele cazuri, după implantarea CP Covered Stent de 45 mm.
Concluzie: Abordarea imagistică complexă este esentială în special în cazurile extreme pentru
planificarea procedurii şi stabilirea metodei terapeutice ideale. Toate cazurile de coarctaţie aortică în
spitalul nostru sunt evaluate şi prin angioCT.
Rolul imagisticii în cardiomiopatia hipertrofică obstructivă la copil

Eliza Cinteză1,2, Veronica Marcu3, Lucian Dorobanţu4, Paolo Ferrazzi4
1
2
3
Departamentul de Radiologie, Spitalul de Urgenta pentru Copii „Marie Curie”, Bucureşti
4
Departamentul de Chirurgie Cardiacă, Spitalul Monza, Bucureşti
Cardiomiopatia Hipertrofică Obstructivă este o patologie extrem de rară la vârsta pediatrică. Este o boala
genetică, cu transmitere autosomal dominantă şi penetranţă variabilă în care pot sa apară mutaţii la
nivelul genelor responsabile de proteinele sarcomerice miocardice: actină, miozină, tropomiozină cu
dispoziţia haotică a acestora, care va conduce la hipertrofie şi fibroză miocardică.
Manifestările clinice pot varia extrem de mult de la pacienţi asimptomatici până la vârstă adultă, la
moarte subită cardiacă (fiind cea mai frecventă cauză de moarte subită la copil).
60
Opţiunile terapeutice sunt variate, însă relativ limitate, în special în Romania şi vizează tratamentul
medicamentos iniţial - calciu/betablocant, antiaritmic, în funcţie de necesităţi, intervenţia chirurgicală
(miectomie, plastie de valvă mitrală, eventual înlocuire valvulară), opţiuni de stimulare cardiacă,
defibrilare (de electrofiziologie). Opţiunea terapeutică ideală este luată pe baza coroborării datelor
medicale, genetice, imagistice. Evaluarea ecocardiografică nu este suficientă pentru stabilirea tipului de
intervenţie. În cazurile extrem de complexe este necesară evaluarea complexă prin rezonanţa magnetică
nucleară cardiacă.
Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 14 ani, internat pentru prima dată în viaţă iniţial la un spital
teritorial pentru prezenţa icterului. Din antecedentele acestuia este de reţinut decesul de cauză cardiacă
a unui frate mai mare, la vârsta de 25 de ani. Investigaţiile repetate nu au putut identifica o cauză
infecţioasă sau mecanică a icterului. Pe parcursul internării au aparut tulburari de ritm cardiac extrem
de severe, fibrilaţie atrială, ulterior extrasistole ventriculare frecvente şi tahicardie ventriculară,
pacientul fiind transferat în clinica noastră.
Evoluţia spre ameliorare a icterului şi a dezechilibrului hepatic cu ameliorarea lentă cardiacă au coincis
cu controlul ritmului cardiac şi convertirea la ritm sinusal.
După repetate examinări ecocardiografice si două evaluări imagistice prin RMN cardiac, la aproximativ
30 de zile de la convertirea la ritm sinusal, pacientul a fost operat printr-o tehnică specială de
miomectomie septală, urmată de implantare de stimulator cardiac.
Concluzii: Acest caz subliniază importanţa evaluării complete imagistice înaintea luării unei decizii
terapeutice chirurgicale.
Aspecte ecografice in evaluarea glandelor salivare

Şef. Lucr. Dr. Andrei Zamfirescu, Conf. dr. Victoria Hurduc, dr. Daniela Popeia
Spitalul clinic de copii Dr. Victor Gomoiu, Bucuresti
Evaluarea ultrasonografica a glandelor salivare este considerata o metoda imagistica de electie, sugerind
foarte frecvent diagnosticul pozitiv sau aducind elemente semnificative pentru diagnosticul diferential,
uneori fiind insa necesare completari cu date imagistice oferite de tomografie sau rezonanta magnetica.
Autorii prezinta initial date anatomice si aspect ecografice normale ale glandelor salivare (parotide,
submaxilare, sublinguale).
In continuare sunt prezentate aspectele ecografice intilnite in afectiunile infectioase (parotidita
epidemica, infectie cu HIV, parotidita supurata), tumori si calculi cu localizare la nicelul glandelor
salivare.
Surprize imagistice in reumatologia pediatrica

Alexis Cochino, Oana-Maria Farkas, Sigrid Covaci, Micaela Radulescu
INSMC “Alessandrescu-Rusescu”, Bucuresti
In reumatologia pediatrica diagnosticul diferential este un element deosebit de important, avand in
vedere lipsa testelor diagnostice cu rol de standard de aur si numeroasele boli care pot afisa un tablou
clinic similar. Desi anamneza si examenul clinic obiectiv sunt baza diagnosticului, analizele,
consulturile si examinarile suplimentare se pot dovedi uneori desoebit de utile. Sunt prezentate o serie
de cazuri din experienta INSMC, internate cu suspiciune de boli reumatologice si la care explorarea
RMN a adus surprize importante, care au schimbat atat diagnosticul, cat si prognosticul.
61
SESIUNEA DEDICATĂ ASISTENŢILOR MEDICALI
Sâmbătă 25 noiembrie 2017
Ingrijiri acordate gravidei cu incontinenta cervico - istmica

As. Pr. Florea Arabella
Incontinenta cervico-istmica denumita si incompetenta/insuficienta cervicala, este o stare functionala de
lipsa de continenta a colului uterin, in absenta contractiilor uterine, care duce la imposibilitatea de a
mentine sarcina in conditii optime pana la termen. Caracteristica este dilatarea brusca si nedureroasa a
colului uterin, ducand la avorturi spontane in trimestrul al ii-lea de sarcina.
Fiziopatogenie:
Colul uterin se formeaza prin unirea si recanalizarea portiunii distale a ductului mullerian care are loc
in perioada de dezvoltare intrauterina, cam in saptamana a- 20 de sarcina, fiind format din tesut
conjunctiv si muschi. Portiunea de fibre creste de la nivelul orificiului extern spre fundul uterin,
mentinand astfel canalul cervical inchis. Insuficienta cervical se datoreaza unui defect la nivelul
jonctiunii cervico-istmice.
Cauzele incontinentei cervico-istmice pot fi congenitale sau dobandite, de cele mai multe ori etiologia
ramane necunoscuta.
Cauze congenitale: defecte ale canalului mullerian; expunerea ‘in utero’ la dezoxiprogesteron;
colagenoze.
Cauze dobandite: rupturi comisurale postpartum sau postabortum; conizatii, respectiv erad.
Diagnostic:
Diagnosticul de probabilitate, se pune de obicei, pe istoricul pacientei, aceasta avand unul sau mai multe
avorturi in trimestrul al ii-lea de sarcina sau pe dilatarea progresiva a colului si/sau ruperea membranelor
in absenta contractiilor uterine daca pacienta este insarcinata. In afara sarcinii, diagnosticul se mai poate
pune in urma unei histerosalpingografii, unde se vizualizeaza beanta cervicala.
Diagnosticul pozitiv se pune la o gravida in trimestrul al ii-lea, la care, in afara travaliului, se vede punga
amniotica bomband prin colul partial dilatat. Travaliul care urmeaza este de obicei rapid, iar fatul
expulzat este viu sau mort recent; expulzia unui fat macerat exclude diagnosticul de incontinent cervico-
istmica.
Tratament:
Cerclajul cervical este tratamentul standard al incompetentei colului uterin, dar urmarirea prin echografii
transvaginale seriate a lungimii/tunelizarii colului uterin este obligatorie, astfel evitandu-se cerclajele
car nu sunt necesare. Obligatorie este insa documentarea viabilitatii fetale inainte de procedura.
Tratamentul complementar este repausul la pat si tratamentul injectabil/perfuzabil cu tocolitice si
antispastice.
Suferința fetala acută

As.pr. TACHE CARMEN
Reprezintă tulburarea homeostaziei fetale în timpul ultimului trimestru de sarcină sau în travaliu,
determinate de agresiuni diferite a căror acțiune se exercită asupra fătului în mod principal prin hipoxie.
cauzele suferinței fetale: cauze fetale:anemie severă,infecție parvovirala,sepsis,anomalii
congenitale,post-maturitate,iugr.
Cauze materne:hta (cronică, preeclampsie, eclampsia), diabet zaharat, boli cardio-respiratorii,
traumă/șoc, hipotensiune regională.
cauze datorate placentei sau cordonului ombilical: dppni, infecție, compresiune de cordon, hematom,
prolaps de cordon.
simptomatologia clinică:
semne fetale: modificări stetacustice ale bcf: semne caracteristice suferinței fetale: electrofono-
cardiografia cordului fetal e cea mai precisă.
62
• tahicardia fetala: tahicardia fetală >160/m – suferință fetală (hipoxie) de gradul i

• bradicardia fetală<100/m – suferință fetală de gradul îi (hipoxie mai avansată);
• aritmia bcf – suferință fetală de gradul iii; la început cu creșterea tonalitătii bcf apoi cu asurzirea
lor.
Caracteristicile lichidului amniotic: colorarea la consecutivă eliminării intrauterine de meconiu este
semn de suferință fetală; poate să reflecte o suferință trecută, în antecedentele fătului, urmărirea în
dinamică a modificărilor la; când vedem că este murdar, de aspect de “piure de mazăre” și asociat cu
modificări ale bcf, sunt indicii de suferintă fetală severă
semne materne(indirecte): modificări ale ta, pulsului, respirației și temperaturii; apariția cianozei
periorale și acrocianozei periferice.
Metode paraclinice
Cardiotocografia – sunt mai multe tipuri de modificări ale ritmului cardiac fetal:
Accelerațiile: creșteri abrupte ale frecvenței cardiace>15bpm cu o durată peste 15 sec
Decelerații: reducerea frecvenței cardiace cu minim 15 bpm pe o durată peste 15.
Amnioscopia
Biometria ecografică a fătului: apreciază ritmul de creștere al acestuia
Testul non-stress: apreciază ritmul cardiac fetal prin determinări repetate la diferite ore, în activitate și
repaus a gravidei.
Testul stress: se bazează pe efectele contracției uterine asupra circulației fetoplacentare, se utilizează
pentru inducerea unor contracții uterine: perfuzia cu oxitocină, stimularea mecanică a mameloanelor.
Scorul biofizic manning: asociază testul non-stress cu explorarea ecografică a 4 elemente: miscările
active fetale, miscările respiratorii in utero, tonusul fetal si volumul lichidului amniotic (normal bandă
lată de 4 cm în zona gâtului fetal). Se apreciază 2 puncte pentru fiecare element, scorul biofizic optim
fiind 8.
Velocimetria (fluxmetria) doppler
Electrocardiografia
Conduita în suferința fetală acută: necesită, de cele mai multe ori, extragerea rapidă a fătului prin
operație cezariană sau pe cale vaginală (forceps, vidextractie, versiuni, extracții pelvine).
Responsabilitatea delegată a asistentului medical în monitorizarea procesului transfuzional

Asist. med. gen. licenţiat-principal: RODICA NOAJE
Transfuzia este un act terapeutic efectuat de o echipă de specialişti (medici şi asistenţi) cu
responsabilitate medicală delegată. Securitatea transfuzională se referă la transfuzie în totalitatea ei şi
priveşte întregul lanţ transfuzional – de la donatorul de sânge la primitor. Responsabilitatea este a
fiecărei persoane implicate în actul transfuzional şi necesită respectarea regulilor de bună practică
transfuzională. Este esenţial ca toate cererile de sânge şi probele recoltate de la pacient, ce însoţesc
cererea, să fie clar etichetate pentru identificarea sigură a pacientului. Medicul stabileşte indicaţia de
terapie prin transfuzie sanguină, cu expunerea motivelor, tipul şi cantitatea necesară de produs sanguin,
precum şi gradul de urgenţă al administrării lui, consemnând toate informaţiile sub semnatură, în foaia
de observaţie a pacientului, după ce pacientul la rândul lui semnează dându-şi ,,consimţământul
informat”. Monitorizarea procesului transfuzional implică răspunderea medicului care a prescris
transfuzia, dar şi a celui care o efectuează (asistenta). Medicul poate delega, asistentei medicale,
responsabilitatea pregătirii pacientului pentru transfuzie, cu respectarea regulilor transfuziei: verificarea
identităţii pacientului - de la recoltarea eşantioanelor până la ultimul control pre-transfuzional,
determinarea grupei de sânge ABO, factorul Rhesus D la pacient şi unitatea de transfuzat, testarea
compatibilităţii imunologice între serul primitorului (anticorpii antieritrocitari) şi eritrocitele din
unitatea de sânge izo-grup, izo-Rh, ce trebuie transfuzată. Asistenta, în limita competenţelor, efectuează
ultimul contol pretransfuzional la patul bolnavului, pe cartela specială, monitorizează pacientul. În
practică, pentru fiecare unitate transfuzată monitorizează pacientul: imediat (lipsa de complicaţii),
secundar ( clinic / biologic verifică eficacitatea), post-transfuzional (prevenirea complicaţiilor tardive /
teste screening). În caz de reacţii transfuzionale, aplică procedurile standard de urgenţă şi solicită
medicul prescriptor sau de gardă. Evoluţia pacientului trebuie cunoscută prin supraveghere şi
63
comunicare continuă. Comunicarea ineficientă în echipa de îngrijiri este una dintre cauzele majore de
erori medicale.
Ingrijirea pacientei cu avort spontan

As. Geambasu Claudia
În lucrarea de faţă am sintetizat cele mai importante aspecte și caracteristici ale avortului spontan,
urmărind ierarhizarea lui pe baza a trei cazuri clinice încearcând să surprind unele dintre cele mai
interesante aspecte legate de fenomenul complex al avortului, constituind un punct de plecare pentru o
eventuală cercetare ulterioară, mai amplă şi mai aprofundată.
După cum bine știm, astăzi prezenţa avortului spontan este foarte evidentă, întrucât în primul trimestru
de sarcină, avortul spontan se petrece la aproximativ 10-15% dintre femeile însărcinate (şi înregistrate),
procentajul fiind chiar mai mare având în vedere că multe femei nu îşi dau seama că sunt gravide înainte
să piardă sarcina.
Femeia ce a suferit un avort, este într-o stare de vulnerabilitate fizică şi psihică într-un asemenea
moment şi foarte sensibilă la reacţiile celorlalţi. O vorbă mai dură, o privire dispreţuitoare, un zâmbet
ironic sau o remarcă răutăcioasă din partea unei asistente sau a personalului ce se ocupă de ea, îi pot
provoca mult rău.
Cu toată tehnicizarea actului de îngrijire, cuvântul ce încurajează, gestul ce alină, privirea ce inspiră
încredere, dau sens şi valoare dragostei faţă de oameni, respectul pentru viaţă, măreţia profesiei care are
privilegiul de a îngriji sănătatea corpului, minţii şi a sufletului oamenilor.
Fototerapia
As. pr. Daniela - Luminiţa Marin, As. Diana Slăvilă
Fototerapia este expunerea la radiaţii luminoase. Această se foloseşte în tratamentul icterului la copil.
Trăsătură caracteristică a icterului este îngălbenirea pielii şi a albului ochilor, şi este cauzată de excesul
de bilirubină din sânge.
Dacă este lăsat netratat, icterul patologic poate duce şi la afecţiuni ale creierului.
Aglomerarea de bilirubină atinge cantitatea maximă de obicei aproximativ a treia zi de viaţă, apoi poate
să dispară de la sine. Dacă nu dispare, ci ia o formă gravă, aglomerarea de bilirubină poate duce la
afecţiuni ale creierului şi ale ţesutului nervos. În plus, icterul fiziologic este greu de deosebit de icterul
patologic, o boală destul de rară, care poate fi generate de o infecţie, o boală, o disfuncţie internă sau de
incompatibilitatea dintre sângele mamei şi cel al copilului.
Cel mai obişnuit tratament al icterului este FOTOTERAPIA, procedeu în care lumina artificială este
folosită pentru a ajută la distrugerea şi descompunerea bilirubinei (care este fotosensibilă).
Copilul care de obicei este dezbrăcat, cu excepţia pampersului şi are ochii protejaţi cu ochelari speciali,
este pus într-un incubator puternic iluminat, cu lumina fluorescent.
Cu excepţia meselor, copilul stă sub această lumina tot timpul, până scade nivelul bilirubinei.
Fototerapia este simplă şi eficientă, dar poate avea efecte secundare: stand sub lumina mai multe zile,
copiii tind să devină letargici, mănâncă puţin şi fac diaree, li se înroşeşte pielea şi pot manifestă o
insuficientă a vitaminei B2.
Există “un efect secundar” şi pentru părinţi, deoarece FOTOTERAPIA creează pentru aceştia o situaţie
foarte stresantă.
Flebita de cateter – complicația abordului venos periferic

Vasilica Anton – asistent medical principal (S), Secția OG IV – Departament OG „Polizu”
Terapia intravenoasă, cea mai comună procedură invazivă, este asociată conform statisticilor cu o rată
de flebite datorate particularităților pacientului și medicamentelor infuzate de 2,3% -60% și o rată de
0,8% datorate infectării cateterului intravenos. O venă periferică ideală pentru un cateter venos periferic
64
trebuie să fie mobilă, superficială și palpabilă, de calibru mare, localizată într-o zonă compatibilă cu
comfortul pacientului (vena cefalică, bazilică sau extensiile lor de la nivelul membrului non-dominant).
Semnele/ simptomele flebitei sunt durere/arsură la locul de inserție și de-a lungul venei, eritem la locul
de inserție, hipertermie locală, cordon venos palpabil și roșu, edem, rată de perfuzare încetinită.
În funcție de factorii etiologici, flebita (inflamația endoteliului venos) poate fi mecanică, chimică și
infecțioasă. Flebita mecanică este strâns legată de prezența cateterului venos periferic și este determinată
de plasarea acestuia în zonele de flexare: venele de la încheietura mâinii, antebraț și fosa antecubitală,
calibrul excesiv al cateterului în raport cu lumenul venei, mobilitate crescută a cateterului (se mișcă cu
ușurință în și din venă) – fixare necorespunzătoare, trauma venei în timpul introducerii cateterului.
Flebita chimică constă în deteriorarea intimei venei datorită administrării de substanțe iritante, diluții
necorespunzătoare, medicamente incomplet dizolvate, infuzie rapidă. Soluțiile cu administrare
intravenoasă trebuie să aibă pH apropiat de cel al sângelui (7,35- 7,45) și osmolaritate < 600 mOsm/l
(osmolaritatea plasmei ~ 290 mOsm/l). Conform ghidurilor de prevenire a infecţiilor legate de
dispozitivele intravasculare, factorii asociaţi cu riscul de flebite cauzate de CVP sunt: materialul CVP,
mărimea cateterului, locul de inserţie, experienţa personalului, durata cateterizării, compoziţia
infuzatului, frecvenţa schimbării pansamentului, infecţia legată de CVP, pregătirea tegumentului, factori
legaţi de pacient, puncţia venei în urgenţă. CVP este rar asociat cu infecţii majore. Eventual, locul de
inserţie se poate irita, iar cu durata folosirii, manipularea, contaminarea pielii, medicaţia administrată,
se irită vena şi riscul de infecţie creşte.
Rolul asistentei medicale in managementul pacientilor cu boli genetice

Ivan Mihaela, asistent medical Cabinetul de genetica -CRGM Bucuresti, INSMC Alessandrescu-
Rusescu
Plaiasu Vasilica, medic primar Cabinetul de genetica -CRGM Bucuresti, INSMC Alessandrescu-
Rusescu
Motei Gabriela, biolog principal CRGM Bucuresti, INSMC Alessandrescu Rusescu
Ozunu Diana, biolog CRGM Bucuresti, INSMC Alessandrescu Rusescu
Informatii generale: genetica este o ramura a biologiei care ne ajuta sa intelegem atat complexitatea
speciei umane, cat si mecanismul prin care apar bolile ereditare. Bolile genetice sunt determinate de
modificari (mutatii) ale structurii sau functiei moleculelor de adn -organizate in gene si cromozomi - care
contin informatiile despre alcatuirea si functionarea organismului. Bolile genetice prezinta o serie de
caracteristici generale, care permit deseori suspectarea unei afectiuni ca fiind genetica. Bolile genetice
sunt deseori familiale, regasindu-se si la alti membri ai familiei bolnavilor. Insa exista si numeroase boli
genetice sporadice, in care bolnavul (ce a suferit o mutatie noua) este singurul membru afectat al
familiei.
Rolul asistentei medicale: bolile genetice cronice sunt afectiuni progresive, unele invalidante, cu
afectarea vietii pe termen lung, cu impact pe integritatea familiala si sociala. Astfel pacientii cu boli
genetice au nevoie de interventii speciale in cadrul a numeroase departamente medicale si sociale.
In contextul abordarii multidisciplinare, asistenta medicala joaca roluri foarte importante:
1) actioneaza ca o persoana de legatura intre familie, echipa de clinicieni, serviciul de sanatate si
programele speciale; 2) coordoneaza ingrijirea multidisciplinara in timpul spitalizarii; 3) coreleaza
programarile si consulturile interdisciplinare; 4) construieste o puternica legatura cu familia pacientului;
5) este un suport pentru o comunicare buna si complianta; 6) asigura calitatea vietii si a lucrului, calitatea
legaturii copilului cu familia, in scopul facilitarii consulturilor medicale.
Concluzii: numarul de pacienti care acceseaza serviciile de genetica, precum si cazurile diagnosticate
cu boli rare a crescut in ultimii ani. Se asteapta o crestere continua datorita disponibilitatii de noi terapii.
Asistenta medicala are un rol pivotal in mentinerea calitatii procesului terapeutic si sustinerea familiei
in contactul cu spitalul. Contributia asistentei medicale trebuie sa se dezvolte in sensul nevoilor
complexe pe care le au pacientii cu boli genetice.
Cuvinte cheie: boli genetice, ingrijiri speciale, rolul asistentei medicale
65
Îngrijirea bontului ombilical în maternitate și la domiciliu

As.Pr. Tomescu Carmen Mihaela
Perioada de nou-născut este o perioadă esențială în evoluția ființei umane în care au loc transformări
importante datorate procesului necesar de adaptare la viața extrauterina.
Printre diferitele necesități de ingrinjire, nou-născutul are nevoie și de îngrijirea bontului ombilical
rezultat în urma ligaturării cordonului ombilical.
• Structură și particularități ale cordonului ombilical
• Rolul cordonului ombilical
• Ligaturarea cordonului ombilical
• Evoluția bontului ombilical
• Toaleta bontului ombilical în maternitate
• Îngrijirea la domiciliu a bontului/plăgii ombilicale
• Care sunt semnele de infecție?
• Profilaxia
• Sângerarea bontului ombilical
Îngrijirea corectă a bontului/ plăgii ombilicale este o practică esențială pentru bună dezvoltare
a nou-născutului.
Fisa de terapie intensiva – beneficii in ingrijirea postoperatorie

As.Pr. Ion Mioara
Anestezia şi terapia intensivă este specialitatea medicală care asigură prin mijloace farmacologice şi
tehnice specifice, pe de-o parte condiţiile necesare pentru desfăşurarea actului chirurgical a îngrijirii
perioperatotii, iar pe de altă parte suportul indispensabil pacientului critic pentru evaluarea şi tratamentul
disfunctiilor de organe.
Fişa terapie intensivă este întocmită de medicul anestezist şi cuprinde anexa 1: datele de identificare ale
pacientului, diagnosticul, interventia chirurgicala efectuata, stabileste planul de tratament.
Statusul biologic al zilei respective- probe de laborator, diureza, temperatura, scaun, aspiratii digestive,
culoarea tegumentelor.
Indicaţiile terapeutice: antibiotic, simptomatice, soluţii perfuzabile, electroliti, alimentaţie enterală şi
parenterală.
Grila de monitorizare a funcţiilor vitale de bază a unor parametrii specifici: numarul de respiraţii pe
minut, puls, tensiune arterial, saturatia de oxigen.
Parametrii vitali sunt măsuraţi la intervale de timp stabilite de către medic şi ori de câte ori este nevoie,
în funcţie de starea şi diagnosticul pacientului. Aceşti parametrii sunt măsuraţi cu mijloace specifice
terapiei intensive: monitoarele de funcţii vitale.
Dacă pacientul are nevoie de transfuzie de sânge medicul întocmeşte o cerere către Centrul de Transfuzii
pentru tipul şi cantitatea de sânge sau alţi derivaţi necesari.
Tratamentul indicat de medicul anestezist specificat în fişa de terapie intensivă: denumirea
medicamentului, doza prescrisă, modul de administrare(ritmul/intervalul).
Se notează: intrarile- PEV şi aportul oral si iesirile - diureza, aspiratii digestive, transpiratie, febra.
Evaluări paraclinice: probe de laborator din sânge, urină, scaun alte lichide biologice, radiologie, RMN,
CT, ecografii.
Pacientul critic are nevoie de o monitorizare foarte strictă, de aceea fisa de terapie intensivă este foarte
utilă deoarece conţine toate datele neceasare pt iniţierea unor tratamente şi proceduri necesare stării de
sănătate.
Pentru pacientul critic intubat se notează modul şi durata ventilaţiei mecanice.
Medicul este în permanenţă informat complet asupra stării de sănătate a pacientului criticiar iar asistenta
medicală monitorizează cu exactitate toate detaliile menţionate mai şu în fişa de terapie.
Asistenta monitorizează cu exactitate toate detaliile în fişa de terapie intensivă zilnică orice modificare
se consemnează obligatoriu.
66
Vaccinarea nou născuților în maternitatea polizu

As. pr. Anca Popa
În cuprinsul acestei lucrări îmi propun să explic necesitatea imunizării nou născuților pentru ai proteja
de anumite afecțiuni severe.
Nou născuții și prematurii, datorită particularităților imunologice necesită scheme specifice de îngrijire
preventive.
Deși studiile actuale arată eficiența vacinărilor acestor categorii de copii există însă controverse asupra
necesității și schemelor de tratament la prematuri.
Vaccinările constituie modalitatea de a induce imunizarea activă artificială. Ele stimulează maturarea
sistemului celular imunocompetent ceea ce justifica începerea cât mai curând după naștere.
În Maternitatea Polizu rata supraviețuirii la vârste de gestație mici 25-28 săptămâni este în creștere.
Această categorie cât și nou născuții la termen necesită îngrijiri speciale în timpul internării cât și după
externarea din maternitate.
Astfel imunizarea prin vaccinare la toți nou născuții la termen și prematuri este o intervenție extrem de
importantă în managementul acestora.
Prezentarea abordează o temă de actualitate oferind o imagine statistică clară a vaccinării recomandate
de Programul Național de Imunizare.
De asemeni, s-a efectuat imunizarea pentru prevenirea infecției cu virusul sinciţial respirator a nou
născuților prematuri cu VG sub 32 săptămâni.
În ultimii ani în Maternitatea Polizu au fost născuți mai mulți prematuri precum și prematuri veniți prin
transfer având nevoie de o vaccinare corectă și eficientă.
În ultimi ani s-a observat creșterea numărului părinților care au refuzat vaccinările datorită
controverselor și confuziei create de diferite surse nespecializate.
Consilierea părinților și integrarea în programe de formare specifice sunt elemente esențiale în îngrijirea
acestor copii.
67
ABSTRACTE VARIA
Arcul aortic la dreapta diagnosticat antenatal: experienta unui centru tertiar
Dominic Gabriel Iliescu1,3, Ștefania Tudorache1, Nicolae Cernea1, Roxana-Cristina Drăgușin1,3,
Ciprian Laurențiu Pătru1,3, Lucian George Zorilă1,3, Maria Șorop-Florea1,3, Cristian Marinas2,3,
Razvan Capitanescu1
1
Departmentul Mama si Copilul, Unitatea de Diagnostic Antenatal, UMF Craiova, SCJU Craiova.
2
Department of Anatomy, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania
3
ENDOGYN AM, Craiova
Obiectiv: analiza caracteristicilor principale, conditiile asociate și outcome-ul arcului aortic drept (aad)
detectat antenatal, precum și evaluarea necesitatii investigațiilor suplimentare în cazurile izolate.
Metoda: studiu observațional retrospectiv al tuturor fetusilor diagnosticați cu raa intr-un centru terțiar.
Rezultate: au fost identificate toate formele e aad: cu duct arterial la dreapta sau la stanga, arc aortic
dublu. Este prezentat spectrul si frecventa asocierii anomaliilor cardiace si extracardiace. Sunt
prezentate implicatiile prezentei unui inel vascular după naștere in jurul traheei si esofagului. Sunt
investigate anomaliile cromozomiale asociate si incidenta microdeletiei 22q11. Anomaliile
extracardiace și cromozomiale au fost mai frecvent asociate cu aad insotit de malformatii cardiace,
comparativ cu cazurile la care anatomia intracardiatica a fost normală.
Concluzii: examinarea anatomica detaliată fetala trebuie efectuată în toate cazurile de aad. Varianta
izolata are un prognostic bun, iar la majoritatea nou-nascutilor este o variantă vasculară asimptomatică
cu un risc relativ scăzut de anomalie cromozomială. Prognosticul aad insotit de malformatii cardiace
depinde de complexitatea acesteia și prezenta unor eventuale anomalii extracardiace asociate. În aceste
cazuri, riscul de anomalii genetice este superior.
Cuvinte cheie: arc aortic la dreapta, ecografie morfologica, malformatii cardiace
Autopsia fetala. Un nou inceput pentru cuplu

Dominic Gabriel Iliescu1,3, Ștefania Tudorache1, Nicolae Cernea1, Roxana-Cristina Drăgușin1,3,
Ciprian Laurențiu Pătru1,3, Lucian George Zorilă1,3, Maria Șorop-Florea1,3, Cristian Marinas2,3,
Razvan Capitanescu1
1
Departmentul Mama si Copilul, Unitatea de Diagnostic Antenatal, UMF Craiova, SCJU Craiova.
2
Department of Anatomy, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Romania
3
ENDOGYN AM, Craiova
Obiectiv: scopul studiului este de a determina concordanta dintre determinarile ecografice si autopsia
fetala, cu privire la anomaliile fetale majore.
Metoda: studiu retrospectiv cu privire la rezultatele centrului nostru, intre 2009 si 2017, referitor la
concordanta dintre diagnosticul prenatal ecografic si confiramrea ulterioara, prin autopsie in avorturi
spontane si terapeutice, sau evaluari neonatale si ecografii ulterioare.
Rezultate: concordanta completa dintre ecografia fetala precoce si examinarile ulterioare pre- si
postnatale a crecut in perioada investigata. Autopsia a adaugat informatii suplimentare importante pentru
consilierea cuplului cu u trend descrescator in perioada studiata, ajungand la 5.9% in 2016. Cele mai
multe diagnostice ratate precoce ecografic au apartinut sistemelor cardio-vascular, digestiv si sistemului
nervos central. Trebuie mentionate si dificultatile de confirmare autopsica a datelor morfologice
ecografice, in special cu privier la sistemul nervos central.
Concluzii: colaborarea multidisciplinara ramane o metoda eficienta de a creste calitatea ingrijirii
prenatale, desi acuratetea diagnosticului imagistic prenal precoce s-a imbunatatit semnifcativ pe
perioada studiului.
Cuvinte cheie: ecografie morfologica, autopsie perinatala, consilierea cuplului
68
Modalitaţi de finalizare a sarcinii la gravidele diabetice

Dr. Radu Mateescu1) , Cercetător Ştiinţific dr. Cristina Teodorescu1), Sef de Lucrari dr. Carmen
Dobjanschi2,3), Asist. Univ. Dr. Florin Isopescu 1,2), Prof. Dr. Dimitrie Nanu2), Conf. Univ. Dr. A.
Edu1,2)
1 Spital Clinic ,,Nicolae Malaxa” Obstetrica - Ginecologie, Bucuresti
2 UMF ,,Carol Davila,, - Bucuresti
3 Spital Clinic ,,Nicolae Malaxa”, Diabet si Boli de Nutritie, Bucuresti
Diabetul zaharat reprezintă un grup de afectari metabolice comune caracterizate printr-un factor comun
şi anume hiperglicemia.
Diabetul zaharat se clasifica în :
Dz tip 1: distrugerea celulelor b pancreatice (mediată imun sau idiopatic) determină deficit absolut de
insulina
Dz tip 2 : se poate manifesta predominant prin rezistenţă insulinică tisulară cu secreţie normală de
insulină sau prin secreţie inadecvată de insulină si o rezistenţă tisulară manifestă
Dzg : intoleranaţa la glucoză depistată prima dată in timpul sarcinii .
Alegerea momentului şi căii de naştere la gravida diabetică depinde de mai mulţi factori ,printre care ,
vârsta gestaţională , statusul fetal , vârsta gravidei , paritatea , statusul metabolic si alte patologii asociate
sarcinii.
In cazul unui dzg bine controlat , un făt normoponderal si cu maturare pulmonară certificată prin
amniocenteză, se poate induce travaliul pentru naşterea pe cale vaginală.
Naşterea prin operaţie cezariană electivă este de preferat in cazul unui control slab al glicemiei , făt
macrosom , suferintă fetală cronică asociată cu restricţie de creştere intrauterină , scor bishop
nefavorabil sau eşec de declansare a travaliului.
Nasterea prematura-o continua provocare

Dr Alexandru Radu Pintilie, Stud. Shanin Nabil
UMF "Gr.T.Popa" Iasi
Una dintre problemele obstetricale ce constitue o permanenta piatra de incercare pentru orice practician
in domeniu o constituie nasterea prematura. In sua constituie una dintre cele 3 cauze principale de deces
neonatal – pe langa infectie si asfixie neonatala. Prezentul studiu reanalizeaza factorii implicati in
iminenta de nastere prematura - in cadrul clinicii a iv-a a spitalului de obstetrica-ginecologie “cuza-
voda” iasi, pe o perioada de 3 luni ( aprilie-iunie 2017). Rezultatele obtinute subliniaza rolul de factori
de risc pentru urmatorele elemente: habitatia in mediul rural (70%), nivelul educational scazut (76%),
efortul fizic (83%), rasa roma (47%), imc crescut (75%), contractiile uterine (70%), avorturile si
nasterile premature din antecedente (50%-97%), infectiile urinare, scurtarea colului uterin sub 25mm
(37%), uterul cicatricial (33%) si metroragia(33%). Prognosticul acestei patologii este umbrit si de
cresterea riscului de terminare a nasterii prin operatie cezariana. Aceste rezultate implica factorii
mentionati ca si factori de risc in iminenta de nastere prematura.
Controverse privind chirurgia intr-un singur act versus re-interventia chirurgicala in

simptomatologia asociata endometriozei
Cîrstoiu Monica1,2, Meca Daniela2, Munteanu Octavian2,3, Vasilescu Sorin2
1 Disciplina Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București
2 Secția de Obstetrică-Ginecologie III, Spitalul Universitar de Urgență București
3 Disciplina Anatomie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București
Introducere: endometrioza, definita prin prezenta de tesut endometrial in afara cavitatii uterine, este una
dintre cele mai curente patologii intalnite in chirurgia ginecologica, asociind frecvent durerea pelvina
cronica si infertilitatea. In ciuda cresterii numarului de interventii laparoscopice practicate in asemenea
69
situatii, aparitia recurentelor simptomatice este des intalnita. Rata de recurenta a durerii pelvine este
astfel de 20-40%, in timp ce necesitatea reinterventiei chirurgicale este estimata intre 15-20%. Cu toate
acestea, interventiile chirurgicale conservatoare repetate nu si-au dovedit superioritatea in fata chirurgiei
primare in ceea ce priveste rata de recurenta a durerii pelvine. In schimb, rata de aparitie a sarcinii a fost
documentata a fi de doua ori mai scazuta in cazuri de interventii multiple.
Material si metode: studiul a cuprins doua loturi a cate 24 de paciente care au fost supuse unei singure
interventii laparoscopice, respectiv unor interventii conservatoare repetate. Pacientele au fost ulterior
urmarite prospectiv in vederea stabilirii ratei de recurenta a sindromului dureros pelvin si a ratei de
aparitie a sarcinii.
Rezultate si concluzii: in cadrul primului lot, rata de conceptie a fost de 42% (10 paciente), iar rata de
recurenta a durerii de 33% (8 paciente), in timp ce in cadrul celui de-al doilea lot, rata de conceptie a
fost de 25% (6 paciente), iar cea de recurenta a durerii de 37% (9 paciente). Putem concluziona astfel
ca
Reinterventiile chirurgicale pentru durerea pelvina asociata endometriozei au aceeasi eficacitate ca si
chirurgia intr-un singur act. Diferenta apare in cazul infertilitatii, atunci cand cea din urma are o rata de
succes de aproximativ 2 ori mai mare.
Cuvinte cheie: endometrioza, reinterventie, infertilitate
Sindromul encefalopatiei posterioare reversibile – experiența clinicii obstetrică ginecologie sibiu

Radu Chicea*, *Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Romania
Anca Lucia Chicea, *Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, Romania
Este o entitate clinico-radiologică descrisă pentru prima dată de hinchey în 1996 diagnosticul este
sugerat clinic și confirmat imagistic, fără să existe un consens general valabil cu privire la criteriile de
diagnostic. Manifestările clinice sunt reprezentate de tulburări ale stării de conștiență, activitate critică,
cefalee, tulburări vizuale, greață/vărsături și semne neurologice de focar. Imagistic este prezent edem
bilateral simetric în mod tipic în substanța albă din lobii occipitali și parietal posterior. În 95% din cazuri
edemul vasogen este localizat în regiunile occipitale și parietale, probabil legat de teritoriul de distribuție
a arterei cerebrale posterioare.
Cauza apariției este hipertensiunea arterială severă care afectează autoreglarea cerebrală. Hta
necontrolată duce la hiperperfuzie și distrucția vaselor cerebrale rezultând astfel extravazare de proteine
și fluide în interstițiu cauzând edem vasogen.
Prezentam cazul unei bolnave în vârstă de 12 ani, care s-a transferat în serviciu, pentru lăuzie patologică
după naștere prin operație cezariană pentru eclampsie. La internare pacienta prezintă stare generală
alterată, obnubilată, dezorientată temporo-spațial, edeme generalizate, nemobilizată postoperator,
cefalee și lipsa vederii. Gcs=13p, ta=145/95mmhg, pp=112b/min, diureză = 300ml pe sondă, urină
limpede. Imagistica irm descrie edem vasogenic caracteristic pres, cortex striat (pol occipital), și pars
anterior putamen, bilateral mai exprimat în dreapta;
Sub tratament evoluția a fost favorabilă cu normalizarea valorilor tensionale, remiterea completă a
simptomatologiei neurologice în ziua 8-a, remiterea completă a modificărilor irm la 2 luni postpartum.
Cuvinte cheie: pres, eclampsie, irm
Rolul ecografiei în evaluarea unor boli genetice la copil

Beáta Ács1,2, Mirela Ritivoiu1,2 , Vasilica Plăiaşu2
1 Universitatea de Medicină şi Farmacie „ Carol Davila”, Bucureşti
2 Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu-Rusescu”, Bucureşti
Introducere: evaluarea ultrasonografică poate aduce informaţii valoroase pentru stabilirea diagnosticului
unor boli genetice. Ea prezintă avantajul de a fi o metodă neinvazivă, nedureroasă, ce nu necesită sedare
şi nu utilizează radiaţii ionizante, fiind în acelaşi timp o metodă accesibilă.
70
Obiectiv: scopul acestei lucrări este acela de a realiza o trecere în revistă a aspectelor ecografice întâlnite
în evaluarea copiilor cu sindroame genetice rare, internaţi în clinica noastră.
Concluzii: ecografia abdominală şi eventual cea transfontanelară se efectuează tuturor pacienţilor la care
este suspicionată sau diagnosticată o afecţiune genetică. Cu toate că sensibilitatea ultrasonografiei este
ridicată pentru detecţia majorităţii leziunilor sau anomaliilor apărute la bolnavii cu boli genetice, în
unele cazuri diagnosticul iniţial va fi completat cu alte metode imagistice.
Eficacitatea intervenţiilor psihologice la femeile şi bărbaţii infertili: o metaanaliză

Bianu Costișanu Gina - Universitatea de Medicină și Farmacie CAROL DAVILA, București Savu
Costișanu Adriana - Universitatea de Medicină și Farmacie CAROL DAVILA, București
Obiectiv. Evaluarea dovezilor cu privire la eficacitatea intervenţiilor psihologice pentru îmbunătăţirea
ratelor de sarcină şi reducerea stresului pentru cuplurile tratate cu tehnologia reproducerii umane asistate
(art). Studiile au fost considerate eligibile dacă au evaluat efectul oricărei intervenţii psihosociale asupra
sarcinii clinice şi/sau a stresului la participanţii infertili şi au folosit o abordare cantitativă.
Metodă. Au fost identificate 28 de studii eligibile în care au fost evaluate efectele tratamentului
psihologic asupra ratelor sarcinii şi/sau a rezultatelor psihologice adverse, inclusiv simptome depresive,
anxietate, stresul infertilităţii şi funcţia maritală. S-au constatat efecte generale semnificative statistic şi
robuste ale intervenţiei psihologice atât pentru sarcină, cât şi pentru rezultatele psihologice combinate .
Rezultate. Rezultatele psihologice au fost, în general, mai mari la femei (g: 0,51 până la 0,73) decât la
bărbaţi (0,13 până la 0,34), dar diferenţa a atins doar semnificaţia statistică pentru simptomele depresive
(p = 0,004). Metaregresia a indicat faptul că reducerile mai mari ale anxietăţii au fost asociate cu o
îmbunătăţire mai mare a ratei sarcinii. Au fost identificate diferenţe semnificative între efectele terapiei
cognitiv-comportamentale şi alte tipuri de intervenţie psihologică.
Concluzii. Metaanaliza prezenta sugerează că intervenţiile psihosociale pentru cupluri în tratamentul
infertilităţii, în special terapia cognitiv-comportamentală, ar putea fi eficace atât în reducerea stresului
psihologic, cât şi în îmbunătăţirea ratelor de sarcina clinică.
Cuvinte cheie: infertilitate, intervenţii psihologice, stres, sarcina
Impactul depresiei postpartum asupra calităţii vieţii

Savu Costișanu Adriana - Universitatea de Medicină și Farmacie CAROL DAVILA,
Bianu Costișanu Gina - Universitatea de Medicină și Farmacie CAROL DAVILA
Depresia postpartum (ppd) este o problemă comună după naşterea copilului şi poate influenţa calitatea
vieţii (qol). Investigarea qol postpartum şi depresia poate fi utilă pentru o mai bună îngrijire a mamelor
şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
Obiective. Obiectivul acestui studiu a fost evaluarea calităţii vieţii la mamele cu şi fără dpp.
Metode. Într-un studiu prospectiv au participat femeile care au experimentat naşterea copilului cu şi fără
depresie postpartum (dpp). Dpp a fost măsurată utilizând scala edinburgh de depresie postnatală (epds)
şi qol a fost măsurată prin chestionarul sf-36. Colectarea datelor a fost efectuată în a două luna (n = 321)
şi a patra luna (n = 300) după naştere. Pe baza epds, s-a considerat că e vorba de dpp la un scor >13.
Scorurile medii ale chestionarului sf-36 au fost comparate între femeile cu şi fără dpp la două puncte de
evaluare. Mai mult, a fost evaluată corelaţia dintre scorurile epds şi scorurile dimensiunilor calităţii
vieţii. Datele au fost analizate utilizând testul t-student, testul u mann-whitney şi testul anova.
Rezultate. Diferenţele în şapte din cele opt puncte medii ale dimensiunilor qol (cu excepţia rolului fizic)
între femeile cu depresie şi cele fără depresie la prima şi a doua evaluare au fost semnificative. La
femeile deprimate, scorurile calităţii vieţii au scăzut în unele dintre dimensiunile qol, însă diferenţele nu
au fost semnificative. Au existat corelaţii negative semnificative între scorurile epds şi scorurile a şapte
din cele opt subscale sf-36.
Concluzii. Rezultatele au demonstrat că depresia postpartum are impact negativ asupra calităţii vieţii.
Se recomandă integrarea screening-ului dpp.
71
Cuvinte cheie. Depresia postpartum, calitatea vieţii, sănătate mintală
Relaţia dintre tulburările de alimentaţie şi depresie la femeile gravide

Savu Costișanu Adriana - Universitatea de Medicină și Farmacie CAROL DAVILA
Sarcina poate complica o tulburare de alimentaţie, deoarece schimbările în forma corpului pot spori
anxietatea cu privire la creşterea în greutate. Femeile gravide cu tulburări de alimentaţie au nevoie de
monitorizare îmbunătăţită şi de sprijin postnatal.
Obiectiv. Femeile care au o cantitate insuficientă de nutrienţi sunt mai predispuse la o sarcina riscantă.
Scopul acestui studiu a fost de a determina prezenţa tulburărilor de alimentaţie şi asocierea acesteia cu
simptomatologia anxietăţii şi a depresiei la sarcini cu risc crescut.
Metode. La studiu au participat 87 de femei însărcinate în trimestrul ii şi iii al sarcinii. S-au efectuat
interviuri structurate, pentru evaluarea tulburărilor de alimentaţie s-a folosit testul inventarul tulburărilor
de comportament alimentar-3 (edi-3), iar pentru evaluarea depresiei au fost folosite chestionarele beck
depression inventory şi scala hamilton.
Concluzii. Prevalenţa tulburărilor de alimentaţie (7,6%) şi asocierea acestora cu simptomele de depresie
în timpul sarcinii evidenţiază nevoia de îngrijire specializată pentru prevenirea, diagnosticarea şi
tratamentul aferent personalizat. Având în vedere importanța unei alimentaţii adecvate în timpul sarcinii,
atât în ceea ce priveşte sănătatea mamei cât şi dezvoltarea fetală, este necesar să se pună în aplicare
protocoale de evaluare predeterminate, implementate de profesioniştii din domeniul sănătăţii şi nutriţiei,
pentru diagnosticarea tulburărilor de alimentaţie în timpul sarcinii.
Cuvinte cheie. Anxietate, depresie, tulburări de alimentaţie, sarcina cu risc crescut, nutritive
Stresul psihosocial în timpul sarcinii

Savu Costișanu Adriana - Universitatea de Medicină și Farmacie CAROL DAVILA,
Stresul psihosocial în timpul sarcinii, definit ca "dezechilibrul pe care femeia gravidă îl simte atunci
când nu poate să facă faţă cererilor cotidiene şi care se exprimă atât din punct de vedere comportamental,
cât şi fiziologic", nu a fost măsurat în mod obişnuit în practica obstetrică zilnică.
Obiectiv. Identificarea factorilor asociaţi cu stresul psihosocial major şi descrierea cursului stresului
psihosocial în timpul sarcinii.
Design de studiu. Studiul s-a efectuat in cadrul unei clinici particulare, pe o perioada de 2 ani, iar
participantii la studiu au fost 56 de femei gravide cu varsta cuprinsa intre 21 si 39 de ani.
Chestionarul a inclus intrebari privind caracteristicile demografice, istoria socială, utilizarea
medicamentelor, istoricul general al sănătăţii, complicaţiile obstetricale din trecut, precum şi măsurile
validate care evaluează stresul psihosocial, depresia şi tulburarea de panică, consumul de tutun,
consumul de medicamente şi violenţă domestică. Stresul psihosocial a fost măsurat utilizând prenatal
psychosocial profile stress scale, test care a fost validat pentru utilizare la femeile gravide.
Rezultate. Majoritatea participantelor au raportat stres psihosocial prenatal (78% scăzut-moderat, 6%
mare). Depresia, tulburarea de panică, consumul de droguri, violenţă domestică, comorbidităţi medicale
au fost asociate în mod semnificativ cu un stres psihosocial înalt. Pentru femeile care au fost examinate
de două ori în timpul sarcinii, scorurile medii de stres au scăzut în timpul sarcinii (14,8 ± 3,9 faţă de
14,2 ± 3,8).
Concluzii. Stresul psihosocial în timpul sarcinii este frecvent întâlnit, iar scorul ridicat este asociat cu
mai mulţi factori. Constatările noastre sprijină recentele recomandări acog pentru a examina stresul
psihosocial în timpul sarcinii.
Cuvinte cheie: stres psihosocial, screening antenatal, sarcină
72
Utilitatea tehnicii de secvenţiere Sanger pentru identificarea mutaţiilor genetice implicate în

apariţia fibrozei chistice
Radu Raluca Mihaela1*, Neagu Alina1*, Savu Lorand2, Suciu Nicolae1
1 Unitatea de asistenţă materno-fetală de excelenţă, INSMC “Alessandrescu-Rusescu”, Bucureşti
2 Genetic Lab, Bucureşti
*cei doi autori au contribuit în mod egal la această lucrare
Introducere: Fibroza chistică este o afecţiune genetică cu transmitere autozomal recesivă determinată de
anumite mutaţii în gena CFTR (Cystic Fibrosis Transmembrane Regulator). Scopul prezentului studiu
a fost reprezentat de identificarea unor mutaţii de interes clinic în gena CFTR utilizând tehnica
secvenţierii Sanger.
Materiale şi metode: În cadrul acestui studiu au fost incluşi cinci pacienţi din România, pentru fiecare
individ fiind secvenţiaţi exonii 11, 12 şi 24 ai genei CFTR. ADN a fost extras din sânge venos periferic,
fiind ulterior amplificat prin tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction) utilizând primeri specifici.
Rezultatele obţinute în urma secvenţierii ampliconilor de interes au fost comparate cu secvenţa de
referinţă a genei ţintă prin intermediul software - lor bioinformatice dedicate.
Rezultate si concluzii: În urma analizei bioinformatice a secvenţelor nucleotidice obţinute au fost
identificate mutaţiile ΔF508, 1540G>A, G524X şi N1303K în gena de interes clinic CFTR. Mutaţiile
ΔF508 şi 1540G>A sunt localizate în exonul 11, iar mutaţiile G524X şi N1303K în exonii 12, respectiv
24. Dintre pacienţii examinaţi, doi prezintă mutaţiile ΔF508 şi 1540G>A în condiţie homozigotă, un
pacient este heterozigot pentru mutaţiile ΔF508 şi N1303K şi homozigot pentru mutaţia 1540G>A, un
pacient este heterozigot pentru mutaţiile G542X şi 1540G>A, iar un pacient nu prezintă mutaţii în cei
trei exoni secvenţiaţi. Rezultatele obţinute au evidenţiat prezenţa mutaţiei 1540G>A în toate cazurile
analizate, cu excepţia pacientului control. Conform datelor din literatura de specialitate, mutaţia
1540G>A este posibil implicată în severitatea tabloului clinic specific fibrozei chistice.
În concluzie, acest studiu consolidează importanţa utilizării tehnicii de secvenţiere în identificarea
mutaţiilor genetice, inclusiv a celor de tip SNP (Single Nucleotide Polymorphism), precum mutaţia
1540G>A nedetectabilă prin tehnicile clasice de diagnostic.
Cuvinte cheie: secvenţiere Sanger, fibroză chistică, CFTR
Sindromul Edwards –case report

Calin Alina, Romila Aurelia, Gache Costin, Cretu Mariana, Mitrea Geta, Pavel Liliana
Spitalul Clinic Judetean de Urgenta”sf. Apostol Andrei”Galati
Universitatea “Ovidius” Constanta
Maternitatea”Buna Vestire”Galati
Sindromul Edwards reprezintă o anomalie cromozomială, cu o incidenţă de 1/ 5000 din sarcinile cu
nou-născuţi vii , majoritara la sexul feminin. În trimestrul doi sunt avortaţi 85% din feti, iar cei care
se nasc vii decedează de obicei înainte de 2 luni.
Anomaliile fetale în sindromul Edwards sunt: retard mintal; dolicocefalie, malformaţii cardiace ; urechi
cu inserîie joasă ; micrognaţie; sindactilie; anomalii renale; malformaţii ale sistemului osos;
Complicaţii în sarcină: polihidramnios sau oligohidramnios; arteră ombilicală unică; activitate fetală
redusă; IUGR; chist al plexului coroid;
Prezint cazul unei paciente de 23 ani cu ex.bitest cu risc scazut pt. T21,13,18, este evaluata ecografic
in S18 si se constata un defect sever la nivelul diafragmului de partea dreapta si stanga alaturi de
polihidramnios. Se efectueaza amniocenteza care confirma prezenta T18 la un fat de sex masculin.
Pacienta solicita intrerupere terapeutica a sarcinii. Ex. anatomo-patologic confirma defectul major de
la nivelul diafragmului cu ascensionarea aproape totala a stomacului si ficatului in cavitatea toracica.
Particularitatea cazului : Pacienta tanara fara anatecedente de anomalii cromozomiale. Examen bitest
normal, descoperita la 18 saptamani doar cu defect de hernie diafragmatica severa, la fat masculin, care
a impus amniocenteza de confirmare si decizia de terminare terapeutica a sarcinii.
Cuvinte cheie: Sindromul Edwards, Hernie diafragmatica
73
Prognosticul sarcinii după diagnosticul prenatal al anomaliilor majore cardiace izolate

Ștefania Tudorache1,2, Marina Dinu2, Roxana Drăgușin1, Dominic Gabriel Iliescu1,2, Nicolae
Cernea1,2
1 Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova, România
2 Spitalul clinic Județean de Urgență Craiova, România
Introducere: În domeniul mare al diagnosticului prenatal al anomaliilor congenitale majore, anomaliile
cardiace au cele mai mici rate de detecție. De aceea, ele reprezintă încă o problemă importantă de
sănătate publică/medicină perinatală. Asocierea frecventă cu anomaliile cromozomiale și cu deficitul de
dezvoltare neurologică subliniază severitatea lor. Când apar izolat, ele ridică probleme mai complexe,
în ceea ce privește detecția, managementul și consilierea de cuplu.
Obiectivul nostru a fost acela de a analiza cazurile cu anomalii cardiace congenitale majore izolate
(ACCMI): vârsta de gestație (VG) la suspiciune, VG la diagnostic, managementul și evoluția lor.
Material și metodă: Studiul este retrospectiv, desfășurat într-un singur centru terțiar, și a inclus cazurile
de ACCMI, diagnosticate între 2014 și 2016.
Rezultate și concluzii: Au fost incluse 46 de cazuri de ACCMI, într-o populație de peste 15400 de cazuri
care au intrat în programul de screening. VG medie la diagnostic a fost 16 săptămâni + 6 zile (între 12+6
și 36+1). Peste jumătate din cupluri au solicitat întrerupere de sarcină (26 cupluri – 56.5%). Intervalul
mediu de timp de la diagnostic până la inducție a fost de 3.5 zile (1 – 7 zile). În 12 cazuri (26%),
întreruperea s-a produs în săptămâna 18 sau după. În acest subgrup au fost incluse cazuri de: atrezie de
tricuspidă cu defect de sept interventricular, tetralogie Fallot, stenoză aortică critică, canal atrio-
ventricular formă completă, tumori cardiace. Diagnosticul precoce este posibil în foarte puține cazuri
dintre acestea.
Cele mai multe cupluri (41 din 46 – 89.13%) au solicitat ședințe repetate de consiliere, în echipe
multidisciplinare. Un cuplu și-a exprimat intenția de a recurge la mijloace legale, pentru a reclama
diagnosticul tardiv.
Se pare că în România, viitorii părinți au dificultăți în a accepta nașterea și îngrijirile necesare în cazul
unui copil cu ACCIM. Sunt necesare studii cost-beneficiu și de etică, pentru a se adopta o conduită
uniformă de îngrijire prenatală.
Cuvinte cheie: anomalie cardiacă congenitală, screening, întrerupere de sarcină.
Importanța evaluării ecografice în infecțiile congenitale

Cîrstoiu Monica1,2, Munteanu Octavian2,3, Voicu Diana2, Arsene Luciana2, Ducu Ionita2, Bodean
Oana2
1. Disciplina Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”,
București
2. Secția de Obstetrică-Ginecologie III, Spitalul Universitar de Urgență București
3. Disciplina Anatomie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București
Infecțiile perinatale sunt răspunzătoare de o varietate largă de malformații fetale congenitale care pot
pune în pericol viața fătului și a mamei. Cele mai frecvente sunt date de componenetele complexului
TORCHES-CLAP. Dintre acestea, virusul CMV se intâlnește la 58% din populația globului, infecția cu
CMV fiind cea mai frecventă cauză de retard psiho-motor. Severitatea primoinfecției este superioară
celei din infecția recurenta, de aceea diagnosticarea și tratarea primoinfecției sunt deosebit de
importante. In acest sens, evaluarea ecografică deține un rol crucial, deoarece evidențiază unele anomalii
specifice infecțiilor congenitale.
Prezentăm importanța evaluării ecografice in infecțiile congenitale prin punctarea aspectelor sugestive
pentru fiecare componenta a complexului TORCHES-CLAP. Deasemenea analizam elemente
ecografice importante pentru diagnosticul diferential de infectie congenitala.
74
Evaluarea ecografica are un rol esential in stabilirea diagnosticului de infectie congenitala, avand in
vedere ca investigatiile serologice pot prezenta rezultate fals negative/fals positive.
Cuvinte cheie: evaluare ecografica, infectii congenitale.
Diabetul gestațional - screening și diagnostic

Dr Ana-Maria Mihai1, Dr Karina Corocea1, Dr B. Ancăr1,2
1 Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și a Copilului- Maternitatea Polizu
2 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București
Diabetul este una dintre cele mai frecvente complicații medicale ale sarcinii. Incidența diabetului asociat
sarcinii a crescut cu 40% în perioada 1989-2004. Femeile pot fi împărțite în două categorii: cele care au
avut diagnosticul de diabet anterior sarcinii - diabet pregestațional și cele diagnosticate în timpul sarcinii
- diabet gestațional.
Diagnosticul diabetului gestațional şi măsurile terapeutice ce urmăresc atingerea ţintelor glicemice sunt
importante, deoarece valorile glicemice crescute peste normal pot avea consecinţe nefavorabile atât
pentru făt cât şi pentru mamă (macrosomia fetală, care creşte riscul pentru distocia de umăr,
hipoglicemia neonatală, respectiv hipertensiune arterială, preeclampsie, risc cardiovascular etc).
Screening-ul diabetului gestațional constă în dozarea glicemiei bazale și testul de toleranță la glucoză
administrată oral. De-a lungul timpului au existat controverse în ceea ce privește screening-ul și
diagnosticul diabetului gestațional. Cele mai noi rezultate, conform studiului multinațional HAPO
(Hyperglicemia and Adverse Pregnancy Outcomes), au determinat reconsiderarea atentă a criteriilor de
diagnostic pentru diabetul gestațional, astfel încât grupul de consens internațional IADPSG
(International Association of Diabetes and Pregnancy Study Groups) recomandă ca toate femeile
gravide, care nu sunt cunoscute cu diabet, să efectueze în cursul săptămânilor 24-28 de sarcină un test
de toleranță la 75 g glucoză administrată oral (75g-TTGO).
Cuvinte cheie: diabet gestațional, macrosomia, diabet zaharat.
Efectele protoxidului de azot asupra metabolismului cerebral fetal

Năstase Leonard1,2, Voichițoiu Andrei1,2, Stoicescu Silvia-Maria1,2
1- INSMC "Alessandrescu-Rusescu", 2- UMF "Carol Davila", București, Romania
Cuvinte cheie: protoxid de azot, fracție de extracție tisulară a oxigenului, metabolism cerebral
Introducere. Analgezia în travaliul matern este adesea necesară în travaliu pentru a reduce efectele
durerii materne asupra statusului respirator al acesteia și asupra fătului. Protoxidul de azot este recent
utilizat în țara noastră și cu rezultate materne bune. Efectele directe asupra nou-născuților nu sunt
cunoscute considerându-se ca acest gaz se elimina rapid din circulația maternă. Totusi acest gaz are o
capacitate de difuzie rapidă în sânge și efectul analgezic matern se realizează prin acțiune la nivelul
trunchiului cerebral.
Material și metodă. În studiul de față ne propunem evaluarea activității cerebrale fetale prin măsurarea
oxigenarii cerebrale imediat după naștere în primele 10 minute.
Rezultate. Se constată că fracția de extracție tisulară a oxigenului (FTOE) la acest nivel are o dinamică
inversată față de lotul martor. FTOE reflectă gradul metabolismului cerebral (cu consum de oxigen)
sugerând că metabolismul cerebral este diminuat după dministrarea de protoxid de azot cerebral cu
revenirea la valori similare cu lotul control după 10 minute de viață.
Concluzii. Protoxidul de azot poate reduce tranzitor metabolismul cerebral fetal fără efecte asupra
oxigenării la acest nivel.
75
Poster. Particularitățile asocierii infecției hpv – sarcină

Corina Grigoriu, Vlad Drăgoi, Mircea Ichim, Silvia Nedelcu, Irina Horhoianu
UMF Carol Davila, Departamentul Obstetrică –Ginecologie, SUUB
Introducere Infectia HPV in sarcina pune atât probleme diagnostice, cât mai ales terapeutice, având in
vedere potențialele efecte fetale. Din perspectiva obstetricala, ne intereseaza atât condiloamele genitale,
care pot cauza o simptomatologie supărătoare pentru gravidă pe parcursul sarcinii sau al nașterii, dar
mai ales patologia precanceroasă si canceroasă a colului uterin, HPV indusa. Daca diagnosticul
condilomatozei genitale in sarcina nu reprezinta o problema, in schimb leziunile displazice cervicale
trebuie foarte corect diagnosticate, supravegheate sau tratate. Clinicianul se poate afla in situatia in care
ingrijeste o pacienta cunoscuta cu displazie, care ramane gravida sau poate descoperi de novo, de cele
mai multe ori urmare a testarii citologice Babes- Papanicolau o patologie cervicală. Diagnosticul se
bazează pe elemente paraclinice si examinări specializate – colposcopia, ce trebuie efectuata de catre un
colposcopist cu experienta in acest tip special de patologie.
Material și metodă Prezentăm pe baza unor cazuri clinice variantele terapeutice pe care le avem in cazul
condilomatozei vulvo- vaginale (metode ablative - excizii chirugicale , destructive sau imunomodulare
locala – crema cu imiquimod sau sinecathechine). Prezentăm de asemenea datele din literatura si
algoritmii de management al leziunilor cervicale diagnosticate in sarcina (de la supraveghere repetata,
examinări paraclinice suplimentare- testare HPV, imunocitologie, biopsie cu examen histopatologic si
imunohistochimie; proceduri excizionale simple sau mai complexe – conizatia). Se discută de asemenea
despre rolul si locul vaccinarii HPV in preventia primara si secundară.
Rezultate Tratmentul trebuie individualizat foarte bine in functie de elementele clinice si paraclinice.
Exista particularitati numeroase, care trebuie sa tina cont de riscul de nastere prematura sau de riscul de
sangerare pe parcursul sarcinii. Un rol deosebit de important ii revine supravegherii foarte corecte la
scurt timp postpartum.
Concluzie Judecand corect, individualizat fiecare caz putem stabili o conduită corectă, urmată de
succesul medical si obstetrical așteptat.
Cuvinte cheie: sarcina, infectie HPV
Evaluarea prognosticul pe termen scurt la nou nascutii de 37-38 saptamani gestationale – studiu
caz control
Radu Chicea, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Romania
Anca Lucia Chicea, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, Romania
Scop: Ne-am propus evaluarea prognosticului pe termen scurt al nou nascuților la vârsta gestationala de
37 si 38 săptămani de gestație versus cei nascuti la termen , respectiv 39 – 41 săptâmani printr-un
studiu observațional retrospectiv de tip caz control pe o perioadă de 1 an. În studiu au fost admiși toți
nou nascuții cu vârsta gestațională de 37-38 SG din anul 2016, astfel au fost evaluați 603 nou-nascuții
vii, născuți în Clinica Obstetrică Ginecologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu. Lotul de
caz martor a fost alcatuit de nou nascuți vii cu greutate ce variaza in intervalul +/- 100g fată de cazul
de analizat si cu varsta gestațională cuprinsă intre 39-41 SG. Se decide alegerea a cate 2 martori pentru
fiecare caz analizat, astfel in lotul martor sunt inrolati 1206 cazuri. Vârstă gestațională a fost stabilita la
toți feții postpartum prin Scorul Ballard.
Pentru evaluarea prognosticului pe termen scurt au fost evaluați mai mulți parametrii precum prezenta
detresei respiratorii la naștere, etiologia acesteia (Boala membranelor hialine, Tahipnee tranzitorie
neonatala, Pneumonie, Hipoxie perinatala, Hipertensiune pulmonara), prezenta infectiilor, a anemiei
congenitale precum si a icterului accentuat.
Lot studiu mai mulți gemeni (8,2% față de 3,2%, p = 0,009) și mai mulți copii concepuți cu FIV (5,2%
față de 0,3%,), o mai bună dispensarizare prenatală (85,4% vs 77,6%,) și mai multe nașteri prin operație
cezariană (39,7% vs 27,1%), s-au găsit la 37 – 38 de săptămâni de gestație. Scorul Apgar a fost mai mic,
la 1 și 5 minute, chiar dacă nu a fost găsită nici o diferența în ceea ce privește nevoia de resuscitare la
naștere. Detresa respiratorie a fost identificat mai des la 37 – 38 de săptămâni de gestație (9,9% față de
76
0), precum și hipertensiunea pulmonară persistentă (23,7% față de 4%), icter cu nevoie de fototerapie
(47,5% vs 22,2%), anemie la naștere (30,7% vs 15,9%), hemoglobina medie la naștere 16,1 ± 0,22 g /
dl vs 17,3 ± 0,23 g / dl), precum și necesitatea admiterii a nou-născuților în unitatea de terapie intensivă
(10,5% față de 1,2%).
Concluzii: Nașterea la 37 -38 saptanami gestationale crește riscul de complicații perinatale. Sunt mai
frecvente - dificultățile respiratorii, întârzierea trecerii la circulația neonatală, hiperbilirubinemia,
anemia la naștere. Nașterea la 37 – 38 de saptamani reprezinta o povară financiară prin admiterea în
unitățile de terapie intensivă nou-născuți.
Cuvinte cheie: termen precoce, complicații perinatale
Rolul ecografiei in diagnosticul copilului cu limfadenopatie

Dr. Popescu Anca, Dr. Brezan Florin, Dr. Cretu Rodica 1
1 INSMC “Alessandrescu-Rusescu”, Bucuresti
Introducere. Limfadenopatia la copil este o problema frecvent întalnita(38-45% dintre copii) şi spinoasă,
ce pune la încercare pacientul şi părinţii acestuia, dar şi medicul.se poate prezenta ca o tumefacţie
laterocervicala sau ca dureri abdominale ce simuleaza o apendicita.
Evaluarea copilului cu limfadenopatie este un scenariu clinic comun pentru medicul pediatru.majoritatea
copiilor cu limfadenopatii prezintå adenopatii cu evolu¡ie benigna autolimitata.cu toate acestea, unii
copii cu boli sistemice severe sau cu malignitati pot sa prezinte limfadenopatii si de aceea un diagnostic
diferential este hotarator în conducerea unei evaluari adecvate si în timp util.
Material si metoda. Lucrarea de fata prezinta situatia copiilor care au necesitat spitalizare in cadru insmc
“alessandrescu rusescu”in perioada 01.07.2017-30.09.2017 pentru tumefactie laterocervicala sau durere
abdominala fara cauza chirurgicala si care au necesitat efectuarea ecografiei de parti moi si a ecografiei
abdominale.
Rezultate si concluzii. Din 1509 de copii internati in perioada mai sus mentionata, 46 de copii au fost
diagnosticati ecografic cu limfadenita mezenterica, 2 copii au fost diagnosticati ecografic cu bloc
ganglionar latero-cervical si 35 de copii au prezentat adenopatii laterocervicale bilaterale (cauze virale/
bacteriene) si 1 caz de limfadenopatie generalizata (cauza neoplazica).
Examenul ecografic este un instrument util si necesar pentru investigarea limfadenopatiei la
copii.caracteristicile ultrasonografice utile pentru identificarea nodulilor patologici include conturul
rotund, absenta hilului ecogenic, necroza intranodala, calcificarea si edemele tesuturilor moi
adiacente.evaluarea modelului vascular al ganglionilor limfatici este utila pentru diferentierea nodulilor
maligni de cei benigni.aspiratia cu ac fin pentru examenul citologic efectuata tot sub ghidaj ecografic
este necesara in anumite cazuri.
Limfadenopatia neoplazica este o boala care poate scapa diagnosticarii precoce, mai ales in lipsa unui
program de screening ecografic.
Cuvinte cheie: adenopatia la copil, evaluare ecografica, ganglioni limfatici.
Analgezia inhalatorie cu protoxid de azot in travaliu- Experienta maternitatii Polizu

A. D. Voichitoiu, A. G. Costin, N. Suciu
Introducere. Se cunosc de peste două sute de ani proprietățile analgezice și sedative protoxidului de azot
(N2O). Entonoxul este un amestec gazos medicinal cu un continut de 50% Protoxid de azot (N20) si
50% oxigen (O2). Acesta este un analgezic inhalator, non-invaziv, de scurta-durata, dar si cu proprietati
sedative si anxiolitice. Durerea din timpul travaliului este un factor de stres fizic şi psihic, cu
repercusiuni negative asupra homeostaziei întregului organism.
Metode Am realizat un studiu retrospectiv, In cadrul Spitalului Clinic Polizu, IOMC “Alfred Rusescu”
Bucuresti , urmărind reducerea intensitatii durerii in partea a doua a travaliului, realizat prin completarea
de catre unele din pacientele ce au nascut in perioada mai 2016 – octombrie 2017 si care au beneficiat
de administrarea N2O in travaliu a unor chestionare specifice. Protocolul de administrare stabilit a
77
urmărit acceptabilitatea de catre pacientă si moasă, evaluarea eficacității analgeziei prin chestionare
specifice utilizand scala vizuala a durerii – note de la 1 la 10 dar și extinderea indicațiilor si
monitorizarea posibilelor efecte adverse.
Rezultate. Pacientele la care s-au inregistrat cele mai bune rezultate au avut administrarea de la o
dilatație mai mare de 5 cm, pacientele in expulzie, agitate, necooperante. Efecte secundare minime,
neimportante care se remit imediat dupa intreruperea administrării iar beneficiul a pe scara durerii a fost
o scadere medie de aproximativ 2 unitati.
Consultatia prenatala la gravida adolescenta

Cîrstoiu Monica1,2, Voicu Diana2, Vasilescu Sorin2, Arsene Luciana2, Meca Daniela2, Bodean
Oana2, Munteanu Octavian2,3
1 Disciplina Obstetrică-Ginecologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, București
2 Secția de Obstetrică-Ginecologie III, Spitalul Universitar de Urgență București
3 Disciplina Anatomie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București
Adolescența este o perioadă de tranziție de la copilărie la viața de adult. Incepe odată cu instalarea
pubertății - proces de dezvoltare fizică, psihică și emoțională, cauzat de o serie de modificări in special
endocrine.
Numărul sarcinilor în rândul adolescentelor este în continuă creștere ca urmare a schimbărilor sociale.
Din pacate multe sarcinii la vârsta de adolescență sunt de multe ori cauza a abuzului și violenței sexuale,
riscul fiind mai mare pentru fetele crescute într-un mediu social vulnerabil.
Ratele ridicate ale sarcinii la vârsta adolescenței sunt determinate de gradul scăzut de informare a
tinerelor cu privire la sexualitate și planificarea familială și un nivel redus de implementare a
programelor de educatie sexuala.
Sarcinile la adolescente sunt insotite de o incidenta crescuta a preeclampsiei, nastere prematura sau
restrictie de crestere intrauterina. In acest context consultatia prenatala si dispensarizarea gravidei
adolescente reprezinta o provocare pentru obstetricieni.
Cuvinte cheie: consultatie prenatala, sarcina, adolescenta
78
POSTERE ELECTRONICE
1. Sindromul encefalopatiei posterioare reversibile– Conf. Dr. Radu Chicea

experiența clinicii obstetrică ginecologie Sibiu
2. Stressul oxidativ la nou-născuţii prematuri Dr. Alina-Elena Agoston-Vas
3. Nasterea prematura-o continua provocare Dr. Alexandru Radu Pintilie
4. Medicină personalizată in astmul bronșic la copil Prof. Dr. Mircea Nanulescu
5. Detectia ARNM-E6/E7 este superioara detectiei ADN- Asist. Univ. Dr. Izabella Diana Erdelean
HPV: experienta noastra
6. Utilitatea tehnicii de secvenţiere sanger pentru identificarea Dr. Raluca Mihaela Radu
mutaţiilor genetice implicate în apariţia fibrozei chistice
7. Sindromul Edwards (trisomia 18)- case report Dr. Alina Călin
8. Importanța evaluării ecografice în infecțiile congenitale Prof. Dr. Monica Cîrstoiu
9. Controverse privind chirurgia intr-un singur act versus re- Prof. Dr. Monica Cîrstoiu
interventia chirurgicala in simptomatologia asociata
endometriozei
10. Consultatia prenatala la gravida adolescenta Prof. Dr. Monica Cîrstoiu
79
80
View publication stats

Volum Abstracte INSMC PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Volum Abstracte INSMC PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Aprecierea dezvoltării ﬁzice a copiilor și adolescenților din Republica Moldova

Conference Paper · November 2017

Voloc Alexandru Ala David

SEE PROFILE SEE PROFILE

Clinical evolution of acute obstructive bronchitis in infants. View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

SECȚIUNE GINECOLOGIE-OBSTETRICĂ ............................................................ 6

SESIUNEA DEDICATĂ ASISTENŢILOR MEDICALI ......................................... 62

Vineri, 24 noiembrie 2017

Beneficiile utilizarii solutiilor uleioase iodate in investigarea infertilitatii feminine de cauza

Metilarea aberanta a AND-ului, rezistenta la progesteron. Infertilitatea din endometrioza.

Impactul durerii persistente asupra calității vieții la pacienta cu endometrioză

Perspective in utilizarea markerilor inflamatori in screeningului nasterii premature- rezultate

Aspecte procedurale ale managementului de caz al pacientei obstetricale cu dependenta de

Ecografia 3D - metodă de screening pentru anomalii congenitale mulleriene în perioada

Managementul leziunilor mamare infraclinice

mijloacelor terapeutice, fapt ce implicit limiteaza si impactul pe care il au programele de screening in

Screening-ul cancerului de col uterin

Screeningul cancerului mamar: prevenție și diagnostic precoce

Carcinomul lobular invaziv. Diagnostic histopatologic și imunohistochimic.

Fezabilitatea și respectarea criteriilor de radicalitate oncologică în cazul histerectomiei radicale

Importanța receptorilor hormonali ca factori de prognostic și factori de predicție în cancerul de

Our experience: Detection of E6/E7-mRNA is better than DNA-HPV detection

● persistant infection: HPV integrates, over expression of E6/E7 mRNA occurs.

Fig 1. Citology distribution

Fig 2. Aptima test results

Negative (49 cases) and inconclusive (11

Fig 3. Sensitivity and Specificity

The specificity in our study (91%) was

Fig 4. Dysplastic changes

Review of natural history of cervical

Elemente de anestezie materno-fetala in terapiile in-utero

Etiologia virala a avortului spontan

Tumorile ovariene in sarcina

Sarcina spontanǎ dupǎ trachelectomie radicalǎ – prezentare de caz

Rolul ecografiei axilare în stadializarea cancerului mamar

Colestaza în sarcină- importanța diagnosticului precoce și conduita activă

Rolul cervixului în fertilitate : este timpul pentru o reevaluare ?

Abordari de actualitate in tratamentul infertilitatii asociate endometriozei

Impactul stilului de viata asupra fertilitatii

SECȚIUNE PEDIATRIE - NEONATOLOGIE

Utilitatea testărilor genomice la nou-născuţii şi copiii în stare critică

Mutaţiile conexinelor 26 si 30 la pacienţii cu surditate neurosenzorială non-sindromică

Actualități și perspective în dignosticul anomaliilor congenitale

Este evidențiată importanța screening-ului ecografic de trimestru I si II pentru determinarea

Modificări ale erupţiei dentare la copiii cu boli genetice

Boala Castleman – ipoteză de diagnostic

Screening în hipotiroidie și fenilcetonurie 10 ani de experiență

Îmbunătățirea monitorizării screeningului neonatal în fenilcetonurie și hipotiroidie prin

Screeningul neonatal extins – oportunitati

Ce boli alte metabolice ar mai puteat fi detectate?

Dozare fenilalanina in spot de sange versus dozare plasmatica, in monitorizarea copiilor cu

Un model psihologic de evaluare a calităţii vieţii familiei cu copil cu fenilcetonurie

Conștientizarea părinților privind efectuarea screeningului neonatal în maternitate (rezultate

Aprecierea dezvoltării fizice a copiilor și adolescenților din Republica Moldova în raport cu

Preventia alergiilor alimentare la copii

Intoleranta la lactoza – date actuale

Impactul terapiei nutriţionale la copilul cu alergii alimentare

Schimbări comportamentale în rândul populaţiei tinere din România. Studiu: „Cunoştinţe,

Particularități în abordarea infecției HIV la copil

Importanţa screening-ului HIV la femeia gravidă. Studiu de caz

Capcane de diagnostic in meningitele acute la copil (in legatura cu un caz clinic)