UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE 50485

PRINCIPALELE FUNCŢII ALE

MANAGEMENTULUI

Lect. Univ. Dr. Studentă

Oțelea Mihaela Manea A.D. Andra

 PRINCIPALELE FUNCŢII ALE MANAGEMENTULUI

Funcția managementului poate fi definită ca fiind o activitate îndreptata spre un

anumit scop, specifică din punct de vedere al caracterului sau, care interacționează cu
alte activităţi de care se deosebește prin caracter şi direcție, fiind obiectiv necesară
pentru realizarea dirijării eficienţe a unei organizații.

Pentru prima dată, noțiunea de funcție a managementului a fost folosită de H.

Fayol care a definit managementul prin aceste funcții. În viziunea acestui specialist, a
manageriza înseamnă a previziona, a organiza, a comanda, a coordona şi a controla.
Rezultă astfel, că cele cinci funcții ale managementului stabilite de H. Fayol, sunt:

· Previziunea

· Organizarea

· Comanda

· Coordonarea

· Controlul.

Considerăm ca funcții ale managementului următoarele:

1. Funcția de previziune (planificare)

2. Funcția de organizare

3. Funcția de coordonare

4. Funcția de reglare-antrenare

5. Funcția de control şi evaluare

1. Funcţia de previziune (planificare)

  Constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină:

- Obiectivele firmei;

- Resursele şi mijloacele principale necesare pentru realizarea obiectivelor firmei.

Din punct de vedere al orizontului de timp, rezultatele previziunii sunt:

 - Prognozele - se elaborează pentru perioade de la 5 la 10 ani. Au un caracter
explorativ şi sunt obligatorii. Au importantă pentru organizație pentru că indică
tendințele posibile ale evoluției ramurii, domeniului în care această îşi are obiectul de
activitate.

- Planurile - se elaborează pentru perioade de la 1 lună la 5 ani. În funcție de

obiectivele pe care le urmărim prin planificare şi de orizontul de timp, planurile au un
grad de detaliere care creşte invers proporțional cu durata perioadei la care se referă.

- Programele - se elaborează pentru perioade de până la o lună. Ele pot fi pentru o
decadă, o săptămână, o zi, o oră. Sunt foarte detaliate şi au un caracter obligatoriu de
îndeplinit. Se caracterizează printr-un grad ridicat de certitudine.

2. Funcţia de organizare

Constă în ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se

delimitează şi se stabilesc procesele de muncă fizică şi intelectuală, componentele
acestora, gruparea lor pe posturi, formații de muncă şi compartimente, precum şi
atribuirea personalului corespunzător pe posturi şi diviziuni organizatorice, în vederea
realizării în cât mai bune condiții a obiectivelor previzionate.

În cadrul funcției de organizare se identifică două grupe mari de activităţi:

· organizarea procesuală, se referă la procesele de muncă fizică şi intelectuală din

firmă. Elementele organizării procesuale sunt: operația, sarcina, atribuția,
activitatea şi funcțiunea.

· organizarea structurală a firmei are ca elemente: postul de muncă,

compartimentul de muncă, nivelul ierarhic, structura organizatorică.

Această funcție se realizează îndeosebi de managerii de la nivel mediu şi de vârf ai

organizației.

3. Funcţia de coordonare

Este ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acțiunile

personalului firmei. Coordonarea este o “organizare în dinamică”, care rezultă din
dinamismul agentului economic şi al mediului ambiant. Pentru a avea o coordonare
eficientă trebuie să ne asigurăm că există comunicare adecvată la toate nivelurile
managementului. 

Funcția de coordonarea îmbracă următoarele două forme:

· bilaterală, se derulează între un manager şi un subordonat, asigură obținerea

“feed-back-ului”. Dezavantajul este consumul mare de timp mai ales din partea
managerilor.
 · multilaterală, implică procesul de comunicare între un manager şi mai mulți
subordonați, este folosită mai ales în cadrul ședințelor.

4. Funcţia de reglare-antrenare constă în ansamblu proceselor de muncă prin care

personalul unei organizații este determinat să contribuie la stabilirea şi realizarea
obiectivelor firmei. Scopul antrenării este implicarea cât mai profundă şi cât mai
eficientă a personalului în realizarea obiectivelor organizației.

Fundamentul antrenării îl constituie motivarea, care constă în corelarea dintre gradul

de satisfacere a necesitaților şi intereselor personalului cu sarcinile de serviciu atribuite.
Motivarea poate fi:

· pozitivă, se bazează pe amplificarea satisfacțiilor personalului care participă la

procesul muncii.

· negativă, se bazează pe amenințarea personalului cu reducerea satisfacției în

cazul nerealizării obiectivelor şi sarcinilor repartizate: sancțiuni, amenzi,
penalizări.

5. Funcţia de control evaluare

Poate fi definită ca fiind ansamblul proceselor prin care performanţele organizației

sunt evaluate, măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele inițial stabilite.

Procesele de control şi evaluare implică patru faze:

· măsurarea rezultatelor;

· compararea realizărilor cu obiectivele şi standardele inițial stabilite,

evidențiindu-se abaterile produse;

· stabilirea cauzelor care au determinat apariția abaterilor;

· efectuarea corecturilor care se impun în vederea compensării abaterilor

constatate.

Pentru a fi eficient procesul de control şi evaluare este necesar să fie continuu,

nelimitându-se numai la perioade de încheiere a planului său programului.

Funcția de control şi evaluare trebuie să aibă într-o proporție cât mai mare
un caracter preventiv, adică un caracter de prevenire a abaterilor şi dacă acestea s-au
produs, un caracter corectiv.
Bibliografie

Ro. Scribd.com/doc/98392548/FUNC%C5%A2IILE-MANAGEMENTULUI-ESEN
%C5%A2A-%C5%9EI-IMPORTAN%C5%A2A-LOR

www.stiucum.com/management/management-general/Functiile-
managementului34614.php

Web. Rau.ro/mycourses/2006-2007/mm_managementgeneral/Funcţiile
%20Managementului.pdf