 Interventie ilegala

In parcul Romniceanu din Cartierul Cotroceni s-au facut lucrari ilegale de mare amploare, care au
consecinte ireversibile asupra zonei verzi cu caracter public: eliminarea vegetatiei, desfiintarea
moilierului urban, turnari de betoane, modificarea topografiei locului.

Acest parc se afla intr-o zona protejata nr 45-parcelarea Cotroceni, pe domeniul public.

1. Asupra fondului construit planează numeroase probleme, iar atât legile în vigoare cât mai ales
aplicarea lor nu contribuie, aşa cum ar trebui, la prezervarea patrimoniului arhitectural şi
urbanistic. De la câteva construcții tipice finalului de secol XIX, fondul construit adună
deopotrivă construcții neoromânești, arhitectură art-deco în variate forme sau modernism ceva
mai îndrăzneț. Iar diversitatea nu se opreşte aici. Se mai regăsesc (bineînţeles în număr mai
restrâns) elemente baroce sau în stil mudejar.
2. Situarea în apropierea Dâmboviţei pe un teren relativ mlăștinos a creat şi în trecut probleme
serioase. Pânza freatică este mai ridicată, iar subsolurile sunt lesne afectate de inundaţii, care
se petrec cu regularitate la orice ploaie mai zdravănă.

1. Casele vechi cu două etaje, spațioase și de cele mai multe ori fără curte sau cu o curte foarte
mică, gardurile joase şi transparente permițând grădinilor de fațadă să participe la imaginea
străzii, frumoșii copaci bătrâni, în majoritate platani, erau cele care dădeau cartierului un
caracter aparte și un liniștit aer burghez care mai este încă păstrat până în zilele de astăzi

Cartierele vechi îmbătrânesc, este un fapt ştiut, iar pentru a se menţine este necesar ca ele să aibă
atractivitate, inclusiv pentru tineri. Privit din această perspectivă, cartierul Cotroceni prezintă
numeroase puncte-forte, printre acestea, aşa cum am arătat, se numără în primul rând casele,

Imaginea care încă se menține INCHEIERE

Cu toate că este unde dintre cele mai vechi zone ale capitalei, și mai mult decât
atât, una dintre zonele cu cea mai veche și bine-păstrată arhitectură, clădirile cu
aspect post-modern, care încearcă să contrasteze ceea ce unii ar putea numi
modernitatea depășită, încearcă fără prea mult succes să apară. Renovările nu au
întârziat să apară, însă cu toate acestea arhitectura multor case s-a păstrat,
rămânând cele mai importante elemente care să ilustreze practic mare parte din
vechea înfățișare. Astfel, deși imaginea lor este una proaspătă, ea este în mare
parte oglinda celei vechi.

Noul care nu are acces

Un alt aspect interesant al acestui cartier și un secret pentru păstrarea arhitecturii

este faptul că este o zonă protejată din punct de vedere urbanistic, așa că
construcțiile noi sunt rare și respectă reguli clare impuse de lege. Astfel, chiar și
construcțiile noi se aliniază oarecum celor vechi, creând un aspect arhitectural
plăcut.

Istoria Cartierului Cotroceni își începe cursul încă din momentul în care Șerban
Cantacuzino ridică Mănăstirea Cotroceni chiar în inima pădurii unde se ascunsese,
dar și numeroase alte case domnești. După anul 1850 domnitori precum Alexandru
Ioan Cuza sau Carol I folosesc aceste case drept locuințe de vară, ceea ce sporește
interesul pentru acea zonă.

Construirea Palatului Cotroceni în 1888 va favoriza dezvoltarea unui cartier

exclusivist cu o arhitectură modernistă, neo-românească și neo-maură. Casele cu
două etaje, spațioase și de cele mai multe ori fără curte, sau cu o curte foarte mică,
erau cele care dădeau cartierului un aer domnesc. Dezvoltarea a continuat prin
construirea unor obiective importante precum Facultatea de Medicină sau Academia
Militară care vor aduce drept locatari ai cartierului importanți oameni de elită
culturală și științifică.