EXECUTAREA LUCRĂRILOR PENTRU REALIZAREA

SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL FONDULUI EDILITAR

1. GENERALITĂŢI

1.1 Definiţii

Reţelele edilitare sunt utilităţi tehnice care deservesc locuinţele, ansamblurile social-culturale, instituţiile,
agenţii economici, etc., precum şi reţelele tehnice industriale din spaţiul urban; reţelele edilitare pot fi situate atât la
suprafaţă cât şi în subteran.

Pentru localităţi este necesar să se realizeze un sistem informaţional specific, care să se ocupe cu
inventarierea şi evidenţa sistematică a dotărilor edilitare subterane şi supraterane din perimetrul intravilanelor, atât
sub aspect tehnic, cât şi sub aspect calitativ. Permanent trebuie să se efectueze lucrări de întreţinere şi actualizare a
acestuia, corespunzător situaţiei reale din teren.

1.2 Obiective

Obiectivele evidenţei specifice reţelelor edilitare urmăresc să stabilească procedeele, metodele, tehnicile şi
mijloacele care să asigure şi să definească în mod unitar, din punct de vedere tehnic, economic şi juridic sfera,
conţinutul şi produsele:
- evidenţei specifice reţelelor edilitare, în acord cu cele ale cadastrului general, şi ale sistemului informaţional
specific fondului imobiliar.

1.3 Scop

Scopul realizării sistemului informaţional al reţelelor edilitare constă în următoarele:

- furnizarea de informaţii reale şi de calitate;
- gestionarea eficientă a localităţilor folosind pentru decizii un sistem informatic bazat pe date cadastrale;
- realizarea unui conţinut standard pentru planurile reţelelor, fişele arterelor (unicat şi standard) şi situaţiile
centralizatoare;
- stabilirea unor criterii unice pentru evaluarea, verificarea şi recepţia lucrărilor şi produselor privind fondul
reţelelor edilitare;

1.4 Corelarea sistemului informaţional al reţelelor edilitare cu sistemului informaţional

al fondului imobiliar şi cu cadastrul general

Cadastrul general se ocupă de aspectul tehnic şi se referă la:

- evidenţa bunurilor imobile aparţinând acestui domeniu pentru stabilirea prin măsurători a formei, poziţiei
şi configuraţiei proprietăţilor în vederea înscrierii în documentele cadastrale şi în cartea funciară;
- obţinerea planurilor cadastrale digitale.

Într-o localitate, este indicat ca fondul imobiliar să fie asociat cu fondul edilitar, pentru o bună gestionare şi
coordonare a activităţilor care conduc la un standard de viaţă ridicat.

Componenta evidenţei de specialitate este formată din elemente care aparţin de aspectul calitativ, precum şi de
alte caracteristici tehnice:
- evidenţa şi inventarierea reţelelor edilitare pe tipuri de reţele;
- determinarea poziţiei în plan şi a modului de pozare a traseelor reţelelor principale şi de distribuţie;
- determinarea planimetrică a construcţiilor şi amenajărilor tehnice edilitare;
- determinarea cotelor elementelor sau punctelor semnificative (capace ale căminelor de vizitare, radiere,
conducte într-un cămin, etc.).
- fişe cu informaţii (fişe de artere, fişe unicat, fişe standard);
- informaţii privind natura materialelor de construcţie ale conductelor precum şi diametrele lor;
- informaţii privind starea reţelelor;
- informaţii privind debitele, capacităţile, etc..

1
 2. STRUCTURA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR SPECIFICE SISTEMULUI INFORMAŢIONAL
AL REŢELELOR EDILITARE

Datele şi informaţiile care alcătuiesc conţinutul evidenţei fondului edilitar sunt de două categorii:
 cele care sunt componente ale cadastrului general şi care practic concură la obţinerea planului cadastral al
reţelelor edilitare la scara 1:500 sau 1:1000;
 cele care constituie conţinutul de specialitate şi care vin să completeze informaţiile conţinute de planul
cadastral, sau să furnizeze o serie de elemente suplimentare legate de aspectul calitativ: debite, capacităţi, stare,
detalii tehnice, etc.; aceste informaţii au un volum foarte mare, sunt structurate pe nivele (artere, elemente
constructive, zone amenajate, etc.) şi sunt specifice fiecărui tip de reţea.

2.1. Tipurile de reţele edilitare

2.1.1 Reţeaua de alimentare cu apă

Reţeaua de alimentare cu apă este alcătuită din:

 reţeaua de alimentare cu apă potabilă;

 reţeaua de alimentare cu apă pentru scopuri de întreţinere a spaţiilor verzi, străzilor, etc.;
 reţeaua de alimentare cu apă industrială.

Reteaua de alimentare cu apă în general se referă la sistemele: de captare, de pompare, de ameliorare a calităţii
apei în sistemele de înmagazinare şi sistemele de transport ale apei de la rezervoare sau staţiile de pompare la
branşamentele consumatorilor.

Cele trei tipuri de reţele de apă pot exista separat în marile centre populate, sau unite într-o singură reţea în
centrele populate mici.

5 2
1 2 3 4 2 7 6

Figura 1
Schema de principiu a unei alimentări cu apă
1 – captare;
2 – staţie de pompare;
3 – staţie de ameliorare a calităţii;
4 – rezervor de înmagazinare;
5 – conducta de aducţiune;
6 – reţea de alimentare;
7 – canal de apă;

Din punct de vedere al poziţiei în plan reţelele de distributie pot fi ramificate (în centrele populate mici) sau
inelare (în centrele populate mari).

Reţelele de distribuţie orăşeneşti au, în general, o formă inelară cu ramificaţii în zona periferică şi sunt
constituite din conducte principale care transportă apa de la rezervoare la sectoarele de consum şi din conducte de
serviciu, care transportă apa de la conductele principale la branşamentele consumatorilor.

2
 a b
Figura 2
Schema reţelei de distribuţie a apei
a – reţea ramificată;
b – reţea inelară;

În legătură cu reţeaua de alimentare cu apă trebuie să se furnizeze toate elementele privind:

- captarea apei (din subteran sau de la suprafaţă);
- construcţiile şi instalaţiile de tratare în vederea îmbunătăţirii calităţii apei;
- reţeaua de transport a apei la rezervoarele de tratare şi înmagazinare;
- rezervoarele de tratare şi înmagazinare (subterane, la sol sau supraterane), de compensare sau de pompare
a apei;
- staţiile de pompare;
- reţeaua de distribuţie a apei de la rezervoarele de înmagazinare până la branşamentele consumatorilor.

2.1.2 Reţeaua de canalizare

Sistemul reţelelor de canalizare cuprinde un ansamblu de conducte şi dispozitive care colectează, transportă,
epurează şi evacuează apele uzate şi pluviale într-un emisar.

Figura 3
Schema reţelei de canalizare
1 – canale de serviciu;
2 – colectoare secundare; 7 - canal deversor;
3 – colectoare principale; 8 - staţie de epurare;
4 – sifon inversat; 9 - canal de evacuare;
5 – cameră de intersecţie; 10 - gură de vărsare;
6 – cameră deversor; 11 - câmpuri pentru valorificarea nămolurilor.

3
 Elementele principale ale sistemului de canalizare care fac obiectul evidenţei de specialitate a reţelelor edilitare
sunt:
 reţeaua de canalizare exterioară (reţeaua stradală şi colectoare);
 staţii de pompare sau repompare;
 instalaţii de preepurare şi epurare;
 colectorul de descărcare şi gura de descărcare;
Sistemele de canalizare pot fi de trei tipuri:
 sistem unitar, în care colectarea şi evacuarea apelor uzate şi pluviale se face printr-o reţea unică;
 sistem separativ sau divizor, în care colectarea şi evacuarea apelor uzate se face printr-o reţea independentă
faţă de cea a apelor pluviale;
 sistem mixt în care se foloseşte sistemul unitar în anumite zone iar în altele sistemul separativ.
În legătură cu reţeaua de canalizare, sistemul informaţional al reţelelor edilitare trebuie să furnizeze toate
elementele privind:
- canalele (conductele) de racord – cele care duc apele uzate de la consumator la reţeaua de canalizare;
- canalele secundare – cele care primesc apele din canalele de racord;
- colectoarele secundare şi principale – sunt canalele care primesc apele de la canalele secundare;
- canalele deversoare – sunt canalele care duc apele uzate la emisar sau la staţiile de epurare;
- staţiile de pompare utilizate la traversări peste obstacole şi puncte obligate;
- staţiile de epurare, formate din construcţiile şi instalaţiile care au rolul de a face apele uzate nepoluante.
Datele privind reţeaua de canalizare se obţin în principal prin “ridicarea” căminelor de vizitare (elemente care
marchează traseul canalelor la suprafaţă).

2.1.3 Reţeaua de gaze naturale

Reţeaua de gaze naturale se referă la traseele care duc gazele naturale de la conducta de transport la posturile
de reglare de la consumator, pentru care sistemul informaţional al reţelelor edilitare trebuie să furnizeze toate
elementele privind:
- conducta de transport care aduce gazele în localitate;
- staţii de predare existente între conducta de transport şi reţeaua de repartiţie, amplasate suprateran;
- reţeaua de repartiţie care duce gazele de la reţeaua de transport în diferite sectoare (poate fi subterană sau
supraterană);
- staţiile de reglare la sector, situate de obicei suprateran;
- reţeaua de distribuţie spre consumatori care poate fi subterană sau supraterană;
- conductele de branşament;
- posturile de reglare fixe în nişe practicate în zidul clădirilor sau în gardurile de zid, fie aplicate pe zidurile
exterioare ale clădirilor.
Conductele subterane de gaze sunt poziţionate de obicei sub spaţiile verzi, la adâncimea de 0,90 m sau sub
trotuare, alei pietonale, sau chiar sub partea carosabilă la adâncimea de 1,0 m.
Reţeaua de repartiţie pentru gaze poate fi inelară sau ramificată.

Localitate satelit

Retea de Retea de repartitie

distributie

Statie de reglare Statie de reglare

la consumator de sector
important

Zona industriala

Statie de predare

Figura 4
Schema reţelei de distribuţie a gazelor naturale

4
 Când conductele de gaze sunt pozate în galeriile tehnice, montarea lor se face în partea de sus a acestora, iar
galeriile sunt prevăzute cu sistem de ventilaţie. Vanele conductelor de gaze sunt amplasate în căminele adiacente
galeriei tehnice şi ele trebuie amplasate pe planurile cadastrale separat.

2.1.4 Reţeaua de termoficare

Reţeaua de termoficare este folosită la transportul apei fierbinţi, aburului, condensului provenit din aburul
industrial, sau a altor medii purtătoare de căldură, de la agentul producător la consumator. Pentru această reţea, este
necesar să se furnizeze următoarele informaţii privind:
- conductele magistrale – transportă agentul termic de la sursă la cartierele de locuinţe, sau la zonele
industriale având diametre între 0,4 m şi 1,0 m;
- reţeaua de distribuţie – de la conductele magistrale la consumatori, având diametre între 0,2 m şi 0,4 m;
- construcţiile auxiliare care se găsesc pe traseele de conducte (reazeme fixe sau mobile, lire de dilatare,
stâlpi de susţinere – scunzi sau înalţi, etc.);
- robineţi, vane, ventile de aerisire sau de golire, instalaţii de măsurat cu termometre şi manometre, etc.,
care se găsesc pe traseele conductelor, de obicei în căminele de vizitare.

Reţelele de termoficare pot fi radiale sau buclate.

3
2
CET 1

CET 1
3
3
3 3
3
2
2
3
2 3
3

1 CET 2
3 3 3

a b
Figura 5
Schema reţelelor de termoficare
1 – centrală termică;
a – reţea radială; 2 – conducte magistrale;
b – reţea buclată; 3 – punct termic;
4 – legătură transversală de rezervă

Conductele de termoficare pot fi supraterane (pe stâlpi) sau subterane, montate în canale de cărămidă sau beton
armat, ori direct în pământ (cu măsuri de izolare termică).

2.1.5 Reţeaua de cabluri electrice

Cablurile electrice pot fi suspendate pe stâlpi sau pozate direct în pământ (sub trotuare sau spaţii verzi la
adâncimi de 0,8m până la 1,10m, pentru care cadastrul reţelelor edilitare trebuie să furnizeze toate elementele privind:

- reţeaua de transport (tensiune peste 1kv), constituind reţeaua de alimentare;

- reţeaua de distribuţie spre consumatori (de joasă tensiune), pornind de la punctele de alimentare ale
reţelei;
- punctele de transformare pentru reducerea tensiunii;
- camerele de distribuţie pentru cabluri de joasă tensiune şi camerele de tragere;
- cablurile subterane de 110kv şi 220kv (pozate în canale cu instalaţii de răcire cu ulei), având traseele
marcate la sol prin borne.

5
 La culegerea datelor privind această reţea se are în vedere ca pozarea la pământ a cablurilor să respecte
următoarele reguli:
- ordinea de aşezare sub trotuare sau spaţii verzi dinspre clădire spre carosabil este:
- cablurile de distribuţie de joasă tensiune;
- cablurile de distribuţie de medie tensiune;
- cablurile de curent continuu;
- cablurile de iluminat public.
- traversarea străzilor se face de obicei perpendicular şi pe la capetele acestora (intersecţii);
- pozarea lor se face deasupra celorlalte reţele edilitare, cu excepţia reţelei de gaze, direct în pământ, sau în
blocuri de beton prefabricate cu găuri, sau în canale de cabluri electrice.

2.1.6 Reţeaua de telecomunicaţii

Această reţea cuprinde reţelele: telefonică, telegrafică, de televiziune şi radio. Reţelele pot fi pozate suspendat
pe stâlpi, sau subteran fie în tuburi de beton sau PVC, fie în blocuri de beton prefabricate cu 4 sau 6 goluri, la adâncimi
între 0,8m şi 1,20m. Sistemul informaţional al reţelelor edilitare trebuie să furnizeze pentru ele toate elementele privind:
- traseele liniilor telefonice principale (instalate de obicei în blocuri de beton cu mai multe goluri;
- traseele liniilor telefonice secundare instalate în tuburi; ele se identifică prin căminele de vizitare şi
camerele de tragere;
- traseele liniilor telefonice supraterane prin poziţia stâlpilor şi săgeţi de direcţie;
- traseele liniilor TV supraterane şi subterane.

Figura 6
Camera de tragere pentru liniile telefonice
2.1.7 Reţelele de semaforizare pentru vehicole şi pietoni

Sunt de obicei pozate subteran, în tuburi de PVC, sub spaţiile verzi sau trotuare, la adâncimea de 0.7m.
Sistemul informaţional al reţelelor edilitare trebuie să furnizeze despre ele toate elementele privind:
- traseele cablurilor subterane prin căminele şi camerele de tragere;
- semafoarele montate pe stâlpi, console sau suspendate;
- stâlpii speciale de semaforizare;
- cablurile aeriene de legătură pentru semafoarele suspendate;
- automatele pentru dirijarea circulaţiei;
- detectoarele de saturatie sau pentru dirijare adaptivă.

6
 2.1.8 Reţelele tehnice industriale

Reţelele tehnice industriale sunt cele cu specific tehnologic cum ar fi:

- reţeaua de apă industrială (uneori tratată special);
- reţele de uleiuri (oleducte) sau saramuri (saleducte);
- reţele pentru aer comprimat sau pentru oxigen;
- reţele pentru combustibili gazoşi sau lichizi;
- reţele de cabluri cu tensiuni speciale;
- reţele de cabluri de comandă şi control;
- reţele de cabluri de avertizare.

Pentru aceste reţele se culeg aceleaşi tipuri de date ca pentru reţelele curente, numai la solicitarea
beneficiarului.

2.1.9 Alte reţele edilitare

Pe lângă reţelele obişnuite, într-o localitate mai pot exista o serie de reţele specifice zonei sau posibilităţilor
financiare ale primăriei, agenţilor economici, etc. şi pentru care se culeg aceleaşi informaţii ca pentru celelalte tipuri.
Pot să existe următoarele reţele:
- de ape gazoase/minerale captate;
- de ape termale captate;
- pentru poşta pneumatică;
- pentru telecomunicaţii prin fibre optice, GSM, TV prin cablu.

2.2 Informaţii despre tipurile de reţele edilitare

Prin lucrările de evidenţă de specialitate destinate fondului reţelelor edilitare trebuie să se furnizeze date şi
informaţii legate de:
- poziţia în plan şi înălţime a fiecărei reţele;
- elementele şi instalatiile privind fiecare reţea;
- elementele calitative ale fiecărei reţele.

2.3 Informaţii despre construcţiile şi amenajările tehnice edilitare

Construcţiile şi amenajările tehnice edilitare reprezintă parţi componente ale reţelelor edilitare pe care le
deservesc şi sunt:
- căminele de vizitare;
- captările de apă, apeductele, rezervoarele, construcţiile şi instalaţiile de îmbunătăţire a calităţii apelor;
- căminele de vizitare specializate (pentru vane, robineţi aerisire etc.);
- gurile de vărsare;
- staţiile de pompare;
- staţiile de epurare;
- staţiile de reglare-măsurare la consumatorii importanţi;
- staţiile de predare;
- punctele termice de racordare sau de preparare a apei calde menajere;
- posturile şi punctele de alimentare, posturile de transformare subterane, la sol sau pe stâlpi;
- camerele de distribuţie şi cele de tragere cabluri;
- galeriile tehnice principale sau de racord magistrale sau secundare.
Pentru aceste construcţii şi amenajări edilitare se furnizează informaţii şi se culeg date necesare pentru asigurarea
conţinutului cadastrului general sau al sistemului informaţional de specialitate: poziţia în plan şi înălţime, funcţia, natura
materialului de construcţie, starea lor, etc.
În afara construcţiilor edilitare menţionate, care deservesc direct reţelele edilitare, o serie de alte construcţii pot fi
încadrate de asemenea în categoria construcţiilor cu caracter edilitar, şi anume:
- tunelele de serviciu sau abandonate;
- pasajele rutiere, pietonale şi garajele subterane;
- depourile şi hangarele subterane;
- grupurile sociale subterane (W.C. publice, adăposturile ALA);
- sălile şi halele tehnologice, hrubele şi depozitele subterane etc..
Precum şi următoarele construcţii supraterane:
- podurile, pasajele rutiere suspendate, pasarelele;
- liniile de tramvai şi cale ferată din localităţi, depourile, garajele;
- funicularele şi telecabinele;
- liniile de înaltă tensiune;
7
 - crematoriile de reziduuri menajere;
- metrourile - reprezentate de regulă prin liniile de contur ale zonei care înglobează toate componentele sale.
Lucrările subterane cu caracter secret, din aria urbană, nu fac obiectul sistemului informaţional al reţelelor edilitare.

2.4 Limitele/zonele pe care se execută sistemul informaţional al reţelelor edilitare

Sistemul informaţional al reţelelor subterane se execută în spaţiul care conţine aceste reţele, spaţiu care aparţine
în cea mai mare parte domeniului public (arterele de circulaţie, aleile pietonale dintre blocuri, spaţiile verzi, etc.), dar şi
domeniului privat în unele cazuri (în special traversări).
Limitele acestui spaţiu sunt stabilite în funcţie de fiecare tip de reţea, astfel:
 la reţeaua de apă potabilă, limita este stabilită la apometrul din curtea abonaţilor, sau în punctul unde conducta
strapunge zidul exterior al construcţiilor mari (blocuri);
 la reţeaua de canalizare, limita este dată de căminul de vizitare, de unde pleacă conducta de racord spre canalul din
stradă, în cazul curţilor, sau punctul prin care iese canalul din zidul blocurilor;
 la reţeaua de termoficare, limita este dată de punctul de intrare a conductelor în clădiri;
 la reţeaua de gaze, limita este dată de postul de reglare-măsurare, când acesta se găseşte în exteriorul clădirii, sau de
punctul de intrare în clădire, când postul se găseşte în interiorul ei;
 la reţeaua de energie electrică, limita este data de punctul de intrare în clădire (cofret), sau de punctul de oprire la
consumatorul public (stâlpi de iluminat public, ceasuri electrice, etc);
 la reţeaua telefonică limita este la intrarea cablurilor subterane în clădiri, sau la cutiile terminale de pe pereţii exteriori,
sau la cabinele telefonice în exteriorul clădirilor;
 la reţeaua de semaforizare limita este dată de semafoarele montate pe stâlpi, sau la cele suspendate;
 la reţelele tehnice industriale limita este dată de punctul de intrare în incinta industrială;
 la conductele de combustibili lichizi (benzină, motorină) limita se opreşte la incinta consumatorului industrial, sau în
dreptul pompelor de distribuţie, sau la rezervoarele subterane, sau supraterane din intravilan.
Limitarea zonei pe care trebuie să se execute lucrările de evidenţă de specialitate pentru reţelele edilitare poate fi
făcută şi arbitrar, în funcţie de urgenţe, posibilităţi financiare, finanţator etc. şi, ca urmare, se pot întâlni următoarele cazuri:
- limite administrative, stabilite de autorităţile locale şi deţinătorii de reţele;
- limite impuse de tipurile de reţea pentru care se execută evidenţa specifică;
- limite impuse de gradul de detaliere a informaţiilor care trebuie obţinute;
- limite impuse de zonele scoase la licitaţie;
- limite impuse de conţinutul care trebuie asigurat, după cum se execută cadastrul general sau evidenţa de
specialitate, etc.

3. ETAPELE DE REALIZARE A LUCRǍRILOR SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL REŢELELOR

EDILITARE

3.1 Organizarea şi desfăşurarea lucrărilor la introducerea sistemului informaţional al reţelelor edilitare

Se realizează în funcţie de documentaţia care se preia de la cadastrul general, deosebindu-se două situatii:
a. când lucrările pentru introducerea sistemului informaţional al reţelelor edilitare se execută în acelaşi timp cu lucrările
pentru cadastrul general;
b. când lucrările pentru această evidenţă specifică se execută după realizarea lucrărilor pentru cadastrul general.
În primul caz se analizează orice document existent în zonă care poate fi folosit într-o măsură mai mare sau
mai mică la introducerea introducerea sistemului informaţional al fondului reţelelor edilitare şi, în acest scop, se va face
o evaluare a acestora pentru a întocmi proiectul lucrărilor de introducere a cadastrului.
În al doilea caz, se vor prelua planul cadastral la sc.1:1000 şi elemente numerice de la cadastrul general, din care se vor
extrage datele necesare pentru fondul reţelelor edilitare. Aceste date se vor completa în teren cu elementele specifice
retelelor edilitare. Indiferent de situaţie este necesar să se facă mai întâi o analiză competentă a documentelor existente,
după care se întocmeşte proiectul de executare a lucrărilor pentru sistemul informaţional al fondului reţelelor edilitare.

3.1.1 Evaluarea documentaţiei existente

În vederea reducerii la maximum a cheltuielilor şi volumului lucrărilor pentru realizarea produselor finale ale
sistemului informaţional al reţelelor edilitare se consultă toată documentaţia existentă în zonă, referitoare la planul
topografic de bază şi planurile cadastrale vechi, deţinute de oficiile de cadastru, serviciile de specialitate ale primăriei,
precum şi toate planurile şi documentele privind reţelele edilitare deţinute de agenţii economici care le gestionează.
Aceste documente se evaluează atât cantitativ cât şi calitativ, pentru a stabili gradul de utilitate al lor, în
lucrările sistemul informaţional al reţelelor edilitare.
Evaluarea se va face după următoarele criterii:
- gradul de fiabilitate a lor (măsura în care documentele reflectă realitatea din teren);
- gradul de acoperire a zonei pe care se desfaşoară lucrările pentru sistemul informaţional al reţelelor
edilitare;
8
 - conţinutul documentelor în informaţii utile pentru realizarea lucrărilor sistemul informaţional al reţelelor
edilitare;
- modalităţile în care au fost obţinute elementele utile cadastrului, pe care aceste documente le conţin,
pentru a stabili gradul de încredere privind corectitudinea lor;
- diversitatea informaţiilor/elementelor referitoare la reţelele edilitare, conţinute de aceste documente;
- existenţa unor elemente de suprafaţă, aparţinând reţelelor edilitare, care să permită efectuarea de sondaje
pe teren.
Această evaluare se face atât prin studiul la birou al documentelor menţionate, cât şi prin parcurgerea terenului
în cadrul acţiunii de recunoaştere.
După evaluare se pot întâlni următoarele situatii:
- elementele de planimetrie din planurile consultate, care servesc drept fond pentru poziţionarea
reţelelor edilitare prezintă:
o modificări substanţiale, care necesită determinarea lor în întregime sau în proporţie de cel
putin 50%, caz în care trebuie efectuată o nouă ridicare topografică;
o mici modificări faţă de realitatea din teren (până la 50%), caz în care este necesară
actualizarea planurilor respective;
o nu sunt modificări, caz în care acestea se preiau în întregime.
- elementele privind reţelele edilitare (poziţii în plan şi cote), conţinute de documentele de la regiile
care gestionează reţelele sunt preluate:
o din teren prin determinări directe, caz în care vor fi folosite în întregime;
o din proiectele de trasare a reţelelor, caz în care acestea vor fi folosite numai cu caracter
informativ;
o parţial din determinări directe în teren şi parţial din proiectele de trasare, caz în care acestea
vor fi folosite numai după verificarea lor în teren.
Aprecierea gradului de corectitudine a elementelor privind reţelele edilitare, conţinute de documentele
consultate, se va face în funcţie de tipul acestor documente:
- precis - pentru reţelele de canalizare, de apă potabilă, de telefoane, de termoficare etc., care au suficiente
elemente de suprafaţă, şi
- aproximativ - pentru reţelele de cabluri pozate direct în pamânt, cu puţine elemente de identificare la
suprafaţă; ca urmare, pentru aceste reţele documentele vor fi preluate numai cu caracter informativ.

3.1.2 Întocmirea proiectului de executare a lucrărilor sistemului informaţional al reţelelor edilitare

Proiectul pentru executarea lucrărilor sistemului informaţional al reţelelor edilitare trebuie să conţină
următoarele elemente:
- memoriul tehnic cu justificarea soluţiilor propuse;
- delimitarea zonei pe care se execută cadastrul reţelelor edilitare, acoperirea zonei cu foi de plan şi
nomenclatura acestora;
- stabilirea elementelor de fond pe care trebuie să le conţină planul cadastral al reţelelor edilitare (puncte din
reţeaua de sprijin şi de ridicare, limite de străzi, de proprietăţi, de spaţii verzi, de ape, de zone fără acces, de
zone industriale etc. ,
- abonaţi principali - locuinţe, instituţii, construcţii social-culturale, complexe agro-alimentare etc.;
- stabilirea elementelor care trebuie culese în teren pentru fiecare tip de reţea, precum şi pentru construcţiile şi
amenajările cu caracter tehnic edilitar (elemente pentru poziţionarea în plan şi în înălţime a capacelor
căminelor de vizitare, a racordurilor şi branşamentelor, a camerelor de tragere, a construcţiilor auxiliare, a
traseelor, etc.);
- proiectarea reţelei de sprijin şi de ridicare care să satisfacă pe lângă cerinţele necesare întocmirii planului
pentru fondul imobiliar, şi cerinţele pentru ridicarea în plan şi înălţime a reţelelor edilitare;
- stabilirea metodelor şi instrumentelor care se vor folosi pentru culegerea datelor planimetrice şi altimetrice
necesare pentru poziţionarea elementelor de suprafaţă şi stabilirea traseelor pentru reţelele edilitare
subterane, precum şi pentru reţelele supraterane;
- stabilirea lungimilor tronsoanelor de arteră, a intervalului între profilele transversale pe artere, precum şi a
conţinutului profilelor longitudinal şi transversale;
- stabilirea informaţiilor care trebuie culese pentru fiecare tip de reţea edilitară: diametre (dimensiuni) cămine
de vizitare, diametre conducte de canalizare, materialul de construcţie, număr de cabluri pozate la un loc,
tensiuni, capacităţi, presiuni, adâncimi, pante şi ruperi de pante, precum şi o serie de informaţii privind
arterele: denumiri, numere poştale, îmbrăcăminţi, lungimi şi lăţimi carosabil şi trotuare, etc.;
- stabilirea planurilor tematice care trebuie întocmite, folosind semnele convenţionale pentru fiecare tip de
reţea;
- stabilirea fişelor care se întocmesc pentru fiecare tip de reţea şi a conţinutului acestora;
- modul de executare a desenului planului reţelelor edilitare;
- modul de stocare a datelor şi informaţiilor privind reţelele edilitare.

9
 Proiectul urmează să fie definitivat după recunoaşterea terenului din zona în care se execută sistemul
informaţional al reţelelor edilitare.

3.1.3. Organizarea şi desfăşurarea lucrărilor în cadrul sistemul informaţional al reţelelor edilitare

Organizarea lucrărilor

Organizarea lucrărilor pentru sistemul informaţional al fondului reţelelor edilitare constau în:
- procurarea documentaţiei şi evaluarea acestora din punct de vedere calitativ şi cantitativ;
- executarea lucrărilor de teren care se impun, în funcţie de situaţia care s-a stabilit, în urma analizei
documentaţiei existente, cu care ocazie s-au precizat omisiunile din documente şi care trebuie completate;
- executarea lucrărilor de birou pentru obţinerea documentelor finale.

Executarea lucrărilor de teren

Lucrările de teren, după realizarea reţelelor de sprijin şi de ridicare, constau în culegerea elementelor necesare
"ridicării" componentelor reţelelor edilitare, care apar la suprafaţă, folosind metoda drumuirii cu radieri.
În cazul în care există planuri topografice sau cadastrale la scările 1:500 sau 1:1000 pentru întocmirea planului
tehnic edilitar complex se vor prelua din acestea elementele de planimetrie privind trama stradală, parcele cu număr
cadastral şi abonaţii principali.
În cazul în care nu există asemenea planuri, elementele de planimetrie enumerate mai sus se vor prelua prin
măsuratori pe teren, odată cu preluarea elementelor reţelelor edilitare.
Pentru căminele de vizitare se determină: poziţia planimetrică a centrului capacului căminului, cota acestuia şi
cota radierului, precum şi releveul căminului, diametrul acestuia folosind un compas de reducţie (figura 7), cotele şi
diametrele conductelor care ajung în căminul respectiv, folosind un echer din lemn, montat la capătul unei mire sau
stinghii din lemn gradată (figura 8).

h
l d

L D
D

Figura 7 Determinarea diametrului căminului Figura 8 Determinarea cotelor şi diametrelor

cu compasul de reducţie conductelor cu echerul

Traseele reţelelor edilitare, în plan, se obţin unind capacele căminelor de vizitare sau ale camerelor de tragere, cu linii
convenţionale.
Traseele reţelelor edilitare, în plan vertical, se obţin în profilul în lung folosind releveele căminelor de vizitare.
Există două metode pentru obţinerea traseelor reţelelor edilitare, în plan şi în înălţime: metoda directă şi
metoda indirectă.
Metoda directa - constă în "ridicarea" poziţiei reţelei în timpul pozării acesteia (înaintea astupării şanţurilor).
Ea permite realizarea unei viteze de lucru şi precizii mari. Poziţia planimetrică şi altimetrică a punctelor caracteristice
(capace, guri aerisire, vane, conducte etc.) se determină din punctele drumuirilor planimetrice şi din cele ale drumuirilor
de nivelment geometric de ordinul V.
Metoda directă poate folosi şi releveele căminelor de vizitare şi gurile de aerisire, pentru obţinerea traseelor,
acestea fiind amplasate axial pe trasee, adâncimea determinându-se cu dispozitive speciale (ca cel prezentat în figura 2).
Traseele reţelelor edilitare determinate prin metoda directă se vor repera prin profilele transversale, care se
execută, de regula, înainte si dupa intersectie, în punctele de schimbare de panta în cadrul profilului în lung, precum si
la schimbarile de directie.
Metoda indirectă - se utilizează în cazul reţelelor subterane, ale căror trasee şi adâncimi nu se cunosc. Această
metodă necesită uneori executarea de săpături de identificare, deci un volum mare de timp şi muncă. Aplicarea acestei
metode în cazul reţelelor metalice, sau sub tensiune, poate fi înlesnită foarte mult prin utilizarea detectoarelor
electromagnetice, care asigură totodată şi o precizie suficientă (+/- 10 cm).
10
 Determinarea adâncimilor diferitelor reţele edilitare subterane prin căminele de vizitare se face folosind
diferite dispozitive improvizate: mire cu prelungitoare, echere cu talpa mobilă, bastoane culisabile etc., şi se evidenţiază
în cadrul profilelor longitudinale. Aceste profile se execută de obicei la reţelele de canalizare şi alimentare cu apa;
Traseele reţelei de canalizare se pot identifica prin folosirea unui lichid colorat care se toarnă în reţeaua de
scurgere, pentru a uni corect căminele de vizitare.
Pentru reperarea cadastrala a unor reţele se pot folosi şi indicatoarele speciale de tipul celor din figurile 9, 10,
11, 12, 13, care sunt plăcuţe metalice având inscripţii negre în relief, pe un fond galben, încadrate într-un chenar,
plăcuţe care sunt amplasate pe construcţii, ziduri sau stâlpi de beton, la o înălţime de cel mult 2,5 m faţă de sol. Fiecare
asemenea plăcuţe sau reperi cadastrali au 3 sau 4 câmpuri dispuse pe verticală conţinând inscriptii.

Figura 9 Indicator de reperare cadastrală, cu patru câmpuri: 1. simbolul literal al reţelei pentru: apa, canalizare, gaze naturale, reţele
electrice; 2. numărul de cod al reţelei edilitare , din evidenţele administratiei; 3. distanţa în m, de la reperul de secţiune la axa
conductei sau cablului; 4. adâncimea în m, măsurată de la nivelul reperului de secţiune până la faţa superioară a conductei sau
cablului; 5. a doua literă din simbolul reţelei; 6. distanţa în m, pe orizontală, de la reperul de secţiune până la faţa cea mai îndepărtată
a pachetului de cabluri; 7. adâncimea în m, măsurata de la nivelul reperului de secţiune până la faţa superioară a pachetului de
cabluri; 8. numărul de cabluri din pachet; 9. lăţimea în m, a pachetului de cabluri; 10. înălţimea în m, a pachetului de cabluri.

Figura 10 Indicator cadastral de reperare cu 3 câmpuri: 1: simbolul reţelei (apă); 2: numărul de cod al reţelei; 3: simbolul armăturii
(căminului); 4: numărul de inventar al căminului; 5: distanţa în m, pe orizontală de la placuţă spre stânga sau dreapta; 6: săgeţi care
indică direcţia de măsurare a distanţei (5); 7: distanţa în m, de la indicator la cămin

Figura 11 Indicatoare de răsuflătoare Figura 12 Indicator pentru reţele diferite

1: simbol pentru răsuflătoare;
2: distenţe în metri de la indicator
la răsuflătoare

11
 Executarea lucrarilor de birou

Lucrările de birou cuprind:

- calculele necesare determinării coordonatelor şi cotelor punctelor din reţeaua de sprijin locală;
- calculele privind legarea reţelei de sprijin locală, de reţeaua naţională;
- calculele privind determinarea coordonatelor şi cotelor punctelor din reţeaua de ridicare;
- calculele privind determinarea coordonatelor si cotelor punctelor radiate care aparţin reţelelor
edilitare, precum şi elementelor de fond ale planului cadastral;
- redactarea pe cale clasică sau automată a planului cadastral cuprinzând traseele reţelelor edilitare în
totalitate (planul cadastral complex), sau pe grupe de reţele "înrudite" (planurile tematice), cu
respectarea Normativului C110/69 şi folosind semnele convenţionale se face în conformitate cu
"Atlasul de semne convenţionale pentru planurile la sc. 1:500, 1:1000, 1:2000 şi 1:5000" elaborat de
MAlA în anul 1978. Practic pentru fiecare tip de reţea se procedează după cum urmează:
a. Pentru reţeaua de alimentare cu apă reprezentarea în plan se face prin linii discontinue de culoare albastră,
cu simbolul "A", prin unirea capacelor căminelor reprezentate prin semne convenţionale. Pe traseul conductei se trece şi
diametrul nominal (Dn) al tronsonului, în mm. Dacă lângă valoarea diametrului se face specificaţia "PREMO",
conducta este executată din beton precomprimat.
b. Pentru reţeaua de canalizare centrele capacelor se unesc pe schiţă, direct în teren, pentru obţinerea traseelor
conform măsurătorilor, constatărilor şi avizelor regiei de apa canal. Pe plan, reţeaua de canalizare se reprezintă prin linii
discontinue, de culoare maron, cu simbolul "C", care unesc capacele căminelor reprezentate prin semne convenţionale.
c. Pentru reţeaua de alimentare cu gaze naturale pe plan se reprezintă prin linii discontinue de culoare
galbenă, cu simbolul "G", care unesc căminele de vizitare şi capacele de detectare a fisurilor, reprezentate prin semne
convenţionale.
d. Reteaua de termoficare se reprezintă în plan prin linii discontinue de culoare roşie cu simbolul "t", prin
unirea capacelor căminelor de vizitare reprezentate prin semne convenţionale. Pe traseele reţelei de termoficare se trec
şi căminele de vizitare precum şi intrările şi ieşirile din subteran.
e. Pentru reţeaua electrică reprezentarea pe plan se face prin linii discontinue de culoare verde cu inscripţia
"e", urmând traseul obţinut prin unirea bornelor de avertizare a traseelor cablurilor de înaltă tensiune cu specificarea
numărului de cabluri, felul tensiunii (IT înaltă tensiune, JT - joasă tensiune), precum şi a valorii tensiunii.
f. Pentru reţeaua de telecomunicaţii reprezentarea pe plan se face prin linii discontinue de culoare neagră, cu
inscripţia "T", care unesc căminele de vizitare şi camerele de tragere reprezentate prin semne convenţionale. Pe planul
cadastral cu reţelele de telecomunicaţii se trec poziţia fiecărei camere de tragere, natura şi lungimea, numărul de cabluri
şi secţiunea blocului care conţine cablurile.

Figura 13 Traseele liniilor telefonice subterane reprezentate pe plan

Lucrările de birou continuă cu:
- calculul elementelor şi redactarea profilelor longitudinal şi transversale;
- întocmirea inventarului cu coordonatele punctelor care apartin reţelelor edilitare (centrele capacelor
căminelor de vizitare, sau ale camerelor de tragere, constructiilor şi amenăjarilor edilitare auxiliare,
gurilor de aerisire, racordurilor, etc.).
- redactarea releveelor căminelor de vizitare;
- redactarea schemelor cu tronsoanele de reţele edilitare;
- redactarea fişelor de arteră standard şi unicat.

12
 Întocmirea documentaţiei finale
pentru sistemul informaţional al reţelelor edilitare
1. Planul tehnic-edilitar complex se realizează în format digital corespunzător scărilor 1:500
sau 1:1000, la care se şi poate tipări pe secţiuni standardizate, atunci când se doreşte forma
analogică. Planul se obţine prin raportarea punctelor caracteristice fiecărei reţele, folosind semnele
convenţionale specifice fiecărui tip de reţea edilitară.
Planul tehnic-edilitar complex cuprinde toate reţelele edilitare desenate pe un fond planimetric
minim, extras din planul topografic de bază, din planul cadastral pus la dispoziţie de cadastrul
general sau, când acestea nu există, ”ridicat” direct în teren, odată cu culegerea elementelor pentru
determinarea reţelelor edilitare (Anexa 1).

Elementele de fond conţinute de planul tehnic edilitar complex sunt:

- punctele din reţeaua de sprijin şi de ridicare;
- limitele şi axele arterelor de circulaţie, precum şi ale aleilor, pieţelor, proprietăţilor,
spaţiilor verzi, apelor, zonelor interzise, zonelor industriale;
- abonaţii principali ai reţelelor: construcţiile de locuinţe, instituţii, construcţii social-
culturale, magazine, complexe agro-alimentare etc.;
- inscripţii: denumiri de artere, numere poştale, denumiri ale spaţiilor publice (parcuri,
grădini, complexe sportive, zone de agrement, ştranduri), staţii de metrou, lucrări de artă,
servituţi, abonaţii principali, zone industriale, zone interzise, ape, etc.
Elementele de conţinut specific din planul cadastral complex sunt:
- capacele caminelor de vizitare (desenate prin semne convenţionale) având scrise alături,
sub forma de fracţie, cotele la capac (numărătorul fracţiei) şi la radier (numitorul ei);
- stâlpii reţelelor electrice sau telefonice, desenaţi prin semne convenţionale, bornele pentru
traseele subterane, tensiuni, număr de cabluri etc.;
- traseele reţelelor edilitare cu toate echipările, racordurile şi branşamentele la abonaţi:
cămine, hidranţi, vane, robinete de concesie, apometre, cişmele, fântâni, desenate prin
semnele conventionale corespunzatoare fiecărui tip de reţea;
- construcţiile şi amenjările edilitare auxiliare, reprezentate la scară sau prin semne
convenţionale, când sunt mici;
- inscripţii asociate reţelelor edilitare: diametre conducte, număr cabluri pozate la un loc,
materiale de construcţie, presiuni, tensiuni, cote, etc., toate sub formă de cifre sau
simboluri;
- inscripţii asociate construcţiilor şi amenajărilor edilitare (simboluri, materiale de
construcţie, etc.).
Planul tehnic-edilitar complex poate fi întocmit pe întreaga zonă (mai multe foi de plan), sau numai
pentru o artera (mai multe tronsoane), cuprinzând şi zona ei de influenţa (zona de influenţă a unei
artere se stabileşte, de regulă, împreună cu beneficiarul) .

2. Planurile tematice se întocmesc la aceleasi scări ca şi planul cadastral complex, sau la scări
mai mari (în funcţie de dorinţa beneficiarului), prezentate pe secţiuni sau tronsoane de arteră,
cuprinzând numai un tip de reţea, reţele ”înrudite” sau reţele care nu se ”incomodează” reciproc, şi
care sunt obţinute pe aceleasi căi şi în aceleaşi condiţii ca şi planul tehnic-edilitar complex (Anexa
2).
Conţinutul planurilor tematice este acelaşi ca al planului cadastral complex, cu referire numai la
reţelele edilitare pe care le redă.
Planurile tematice mai pot contine şi anumite obiecte selectate de pe întreaga zonă sau pe anumite
artere, precum şi selecţii de anumite construcţii şi dotări tehnico-edilitare din întreaga zonă sau de
pe anumite artere. De asemenea, conţinutul planului tematic se mai poate stabili şi în funcţie de
solicitările beneficiarului.

13
Planurile tematice se redactează pe straturi, cu culori diferite, pentru a se da posibilitatea analizării
conţinutului acestora şi al planurilor cadastrale de bază.

3. Profilul longitudinal se întocmeşte numai pentru reţeaua de canalizare şi pentru cea de

alimentare cu apă. Scara distanţelor se alege egală cu scara planului sau mai mică, dacă traseul este
lung şi dotările anexe sunt rare, iar scara înălţimilor se va alege în funcţie de pantele specifice
terenului din localitatea respectivă, putând chiar sa difere în funcţie de zone.
Profilul longitudinal trebuie să conţină:
a) Pentru reţeaua de canalizare (Anexa 3):
- numerele de ordine ale căminelor de vizitare (în concordanţă cu cele din fişa arterei;
- distanţele parţiale între căminele de vizitare;
- distanţele cumulate la căminele de vizitare;
- cotele la capace, radier, intrări şi ieşiri conducte în căminele de vizitare;
- diametrele conductelor de canalizare la intrare, ieşire şi racorduri;
- secţiunea căminelor de vizitare;
- materialul de construcţie al conductei, natura capacului;
- detalii suplimentare (înfundat, colmatat parţial sau total, deteriorări, etc.).
b) Pentru reţeaua de alimentare cu apă:
- numerele de ordine ale punctelor de pe profil şi ale căminelor de vizitare;
- distanţele parţiale între punctele sau căminele de vizitare de pe traseul conductei;
- distanţele cumulate în dreptul aceloraşi puncte;
- cotele la capacele căminelor de vizitare şi la radier;
- cotele pe conducte în căminele de vizitare;
- diametrele conductelor şi materialele din care sunt făcute;
- secţiuni prin căminele de vizitare;
- detalii suplimentare.

4. Profilele transversale având scara distanţelor 1:100 şi cea a înălţimilor 1:10 sau 1:50
(Anexa 4)
Profilele transversale se prezintă grupat pentru fiecare arteră şi vor conţine:
- punctele care definesc capetele profilelor;
- simbolurile reţelelor edilitare reperate în profil;
- distanţele parţiale între reţele;
- distanţele cumulate de la capătul din stânga la fiecare reţea;
- cotele reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă obţinute prin măsurători pentru capace,
radier, pe conducte şi la racorduri;
- adâncimile de pozare pentru restul reţelelor tehnice obţinute din detectări cu aparatură
adecvată sau din informaţii de la regiile care le gestionează.

5. Releveele căminelor, camerelor de vizitare şi ale altor construcţii auxiliare (Anexa 5) se

reprezintă la scări convenabile, stabilite de comun acord cu beneficiarul şi în funcţie de conţinutul
acestora.

6. Schema tronsoanelor pe tipuri de reţele (Anexa 6) se întocmeşte în cadrul fişei arterei, la

scară convenabilă, pentru a prezenta o vedere de ansamblu asupra tronsonului respectiv de reţea.

7. Fişele cu informaţii complementare:

a) Fişa de artera
Aceasta fişă conţine atât date referitoare la arteră cât şi date referitoare la fiecare tip de reţea.
Datele referitoare la arteră:

14
 - identificatorii arterei: număr fişă, cod şi tip arteră, denumire arteră, secţiuni de acoperire,
etc;
- schema arterei: axa arterei, numărul şi poziţiile profilelor transversale, axele şi denumirile
arterelor cu care se intersectează;
- elemente constructive: lungimea arterei, lăţimea carosabilului la arteră şi trotuare, natura
îmbrăcăminţii, etc.
Date referitoare la reţelele edilitare:
- întreprinderea de exploatare: denumirea, adresa, te1efon, fax;
- schema reţelei: traseele conductelor împărţite pe tronsoane, abonaţii principali şi numerele
poştale, construcţiile auxiliare;
- construcţiile şi instalaţiile auxiliare: tipul, coordonatele plane, cotele (la capac, conducte şi
radier) numerele/codurile fişelor standard şi unicat în care sunt detaliate;
- conductele: tronsonul şi lungimea lui, tipul conductelor (transport, serviciu), diametre
nominale, modul de pozare;
- diverse: datele de punere în funcţiune, starea lor, informaţii despre avarii, etc.
b) Fisa unicat - care conţine elemente constructive din alcătuirea reţelelor;
c) Fisa standard - care conţine detalii de pozare, etc.

Documente diverse care au folosit la întocmirea proiectului:

- planurile topografice sau cadastrale vechi;
- planurile preluate de la deţinătorii reţelelor, cu adnotarile rezultate din analiza şi
recunoaşterea terenului;
- schiţe, scheme, secţiuni, întocmite în teren pentru staţii, perimetrări, reperaje, profile, etc.;
- carnetele de teren cu observaţii, calcule, note tehnice, note explicative şi justificative, etc.

Realizarea lucrărilor la actualizarea cadastrului reţelelor edilitare

Actualizarea cadastrală este operaţiunea de aducere la zi a planurilor, registrelor şi fişelor

cadastrale, în concordanţă cu situaţia reală din teren.
În conformitate cu legea cadastrului, ţinerea la zi se va face în baza cererilor şi comunicărilor facute
de agenţii economici, precum şi periodic, la intervale de cel mult 6 ani, când se va parcurge în mod
obligatoriu întregul teritoriul administrativ, pentru a înregistra şi opera toate elementele modificate.

Documentele fo1osite la actualizarea sistemului informaţional al retelelor edilitare

Documentele care se preiau de la Cadastrul general şi de la Sistemele informaţionale specifice

domeniului de activitate al reţelelor edilitare în vederea executării lucrărilor de actualizare sunt:
- copie de pe planul cadastral al zonei, furnizat de Cadastrul general;
- copii ale planurilor executate în zonă de către agenţi economici şi care pot folosi la
actualizare;
- proiectele şi datele puse la dispoziţie de titularii Sistemelor informaţionale specifice;
- planul tehnic edilitar complex şi planurile tematice cuprinzând tipurile de reţele care fac
obiectul actualizării;
- proiectele reţelelor edilitare furnizate de regiile care le gestionează;
- fişele cu informaţii complementare privind diferitele tipuri de reţele, furnizate de asemenea
de către regiile respective.

Analiza documentelor şi întocmirea proiectului de actualizare

După consultarea documentelor şi parcurgerea terenului se va face evaluarea acestora şi cuantumul

modificărilor, stabilindu-se situaţia în care se încadrează activitatea de actualizare. Corespunzator
acestei situaţii se va întocmi proiectul de executare a lucrărilor de actualizare.

15
Organizarea şi desfăşurarea lucrărilor la actualizarea sistemului informaţional al reţelelor
edilitare

Lucrările de teren
Aceste lucrări urmăresc culegerea elementelor şi datelor necesare reprezentării pe plan a
modificărilor intervenite în traseele reţelelor edilitare precum şi actualizării fişelor cadastrale
conţinând informaţiile complementare legate de reţelele edilitare.
Elementele şi datele se preiau fie din proiectele care cuprind modificările în reţele, existente la
regiile care le administrează, dar numai după verificarea lor în teren, fie prin măsurători.

Lucrările de birou
Lucrările de birou constau în operaţiuni de calcul, redactare şi verificare.

Documentaţia finală la actualizare

Documentaţia finală, care se întocmeşte după terminarea lucrărilor de actualizare a sistemului

informaţional al reţelelor edilitare, este constituită din piesele pe care sunt operate modificările cu
tuş, specificând: "Actualizat " (data), Întocmit "......" , (faza de teren), Desenat "......" (faza de
birou).

16
Anexa 1

17
Anexa 2

18
Anexa 3

19
Anexa 4

20
Anexa 5

21
Anexa 6

22