Sylvain Roudès

PENTRU A REUŞI IN VIAŢǍ

Traducere de Jeanna Sava

publicată între 1910-1912 în

„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI
POŞTELOR“

Prin grija şi cu completări şi adnotări ale

d-lui dr. Alexandru Lindner

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2015
 2

ISBN 978-606-30-0177-2
Editura Sfântul Ierarh Nicolae
2015
 3

CUPRINS

CINE A FOST SYLVAIN ROUDÈS ? 4

DETALII PRIVIND ORIGINALUL 5
NOTE BIOGRAFICE ALE TRADUCĂTORULUI 6
PENTRU A REUŞI IN VIAŢA 10
MIJLOACE ŞI CALITĂŢI PRIN AJUTORUL CĂRORA AJUNGEM
LA CONSIDERAŢIUNE ŞI BUNĂ STARE 10
CUVÂNT ÎNAINTE. 10
I. ÎNCREDEREA ÎN SINE. 11
II.-CALMUL 15
III. VOINŢA 20
IV. ALEGEREA UNEI PROFESII 27
V. PERSEVERENŢA ÎN SFORŢARE 33
VI. CUNOAŞTEREA CARACTERELOR 37
VII CALITĂŢI SECUNDARE 50
VIII. CALITĂŢILE FIZICE 54
IX. REGIMUL ALIMENTAR 60
X. NOŢIUNI DE HIGIENĂ 67
XI. FRUMUSEŢEA 74
XII. FARMECUL — DISTINCŢIA — ELEGANŢA 81
XIII. ARTA DE A PLACE 84
XIV. CONCLUZIE (Adio cititorilor). 87
 4

CINE A FOST SYLVAIN ROUDÈS ?

Sylvain Roudés (Silvain Roudes) a fost un scriitor de succes francez, care

a publicat multe cărţi la începutul secolului trecut. Subiectul general al lucrărilor
sale se referă la diferitele aspecte ale modului de comportare ale omului în
societate, care optimizate, promit să uşureze parcursul către succes şi bunăstare. El
emite o serie de recomandări care se întind de la cunoaşterea şi interpretarea
interlocutorului, până la un mod de viaţă sănătos.
Cartea aleasă de Jeanna Sava pentru a fi făcută cunoscută publicului cititor
din România, „Pour Faire Son Chemin Dans la Vie‖ a fost publicată în 1907. Este
de remarcat faptul, că traducerea a apărut în România la numai 3 ani de la apariţia
în Franţa.
Din păcate, trebuie să remarc faptul, că deşi a fost un scriitor cu atâtea
opere foarte interesante, nu am reuşit să găsesc date cu caracter personal. De
asemeni m-am întrebat, cum a reuşit să scrie într-o perioadă relativ scurtă (1907 –
1910) atâtea cărţi de un volum impresionant.
De asemenea mai poate fi remarcat, că lucrările sale au şi astăzi, cel puţin
în Franţa, o mare căutare, fiind reeditate atât în formă scrisă cât şi ca E-Book.
Unele pot fi obţinute prin internet chiar şi cu titlu gratuit. De aceea consider, că şi
în România ar putea avea un succes de public.
Pentru persoanele interesate de aceste subiecte, redau mai jos o listă a
cărţilor publicate de acest autor:
1. Pour Faire Son Chemin Dans La Vie (Pentru a reuşi in viaţă);
Roudes Silvain; Ed. Le Petit Parisien
2. Pour Faire Son Chemin Dans La Vie - Moyens Et Qualités Qui
Permettent D'arriver Au Succès Et À La Fortune (Pentru a reuşi in viaţă –
Mijloace şi calităţi care permit atingerea succesului); Silvain Roudès;
Bibliothèque Des Ouvrages Pratiques – Pancier, 16, Rue Des Fossés Saint-Jacques
- Paris – 1907, 18 inch, VII, 272 p.
3. L’Orateur Moderne; L’éducation de la parole ou l’art d’apprendre a
parler en public, (Oratorul modern, Educaţia vorbirii sau arta de a învăţa vorbitul
în public) 1909 Roudes Silvain, Bibliothèque Des Ouvrages Pratiques – Ed.
Pancier, 16, Rue Des Fossés Saint-Jacques 16, Paris
4. Vos Forces Mentales (Forţele Dumneavoastră Mentale); Roudès
Silvain; Ed. Henri Dangles - 1934
 5

5. Mes secrets pour être toujours bien portant (Secretele mele pentru a
fi totdeauna în formă). 2004, de Roudes Sylvain, LMV Editions, 2004, 23 p. : 15
cm ;
6. Le seul vrai moyen de faire fortune (Singurul mod adevărat de a face
avere) (E-Book, PDF, 80 p. (http://www.club-positiv.com)
7. Comment bâtir votre fortune (Cum să vă realizaţi averea), E-Book,
PDF, 2004, (http://www.club-positiv.com)
8. Réussir son chemin de vie et attendre le succès (Cum să reuşeşti în
viaţă şi sa ai succes) ; Ed. E-Book, PaDuJa, Belgia, 2006
9. L’homme qui réussit/ Sa mentalité- Ses méthodes. (Omul împlinit,
Mentalitatea sa. Metodele sale). Paris, Pancier, 1908, 18 inch, XI, 347 p.
Alexandru Lindner

DETALII PRIVIND ORIGINALUL

Silvain Roudès

Pour Faire Son Chemin Dans la

Vie
Moyens et qualités qui
permettent d’arriver au succès et à la
fortune.
Suivez les conseils de ce livre et votre
vie, jusque-là médiocre et aride, deviendra
facile, intéressante, élevée. Toutes les
ambitions vous seront permises, tous les
chemins vous seront ouverts. Vous serez un
homme supérieur, la fortune vous sourira, vous
ne connaitrez pas la maladie, vous aurez une
vieillesse heureuse.

Cinquante-deuxième mille
PARIS
Bibliothèque des Ouvrages Pratiques
16, rue des Fosses Saint-Jacques, 16
 6

NOTE BIOGRAFICE ALE TRADUCĂTORULUI

''Ioana Sava născută Gheorghe-Mărăcine'' a fost o jurnalistă care a

publicat articole în domeniul educaţiei, moralei şi a condiţiei femeii în societate. S-
a născut pe 4 iunie 1871 în Bucureşti ca una din cele patru fiice a lui Ion
Gheorghe-Mărăcine (n.1826) de profesie comerciant şi a doamnei Floarea
Gheorghe (n. 1838). Ca jurnalistă a publicat sub numele de „Jeanna Sava‖.
S-a căsătorit pe 2 iulie 1894 cu Vasile
Sava. Din căsătorie au rezultat trei copii: dr. med.
Valentin Sava, dr. jur. Aurel Sava, Silvia Stela
Sava. A decedat pe 20 septembrie 1953 la
Bucureşti, după ce casa i-a fost naţionalizată în
1950 în dispreţul legilor în vigoare şi ea evacuată
forţat la vârsta de 79 de ani.
Cu toată activitatea publicistică foarte
intensă, Jeanna Sava nu şi-a neglijat familia. Pe
lângă sprijinul profesional permanent acordat
soţului în cadrul revistei, a reuşit să-şi ridice şi
copii la un nivel intelectual deosebit.
Cunoştea foarte bine limba franceză. A
vizitat Franţa de multe ori şi în timpul Expoziţiei
Mondiale din anul 1900. A studiat şi pictura. La Paris a pictat printre altele peisaje
pe malul Senei.
Până la căsătorie a fost de profesie telegrafistă. După căsătorie, din cauza
obligaţiilor creşterii şi educaţiei celor trei copii nu a mai putut lucra cu angajament,
însă pe toată durata editării „Revistei Telegrafice, Telefonice şi Poştale‖ (1907-
1916) şi apoi în cadrul „Revistei Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor‖ (1926-
1930) – reviste administrate şi conduse de soţul său Vasile Sava – s-a ocupat
exclusiv ca jurnalistă de „Partea neprofesională‖ a revistelor. În acest cadru a
publicat în fiecare număr între 1907 şi 1930 sute de articole referitoare la educaţie,
morală, higienă, sfaturi medicale, pagini vesele, etc.
Revista Telegrafică, Telefonică şi Poştală era un organ de cultură
profesională şi generală a funcţionarilor serviciilor poştale, de telegrafie şi
telefonie din România. din Comitetul de redacţie făceau parte în afara d-lui Vasile
Sava, d-nii Becescu Florian, Bolintineanu Chr., Marinescu Dim., Craioveanu E.,
Antoneanu G. Crăciunescu N., Matei H., Jeanna Sava, Andreescu Toma, Stoicovici
Al., Marini A., Apostolescu Gh., Tibacu Gh., dr. Petru I. Nicolescu alţii.
 7

Revista a fost editată între anii 1907 şi 1916, când din cauza ocupaţiei
germane publicarea nu a mai fost posibilă, administraţia română fiind mutată în
Moldova şi Basarabia. Familia Sava a fost obligată să se refugieze în sudul Ucrainei
la Herson.
După război revista a reapărut în 1926 sub numele schimbat de „Revista
Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor‖.
Cunoscând foarte bine literatura franceză, Jeanna Sava a transmis
cititorilor revistei informaţii foarte actuale privind omul în societate, prin
traducerea unor lucrări de vârf ca «Pour faire son chemin dans la vie» (Pentru a
reuşi în viaţă) de Sylvain ROUDÈS (1907) şi «Comment Réussir Dans la Vie» de
Jules FIAUX. Prima carte a fost publicată în traducere, pe capitole, în mod
succesiv în numerele revistei din anul 1910-11 şi 1911-12. Cartea lui J. Fiaux a
urmat în anii 1915-1916.
S-a ocupat de asemenea de situaţia femeii într-o societate, care la timpul
respectiv încă nu acorda dreptul de vot femeilor. în cadrul acestor teme a căutat şi
tradus multe articole sau fragmente din texte străine, publicând şi multe articole
proprii.
Alături de dânsa au publicat în secţiunea „Partea neprofesională‖ Florian
I. Becescu, dr. P.I. Nicolescu din Ploieşti şi alţii.
Preluarea, reformatarea şi actualizarea gramaticală a traducerii au fost
făcute de dr. Alexandru Lindner, nepotul d-nei Ioana Sava, în semn de omagiu
pentru munca neobosită şi puţin cunoscută depusă de bunicii săi pentru educaţia
profesională şi socială a cetăţeanului în perioada de modernizare a României.

Dr. Alexandru Lindner

 8

DETALII PRIVIND TRADUCEREA

Coperta revistei conţinând traducerea

 9

Prima pagină a traducerii apărută în anul 1910-11, p. 406

 10

PENTRU A REUŞI IN VIAŢA 1 2

MIJLOACE ŞI CALITĂŢI PRIN AJUTORUL CĂRORA
AJUNGEM LA CONSIDERAŢIUNE ŞI BUNĂ STARE

CUVÂNT ÎNAINTE. 3
Dintre toate bunurile vieţii, care, de altfel, nu ni se dă fiecăruia în aceiaşi
măsură, cel mai preţios este, de sigur, sănătatea. Dar tot ea, este şi cea mai
neglijată. Ne risipim puterile, abuzăm de stomacul nostru, şi ne cheltuim toată
energia, cu o nepăsare de neiertat.
Ce vrem noi să ştim de o inimă care bate regulat, de un creier lucid, de
plămâni viguroşi şi puternici! In această epocă materialistă, nu avem decât un
singur scop, bogăţia.
Toate facultăţile noastre, toate actele şi toate speranţele, se concentrează
şi se cheltuesc, pentru cucerirea aurului. Pe drumul timpului, alergăm într-una spre
vreun fabulos pământ din Alaska, care ar satisface lăcomia noastră şi ne atrage prin
puterea fascinatoare a acestui metal.
Un vânt de nebunie ne mână, strigăm, zdrobim pe cei slabi; împingând pe
unii, împinşi de alţii şi lovindu-ne de obstacole, cădem fără suflare; ne ridicăm,
lăsând fâşii de carne pe pietrele ascuţite ale pământului şi apoi reluăm din nou
cursa noastră nebună, cu strigătele, cu luptele noastre, cu ochii fixaţi spre
strălucitorul miragiu, cu braţele întinse spre ţinta căutată.
Aurul fiind supremul şi primordialul gând al tuturor, cred nimerit, pentru
a nu face să-şi piardă răbdarea cetitorii, să consacru primul capitol al acestei cărţi,
metodelor şi mijloacelor întrebuinţate, de când există lumea.
In cursul lucrării, am intercalat aproape la fiecare pagină, citaţiuni,
cugetări, maxime, împrumutate de la oamenii eminenţi ai tuturor epocilor. Mai
1
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR―, Anul IV, 1910-11, p. 406
2
NOTA ORIGINALĂ A REDACŢIEI:
„Cu acest număr, începem traducerea unei interesante broşuri scrisă în franţuzeşte şi intitulată „Pour
faire son chemin dans la vie » de Sylvain Roudès. E o călăuză necesară oricăruia spre a putea şti toate
mijloacele prin care se poate răzbi în viaţă, cum se poate învinge toate piedecile ce se opun în calea
noastră. E necesar însă pentru a reuşi să avem o voinţă absolută, să urmăm întocmai toate sfaturile ce se
dau prin această broşură. / Am citit-o de mai multe ori şi de fiecare dată, ne-am convins cât e de necesară
să fie cetită de toţi ce speră şi luptă pentru viitorul lor. (N. R).
3
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR―, Anul IV, 1910-11, p. 406
 11

întâi, pentru a arăta lectorilor că cetind recomandaţiile mele, urmând poveţele

mele, nu pe mine scriitor obscur mă ascultă, dar pe atâţia oameni a căror
chintesenţă de gândire, înţelepciune şi de observaţie sunt exprimate în cuvinte
neuitate, pline de adevăr şi înţelepciune.
Înainte şi mai bine ca mine, Joubert a zis: „Maximele bune sunt germenii
tuturor bunurilor; imprimate bine în memorie, ele nutresc voinţa‖.
Mi-am amintit aceste cuvinte, şi recunoscând adevărul, am încercat, pe
cât am putut, să procur pentru memoria lectorilor, multe şi puternice puncte de
sprijin, de a mări forţa sa morală precum şi mijloacele sale de acţiune, am voit,
citând des, să îl armez cu experienţa secolelor, ca înţelepciunea timpurilor trecute,
să-i călăuzească în toate actele vieţui lor.
S.R.

I. ÎNCREDEREA ÎN SINE. 4
Averea nu vine la tine, du-te la ea. - Cum să fi bine înarmat. - Încrederea în sine. -
Nu fi inferior altora. - Felul de a fi superior. - Pentru a depăşi timiditatea. - Cum
putem dobândi aplomb. - Învaţă să vorbeşti. - Metoda pentru a obţine elocinţa
necesar omului superior.

Averea nu vine la tine, ci trebuie căutată

Dacă numărul oamenilor bogaţi este relativ restrâns, aceasta provine din
cauză că mulţi din cei care ar putea deveni bogaţi, neglijează d-a se servi de
mijloacele superioare ce posedă fără să-şi dea seamă, şi lasă calităţile lor,
neproductive.
Afară de rari excepţii, care trebuiesc considerate ca minuni sociale,
bogăţia nu vine, ci trebuie căutată. Este—voi face o comparaţiune—ca şi urmărirea
unei căprioare ascunsă în pădure, care vă aşteaptă, vă vede venind de departe, se
ascunde în tufişuri, alunecă în lungul potecilor, trece pe lângă voi pentru a dispare
imediat, dar care nu se poate prinde, decât după o alergătură furioasă şi cu o risipă
considerabilă de şiretenie, de răbdare şi de prevedere.

4
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR―, 1910-11, p. 407
 12

Primul vânător venit, nu poate deci pune mâna pe bogăţie. Trebuie când
te hotărăşti să o cauţi, să fii întâi bine înarmat, ca să poţi să o cucereşti, îţi trebuie
sănătate pentru a nu obosi, o voinţă fermă, pentru ca nici o decepţie să nu te
doboare; trebuie să ai bunul simţ, să vezi bine şi drept, toate condiţiile şi calităţile
uşor de posedat, dacă ai puţină bună voinţă.
In rândurile ce vor urma, voi încerca, să arăt ce e necesar de făcut pentru a
fi bine armaţi, — bine înţeles, pe cale morală — pentru a forţa norocul să vină la
voi.
Dacă credeţi în cuvintele, în ideile mele, care nu sunt numai ale mele
exclusiv, dar care sunt ecoul cuvintelor şi ideilor culese dintr-o mulţime de opere
d-ale marilor filosofi, veţi fi vânătorii fericiţi de care am vorbit mai susr veţi ajunge
oameni cu stare, cum doriţi să fiţi, şi de veţi fi generoşi şi cu inimi nobile, veţi
putea semăna în jurul vostru bucurie şi mulţumire.

Ai încredere în tine
Încrederea în sine este prima calitate de cucerit. A crede în steaua sa, a
privi viitorul cu seninătate, pentru că viitorul vă datorează toate satisfacţiile ce
vieaţa rezervă aleşilor săi, este o condiţie esenţială de reuşită. Dacă vă comparaţi şi
vă judecaţi inferiori altora, sunteţi pierduţi; veţi suferi influenţa persoanelor ce vor
avea interes să se servească de voi, vă veţi supune lor, veţi fi un instrument pasiv în
mâinile lor şi veţi vegeta în roluri subalterne.
Din contră, ziceţi-vă în fiecare zi, în fiecare oră, insistând în minte asupra
afirmaţiunilor voastre:
Sunt un om, adică o fiinţă ce gândeşte, capabilă d-a înţelege şi d-a studia
toate problemele; deosebesc binele de rău, adevărul de falsitate. Inteligenţa mea
este tot aşa de largă, aşa de lucidă ca şi a oamenilor ce mă înconjoară, judecata mea
este ca şi a lor; am destulă iniţiativă şi perspicacitate pentru a duce la bun sfârşit
afacerile mele, deci nu am trebuinţă de nici un stăpân şi pot lupta contra celor care
ar voi să subordoneze sforţările mele, pentru a se servi în profitul lor.

Timiditatea îţi împiedică reuşita, învinge-o

Piedeca cea mai serioasă a încrederii în sine, este timiditatea. Este o
infirmitate morală ce trebuie vindecată cu orice preţ, când cineva are nenorocirea
d-a fi atins. Timiditatea paralizează cele mai bune intenţiuni, înăbuşe din faşe
iniţiative interesante, taie aripele celor mai frumoase avânturi. Trebuie de luptat din
toate puterile, contra unei astfel de stări sufleteşti.
Căutaţi pe cât posibil tovărăşia celor ce nu cunosc această slăbiciune.
Căutaţi prieteni demni, siguri de ei, imperturbabili, pe care nimic nu îi schimbă, nu
 13

îi influenţează, care nu se intimidează în faţa nimănui.

Puţin câte puţin, în contactul cu ei, printr-un fel de endosmoză, lucru
constatat, pe care noi o mai numim „contagiunea exemplului‖, caracterul lor va
modifica pe al vostru, îl va transforma.
Veţi câştiga din siguranţa lor, din sângele rece, veţi constata zădărnicia
celor mai multe din temerile voastre, neînsemnătatea alarmării voastre.
Veţi putea, în fine, privi lumea în faţă, a vă apăra situaţia, a cere
consideraţie, a reclama drepturile voastre, a fi pretutindeni, nici mai mult nici mai
puţin ca altul, dar egalul lor. „Învăţământul din exemplu este singurul care
antrenează, pentru că exemplul este viaţa, în loc d-a fi lecţia‖ zice Marbeau.

Pune oamenii în rangul lor şi lucrurile la locul lor

Legea atavismului, educaţie greşită, oricare ar fi cauza, toţi aproape avem
o deplorabilă slăbiciune d-a ne înclina înaintea aparenţelor, semnelor exterioare.
Mergem până a venera lucrurile inerte: lemnele, pietrele, ţesăturile.
Nu intrăm în acelaş fel într-un han, într-un salon din lumea mare sau în
cabinetul unui doctor celebru, când stăpânii nu sunt acasă. Picturile, cristalele,
operele de artă din salon, mobilele severe ale cabinetului doctorului, exersează fără
voie asupra noastră o oarecare impresie, care să manifestă până şi în ţinuta noastră.
Umblăm cu precauţiune, cu paşi număraţi pe covor, pe când într-un han,
mergem ţanţoşi, făcând zgomot şi nu ne pasă de trântim scaunele ori obiectele din
calea noastră.
Căutaţi să scăpaţi de o aşa ridiculă sclavie, datorită insuficienţei de
reflexiune. Nu fiţi uimiţi de bijuteriile curtezanei, de bogăţiile parveniţilor, de
automobilul aventurierului. Puneţi pe oameni la rangul lor, şi lucrurile la locul lor.
Făcând aceasta, suprimând motivele temerii voastre, veţi căpăta îndrăzneală şi
hotărâre.

Nu accepta opiniile prefabricate

Timid ori nu, nu acceptaţi opiniunile altora. Păziţi-vă de cuvinte care sunt
adesea etichete mincinoase, cercetaţi frazele frumoase, pentru a vedea dacă în
dosul lor nu se ascunde pofte vulgare: „Nu crede uşor tot ce ţi se spune, caută mai
întâi de vezi care e scopul celui ce-ţi vorbeşte‖. (Scribe).
Gândiţi prin voi înşivă, meditaţi, observaţi: talentul, bunătatea, virtutea,
eroismul, dreptatea, singure acestea au dreptul la respectul vostru, la admiraţia
voastră. Pentru rest, acordaţi, ce merită: aprobare, indiferenţă ori dispreţ, după cum
le-aţi judecat cu imparţialitate, cu seriozitate, cu atenţie şi prevedere.
 14

Studiaţi cu de amănuntul pe cei ce încearcă să vi se impună; le veţi găsi

totdeauna o parte slabă, un defect la strălucirea calculată, cu care el speră să vă
orbească.
Cu cât încrederea în ei vă va slăbi, cu cât veţi vedea slăbiciunile lor,
patimile lor sau părţile ridicule, cu atât veţi simţi mărindu-se în voi un sentiment de
forţă şi de superioritate, veţi ridica fruntea, privirea voastră va fi mai sigură, vocea
voastră mai bine timbrată, atitudinea voastră mai energică.
Intimidaţi, surprinşi, ei vor suferi la rându-le dominaţia voastră şi
contrariu intenţiilor lor, care erau de a se servi de voi, acum vă va fi uşor să-i
supuneţi, să îi dirijaţi; cuvintele voastre vor cumpăni actele lor.

Nici un om nu este superior altuia 5

Iată ce scria Léon Daudet 6:
„Ceea ce ar trebui să-ţi spui atât ţie cât şi altora, căci se pare, este greu de
înţeles, este că nici un om nu este mai presus de altul. Între un preşedinte de
tribunal şi un vânzător de castane, eu mărturisesc că nu văd vre-o diferenţă.
Am cunoscut, într-un oraş de provincie, un peruchier amărât, sărac , care
avea un suflet la fel de frumos ca a lui Tolstoi, şi acest suflet se exprima cu o
simplitate magnifică. I-am spus prefectului că acest peruchier era persoana cea mai
remarcabilă din departament. Am remarcat după aerul său, că funcţionarul nu mă
credea de loc..‖
Urmaţi sfatul de Léon Daudet, nu credeţi că vre-un om vă este superior,
pentru are galoane sau hermine. Deoarece un peruchier poate fi primul cetăţean al
oraşului, nu există nici un motiv pentru a nu fi şi dumneavoastră egalul
perucherului.

Abilitatea de a se exprima este importantă pentru succes

Un cuvânt tărăgănat, o atitudine încurcată, nu poate să convingă. Trebuie
siguranţă, îndemânare dacă voiţi mai bine, pentru a convinge, pentru a obţine ceea
ce dorim. „Un om de o vigoare intelectuală rară, poate să nu fie într-o societate
decât un zero, dacă nu ştie să vorbească‖. (Channing, Self culture.)

5
Lipseşte din traducerea Jeanna Sava; paragraful a fost introdus prin traducere din original.
6
Léon Daudet (născut pe 16 noiembrie 1867 la Paris, † pe 30 iunie 1942 în Saint-Remy-de-
Provence) a fost scriitor francez şi jurnalist politic. Tatăl lui Leon, Alphonse Daudet a fost şi el
scriitor, precum şi unchiul său Ernest şi fratele său Lucien. În 1891 Leon Daudet s-a căsătorit cu
Jeanne Hugo, o nepoata de Victor Hugo; căsătoria s-a încheiat cu un divorț în 1895.
Sursa: http://de.wikipedia.org/wiki/Léon_Daudet
 15

Uşurinţa vorbirii se obţine prin exerciţiu, şi acest exerciţiu nu poate fi

practicat decât atunci când posedaţi un număr suficient de cuvinte, de locuţiuni
uzuale, de fraze bine construite.
Păstraţi tonul obicinuit al conversaţiei, evitaţi emfaza, pedanteria,
declamaţia. Fiţi clari, concişi, expresivi şi simpli, nu întrebuinţaţi cuvinte nici prea
vulgare, nici prea căutate. Cuvântul dă celui ce e stăpân pe el, o încredere neclintită
; dacă n-aveţi darul oratoric, puteţi totuşi căpăta cu timpul uşurinţa d-a vorbi, de a
cărei foloase vă veţi da seama în curând. „Trebuie să ai aerul că creezi ceea ce spui.
Trebuie să porunceşti cuvintelor‖.

Munceşte, învaţă
Ştiinţa măreşte pe om, şi îl duce pe cărări sigure. Drumul ştiut e mai puţin
periculos decât drumul inexplorat. Să mergeţi cu paşi siguri, ca călătorul ce nu se
teme de nici o cursă; să fiţi încrezători în voi. Mulţimea care nu cere-decât să
creadă, va împărtăşi credinţa voastră şi vă va crede superiorul ei.

II.-CALMUL 7
Educaţia emoţională. - Pasiunile opresive şi pasiunile exaltante. -
Reducerea impulsivităţii. - Concentrarea energiei. – Nu fi nici abătut, nici supărat.
- Lupta împotriva adversităţii. - Pentru a da o impresie viguroasă. - Valoarea
impasivităţii. - Meditaţia. - Beneficiile singurătăţii şi tăcerii.

Omul puternic trebuie să-şi controleze mişcările

inconştiente
A doua calitate pentru a reuşi în viaţă, este «calmul». In remarcabilele
studii sociale, Dr. Toulouse a consacrat «educaţiei emoţionante» mai multe
capitole ce trebuiesc citite cu multă luare aminte.
Când încercăm o emoţiune: frică, dragoste, mânie etc., aceste fenomene
de conştiinţă, se transformă totdeauna în fenomene fiziologice: în mişcări. Bucuria,
frica, dragostea, mânia etc., sunt exprimate de individ, prin gesturi inconştiente, dar

7
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR―, 1910-11, p. 435
 16

care nu se pot confunda unele cu altele. Gesturile bucuriei nu se pot confunda cu

cele ale fricii, cele ale urii cu ale iubirii şi aşa cu toate celelalte emoţiuni umane.
Omul trebuie să-şi înăbuşe aceste mişcări inconştiente. Dr. Toulouse scrie: «Pentru
a fi om tare, trebuie să te stăpâneşti, şi să risipeşti cât mai puţin posibil din forţă, cu
aceste forme degradatoare numite emoţiuni.

Emoţia trebuie controlată

«Prima condiţie a energiei fiind dominaţia, trebuie ca toate sentimentele
să poată fi stăpânite, şi cum toate sentimentele au de caracter comun emoţiunea,
înainte de-orice aceste emoţiuni trebuiesc înfrânate» (Dr. F. Fredault, Pasiunile).
Omul furios, violent, este o fiinţă slabă la dispoziţia celor tari din jurul
lui. La el nervii domină şi întunecă chiar judecata. Este un impulsiv, sclavul
defectelor lui , prizonierul patimilor lui, supus cauzelor exterioare cele mai
neînsemnate gata a se supune tuturor sugestiilor, ori de unde ar veni şi destinat
tuturor servituţilor: morale şi sociale. Impulsivitatea trebuie combătută, căci cu
voinţă ce nu se poate învinge ?

Pasiunile opresive şi pasiunile exaltante

Omul e stăpânit de două feluri de pasiuni care îi particularizează şi
caracterul. Unele se numesc opresive, altele exaltante. «Pasiunile opresive: teama,
teroare, tristeţea, contrarietatea, ne lasă sub lovitura acţiunii obiectivului, pe când
pasiunile, exaltante ne pun d-asupra obiectivului prin energia lor: primele ne lasă în
prada acţiunilor morbide, pe când cele d-al doilea, ne prezervă şi ne scapă».; (Dr.
F. Fredault).
Primelor trebuie să opunem o puternică rezistenţă. Cele d-al doilea
trebuiesc cât mai mult controlate de judecată de care vor fi dirijate şi făcute
preţioase ajutoarele voinţei.
Când un eveniment, o întâlnire, un cuvânt, face să nască în voi un
sentiment de teamă, de contrarietate, de tristeţe, înfrânaţi imediat izbucnirea
acestor sentimente. Căutaţi cât mai mult să le priviţi ca pe nişte incidente fără
importanţă, prea inferioare pentru a vă atinge, prea trecătoare pentru a vă turbura
liniştea.

Cum să lupţi contra pasiunilor opresive ?

In curând nu vor mai fi nimic. Ocupaţiile, deprinderile voastre vor relua
cursul lor normal, vor şterge turburarea momentană ce ar voi să vă cuprindă,
făcându-vă să comiteţi acte irezonabile. Nu cedaţi impulsiilor voastre, nu vă
supuneţi tiraniei patimilor voastre. Două ore de muncă vă va face să uitaţi totul.
 17

Lucraţi !
Sau mai bine, creaţi o diversiune. Daca simţiţi în voi un acces de
descurajare de ex., evocaţi imediat sentimentul contrariu : energia.
Gândiţi-vă bine, excludeţi orice altă idee din creierul vostru, analizaţi
diferitele ei faze: cum se naşte, cum se dezvoltă şi se transformă în forţă; ce ajutor
e pentru om când o posedă; ce mare rol poate juca în lume cineva când este
energic.
Înecată în valuri de cugetări noi, descurajarea voastră va ceda repede
locul, înainte d-a fi turburat liniştea voastră.

Stăpâniţi-vă în aceeaşi măsură şi pasiunile exaltante

Bucuria, entuziasmul, iubirea: pasiuni exaltante, trebuiesc d-asemenea
înfrânate. Desigur, nu e interzis d-a încerca aceste sentimente, dar trebuie să ne
abţinem de la manifestarea lor exterioară: exageraţiunea mişcărilor, cuvintelor
atitudinii. Entuziasmaţi-vă pentru o idee, e folositor; dar păstraţi pentru conştiinţa
voastră ardoarea şi forţa ce rezultă, nu o risipiţi în afară prin gesturi dezordonate,
nici nu lăsaţi să rupă stăvilarele impuse de raţiune. Fiţi stăpânul, nu sclavul lor.

Adevărata forţă este energia, nu o risipiţi

Pentru că orice mişcare implică o pierdere de energie, bine înţeles că o
abţinere în aceste manifestări, produce o acumulare, o rezervă, ce e bine să o aibă
oricine şi de care va folosi în ocaziunile excepţionale ale vieţii.
«Energia e deci adevărata forţă, ea e înnăscută sau se câştigă prin
concentrare».
Omul prea iute, prea viu, cheltuieşte forţele sale pe măsură ce le produce,
el nu dă nici odată decât o slabă energie, cu toată iuţeala lui. Omul ce voieşte să fie
forte se menajează, nu-şi cheltuieşte energia lui în orice ocazie, dar se reculege şi
se încordează, gata a arăta energie când va trebui, cu atât mai multă cu cât a fost
mai condensată. Astfel sunt oamenii slabi ca putere, dar care sunt mai energici şi
reuşesc mai mult ca alţii cari sunt din naştere puternici (Dr. Fredault, Pasiunile).
In afară de aceasta, aceste izbânzi a voinţei asupra tendinţelor pasionale,
asupra, pornirilor instinctive ale omului, limpezesc judecata sa, degajându-o de
influenţele egoiste, a trebuinţelor şi a simţurilor, şi îi permite a se conduce în
cunoştinţă de cauză, cu judecată şi dreptate.

La ce trebuie să fiţi atenţi atunci când vorbiţi

Aşa dar, puţine gesturi, nici nervozitate şi nici mişcări zadarnice. Nu
 18

întindeţi braţele, nu daţi din mâini, trăsăturile feţei să vă fie neschimbate. Nu clipiţi
din pleoape, nu ridicaţi sprâncenele ca un clovn ridicol, nu bateţi cu piciorul pentru
a da mai multă forţă afirmaţiunilor voastre şi spre a vă manifesta nerăbdarea ;
vorbiţi moderat, pe un ton grav şi liniştit; nu vă iritaţi de nedreptăţile ce vi se fac,
de lipsa de bunăvoinţă a cuiva, sau când nu se ţine de cuvânt ; nu vă manifestaţi
reaua dispoziţie prin fraze violente; nu ziceţi niciodată cuvinte grele, căci veţi
regreta mai târziu aceste clipe de rătăcire; la răutăţile adversarului răspundeţi
printr-o răceală mândră, sau cuvinte potrivite fără furie, fără ca nimic din voce să
vă trădeze emoţiunea ; spuneţi verde ce voiţi să spuneţi fără a vă înjosi până la
vulgaritatea mijloacelor întrebuinţate contra voastră; cel ce va fi ultragiat, va fi el
singur forţat să recunoască superioritatea voastră d-a vă stăpâni, şi furia lor,
strigătele lor, nu va servi decât să le arate slăbiciunea.

Toate cuvintele trebuie să reflecte succesul şi reuşita

Nu vă impuneţi niciodată să păstraţi ură ; e o sarcină mult mai grea
decât v-o închipuiţi. (M-me De Sévigné);
Nu vă lăsaţi pradă plictiselii şi oboselii, aceste sentimente vor avea o
influenţă nefastă asupra ţinutei voastre. Trebuie din contră, să aveţi aerul de linişte
şi de odihnă în faţa persoanelor cu care veniţi în contact, aceasta îl va face să vă
creadă superiorii lor ; nu arătaţi îndoială niciodată. În faţa unui străin; din contră,
vorbiţi de succese, de reuşită. Nimeni nu trebuie să ştie sau să îi treacă prin gând,
că a-ţi avea insuccese, îndoieli etc., dacă arătaţi nesiguranţă în deciziile voastre,
dacă lăsaţi să se vadă că încercaţi dificultăţi, veţi deştepta neîncredere, şi nu veţi
mai avea autoritatea necesară.

Învingeţi-vă frica
Frica trebuie să vă fie necunoscută; să nu fiţi, orice s-ar întâmpla, nici
laşi, nici înspăimântaţi. Laşitatea e despreţuită pretutindeni, pe când curajul şi
sângele rece provoacă admiraţia tuturor martorilor acestor calităţi. Aduceţi-vă
aminte de această cugetare a lui Locke: «E tot aşa de greu să fixezi idei limpezi
într-un suflet turburat de frică, ca a scrie frumos pe o hârtie care tremură». Moartea
chiar trebuie privită fără turburare, de voiţi să mergeţi departe, de voiţi s-ajungeţi
şef. «Cel ce se teme de moarte, nu va face niciodată acte de om viu» (Seneca).

Nu vă plângeţi nici o dată

Rămâneţi drepţi şi zâmbitori în scurtele atacuri pe care adversarii vor
încerca să îndrepte împotriva voastră. Micilor mizerii ale vieţii, opuneţi, sau cel
puţin aveţi aerul d-a opune, indiferenţa cea mai desăvârşită. Plângerile voastre pot
să excite milă, dar miluitul nu e niciodată un om superior. «Roata cea mai rea la
 19

car, e cea care scârţâie totdeauna». Cel ce se văită, nu va trece niciodată în faţa
confidentulu-său, ca un om tare. Nu va fi decât un egal, de nu un inferior.

Fiţi politicos fără a fi slugarnic

Nu vă deschideţi inimile decât intimilor voştri, către ceilalţi fiţi politicoşi
fără a fi plecaţi. Supusul arată slăbiciune de caracter; cine se face vierme, e strivit,
zice proverbul. Amabilitatea voastră să nu meargă niciodată până la familiaritate, şi
dacă împrejurările cer, fiţi de nepătruns după cum zice Voltaire: Fii enigmatic, nu
lăsa pe curioşi să te pătrundă».
In numeroasele funcţiuni publice, în înaltele sfere unde omul poate fi
chemat a-şi desfăşura activitatea, impasibilitatea naturală sau studiat, dă celui ce
ştie să se servească de ea, o influenţă considerabilă. Deprindeţi-vă a privi
evenimentele cele mai extraordinare, cu indiferenţă, nu arătaţi nici o surpriză.

Suntem înconjuraţi de mistere

Reflectaţi bine, şi veţi vedea că totul în lume este extraordinar. Suntem
înconjuraţi de mister, puţine ştim din tot ce ne înconjoară. De ce oare trandafirul
are acel parfum îmbătător, şi culori atât de frumoase; de ce libelulele poartă pe
aripele lor reflectul tuturor pietrelor-preţioase? de ce fluviile nu seacă niciodată? de
ce strălucirea diamantului, lumina soarelui, bătăile inimei, de ce dulceaţa vocei
care ne încântă? de ce universul? de ce viaţa?
O derogaţiune în ordinea lucrurilor, e mai de nepătruns ca ordinea însăşi.
Nu, nu e aşa ? Totul fiind extraordinar, trebuie să ne mirăm de toate, sau să nu ne
mirăm de nimic. Iar cum mirarea nu poate fi continuă, căci atunci cel ce o
manifestă ar fi ori naiv ori nebun, să privim cu linişte marea dramă misterioasă ce
se desfăşoară înaintea noastră. Să profităm de lecţiile ce putem trage.

Câteva sferturi de oră de meditaţie vă vor calma uneori

nervii
Încă o recomandaţie asupra subiectului ce ne preocupă. Emoţiunile
afacerilor, obligaţiunile mondene, multiplicitatea evenimentelor, zgomotul străzii;
întreţine în spiritul nostru, o excitare defavorabilă, captând mijloacele noastre,
deturnându-ne de la scop. Luăm adesea agitaţiune superficială şi sterilă ce rezultă,
ca activitate. E o mare greşeală. Interesul ce punem în lucruri ce nu ne privesc, e un
interes rău pus. Să te aprinzi, să te enervezi pentru apărarea sau pentru atacul opinii
streine ocupaţiunilor voastre, e a pierde timpul şi energia, a distruge sursa liniştei,
indispensabilă succesului vostru.
«Închideţi ochii şi veţi vedea» a zis Joubert. Opriţi cursul vorbirii
 20

zadarnice, reculegeţi-vă în singurătate. O oră de meditaţie din când în când va

linişti nervii voştri, vă vor arăta zădărnicia tapajului şi discuţiilor voastre.

Binefacerile tăcerii
Paul Adam, a cărui operă magistrală nu e decât o lungă lecţie de energie,
de raţiune şi de frumuseţe pe care tinerii ar trebui s-o citească şi s-o recitească fără
încetare, recomandă tăcerea astfel:
«Mai e un sport spiritual încă: acel al tăcerii. Moderând palavrele noastre,
ne deprindem a nu vorbi semenilor noştri de cât cuvinte alese şi folositoare.

III. VOINŢA 8
Voinţa, putere miraculoasa — Omul care reuşeşte. — Adevărata voinţa.
— Cum se câştigă voinţa. — Rolul autosugestiei — Metode psihologice —
Influenta pasiunilor în dezvoltarea voinţei. — Metode practice. — Exemple variate
— Piatra filozofala la îndemâna tuturor.

Atunci când vrei, poţi.

A voi, în limitele posibilităţii omeneşti, bine înţeles; căci a voi luna, nici
vorbă că nu o să o aibă nimeni, oricât ar voi ! Dar a voi sănătate, a voi bogăţie, a
voi fericire, a voi cu perseverenţă, fără oboseală, fără încetare, a lucra fără preget in
sensul acestei voinţe, este a putea dobândi aceste bunuri. .Scopul spre care tindem,
este un magnet pentru voinţă‖.
Care a fost viaţa marelui industriaş, pe care îl vedeţi trecând pe stradă şi a
cărei bogăţie, înaltă situaţia, onoruri le invidiaţi? Viaţa sa n-a fost pur şi simplu
decât sforţarea continuă a unei voinţe răbdătoare, uniforme, nestrămutate. Această
voinţă dusă zi cu zi, n-a avut nimic de supraomenesc; poate chiar nici n-a fost
remarcată, cum ne închipuim. Forţa acţiunii sale nu se datoreşte decât regularităţii
sale, voinţei de ieri adăugată la cea de azi, a strictei observări a planului făcut de
industriaşul nostru şi a subordonării tuturor facultăţilor acestui om, regulilor ce şi-a
impus pentru a reuşi. Nimic n-a putut să-îl facă să se abată de la scopul său, nici o
critică nu i-a paralizat acţiunea. Îndepărtând piedicile prin îndemânare, ori cu bani,
sfărâmând rezistenţele ce i se opuneau, nepăsător la atracţiile din drumul său, surd
la toate sentimentalităţile, el a mers fără şovăire, cu un pas sigur şi voit, spre
victoria ce a dorit, la superioritatea ce a ambiţionat.
8
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR―, 1911-12, p. 19-23
 21

Voinţa omenească realizată prin acţiune, este întocmai ca bomba tunului

ce nu se dă îndărăt niciodată dinaintea obstacolului‖. Ea îl traversează, ori se
împlântă şi se pierde când este aruncată cu violenţă, dar dacă merge încet, cu
răbdare, cu sârguinţă, nu se pierde niciodată, e ca valul ce revine totdeauna şi
termină prin a roade chiar fierul .
Omul poate să se schimbe prin deprinderea, care devine, după cum zice
proverbul, o a doua natură în el. Prin mijlocul unei gimnastici sârguitoare şi
gradate,forţele şi agilitatea corpului se dezvoltă sau se creează într-o proporţie
uimitoare. Tot astfel este şi cu puterea sufletului. Voiţi să vă stăpâniţi pe voi şi pe
alţii? învăţaţi a voi. (Eliphas Sevi: Dogme et Rituel de le Haute Magie).
„Nimic nu este imposibil‖. Sunt căi cari conduc la orice lucru. Dacă avem
destulă voinţă, vom avea totdeauna destule mijloace‖. (La Rochefoucauld).

O voinţă nestrămutată învinge orice

„Voinţa noastră este o forţă care comandă la toate celelalte, când ştim să o
dirijăm cu inteligenţă‖. (Buffon).
„A voi, — cu tărie, timp îndelungat — totul aci e.. E voinţa perseverentă,
inflexibilă care reformează abuzurile, învinge rutina, impune invenţiile noi, şi chiar
fondează religii. Dacă ai vreo idee folositoare de răspândit, nu te descurajă
niciodată. Fii omul acestei idei, propag-o, impune-o concetăţenilor tăi. E posibil să
mori înainte d-a asista la triumful ei; dar sforţările tale nu vor fi pierdute. Şi mai
târziu, dacă cauza căreia te-ai devotat, e în adevăr nobilă şi frumoasă, ţi se va ridică
statuie.‖ (Le Bonhomme Chrysale).

Nu există om superior fără voinţă

Toţi filosofii, toţi gânditorii, toţi scriitorii din toate timpurile, au
recunoscut forţa suverană a voinţei. Nu e om superior, fără voinţă. Nici o
satisfacţiune nu puteţi avea, dacă sforţările voastre nu vor fi ajutate de această
putere irezistibilă.
Dar prea puţini ştiu bine, ce este voinţa. Ea e foarte des confundată cu
îndărătnicia sau cu violenţa, două defecte absolut contrarii voinţei. Persoanele
încăpăţânate sau violente, sunt incapabile de a se stăpâni, d-a se conforma unui
plan, d-a raţiona asupra actelor lor.
Ei nu au decât crâmpeie de voinţă, fără direcţie, fără lege, care dispare tot
aşa de iute după cum a apărut iuţeala unui fulger în mijlocul nopţii, ceva steril, care
nu lasă după ea, decât o stare de prostaţie şi de descurajare.
 22

Trebuie ca voinţa să crească fără încetare

Voinţa nu e forţă, decât când este disciplinată, regulată, nesubordonată
întâmplărilor, şi acţiunea sa neîntreruptă.
Ea nu trebuie să fie nici rezultatul întâmplărilor momentane, nici motivată
de raţiuni trecătoare. Ea poate să înceapă prin a fi foarte slabă; dar pentru a fi
adevărată, pentru ca să poată ajunge putere, e indispensabil ca să crească mereu
fără încetare, întrebuinţând toate ocaziile pentru a o dezvolta.

Utilizaţi autosugestia pentru întărirea voinţei

Voinţa nu e un dar natural, ea să câştigă ca toate celelalte calităţi, ca
politeţa, curăţenia, etc. Pentru aceasta nu e trebuinţă de cine ştie ce operaţiuni. Ia-ţi
hotărârea d-a avea voinţă. Întrebuinţează autosugestia capabilă d-a modifica
caracterul şi temperamentul.
Alege un moment al zilei pentru a te reculege, departe de zgomotul străzii
şi de conversaţiile celor din preajma ta; cugetă mult asupra voinţei; caută de o
înţelege, a o defini : voinţa este facultatea prin care te hotărăşti a face sau nu un
lucru. Spune-ti: voi avea voinţă care să sfărm orice obstacol ; voi avea o voinţă
nestrămutată. Nu adormi seara niciodată înainte de a-ţi formula această cugetare.
Nu te plictisi de a o medita, repet-o mereu, îmbibă-ţi creierul care va sfârşi prin a-ţi
urmă dorinţa, secretând voinţa după cum alte creiere secretează tristeţe, răutate,
prostie, perversitate, etc.

Ce trebuie să faceţi pentru a creşte efectul autosugestiei

Se va mări efectul sugestiei mentale, scriind des pe o foaie de hârtie albă
cu litere mari, citeţe aceste cuvinte:
 Să am voinţă.
 Să fac tot ce voinţa mi-a comandat.
 Să nu părăsesc nici una din hotărârile mele.
 Să termin tot ce încep, supunându-mă voinţei mele.
 Voinţa îmi va da izbânda.
Pune această hârtie pe masă să o vezi mereu, priveşte-o lung, pentru ca
imaginea cuvintelor acrise, să se graveze adânc în memoria vizuală. Vei constata
fără multă aşteptare, bunele rezultate ale acestui curios procedeu, recomandat de
D-r. Felix Regnault.
 23

Stimulaţi-vă sentimentul propulsor al voinţei

Psihologii atribuie sentimentelor un rol activ şi preponderent în
manifestarea şi dezvoltarea raţională a voinţei; dominaţi de sentimente, ne
supunem autorităţii lor.
Ele au forţa d-a ne conduce în anumite direcţiuni. Ne impun după natura
lor acte profitabile sau păgubitoare liniştei şi intereselor noastre. De noi depinde d-
a şti să ne folosim de puterea lor.
Toate hotărârile noastre, înainte d-a fi executate, trebuiesc bine reflectate,
bine meditate. Cu alte cuvinte, că este necesar d-a ne opri înainte d-a lua unele
rezoluţiuni, de a cerceta cu atenţie scopul ce ele urmăresc, drumul ce va trebui
parcurs pentru a-l ajunge. Ele sunt consecinţa unor sentimente particulare.
Pot fi luate sub stăpânirea ambiţiei, amiciţiei, orgoliului, urii, pentru a
place unei anumite persoane, pentru a onora pe alta, pentru a câştiga bani, pentru a
întrece un concurent, a învinge o animozitate, a doborî un inamic, a descoperi o
trădare. Ei bine ! excitaţi sentimentul care a provocat rezoluţia voastră după ce l-aţi
supus cercetărilor recomandate mai sus; învioraţi puterea sentimentului care v-a
împins la rezoluţia luată, fără a uita că cuvântul, strigătele, gesturile micşorează
intensitatea lui şi adăugaţi voinţa. Aceasta va conduce curentul afectiv ce
antrenează, va împiedica să se abată din drumu-i:
De exemplu: luaţi hotărârea d-a începe o lucrare grea, care cere o lungă
sforţare. Ştiţi dificultăţile care sunt de învins, dar în acelaşi timp prevedeţi şi tot
profitul ce veţi avea în urma reuşitei, notorietatea voastră câştigată, posibilitatea d-
a îndulci traiul a lor voştri, a veni în ajutorul aproapelui vostru, etc.
Evocaţi aceste mulţumiri, imaginativă cuvintele ce vor fi zise, creaţi
evenimentele viitoare. În acelaşi timp, gândiţi-vă că e frumos să vă trudiţi pentru ai
voştri, gândiţi-vă că curajul, perseverenţa sunt mari virtuţi umane. Dezvoltaţi cât
mai mult energia acestor sentimente şi spuneţi-vă că voinţa voastră e forţa pe care
trebuie să contaţi pentru a realiza frumoasele voastre proiecte. Voinţa va creşte
proporţional cu vehemenţa dorinţei voastre de bine şi de afecţiune. Va fi pentru ea
o antrenare eficace, şi va creşte pe fiecare zi. Ea va stimula activitatea voastră, va
face munca mai atractivă şi vă va ajută să vă îndepliniţi sarcina după cum aţi dorit.

Voinţa este forţa pe care trebuie să contaţi pentru

realizarea proiectelor
De exemplu, iei o hotărâre pentru a începe un proiect greu, care necesită
un efort de lungă durată. Ştii care sunt dificultăţile care trebuie depăşite, ca şi
prevederile de învins, deoarece compania este nouă şi va perturba rutina. Dar
prevedeţi de asemenea, tot profitul care vi-l va aduce succesul: notorietatea voastră
 24

a crescut, la fel şi posibilitatea de spori bunăstarea celor dragi, cărora le puteţi oferi
o excursie frumoasă, o excursie la mare.
Evocaţi aceste bucurii, imaginaţi-vă cuvintele care se vor spune, creaţi de
la zero evenimente viitoare. În acelaşi timp, gândiţi-vă că este frumos, este bine să
acţionezi pentru binele celor dragi; gândiţi-vă că curaj, perseverenta sunt mari
virtuţi umane.
Amplificaţi pe cât posibil energia acestor sentimente şi spuneţi-vă, că
voinţa este puterea pe care trebuie să se bazeze realizarea proiectele
dumneavoastră. Voinţa dvs. va creşte proporţional cu vehemenţa dorinţelor de bine
şi a afecţiunilor.
Acest lucru fi va pentru voinţă un antrenament eficient, ea va deveni, zi
cu zi mai puternică şi mai convingătoare. Ea vă va stimula activitatea, vă va face
munca mai atractivă şi vă va permite să realizaţi sarcinile rapid, potrivit cu
dorinţele dumneavoastră.

Aveţi metode superioare de luptă şi reînnoire

Iată un alt caz. Deşi inteligenţi, prin împrejurări nenorocite, din cauza
izolării voastre, pentru că nu cunoaşteţi pe nimeni care să vă poată recomanda,
vegetaţi într-o situaţie Inferioară. Sunteţi constrânşi să munciţi din greu şi să fiţi
prost retribuiţi, ceea ce nu concordă cu facultăţile voastre, cu ştiinţa voastră. Aveţi
de îndurat zilnic autoritatea persoanelor care sunt inferioare cu mult vouă.
Încercaţi la început un adânc sentiment de umilire sau de revoltă. Dar vai
! Cum trebuie să mâncaţi, vă resemnaţi cu toate aceste, terminând prin a accepta
umilirea.
Puţin câte puţin rezistenţa se slăbeşte, caracterul se înmoaie, voinţa
dispare. Nu mai sunteţi voi, după câţiva ani, decât o fiinţă pasivă, o umilă dar
productivă unealtă in mâinile celor ce vă plătesc, nişte amploiaţi model de care se
poate abuza cu condescendenţă, având în vedere admirabila voastră resemnare.
Nu primiţi aceasta decădere, nu vă plecaţi fruntea sub jugul necesitaţii.
Posedaţi, în stare latentă mijloace superioare de luptă şi de renovaţie, de ce nu v-aţi
servi de ele ?
Acest sentiment de umilire, ce încercaţi la început, întreţineţi-l, întăriţi-l
în fiecare zi, nu îl lăsaţi să moară. Ei ce, ziceţi - vă: sufăr în demnitatea mea
nesocotită, sunt obligat d-a primi cu respect reproşuri nedrepte, de a-mi apleca
ideile mele înaintea nulităţii triumfătoare şi aceasta pentru o muncă ingrată, care
nu-mi aduce decât ruşine şi mediocritate. E prea mult, vreau să ies. din această
poziţie odioasă, vreau să-mi câştig viaţa, vreau să fiu un om şi să am în societate
 25

locul la care am drept. Furia generoasă face să se ivească voinţa; lat-o înarmată,
curajoasă, gata de luptă. Nu mai aveţi, pentru a-i păstra puterea, dinamismul său
liberator, decât a păstra sentimentului vostru de umilire, mai întâi, celui ce va veni
să-l înlocuiască al doilea, când primele succese vă vor da speranţa a-i păstră zic,
aceiaşi ardoare, acelaş elan. Veţi căuta ocazia care vă va permite să vă amelioraţi
soarta.
Această aspiraţie spre mai bine va dezvolta bunele voastre dispoziţii, va
învia darurile de iniţiativă şi realizare adormite în voi. Veţi pândi ocaziile
favorabile, veţi pipăi terenul, veţi scrută posibilitatea înconjurătoare, veţi profita de
incidente care vi se păreau neexploatabile înainte. Veţi descoperi în fine calea care
putându-se adapta cât mai bine aptitudinilor voastre va putea reliefa capacitatea
voastră. Voinţa îmboldită de o dreaptă pasiune, cârmuită cu inteligenţă şi judecată,
vă va scapă de servitudine.
De altfel, actele cele mai neînsemnate în aparenţă, pot să servească la
educaţia voinţei. Trebuie însă pentru aceasta să ştiţi, că atunci când aţi luat o
hotărâre, când v-aţi decis să faceţi ceva, e neapărată trebuinţă să mergeţi până la
capăt.

Aveţi voinţă şi treceţi la acţiune fără a mai aştepta

Dacă vă opriţi în drum, dacă amânaţi pe mai târziu, efectul va fi
deplorabil şi voinţa voastră va ieşi din încercare foarte slăbită. Sunteţi ocupaţi la
biroul vostru cu nişte lucrări minuţioase care exige examenul a o mulţime de hârtii,
dosare etc. Aceste nu sunt urgente, vi se cer să fie gata la sfârşitul lunii. Ce are a
face, păziţi-vă de a le părăsi, nu profitaţi de primul pretext venit pentru a le lăsa să
se târască pe birou neisprăvite. Dominaţi-vă plictiseala, rezistaţi tentaţiei d-a amâna
pe a doua zi aceste lucrări enervante. Faceţi apel la voinţă şi mergeţi până la capăt,
dându-le toată îngrijirea şi atenţia necesară. Sforţările ce veţi fi făcut pentru a reuşi,
nu vor fi pierdute.
Şi câte alte exemple nu sunt, de ex.: Aveţi o vizită de făcut unor
indiferenţi, de a căror bună primire vă îndoiţi. Puteţi la rigoare să vă dispensaţi de
această corvoadă, riscul d-a nemulţumi acele persoane neaducând nici o catastrofă.
Cu toate aceste, nu ezitaţi, îmbrăcaţi-vă şi duceţi-vă fără amânare.
De aveţi ceva de cumpărat într-un magazin depărtat de locuinţa voastră,
părăsiţi cu tot frigul care desenează flori de gheaţa pe geamurile voastre, moalele
fotoliu, unde la gura sobei savuraţi farmecul unui plăcut farniente. Duceţi-vă şi vă
faceţi târguielile, veţi învinge instinctul, veţi fi câştigat voinţa.
 26

Câteva exerciţii uşor de pus în practică

Supuneţi-vă purtarea la obligaţii bine definite, uşor de pus în practică.
Ziceţi-vă : În fiecare dimineaţă mă voi scula la 6 fix, şi sculaţi-vă la ora indicată,
niciodată un minut înainte, niciodată un minut după.
Luaţi o carte şi decideţi-vă că în fiecare zi, un sfert de oră, înaintea
dejunului să învăţaţi pe dinafară, două fraze din acea carte. Urmăriţi cu
punctualitate decizia voastră.
Ziceţi-vă încă: pe orice timp, de plouă ori ninge, voi ieşi în fiecare seară
la 8, mă voi plimba o oră, voi trece pe un anumit drum, mă voi opri în cutare
răspântie, voi ridica o piatră, mă voi întoarce pe un alt drum şi faceţi acestea
întocmai, fără nerăbdare şi cu mulţumire.
Recomandaţia de a ridica piatra pare absurdă. Cu toate acestea nu e o
fantezie a imaginaţiei sau un capriciu al autorului. Detaliile date aici au toata
raţiunea de a fi.
Papus, alias Gérard Encause, celebrul ocultist, povăţuieşte acest umil gest
şi zice: „Acest obiect, simbolul sforţării voluntare ce aţi îndeplinit, e un talisman
personal, mai eficace ca toate amuletele...‖.

Voinţa concretizată vă incită să perseveraţi

Aceasta nu mai este o piatră oarecare , pe care o împingi cu piciorul în
cale, e mărturia totdeauna prezentă a energiei voastre, amintirea tangibilă unui act
pe care îI consideraţi important, care vă aminteşte datoriile voastre, e voinţa
materializată care vă îndeamnă a stărui în prima voastră hotărâre.
Umila piatră, mizerabil agregat fără reflecte, spre care se înclină
intenţionat sufletul unul om în dorinţa de a se perfecţiona, tu eşti mai frumoasă, tu
preţuieşti mai mult decât bucuria regilor! Tu eşti nepreţuită fiindcă exprimi cea mai
nobilă dintre sforţări: aceea de a se învinge pe sine însăşi; pentru că apatia nativă,
instigatoarea tuturor relelor şi tuturor slăbiciunilor cărnii s-a văzut alungată de
binefăcătorul, înviorătorul triumf al activităţii ordonate, supuse voinţei reflectate a
unui spirit conştient. Acest spirit conştient, ce nu va face el, graţie ţie? O adevărată
piatră filozofală, o minune!
Exerciţiile descrise şi toate ce veţi mai imagina analog, vor avea asupra
voastră o influenţă considerabilă. Nu veţi mai cunoaşte nehotărârea, deciziile
voastre vor fi repezi şi le veţi urmări până la completa lor realizare.
Nu veţi mai fi nici leneşi, nici obosiţi şi când va fi vorba să îndepliniţi
lucruri importante, acte de care va depinde viitorul vostru, veţi găsi pentru a vă
ajuta, pentru a vă îmbărbăta şi duce drept la succes, o voinţă admirabilă,
 27

disciplinată, vigilentă, pe care nimic n-ar putea-o doborî şi înaintea căreia se vor
plecă voinţele adverse, neexperimentate, fragile, dispuse dinainte a primi dominaţia
voastră, a vă servi proiectele, a lucra pentru fericirea voastră.

IV. ALEGEREA UNEI PROFESII 9

Vocaţia. - Modul de a o percepe şi de a o asculta. - Studiul dificultăţilor. -
Nu există lucruri minore. - Dispreţuiţi şansa şi norocul. - Fii îndrăzneţ. – Cele 2
îndrăzneli: utilul şi periculosul. – Să ştii să profiţi de ocazie.

Faceţi-vă în primul rând un serios examen de conştiinţă

Este evident că pentru a face bine un lucru, trebuie mai întâi să-l cunoşti
bine. Să porneşti cu capul în pământ în necunoscut, înseamnă să te expui unor
grave greşeli, chiar la pierderi uneori ireparabile de timp şi de bani.
Înainte de a începe ceva, de a înfiinţa o industrie sau un comerţ, de a
învăţa o meserie, de a te lansa în artă, uită-te în tine, fă-ţi un serios examen de
conştiinţă, caută-ţi vocaţia, constată care îţi sunt aptitidinile, gusturile sau
dispoziţiile.
Forţele tale sunt suficiente pentru a face faţă meseriei grele pe care o vei
alege? Ai darul de comanda necesar unui industriaş pentru a te impune
muncitorilor? Ai amabilitatea şi flexibilitatea esenţială unui comerciant? Ai
suficientă imaginaţie, entuziasm, sensibilitate şi cultură pentru a deveni un artist
valoros?
Tatonează, analizează-ţi cu atenţie înclinaţ, aspiraţiile, nu te grăbi
niciodată, cântăreşte- îndelung şi serios deciziile.

Alege o activitate care îţi place

Lucrurile, ca şi oamenii, ne sunt mai mult sau mai puţin simpatice, simţim
pentru ele fie apreciere fie dispreţ.

9
Capitolul IV nu a fost găsit în traducerile Jeannei Sava din „REVISTA TELEGRAFELOR,
TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR―. Deoarece dr. Alexandru Lindner a considerat capitolul
interesant pentru public, el a adăugat traducerea capitolului aferent din cartea lui Sylvain Roudès.
 28

Ar fi o mare greşeală din partea ta, să te obligi a exercita o profesie

neplăcută sau indiferentă. Nu este nevoie să insistăm asupra greutăţilor de punere
în aplicare care ar rezulta, asupra neglijenţei care vă va fi imputată, asupra
dispariţiei treptate a elanului şi initiativei.
Să lucrezi la un lucru care îţi place îţi oferă din contra un val de energie,
munca devine o plăcere. Oboseala acceptată cu bucurie pare mai puţin grea.
Trăieşti mulţumit de tine şi de ceilalţi.
Totul trebuie să fie făcut pentru a obţine acest rezultat. Dacă nu vei
exercita profesia pentru care te recomandă calităţile tale, nu veţi reuşi. Uneori,
trăieşti într-un mediu nefavorabil sau chiar ostil vocaţiei care se impune minţii tale.

Nu vă lăsaţi împiedicat de alţii să faceţi munca ce vă place

De exemplu, într-o localitate rătăcită, în timp ce ambiţia ta este de a
deveni marinar, de a înfrunta pericolul mărilor, de a imita marii călători care au dus
civilizaţia la capătul pământului, vecinii, prietenii, se opun proiectelor
dumneavoastră, încercând să vă descurajeze de a urma ideea convingătoare pe care
o aveţi.
Dacă totuşi te simţi cu adevărat predestinat, în cazul în care toate
gândurile tale converg spre aceeaşi dorinţă invariabilă, daca ai acest foc sacru,
atunci atrebuie să ai -oricât ar costa- puterea de a rupe legăturile care te reţin,
pentru a scăpa de influenţă negativă din mediul tău.
Aici nu vei realiza nimic, pentru că îţi este din punct de vedere material
imposibil de a evolua. Acolo, vei reuşi, pentru că calităţile tale vor fi cu uşurinţă
puse în valoare, pentru că te găseşti în elementul tau, vei fi în contact cu colegii cu
care poti concura în cunoştinţe şi aptitudini, pentru că vei acţiona în funcţie de
aptitidinile tale.

Nu renunţa niciodata la visul tău, altfel eşecul este

asigurat
Știu pe câte cineva, care pentru motive familiale şi sentimentale, pentru a
nu se îndepărta de cei dragi, s-au arătat foarte slabi renunţând la visele lor, pentru o
sarcină care le-a fost cerută. Existenţa lor se târăşte astăzi în mod penibil în jenă şi
mediocritate. Ei sunt sclavii unor sarcini nevrednice. Flacăra generos de altă dată,
care a le-a încălzit entuziasmul s-a stins. Ei au suferit toată viaţa din cauza
impotenţei lor, ei vor muri nefericiţi, victime al unor scrupule fatale datorate unor
decizii nepotrivite asumate la un moment dat.
 29

Căutaţi-vă vocaţia
Există între mai multe idei sau acţiuni puncte de contact, corelaţii care pot,
într-o oarecare măsură, să vă clarifice vocaţia. Este sarcina dumneavoastră să le
observaţi cu atenţie.
Frunzărind cărţile, veţi opri în special la forma sau dispunerea literelor,
ve-ţi remarca granulometria hârtiei, împărţirea pe capitole, fineţea fotografiilor sau
a gravurilor sau fantezia antetelor. Să fie acestea indicii ale gustului dvs. pentru
tipografie?
Informaţi-vă la persoane competente, aprofundaţi-vă ideea şi judecaţi dacă
este suficient de serios, înainte de a vă decide să îmbrăţişaţi această profesie.
Pe stradă, treceţi prin faţa unor magazine fără a arunca nici o privire, în
timp ce altele vă atrag în mod deosebit. Vă opriţi în faţa vitrinelor, priviţi cu atenţie
obiectele expuse, deşi acestea nu au pentru d-vs nici o utilitate specifică. Căutaţi
motivele interesului dumneavoastră şi trageţi concluziile necesare.
Care sunt cele ale prietenilor dvs. cu care preferaţi să vă întâlniţi? Ce fac
ei? Ce spun ei?
Acesta este un agent de bursă şi discutaţi deseori cu el despre fluctuaţiile
valorilor, despre combinaţiile secrete ale speculaţiei. Altul este funcţionar la un
mare comerciant agricol, acesta vă informează despre cursul preţurilor, despre
revânzarea acestor mărfuri şi vă spune de ce următoarea cultură de ovăz este deja
compromisă.
Iar un altul este angajat ca arhitect şi vă arată o casă unde el
supraveghează activităţile. Acestuia îi veţi spune într-o zi, fără doar şi poate,
spune-i patronului tău de mine, aranjează-mi un loc în biroul tău.

Cercetaţi tot ce vă poate pune pe drumul cel bun

Care dintre aceşti trei prieteni vă interesează cel mai mult, cel pe care îl
chestionaţi cu cea mai mare curiozitatea şi care vă oferă numeroase lămuriri cu
privire la profesia pe care o exercită? Acesta este, probabil acela, căruia într-o zi îi
veţi spune să vorbească despre tine la şeful său, sau lasă-mă să intru în biroul tău.
Când ai fost la facultate v-a plăcut foarte mult chimia. Această ştiinţă avea
pentru dvs. o atractie deosebită: Vă interesează compoziţia corpului, ştiţi pe de rost
legile care guvernează combinaţiile acestora, profesorul dvs. vă laudă şi în fiecare
an câştigaţi premiul întâi.
După absolvire, nu treceţi cu vederea această predispoziţie, şi dacă puteţi,
deveniţi farmacist. Aveţi o şansă deosebită pentru a reuşi în această profesie.
 30

Cercetaţi deci, tot ce vă poate pune pe drumul cel bun. Desigur, aceste
înclinaţii, aceste preferinţe sunt doar primii paşi pe calea descoperii drumului de
urmat.

Nu te grăbi !
Înainte de a vă hotărî definitiv urmaţi ceea ce recomand ceva mai încolo.
Este necesar să aveţi în vedere şi o ieşire prematură din situaţie.
Luaţi aminte la proverbul : „Feriţi-vă mai ales de un singur lucru: graba în
dorinţa de a trage concluzia: Fiţi vouă înşivă un adversar vigilent şi tenace.
Gândiţi-vă totdeauna să daţi vina pe dvs. ....― (Scrisoarea lui Pasteur către dr. Paul
Gibier).
Nu vă fie frică să puneţi la încercare câteva luni sinceritatea proaspetei
dvs. vocaţii, subliniind durata, amărăciunile, corvezile la care alegerea dvs. vă
expune. Acesta trebuie, pentru a fi adevărată, să fie ascultată şi urmată, pentru a nu
exista nici un obstacol de temut după ce le-aţi examinat pe toate.

Foloseşte-ţi spiritul analitic după ce ţi-ai ales profesia

Odată profesia aleasă cu grijă, va mai trebui să faceţi apel la capacitatea
dumneavoastră de observaţie, la spiritul analitic, căci vă rămâne de examinat, în
detaliu, îndrăznesc să spun, cu prudenţă şi înţelegere beneficiile şi dificultăţile
activităţii ce doriţi a întreprinde.
Examinaţi punct cu punct toate detaliile: nevoile sau interesele publicului,
concurenţa potenţială, facilităţile de aprovizionare şi de şi vânzare, recrutarea de
personal, taxele generale, pierderile sau deşeurile posibile, beneficiile probabile,
situaţia actuală, extinderea în viitor, într-un cuvânt tot ceea ce constituie valoarea
totală a afacerii.
Nu vă bazaţi pe şansă sau noroc: colaboratori ocazionali şi pe termen scurt
care vă trădează în 9 din 10 cazuri. Nu vă lăsaţi păcălit de aparenţe, „trebuie să
îndepărtăm masca atât de pe lucruri, ca şi de pe persoane―, spune Montesquieu.
Mergeţi dincolo de suprafaţă, dezgropaţi, săpaţi, descoperiţi; nimic nu este
nesemnificativ sau neglijabil, cauzele cele mai mici pot gena cele mai mari efecte.
Nu este nimic ridicol în a vă lega de cele mai mici componente ale
afacerii. Cei care vă spun că acest mod te poate înnămoli şi coborî sunt critici
superficiale. Opinia şi exemplul multor oameni iluştri contracarează aceste
comentarii mediocre.
 31

Fiţi precaut
Cicero ne explică ce este previziunea „Previziunea consistă în aceea de a
şti să iei în considerare toate evenimentele posibile înainte ca acestea să aibă loc şi
să parezi încă dinainte consecinţele lor―
Tacitus scria: „Judecăm că un om este capabil de fapte mari prin atenţia pe
care o acordă celor mai mici.―
Cât valorează, vă întreb, sarcasmul sau glumele oamenilor miopi, care se
distreză pe seama încercării dumneavoastră?
Bazaţi-vă pe realitate, pe lucruri concrete şi cifre. Evitaţi cu orice preţ
speculaţiile vagi, estimările aproximative bazate pe date aleatorii şi speranţe false;
în curând le veţi constata inutilitatea.
Din dezamăgiri în dezamăgiri ve-ţi ajunge să vă îndoiţi de dvs. şi ajunge-ţi
la descurajare, preludiul declinului şi mizeriei.
Dar înţelegeţi-mă bine, prudenţa pe care v-o recomand, nu ar trebui să
ducă la o lipsă de curaj; prudenţa nu este frică. În schimb, o dată în mod adecvat şi
serios documentat asupra afacerii de care vă ocupaţi, după cântărirea argumentelor
pro şi contra şi aţi calculat profitul care va putea rezulta, dacă credeţi în succesul
final, nu mai ezitaţi, aruncaţi-vă cu îndrăzneală în lupta.

Nehotărâţii îşi pierd jumătate din viaţă

Aveţi iniţiativă, fiţi creativ, inovator, fiţi superior colegiilor, lăsaţii să
vegeteze în rutină, depăşiţii. „ Nehotărâţii îşi pierd jumătate din viaţă, cei energici
şi-o dublează. (Ph. Gerfaut).
Succesul dumneavoastră posibil că va surprinde în primul rând pe cei
timoraţi, somnoroşi, pe fosile; lăsaţi-i să se pocăiască; veţi atrage atenţia celor
progresişti şi veţi deveni în curând preferatul lor.
Fiţi îndrăzneţ, averea favorizează îndrăzneţii: îndrăzneţii cu minte limpede
şi mijloace suficiente, desigur, nu cei nebuni care iau indrăzneala ca o nevoie
morbidă de trece în grabă peste pietre şi prin prăpăstii.
Îndrăzneala nechibzuită, care este numai o vanitate deghizată, care
imploră aplauze de la spectatori, dar care nu are nici un motiv clar sau vre-o ţintă
accesibilă, ceea ce face dificil, cum se spune despre un artist care face artă pentru
artă, se învecinează cu prostia şi recoltează doar dezaprobarea persoanelor
sensibile.
 32

Îndrăzneţilor de această specie, dacă este posibil de a-i aduce pe calea

raţiunii, ar trebui să li se adreseze recomandarea lui Lamennais: „Nu abuzaţi nici
de timp nici de lucruri‖.
Păziţi-vă de a visa imposibilul, ceea ce nu poate fi, cea ce nu va fi
niciodată. Departe de a remedia relele care abundă în această lume, le veţi face
doar mai numeroase şi mai grele. (Cartea Poporului).
Dar îndrăzneala luminată, care nu se avântă decât după ce s-a asigurat de
soliditatea pământului, aceea care s-a înarmat cu destula răbdare, cu suficientă
energie şi, dacă este necesar, cu bani suficienţi pentru a învinge greutăţile sorţii.
Aceea care vede drumul, care îşi cunoaşte ţinta, care intră în conflict cu
previziune, spre beneficiul lui şi pentru cel general; aceasta merită încurajarea,
suportul, admiraţia celor care îl înţeleg.
Poetul aclamă favorurile norocului doar pentru oamenii capabili de o
asemenea îndrăzneala.

Să ştii să profiţi de ocazie

Nu vă spuneţi nici o dată: „Ar fi trebuit să fac acest lucru‖ sau „Ce ocazie
fantastică am ratat!‖
Pe drumul ocaziilor profitabile, crescându-le chiar dacă este posibil,
vedem imediat, într-o sclipire de geniu, care s-ar putea numi lumina experienţei
acumulate de dvs., concentrarea observaţiilor dumneavoastră anterioare.
Văzând, spun, modul în care acestea se oferă afacerii dumneavoastră, va
trebui să vă repeziţi asupra lor cu energie, să la apucaţi cu mâini puternice şi să le
faceţi să producă tot ceea ce ele sunt capabile să dea.
Deşi înbătrânită, rămâne încă suficientă sevă lumii care încă contează şi
care poate, ca altădată aceea a lui Perrault, să transforme broaşte râioase în lingouri
de aur şi pietricele în abcese.
 33

V. PERSEVERENŢA ÎN SFORŢARE 10 11
Nu faceţi mai multe lucruri deodată .- Timpul împrăştiat descris de J.
Payot.- Timpul e banul, menajaţi acest preţios capital .- Propria noastră
inspiraţie, preţuieşte adesea mai mult decât poveţele altora .- Acţiunea prielnică .-
Procedaţi prin etape scurte. - A face bine un lucru, e a pune ordine şi metodă.

Nu faceţi mai multe lucruri deodată

Marele cusur al omului modern, este întreprinderea a cinci, şase, zece
lucruri deodată; d-a voi să conducă în acelaş timp finanţe, sporturi, politică şi arte;
d-a încercă toate experienţele ; d-a începe toate studiile şi d-a căuta să cuprindă
lumea întreagă în slabele Iui braţe.
Elevul care voieşte să ajungă ceva, va evită această metodă rea. El nu
trebuie să caute decât o ţintă, să meargă treptat spre ea, fără să se abată niciodată
din drumul ce duce la acea ţintă.
Un scop atins, e liber să pornească după un alt obiectiv pentru neobosita
lui activitate, urmărindu-l iarăşi până ce-l va realiza.
Câmpul, deschis ambiţiei omeneşti, este nemărginit, dar el nu va putea
profita decât atunci când se va stăpâni d-a trage o altă brazda, până ce nu a terminat
pe cea începută.
În prea frumoasa sa carte : „L’éducation de la Volonté‖ (Alcan éditeur),
Jules Payot se ridică cu tărie contra acestei tendinţe a studentului modern d-a
urmări mai multe lucrări deodată: .E aşa de adevărat că în sforţarea moderată, însă
continuă, constă energia reală şi productivă, că orice lucrare, dacă se depărtează de
acest tip, poate fi considerată ca o lucrare fără vlagă.
Lucrarea continuă implică, bine înţeles , continuitate de direcţiune. Căci
energia voinţei se traduce mai puţin prin sforţările multiple, decât prin orientarea
tuturor puterilor spiritului, spre un singur ţel.

Nu faceţi nici o dată parte din tipul împrăştiat

Iată în adevăr un tip de leneş pe care îl întâlnim foarte des: tânărul e vioi,
vesel, energic, rar se întâmplă să stea. Într-o zi, el a citit un tratat de geologie, un
articol de Brunetière asupra lui Racine, a răsfoit câte-va jurnale, a recitit câte-va
note, a schiţat un plan de disertaţie, a tradus câte-vă pagini din englezeşte.
O clipă n-a stat inactiv. Camarazii îi admiră puterea de muncă şi
10
Sforţare = efort
11
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR― 1911-12, p. 61
 34

varietatea ocupaţiilor sale. Cu toate acestea psihologul, nu vede în aceste multiple

ocupaţii, decât indiciul unei atenţiuni spontanee de o oarecare valoare, dar care nu
a devenit încă o atenţie voită.
Această pretinsă putere de muncă variată, nu probează decât o mare
slăbiciune de voinţă. Acest student e un tip de leneş numit „tipul împrăştiat‖.
Această „plimbare a spiritului‖ nu este decât o plimbare de plăcere. Nicole le
numeşte „spirite de muşte‖, fiinţele care sar de la un lucru la altul, neputând nimic
profita. Ei sunt, pentru a evoca frumoasa imagină a lui Fénélon , ca o lumânare
aprinsă în bătaia vântului‖.
Nu fiţi deci „spirite de muşte‖ de care vorbeşte Nicole, păziţi-vă da face
parte din tipul împrăştiat, aşa de bine calificat de Jules Payot.
Alegeţi-vă o singură ocupaţie pe care o credeţi mai profitabilă, care
convine mai bine facultăţilor voastre şi pe care credeţi că o veţi duce la un sfârşit
bun.
Alegerea odată făcută cu chibzuinţă şi seriozitate, ţineţi-vă de ea, cu
energie; rămâneţi indiferenţi tentaţiilor exterioare, distracţiilor deşarte, pe care
viaţa le seamănă în calea voastră.

Fiţi vesel, aveţi parte de bucurii fără a vă pierde timpul cu

pălăvrăgeli inutile
Aceasta nu vrea să zică că trebuie să deveniţi posomorâţi, arţăgoşi şi
duşmanii râsului sănătos: căci după cum zice Henry Maret, „orice lucrare trebuie
îndeplinită fără plictiseală‖. Trebuie să vă placă ocupaţiile voastre, să le faceţi cu
drag, cu voie bună, trebuie să alungaţi tristeţea‖. Lucrul primejdios, e atenţiunea
dată deşertăciunilor, timpul petrecut în palavre inutile, şederile prin cafenele; sunt
aceste mii de minute pierdute care acaparează spiritul, îngreuiază calea şi
îndepărtează culegerea roadelor muncii voastre. Fiţi veseli, alegeţi plăcerile înalte,
conversaţiile de duh, dar fără a pierde mult timp în aceste încântătoare antre-acte,
din viaţa voastră activă.

Avem cu toţii temperamente şi gusturi diferite

Nu ascultaţi pe cei ce caută a vă îndepărtă de la hotărârile voastre, adesea
povăţuitorii voştri nu vă ştiu nici gusturile şi nici ambiţiile voastre. Nimeni dintre
noi nu vede lucrurile prin aceiaşi prismă, pentru că toţi avem temperamente şi
gusturi diferite. La unul îi place un lucru, la altul cu totul altceva, după tendinţele,
după educaţia, deprinderile şi calităţile lor morale intelectuale ori sufleteşti. Natura
lor, inconştient, îi împinge pe cărări opuse. Fiecare dintre ei cred ca sforţările vor fi
mai mici intr-o parte decât într-alta, fiindcă fiecare subordonează deciziile lor,
 35

valorii aptitudinilor personale.

Nu ascultaţi de cât de propria inspiraţie

Cum voiţi ca străinii, o rudă chiar, care văd după ideile lor, care
calculează după înclinaţiile lor, să ştie mai bine ca voi ce trebuie să faceţi, ceea ce
puteţi face? El nu poate cunoaşte de cât superficial capacitatea voastră, ei nu
cunosc energia de care sunteţi capabili a va impune în peripeţiile faptei ce voiţi să
îndepliniţi, ei sunt inapţi a judeca cu imparţialitate puterea voastră de rezistenţă.
Cel mai bun lucru deci, e d-a nu avea încredere decât în voi înşivă, d-a nu asculta
decât de propriile voastre bune inspiraţii. E, dacă nu cel mai plăcut, cel puţin e cel
mai sigur mijloc d-a deveni oameni mai din vreme. Nu tocmiţi prea mult preţul
experienţei, căci nu veţi regreta niciodată în urmă durerile ce v-au costat.
Daţi acţiunii voastre o măsură bine delimitată, căutaţi să întrevedeţi bine
topografia, ca să zic aşa, a lucrării la care v-aţi decis, proporţionaţi durata
greutăţilor cu importanţa resurselor morale şi materiale, căutaţi să ştiţi bine
dinainte unde mergeţi, spre ce rezultat.

Avansaţi totdeauna cu regularitate şi metodă

Toată energia, toate sforţările voastre inteligent coordonate, să tindă spre
acelaş punct, uniform, fără întrerupere, până ce veţi fi dobândit acest punct. Apoi,
înaintaţi mereu din ce în ce, cu regularitate şi metodă, de la un punct la altul, şi de
la acest altul, la cel următor. Păziţi-vă de grabă, rezistaţi neizbânzilor, luptaţi, veţi
rămâne voi singuri uimiţi de rezultatul ce veţi dobândi. O maximă persană zice
foarte nimerit : „Răbdarea este un arbore ale cărui rădăcini sunt amare, dar ale
cărui fructe sunt foarte dulci‖. Aveţi curajul d-a aştepta coacerea fructelor, veţi fi
fericiţi într-o zi, d-a le culege.

Omul curajos este acela care îndeplineşte curajos acţiunile

vieţii
Aci încă, nu pot rezista dorinţei d-a pune sub ochii lectorului, o nouă
pagină din „L’éducation de la volonté‖, Opera lui Jules Payot, ar trebui să fie
cartea nelipsită de la căpătâiul tuturor celor ce gândesc, celor ce vor să facă totul cu
metodă, cu judecată şi demnitate. Să ascultăm pe acest adevărat educator: „În viaţă
foarte rar sunt ocazii d-a îndeplini acţiuni strălucitoare. Ca şi o excursie pe Mont-
blanc, care se rezumă în câte-va miriade de paşi, de sforţări, de sărituri, de
spărturi în gheţuri, tot aşa viaţa marilor savanţi se rezuma în lungi serii de
sforţări, de răbdare‖.
A întreprinde ceva, este a îndeplini mii de mici acţiuni. Bossuet, preferă
marilor sforţări extraordinare, micile sforţări regulate şi continui. Câştigul modest,
 36

dar sigur, actele frumoase uşor de îndeplinit, dar repetate şi care pe nesimţite devin
deprindere... ajunge şi puţin, dacă acel puţin se face în fiecare zi... In adevăr, omul
curajos nu e acela care îndeplineşte un act mare de curaj odată în viaţa lui, ci acela
care îndeplineşte cu curaj toate actele vieţii. Este elevul care, cu tot dezgustul, se
duce şi caută în dicţionar cuvântul ce nu ştie, care îndeplineşte sarcina cu toată
pofta ce ar avea d-a nu face nimic, care îşi învaţă lecţiile oricât de plictisitoare ar fi.
În aceste mii de acţiuni neînsemnate în aparenţă, se formează voinţa.
Neputând face sforţări mari, trebuie să căutaţi a face mereu sforţări mici,
cu plăcere şi mulţumire însă. Regula importantă in voinţă este d-a scăpa totdeauna,
chiar în cele mai mici acţiuni, de sub stăpânirea leneviei, dorinţelor şi tentaţiilor
din jurul vostru.
Punând ordine în diviziunea şi executarea lucrărilor voastre, veţi dubla
timpul, veţi lucra de două ori mai mult decât alţii, veţi trăi „viaţa intensă‖ slăvită
de Roosevelt.

Cel ce vrea să reuşească trebuie momentan să-şi sacrifice

plăcerile
Prietenii voştri, vecinii voştri se vor întrebă cum vă e posibil să îndepliniţi
sarcina voastră, fără oboseală aparentă, fără urme de preocupare, fără a pierde
seninătatea, şi veselia obicinuită. Veţi fi pentru ei un subiect de mirare şi de
admiraţie. Ei se vor supune prestigiului vostru şi se vor încrede in poveţele voastre,
vă vor recunoaşte calităţile excepţionale de organizator şi se vor pleca înaintea
supremaţiei voastre.
Cucerirea e fără îndoială grea, lucrarea spinoasă, dar, omul care voieşte să
ajungă ceva, trebuie să sacrifice plăcerile. Odată ajuns acolo unde aspiră, se va
odihni, munca îi va îi plătită însutit, şi înaintea sa fiind un vast orizont, în mijlocul
unei naturi binevoitoare şi propice, va putea să guste în pace mulţumirea datoriei
îndeplinite şi a ambiţiunii realizate.
*
 Adevărata muncă nu e decât energia umană aplicată la un lucru
folositor, oricare ar fi domeniul in care această aplicaţie are loc.
 Fructul muncii este cel mai dulce dintre plăceri.
 Înainte o ţară era bogată când natura era binefăcătoare : azi numai
când oamenii sunt activi, îndemânatici şi pricepuţi.
 37

VI. CUNOAŞTEREA CARACTERELOR 12

Învăţaţi a cunoaşte pe oameni.— Fizionomia.— Cele cinci forme ale
feţei.— Trăsăturile. — Însemnătatea lor.— Temperamentele.— Cuvintele şi ţinuta
.—Valoarea primei impresii.— Cum să îndepărtăm atacul adversarului — Cum să
umblăm cu oamenii — Mijlocul de a cuceri —.Cum să îndepărtăm atacul
adversarului

Să ştiţi cu cine aveţi de a face.

Învăţaţi a cunoaşte bine pe oameni, trebuie să ştiţi cu cine aveţi a face,
ceea ce vor de la voi, şi ceea ce puteţi da. Cuvintele în unele ocaziuni, sunt de ajuns
spre a cunoaşte pe cineva, e bine de a şti să le apropiaţi împrejurărilor.
Acela care a trăit, care a plătit experienţei tributul său de decepţii, de
amărăciuni, de strădanie fără răsplată, ştie bine că omenirea e departe de a fi
perfectă. Nu-i sunt necunoscute nici piedicile, nici trădările, nici şiretlicurile la care
este expus. Aşa că el merge in viaţă cu băgare de seamă, înconjurându-se de toate
precauţiunile, pentru a dejuca răutatea altuia. Fără a merge până a crede ca
Rousseau, că omul care gândeşte este un animal depravat, e permis de a mărturisi,
că mulţi din cei cu cari venim des in contact, nu sunt uşi de biserici, ca virtute şi
dreptate şi că sunt destui cari nu-şi au asigurată existenţa decât graţie şireteniei şi
minciunii.
E important deci, de a şti cât mai bine, să deosebeşti pe răi de buni, pe
folositori de periculoşi şi chiar pe şireţi de stângaci, de neîndemânatici, cei ce sunt
în măsură de a vă uşura sarcina, de cei ce nu ar putea decât să vă împiedice. Nu
trebuie să neglijaţi nici un semn, nici un indiciu, nici un cusur care ar putea să vă
lumineze. Desigur că aveţi intenţia de a nu înşela pe alţii, dar tot astfel veţi căuta să
vă păziţi a fi înşelaţi de cineva.

Fiţi fizionomist
Când sunteţi in faţa cuiva, care are trebuinţă de voi, sau la serviciile
căruia voiţi să recurgeţi, priviţi-l bine, cu un ochi discret, dar pătrunzător. Fiţi
fizionomişti, căutaţi după trăsăturile figurii, după ţinută, după gesturi, si prevedeţi
caracterul său, valoarea sa intelectuală şi morală.
„Formele sunt semnele care constituie limbajul fizionomic. Istoria
omului, aptitudinile sale, înclinaţiile sale, maladiile sale chiar, într-un cuvânt
destinul său întreg, este înscris în expresia figurii sale şi în forma sa corporală.—
Eugène Ledos, Traité de la Physionomie humaine (H. Qudin, éditeur.)

12
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR―, 1911-12, p. 99-107
 38

Mai departe acelaş autor scrie: „Există un raport perfect între gândirea
omului şi fiinţa sa, între forma şi aptitudinile sale; şi se poată zice, cu drept cuvânt,
că inteligenta şi spiritul imprimă o pecete neştearsă materiei. Ele o modelează şi o
formează după calapodul lor. Multiplicitatea formelor e deci în raport direct cu
diversitatea spiritelor.

Există o corelaţie între fizionomie şi caracter

Faţa omului rău, poartă semnele neşterse ale instinctelor lui perverse, sau
a acţiunilor lui criminale. Aceia a omului drept, poartă semnele inocenţei care îl
apără şi scuteşte de acuzaţiile şi calomniile răilor.
„Discursul tău e scris pe fruntea ta‖, zicea Marc Aureliu, l-am citit Înainte
ca tu să vorbeşti‖.
Numeroşi cugetători au afirmat strânsa corelaţiune ce există între
fizionomie şi caracter. „Intr-o carte, e spiritul care vorbeşte, în fizionomie, e
sufletul care se arată‖ zice istoricul V. Duruy.
Schopenhauer nu e mai puţin explicit când scrie: „Vorba nu reproduce
decât gândirea omului, figura reproduce gândirea naturii‖.
Nu e scriitor care să nu se servească de descripţia fizionomiei, pentru a
exprima mai bine sentimentele sau firea personagiilor lor. Lamartine în Girondinii,
Balzac în romanele sale, sute de alţii, dând o mulţime de exemple.

Cele 5 tipuri generale care afectează faţa umană

Iată câteva principii generale referitoare la observaţiile lui Eugène Ledos,
cel mai mare fizionomist al epocii noastre:
„Remarcă forma figurii celui ce voieşti să studiezi, că se raportă la una
din figurile geometrice pe care Ledos le consideră ca cele cinci tipuri generale cari
se apropie de figura omenească. Acestea sunt: tipul pătrat, tipul triunghiular, tipul
rotund, tipul oval şi tipul conoid.
Fiecare se subdivide în tip franc, prelung şi scurt.
Tipul prelung, temperează caracterul tipului franc, îl face mai puţin
formal, mai puţin absolut, pune puţin idealism în tendinţele sale pozitive.
Tipul scurt, exagerează înclinaţiile tipului franc, îl face mai grosolan, mai
brutal, mai material.
Figura pătrată arată o natură energică, de o energie putând merge până la
inflexibilitate. Indivizii care posed acest tip, nu-şi schimbă opiniile, ci şi Ie apără
cu tărie. Ei sunt îndemânatici judecători, fac totul cu chibzuială, caută soluţia
 39

problemelor celor mai grele. Simţul lor practic e foarte dezvoltat, au iubirea
proprietăţii şi tendinţa spre zgârcenie. La aceştia mintea domină inima. Sunt
egoişti, puţin înclinaţi spre sentimentalism, ei nu cunosc îndurarea, mila. Învăţaţii,
erudiţii, inventatorii, mecanicii, arhitecţii, agricultorii se recrutează adeseori din
acest tip.

Figura triunghiulară
Figura triunghiulară indică un caracter bizar, capricios, fără perseverenţă
lipsindu-i chibzuinţa. Indivizii din acest tip execută rezoluţiile lor fără să le fi
chibzuit mai întâi. Sunt şireţi, mincinoşi, batjocoritori, glumeţi, vii. Veselia lor e
adesea superficială şi ascunde o reală melancolie sufletească, o adâncă descurajare.
Le place contradicţia şi au opinii foarte schimbăcioase. Imaginaţia lor, îi
predispune mai mult spre teorie decât spre practică. Le place libertatea, nu se
supun nici unei disciplini, nu primesc servitudinea.
Le plac aventurile, speculaţiile hazardate ale jocului. Trebuinţa de a
critica, de a lua în râs, de a batjocori, le creează mulţi inamici. Acest tip se
întâlneşte in general, în poziţiile subalterne.

Figura rotundă
Figura rotundă denotă iniţiativă şi energie, zburdălnicie şi furie. Oamenii
din acest tip, sunt activi, au priceperea iute, dar graba îi face să strice de multe ori.
Sunt curagioşi până la îndrăzneală, dar nu persistă în întreprinderile lor, de dau
peste greutăţi. Ei n-au nici tenacitate, nici voinţă continuă. Imprudenţa şi
neprevederea lor, sunt pentru ei izvoare de multe încurcături. Le place să domine.
Pun ordine în afacerile lor şi ştiu să le ducă la bun sfârşit. Sunt darnici, generoşi, cu
toate că au spirit practic şi pozitiv. Nu cunosc sentimentul. Sunt expansivi,
sociabili, vorbăreţi, Ie plac mâncărele alese şi sunt oaspeţi veseli. Vanitatea,
senzualitatea, susceptibilitatea, mânia, sunt defectele lor obicinuite. Sunt buni de
comercianţi, de comis voiajori.

Figura ovală
Persoanele cu faţa ovală, sunt de un spirit mobil şi impresionabil la exces.
Ei se supun orbeşte, tendinţelor lor şi le lipseşte puterea de a se stăpâni. Nimic nu
poate să îi satisfacă, fiindcă ei trăiesc într-o perpetuă dorinţă. Ei se supun tuturor
capriciilor, la tot ce Ie trece prin cap, încep multe şi nu sfârşesc aproape nimic.
Sunt timizi, inconstanţi, fricoşi, leneşi, mincinoşi şi în acelaş timp visători,
idealişti, entuziaşti, intuitivi. Au gustul frumosului şi al aventurii şi nu vor să ştie
de chestiunile practice ale vieţii. Ei nu-şi ţin promisiunile şi sunt infideli.
Sentimentul religios, împins până la fanatism, e foarte dezvoltat în ei uneori.
 40

Figura conoidă
Figura conoidă arată un simţ practic foarte pronunţat, adevăratul
sentiment al realităţii. Indivizii din această categorie au oarecare fineţe şi mult tact,
ceea ce nu-i împiedică, cu toate acestea, de a fi afectaţi şi vanitoşi. Sunt autoritari,
nu se dau înapoi când au ocazie de a exploata pe aproapele şi îşi ascund şiretenia,
diplomaţia, sub aparenţa bunei voinţe ! Toate facultăţile lor se concentrează asupra
afacerilor şi detestă inovaţiile.
Le plac onorurile, locurile cari să îi pună în evidenţă, serbări, spectacole.
Sunt mâncăcioşi şi chiar lacomi, fricoşi, senzuali, pasionaţi după bani. Au mari
calităţi de ordine şi administraţie. Sunt bancheri, directori de uzine, prezidenţi de
societăţi.

Aceste aprecieri nu sunt decât relative

Portretele d-aci sunt cam pesimiste. Autorul le-a exagerat de sigur, spre a
reieşi mai bine şi a fi mai uşor recunoscute de cetitor.
Aceste apreciaţiuni de altfel, nu sunt decât relative, ca şi cele ce voi da
mai departe, ele sunt modificate de temperament, de educaţie, de mediu.
Observatorul, iniţiat asupra tendinţelor inerente fiecărui tip, trebuie să le caute în
omul care se apropie mai mult de acest tip, ţinând seamă de alteraţiuni, ameliorări
pe care cauzele indicate: temperament, educaţie, mediu, sunt susceptibile de a
produce. Ele servesc ca ghid pentru aprecieri, ne fiind absolute.

Ce ne indică fruntea
Să examinăm acum pe scurt detaliile figurii. Oarecare semne nu înşeală
aproape niciodată.
Fruntea turtită şi perpendiculară, de la păr până la sprâncene, indică o
inteligenţă slabă, un spirit mărginit. Tot astfel cei cu fruntea îngustă sau fruntea
pătrată şl dreaptă.
Fruntea perpendiculară, curbată de sus, este apanajul inteligenţelor
pozitive, matematicilor, celor ce gândesc, celor predispuşi pentru ştiinţe.
Fruntea joasă este indiciul unei naturi grosolane, pline de asprime şi
răutate.
Fruntea foarte înclinată este semn de adversitate, nenorocirea ameninţă pe
cel ce i se va pune în cale.
Fruntea aplecată în spre ceafă, fără exageraţie, indici o imaginaţie vie,
gusturi artistice.
 41

Pătrată, uşor rotunjită: judecată, bun simţ, reflexiune.

Prelungită, în oval, denotă pe visător, idealist, entuziast, imaginativ.
Când fruntea e convexă în mijloc, osoasă, largă, înaltă, arată pe
gânditorul, dotat cu memorie, prudent, observator, meditativ.
Fruntea rotundă, aparţine fiinţelor active, îndrăzneţe, energice,
ambiţioase, elocvenţi pasionaţi şi defăimători.
Când e rotundă, uniformă, sau triunghiulară foarte îngustă, însemnează
prostie, mojicie, stângăcie, lene, laşitate.
Triunghiulară, largă, uşor bombată, fineţe, delicateţă, spirit visător, poetic
caracter amabil.
O vână umflată traversând perpendicular fruntea, atestă mare capacitate.
O frunte care nu se încreţeşte niciodată, chiar în timpul celor mai mari
emoţii, e semn sigur de răceală şi de ipocrizie, chiar josnicie. (Lavater).

Ce ne indică sprâncelele
Sprâncenele orizontale, apropiate de ochi, însemnează asprime,
inflexibilitate.
Foarte depărtate de ochi: sărăcime de spirit.
Oblice, ridicându-se spre tâmple: demenţă; natură perversă.
Sprincenele rotunde, contur regulat, denotă caracter deschis sincer.
Tare arcate: curaj, orgoliu, mânie.
Groase, dese: caracter original, bizar.
Orizontale, aplecate pe ochi: şiretenie, maliţiozitate, înşelătorie.

Ce ne indică ochii
Ochii foarte bulbucaţi sunt semne de prostie, de lipsă de bun simţ.
Înfundaţi şi mobili: şiretenie, maliţiozitate. Ochii de viperă scânteietori: cruzime,
batjocoră.
Ochii nici bulbucaţi, nici înfundaţi, ci potriviţi, indică bune moravuri,
egalitate de caracter, echilibru de spirit.
Mici, vii, mobili: spirit neliniştit, şiret viţios.
Ochii care clipesc: timiditate, teamă, lipsă de fineţe.
 42

Limpezi, vii, privire dreaptă: bun simţ, curaj, voinţă.

Păziţi-vă de privirile oblice cari anunţă răutate, perfidie, neomenie.

Ce ne indică nasul
Nasul mare aparţine originalilor, utopiştilor.—Când bolta nasului e prea
prelungită, trebuie să te aştepţi la oarecare deranjamente în spirit (Lavater).
Nasul drept, puţin pătrat la vârf, aparţine celor cu voinţă fermă, calmă şi
rezonabilă.
Curbat ca un cioc de corb, îl au îndrăzneţii, zgârciţii. Acvilin, ambiţioşii,
curagioşii, iubitorii de mărire şi dominaţie. Ridicat, obraznicii, oameni cari
abuzează de aplombul lor, importuni. Un nas cărnos, rotund la vârf, aplecat spre
buze, semn de senzualitate. Nasul mare, cărnos şi larg, arată un spirit greoi, un
leneş şi un lacom. Nasul ascuţit, un caracter sec. egoist. Când e lung şi subţire,
însemnează uşurinţă, nehotărâre. Potrivit de mic, drept, cu vârful ridicat, puţin
rotunjit: spirit viu, fin. Când nasul e foarte mic şi coroiat, anunţă un spirit agresiv,
şicanator. Foarte mic, cârn, scobit la rădăcină cu vârful rotunjit: caracter slab,
femeiesc, inconstant.
Curbat sau nu, un nas a cărui rădăcină e largă, anunţă totdeauna calităţi
superioare. Această formă e rară chiar la oamenii celebri; dar infailibilitatea sa, este
necontestată. (Lavater).

Ce ne indică buzele
Buzele groase, rotunde, sunt indiciul unul spirit greoi, instinctelor
grosolane. Buzele cu partea unde se unesc ridicate în sus însemnează, insolenţă,
batjocoră, vanitate.
Strânse, drepte, subţiri: răutate, prefăcătorie, inimii seci. Buza superioară
mai ieşită de cât cea de jos, bunătate. Buza inferioară mai ieşită decât cea
superioară: senzualitate Arcate şi strânse: orgoliu, despotism. Deprimate, intrate
înăuntru: zgârcenie. Mici, ca în formă de inimă: vanitate, uşurinţă, poltronerie.
Când buzele se închid fără sforţare, când sunt destul de turtite, inferioara puţin,
anunţă un om cu judecată, prudent.
Buzele mari orizontale, al căror colţ ia forma unei virgule, aparţin
oamenilor concentraţi, fini-diplomaţii şi ambiţioşii.
Buzele întredeschise, groase şi rotunde, le au indivizii indolenţi,
Încrezători şi de natură slabă.
 43

Ce ne indică bărbia
Bărbia mică, rotundă, foarte puţin scoasă in afară, indică timiditate, lipsă
de energie şi de voinţă.
Mică, rotundă, puţin grasă: vanitate, poltronerie, indiscreţie. Mică, slabă,
scoasă afară: perfidie, răutate, invidie. Bărbia care se opreşte rotunjindu-se:
caracter slab, care fuge dinaintea obstacolului.
Bărbia pătrată noduroasă in afară, arată, curaj, energie, voinţă.
Noduroasă şl dreaptă: omul cu judecată, prudent şi hotărât.
Mijlocie, rotundă ieşită puţin: judecată, prudenţă.
Bărbia rotundă şi scoasă în afară, aparţine oamenilor practici şi pozitivi,
foarte pricepuţi în afaceri, buni administratori.
Barbă turtită indică: răceală, asprime, egoism.
Dreaptă, osoasă şi perpendiculară: pasivitate voită.
Mare, rotundă, groasă cu două etaje: senzualitate, instinct material.
Mare osoasă, ieşind ascuţită: asprime, zgârcenie, dominaţie.

Alte detalii ale feţei.

Fălcile largi, ieşite afară, arată predominarea instinctelor materiale,
aviditate, egoism.
Dacă nici un alt semn favorabil nu îndulceşte aceasta, păziţi-vă de acel
individ.
În dosul frunţii, stă creierul, organul gândirii, el reprezintă partea
intelectuală a omului.
Ochii, nasul, urechile sunt organe cari permite omului de a-şi da seamă
despre lucrurile ce îl înconjoară. E partea care deosebeşte, partea prin care se
judecă.
Gura, buzele, organele gustului, şi bărbia, prelungirea fălcilor care
serveşte la mestecare, constituie partea materială a omului.
«Dacă nasul e scurt şi bărbia lungă, e materia care predomină asupra
judecatei; dacă părţile superioare sunt mai dezvoltate decât bărbia e judecata, care
stăpâneşte materia.» (Desbarolle).
Neregularitatea, în orânduiala trăsăturilor, ochilor, o gură strâmbă, arată
turburarea facultăţilor mintale, o natură vicioasă. Lavater zice: «Cei ce sunt foarte
 44

prudenţi au trăsăturile bine proporţionale, bine determinate şi bine pronunţate ; cei

stupizi, le au turtite, fără nuanţă, fără caracter, fără inflexiuni, fără ondulaţii.

Tipurile de temperament
Toate aceste observaţii ar fi incomplete dacă nu veţi cunoaşte semnele
distinctive ale celor patru tipuri de temperament: temperament limfatic care arată
pe omul instinctiv sau liniştit, temperamentul sanguin arătând pe sanguinul sau
activul; temperamentul nervos, arătând pe intelectualul ori pesimistul şi cel coleric,
arătând pe omul voluntar.

Temperamentul limfatic
Omul cu temperament limfatic este în general gras, buhăit; carnea sa e
moale, figura albă sau puţin roşie, trăsăturile sunt puţin accentuate, rotunjite: ochii
umezi, lăcrămând, fără strălucire; părul blond moale şi rar. Are un caracter moale,
resemnat la mizeriile vieţii. El primeşte dominaţia, nu îi place iniţiativa, mişcarea,
acţiunea personală. Nu-i niciodată grăbit la nimic, şi de întreprinde ceva, e forţat de
împrejurări sau stimulat de o voinţă străină. E rutinar, îi place calea bătută, a face
mereu acelaş lucru, pe care spiritul său liniştit şl minuţios îi permite să
îndeplinească încet, dar satisfăcător. Nu e nici mânios, nici ambiţios. E un
sentimental, un contemplativ, un visător. Vocea sa e monotonă, Înceată, voalată,
conversaţia lui e nesfârşită, plictisitoare, fără nici un gest. Strângerea sa de mână e
moale şi umedă. Merge încet, cu paşi mărunţi, împiedecaţi parcă. E amploiatul
model, servitorul supus.

Temperamentul sanguin
Omul cu temperament sanguin e totdeauna bine făcut, musculos; are tenul
roşu, sănătos; ochii deschişi, privirea dreaptă şi însufleţită, buzele colorate, părul
castaniu ori negru, adesea creţ or ondulat, caracterul său e afabil, demonstrativ. E
optimist, vede viaţa în roz, îi plac distracţiile şi toate plăcerile. Se înfurie uşor, dar
trecător, căci iartă repede. Are spiritul mai mult uşor de cât adânc, o bună memorie
şi o judecată sănătoasă. EI arată bunăvoinţă, milă, amabilitate. Îl mişcă laudele şi le
ascultă cu plăcere. Conversaţia lui e vie, zgomotoasă, plină de cuvinte înţelepte,
întrerupte de râsete zgomotoase. Merge cu paşi mari, degajaţi. Este lucrătorul
neobosit, care abate toate piedicile din cale-i.

Temperamentul nervos
Omul de temperament nervos e de obicei slab, subţire, tenul palid, spre
galben, trăsăturile expresive, ochii strălucitori şl mobili, părul blond, câteodată
închis. E de o mare sensibilitate morală şi fizică, se alarmează şi se entuziasmează
 45

de orice şi pentru nimic. E o pasăre care cântă la soare şi care zboară la zgomotul
unei ramuri ce cade. E inteligent, curios, spiritual; are imaginaţie, se interesează
mai mult de idei decât de fapte, dă probe de tact şi de delicateţă, dar nu prea
reflectează. El urmăreşte mai multe scopuri în acelaş timp, le părăseşte Ia primul
obstacol, pentru a alerga după altele noi. Vocea sa e puţin forte, pasionată, câte
odată tremurătoare, conversaţia sa e interesantă, originală, cu tendinţa spre
exageraţie. Gesturile repezi, uşoare, numeroase. Merge cu paşi mărunţi, iuţi. E
poetul, artistul, novatorul.

Temperamentul bilios 13
Omul cu temperament bilios are adesea corpul bine format, muşchii bine
pronunţaţi. Are tenul închis, galben ori măsliniu; ochii profunzi, înfundaţi sub
arcada sprâncenelor; trăsăturile accentuate, nasul ascuţit sau acvilin, bărbia ieşită,
părul negru ori roşu.
E dotat cu o voinţă şi energie ce nimic nu i le poate abate. E activ,
Îndrăzneţ, perseverent, întreprinzător. Dă probe de subtilitate, decizie, de mândrie,
caută să domine, a-şi impune ideile. Mânia sa merge până Ia furie. Pasiunile sale
sunt exaltate, arzătoare.
El are uneori accese de adâncă întristare. Vocea sa e fermă, imperativă,
conversaţia uşoară, însufleţită, gesturi vehemente, agresive, trufaşe; strângerea
mâinii e aspră şi rece. Merge cu paşi mari, mândrii. E un stăpân, ori un revoltat.

În general, omul are un temperament combinat

Puţinii oameni posedă exclusiv unul ori altul din aceste temperamente
simple. Aproape totdeauna aceste se combină, se aliază, se confundă, formând
temperamentul compus astfel:
Temperamentul sanguin-bilios reunind în el activitatea, jovialitate
sanguinului, cu voinţa, energia, îndrăzneala biliosului.
Sanguin-limfatic având blândeţea, liniştea limfaticului, aliată cu bunul
simţ, cu buna voinţă sanguinului.
Sanguinul-nervos în acelaş timp sensibil, inteligent, activ, pasionat.
Biliosul-limfatic manifestând tendinţe contradictorii, rând pe rând energic
şi slab, rezolut şi indecis.
Biliosul-nervos e impresionabil şi iritabil la exces, autoritar, activ,
entuziast, neliniştit, furios şl gelos.

13
bilios = coleric
 46

Limfaticul-nervos care ia de la limfatic gustul contemplării, al reveriei, al

inacţiunii aliată imaginaţiei, neliniştii şi schimbării nervoşilor.
Observatorul trebuie să deosebească semnele esenţiale dintr-un
temperament ori altul.

Alte detalii care nu trebuiesc neglijate pentru cunoaşterea

caracterului interlocutorului dumneavoastră
Când aţi înregistrat bine în memorie aceste diferite indicaţii şi când veţi
şti să le aplicaţi, nu veţi avea nici o greutate a cunoaşte caracterele, dispoziţiile,
calităţile şi defectele celor cu care veniţi în contact.
Pentru a vă ajuta în diagnosticul vostru, trebuie să ţineţi cont de cuvintele
zise faţă de voi, de ţinută, atitudinea interlocutorului vostru

Analizaţi vorbele pe care le pronunţă

„Judeci pe om după fraza sa, este părticica tăiată din ştofă‖. „Conversaţia
este fizionomia inteligentei.‖ „Sunt condiţii care se trădează printr-un singur
cuvânt‖. „Dă-mi să ascult numai una din conversaţiile unui om, şi îţi voi spune
rangul, instrucţia, educaţia sa. Dacă e o femeie, iţi voi spune, chiar vârsta!‖ —
Eugène Chapus, „Manuel de l’homme et de la femme comme il faut‖
„Vorbeşte, ca să te văd‖, cerea Socrate. Omul care zice: „scopul scuză
mijloacele, forţa primează dreptul, mizeria nu e o scuză, după mine deluviul,‖ şi
orice altă formulă cinică sau rea, învăluite chiar în frazele subtile, este o fiinţă pe a
cărei cinste şi devotament nu trebuie să contaţi.
Nu puteţi încredinţa o misiune importantă, apărarea marilor interese,
discuţia unui litigiu, celui care nu ştie valoarea exactă a termenilor ce
întrebuinţează, care nu vede diferenţă intre cuvintele integralitate şi integritate,
consecvent şi important, subscripţie şi inscripţie 14, iminent şi eminent, etc., a celui
care smălţează conversaţia sa cu cuvinte deplasate. Aceste greşeli denotă lipsă de
cultură, lipsă de educaţie care clasează pe om în mod definitiv.
Un om care vi se prezintă corect îmbrăcat, fără podoabe, nici neîngrijit,
ale cărui maniere sunt alese, curtenitoare, discrete; cu rufărie albă, cravata bine
pusă, ghetele lustruite, are, fiţi siguri, deprinderi de ordine, o bună educaţie, un
spirit echilibrat. Cel ce are haine excentrice, de culori bătătoare la ochii, guler peste
măsură de înalt, inele la toate degetele, un lanţ de ceas prea gros pe o jiletcă prea
bătătoare Ia ochii; care gesticulează, ridică vocea, se pune în evidenţă, îşi laudă
capacitatea, este un prost lipsit de gust, flecar, brutal, prost crescut şi de o
14
în original: „souscription et suscription―
 47

inteligenţă mediocră.
Omul a cărei jachetă e constelată de pete, cravată rău pusă, rufărie
mototolită; ghetele pline de noroi, care scuipă pe jos, umblă cu mâinile în buzunar,
îţi suflă în figură, îşi trădează dezordinea, murdăria, lenea, lipsa sa de demnitate,
vulgaritatea deprinderilor sale.

Analizaţi-i atitudinea
Un gest involuntar, a cărui violenţă contrastează cu tonul conversaţiei;
pumni strânşi, dinţi încleştaţi, o privire încruntată, surprinse la cel ce nu se ştie
supravegheat; o destindere a fălcilor semnificativă, aminteşte mişcarea câinelui
care vrea să muşte, anunţând instincte rele. Fiţi prudenţi, nu vă încredeţi în el.

Analizaţi acum impresia pe care o face interlocutorul

Păstraţi amintirea sentimentului ce aţi încercat văzând un om pentru
prima dată. Dacă cu toată aparenta convenabilă a vizitatorului vostru, simţiţi
antipatie pentru el, de si nu v-o puteţi explica, rămâneţi în rezervă. E de sigur ceva
necunoscut încă, care motivează repulsia voastră. Căutaţi a descoperi acea cauză,
înainte de a intră în intimitate cu acea persoană, căci de sigur nu vă asemănaţi.
Dacă din contră, vă simţiţi atraşi fără voia voastră spre acela cu care faceţi
cunoştinţă, e semn că există între voi afinităţi secrete, o asemănare de idei, de
caracter si deci aţi putea deveni prieteni.
Primul moment când un om se prezintă vouă, aşa cum e, v-a impresionat
favorabil? Această primă impresie nu vă supără în nici un mod? Nu vă cauzează
nici o jenă, nici o contrarietate ? Vă simţiţi din contră, în prezenţa lui, imediat şi
din ce în ce mai senin, mai liber, din ce în ce mai animat, şi chiar fără ca el să
vorbească, vă simţiţi mai mulţumit de voi înşivă ? Fiţi sigur atunci că acest om nu
va pierde nimic în spiritul vostru; el va câştiga, din contră, treptat dacă un al treilea
nu va veni între voi. Natura va format unul pentru altul; puţine cuvinte vor fi de
ajuns pentru a spune multe. (Lavater, „Physiognomische Positionen‖, citat de
Grand Dictionnaire Larousse.)

Acum, cum putem obţine de la interlocutor cea ce dorim ?

Acum când cunoaşteţi omul cu care aveţi a face, trebuie să ştiţi cum să-i
câştigaţi simpatia celui bun or folositor, sau să vă apăraţi contra intenţiilor
vătămătoare sau neplăcute, a celui rău şi antipatic.
Trebuie să ştiţi cum să îl luaţi spre a vă face ascultat, spre a obţine
concursul său, cum să îl asociaţi la scopurile voastre; sau din contră, cum să vă
sustrageţi dominaţiei sau piedicilor lui.
 48

Cum să-l cucerim ?

Omul ţine la pasiunile lui, bune ori rele, îi place să audă lumea lăudând
aceste pasiuni, dă preferinţă celui care împărtăşeşte preferinţele Iui, care îi dă
dreptate. Sub imperiul exaltaţiei pasionale, el nu mai e stăpân pe judecata sa,
priceperea i se întunecă. Afluxul emotiv ia judecatei lui, calmul necesar pentru a
vedea exact gravitatea şi consecinţele patimilor lui. EI nu îşi mai aparţine, şi e gata
să primească sugestiile străine şi să creadă cuvintele ce aude.
Ştiind acestea, vă va fi uşor să îl aduceţi în gradul de pasivitate necesar,
pentru a-l cuceri. Orbiţi-l cu laudele voastre, adormiţi-i neîncrederea, prin
aprobările voastre repetate; procurând capriciilor Iul, înclinărilor lui, ocazia de a se
produce, de a şi le manifesta. Încetul cu încetul va uită să se apere, să se ascundă,
rezistenţa lui se va muia, se va face o intrare în spiritul lui prin care uşor va fi să
străbateţi, veţi putea să îl faceţi să împărtăşească convingerile voastre, va adoptă
ideile voastre, crezându-le chiar ale lui, se va supune instigaţiilor voastre.
Liniştitului, vorbiţi-i de linişte, fiţi ca el calm şi încetinel. Daţi-i ocazii de
trândăvie, de reverie. Feriţi-l de grabă, de mişcare. Ascultaţi-l, când vă vorbeşte de
inutilitatea sforţării, riscurile şi decepţiile iniţiativei, farmecul mediocrităţii. Nu îi
luaţi bucuriile materiale la care îl predispune temperamentul său.
Omului activ vorbiţi-i de acţiune, împărtăşiţi-i ardoarea, optimismul buna
voinţă a lui. Daţi-i mijloacele de a se produce, de a crea. Lăudaţi cu el frumuseţea
muzicii, atracţia marilor întreprinderi, bucuriile realizării. Dacă îi plac plăcerile,
căutaţi împreună distracţiile ce îi convin. Fiţi confidentul proiectelor şi grijilor lui.

Cum să cucerim un intelectual şi un om ambiţios ?

Intelectualului, impresionabil şi nervos, vorbiţi-i despre ştiinţă ori artă, ce
ştiţi că ii place mai mult. Daţi-i proiecte de studiat, faceţi-i cunoscut descoperirile
voastre, provocaţi-i critica, deşteptaţi-i curiozitatea. Nu opriţi avântul
entuziasmului său, nu-i arătaţi nimicnicia speranţelor sale. Nu-i contrariaţi opiniile
sale, aduceţi-i mai de grabă probe, cari să confirme temeinicia lor. Lăsaţi-l cu
iluziile lui.
Stimulaţi pasiunea ambiţiosului, a voluntarului, dezvăluind cu el un câmp
vast de speranţe şi multele mijloace oferite de viaţa modernă pentru a-şi ajunge
scopul dorit. Încurajaţii îndrăzneala, arătaţi-i situaţia ce ar putea avea, demnitatea
ce ar merita, îmboldiţi-i energia, lăsându-i onoarea de a trece întâiul. Aprobaţi-i
hotărârile şi plecaţi-vă cu bucurie înaintea autorităţii sale.

Cum să cucerim o persoană veselă sau una tristă

Unei persoane cu o natură veselă, care iubeşte viaţa şi plăcerile, nu-i
 49

spuneţi istorii lugubre. Nu-i vorbiţi de necazurile, de mizeriile existenţei. Ea nu vă

va înţelege şi o veţi plictisi. Tot astfel dacă acela căruia îi vorbiţi, pare preocupat,
dacă e trist nu-i vorbiţi de bucuriile voastre, de succesele voastre. Luaţi parte mai
bine Ia necazurile lui şi faceţi tot să-l încurajaţi.
„Observaţi pe fizionomia celui cu care vorbiţi, efectul cuvintelor voastre,
căutaţi a pătrunde ceea ce simte, nu fi pierdeţi o clipă din vedere, pentru ca ochii
voştri mereu asupra lor, să vă spună când v-aţi compromite printr-un cuvânt care n-
ar place sau prin oboseala unei prea lungi convorbiri.‖ (L’art de briller en société.
Bescherelle aîné).

Cum să vă apăraţi contra intenţiilor unui adversar

Dacă din contră, voiţi să vă apăraţi contra intenţiilor unui adversar, ocoliţi
propunerile unui importun, întrebuinţaţi tactica contrarie.
Ştiţi care e temperamentul şi caracterul său, şi prin urmare care e sistemul
său de a ataca. Dejucaţi-i planurile, rămâneţi surzi la toate laudele, supravegheaţi-
vă limba şi gândurile voastre. Nu îl lăsaţi să vă atragă gradat pe panta concesiilor,
respingeţi imboldurile lui viclene, făgăduielile şi angajamentele iui. Fiţi nepătrunşi.
Ascultaţi-l cu bună voinţă, părând a vă interesa de spusele lui, având aerul
că credeţi afirmaţiile lui. Foarte bine să îşi cheltuiască toată energia, toată verva.
Apoi când vedeţi că nu mai poate, intraţi în luptă, combateţi cu linişte şi
judecată propunerile sale, refuzaţi-i ofertele lui cu blândeţe şi arătaţi regretul, de a
nu putea să îl satisfaceţi.
Obosit de sforţarea făcuta, încurcat de refuzul vostru neaşteptat, în faţa
hotărârii voastre, el nu va mai insista decât prea puţin ori de loc, şi se va resemna,
cu necaz poate, dar şi cu convingerea că aţi fost mai îndemânatic ca el.

Cunoştinţele dumneavostră nu trebuie folosite decât în

serviciul binelui.
Succesul, pentru cea mai mare parte cel puţin, e datorit adresei cu care
mânuiesc pe oameni. E necesar de a cunoaşte primele noţiuni, lăsând vieţii grija de
a reface educaţia asupra acestui punct.
În tot cazul, amintiţi-vă totdeauna că ceia ce ştiţi şi puteţi, să nu fie decât
pentru practicarea binelui. A stăpâni pe semenul vostru, nu vrea să zică să abuzaţi
de slăbiciunea sau de inocenta lui, să îl subordonaţi tiraniei intereselor voastre sau
egoismului vostru. Avantajul de a fi deasupra altora intelectualiceşte ori
materialiceşte, vă impune datorii de la care nu vă puteţi abate fără a deveni,
nedemni. Cei mici au dreptul la sprijinul vostru, la încurajarea voastră, neştiutorii,
 50

la experienţa voastră, săracii la bogăţia voastră. Serviţi-i ca pe voi inşi-vă şi

apăraţi-i contra restriştilor sortii.

„Adevăraţii duşmani sunt în noi: să scoatem din sufletul nostru ambiţiunea,

zgârcenia şi invidia, astfel vom restabili ordinea şi armonia care trebuie să
domnească în societate: toţi oamenii vor fi prieteni.‖
Fénelon.

VII CALITĂŢI SECUNDARE 15

Politeţea si afabilitatea.— Fiţi drepţi si buni cu cei inferiori.—
Conversaţiunea—Cum are cineva spirit.— Arta de a şti sa ascultaţi.—Ţineţi-va
făgăduielile.— Fiţi exacţi, nu faceţi pe nimeni sa aştepte

Afabilitatea 16 face întotdeauna o impresie bună despre cei

care sunt înzestraţi cu ea
Mai a rămas de vorbit asupra câtorva calităţi secundare, dar cu toate
acestea, preţioase. Lectorul care a avut buna voinţă să mă urmărească până aci, si
care voieşte să urmeze calea ce i-am arătat, va trebui să capete încrederea şl
simpatia celor cu care vine în contact. Acestea se inspiră dacă ştiţi să fiţi afabili,
buni, atenţi si politicoşi.
Să fiţi bine voitori cu inferiorii şi să-i ascultaţi cu răbdare. Afabilitatea dă
totdeauna o bună idee de persoanele ce sunt înzestrate, ele inspira încredere
inferiorilor.
Nu trebuie confundată cu politeţa. Trebuie să fie cineva politicos, cu toate
persoanele cu care are a face; nu trebuie să fie afabil, decât cu inferiorii săi; omul
politicos manifestă consideraţie, omul afabil bună voinţă. („L’art de briller en
société‖, Becherelle aîné).

15
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR― 1911-12, p. 147
16
Afabilitate = Curtoazie, amabilitate
 51

Dacă soarta v-a destinat sa aveţi autoritate, sa comandaţi altora, probaţi

superioritatea voastră, prin a nu fi orgolioşi de acest periculos privilegiu. Uzaţi cu
moderaţie, cu băgare de seamă, şi chiar de vă e posibil, cu bunătate.
E o greşeală a crede, că aveţi mai multă autoritate asupra unui subaltern,
arătându-vă autoritar, fată de el, în toate Împrejurările în care se cere mână de fier,
aveţi grijă de a pune mănuşi cât mai moi. Strângerea e mai puţin dureroasă deşi va
fi tot aşa de fermă, antagonismul se atenuează, ordinele sunt mai bine primite.
Renan a găsit o imagine tipica pentru a recomanda moderaţia când zice:
Omul e lemnul din care se fac arcurile; cu cât îl ţii mai curb, cu atât se îndreaptă
mai tare―.
Toţi cei ce comandă să-şi amintească de aceste cuvinte, si să nu profite de
situaţia lor. spre a curba prea mult arcul uman, ce soarta i-a încredinţat.

Învăţaţi să conversaţi bine

Conversaţia joaca un foarte mare rol In relaţiuni; trebuie să învăţaţi a
conversa bine. E o artă care cere spirit, bun simţ, tact şi o adâncă cunoaştere a
inimii omeneşti.
Contradicţia, dacă e locul să o faceţi, trebuie moderată; rămâneţi calmi
fără patimă, nu dezminţiţi categoric, ziceţi: „eu credeam... presupuneam... Aveţi
dreptate, cu toate că am auzit zicându-se... etc.
Când lucrul e de puţină importanţă, e mai bine să acceptaţi pur si simplu
părerea persoanei ce vorbeşte, decât să o dezaprobi, mal ales dacă acea persoană e
superiorul vostru direct, o doamnă, ori un bătrân.
«Raţiunea se compune din adevăruri ce trebuiesc apuse şi adevăruri ce
trebuiesc făcute*. Această cugetare a lui Rivarol e completată de cugetarea lui La
Bruyère care zice «Sunt fiinţe faţă de care nu ţi-e permis să ai dreptate».
În public, când vorbiţi în faţa unei mulţimi ce vă ascultă, trebuie să
întrebuinţaţi îndemânare în formarea frazelor, să le studiaţi; dar în conversaţia
simplă, e mai bine să vă lăsaţi inspiraţiei momentului si să evitaţi de a fi afectaţi şi
de a alege cuvintele şl frazele! Nu argumentaţi, nu expuneţi teorii lungi în fraze
încurcate si plictisitoare, păziţi-vă de termeni abstracţi sau prea tehnici.
Nu faceţi paradă de opiniile voastre şi mai ales, respectaţi pe ale celor din
jurul vostru. Evitaţi tonul categoric, nu vă daţi părerea definitivă asupra
chestiunilor pe care nu Ie cunoaşteţi bine. Pedanţii sunt plictisitori, ei obosesc chiar
pe persoanele cele mai bine dispuse, ci fac gol în jurul lor.
 52

Nu căutaţi a vă grozăvi fată de interlocutorul vostru, vorbiţi-i de lucruri ce

poate. să înţeleagă, ţineţi seamă de vârsta, de cultura, de situaţia sa. Lord
Chesterfield consilia pe fiul său: „Să nu pari niciodată nici mai înţelept, nici mai
savant, decât cel cu care eşti. Poartă-ţi ştiinţa, cum îţi porţi ceasornicul într-un
buzunar particular, pe care nu-l scoţi, şi nu-l faci să sune, numai pentru a arăta că îl
ai. Un sfat identic îl dă Emile Dechanel, în următoarele linii:
«Nu trebuie niciodată să fiţi nici mai sus nici mai jos decât cel cu care
vorbiţi. A spune unei persoane mediocre, lucruri ,ce nu sunt, e lipsă de tact.
Aveţi tact când ştiţi să fiţi mediocri şi comuni în unele împrejurări.
Spiritul e chestiune de raport, relaţie şi măsură. Spiritul care nu e întrebuinţat unde
trebuie, şi cât trebuie, nu mai e spirit, însemnează a avea mult, când nu-l arătaţi
mereu. („L’esprit de conversation―).
Căutaţi să faceţi spirit mai rar, temperaţi-vă pofta de vorbă, lăsaţi timp
celor ce vă ascultă, să respire, să se recunoască. O femeie de spirit, M-me Sophie
Arnold, foarte pricepută în această materie a zis: „Oamenii de spirit, sunt ca
trandafirii, unul face plăcere, dar un buchet ameţeşte―.
Păziţi-vă de stângăcia de a vorbi cu cineva despre lucruri si persoane
necunoscute, în faţa unei a treia persoane, ce ar fi lângă voi. Nu vorbiţi de rău
niciodată, căci numai răilor şi proştilor le face plăcere, si cel ce vorbeşte de rău, se
discreditează în faţa celor cu bun simţ, cu caracter. Lăsaţi această armă nedemnă
celor mărginiţi.

Învăţaţi la fel de bine să ascultaţi

Dacă a conversa bine este o artă, a şti cineva să asculte, este o alta. Chiar
cel ce se resemnează a tăcea, nu consimte totdeauna a asculta. Aşa că, arta de a
asculta, e mai rară ca aceia de a vorbi. Nu uitaţi niciodată această povaţă a lui
Vauvenargues: „Când voieşte cineva să se facă plăcut lumii, trebuie să se decidă a
se lăsa să fie învăţat multe lucruri ce le ştie, de la fiinţe ce nu le ştiu.‖
Ascultaţi cu atenţie pe cel ce vă vorbeşte, daţi din când în când mici
semne de aprobare, pentru a arăta că îl înţelegeţi şi că conversaţia sa vă interesează.
Astfel, măgulind amorul lui propriu, îi veţi căpăta simpatia, şi veţi vedea cum vă va
lăuda pretutindeni inteligenţa.
Dar, de îI veţi asculta cu un aer distrat, cu privirea în altă parte, rămânând
nepăsător la descrierile lui, la vorbele lui de spirit ce desfăşoară în faţa voastră,
spre a vă proba valoarea sa, nu veţi fi decât o fiinţă mărginită, de o mentalitate
inferioară, nemeritând situaţia ce ocupaţi.
 53

La ce bun să vă lăsaţi a fi calomniaţi pentru atât! „Politeţa este

îndemânare, mojicia este o prostie. Să-ti faci într-adins duşmani, este a-ţi pune foc
casei singur― (Schopenhauer).

Ascultaţi şi veţi învăţa

A asculta cu atenţie, este de asemenea a învăţa, căci conversaţia celui mai
umil lucrător, poate să vă îndrume şi să vă instruiască. Spiritul curios găseşte
pretutindeni ceva dec cercetat; pentru el nimic nu-i steril: cuvânt pitoresc, desluşire
profesională, mobil psihologic până aci nebănuite, sunt astfel reculese, pentru
bucuria sa intelectuală. Vorbiţi numai o oră cu un modest grădinar, şi in această
oră, foarte scurtă pentru voi, veţi vedea câte lucruri veţi învăţa, mult mai multe
decât le-aţi fi citit în cărţi, nu ştiu cât timp. Ştiinţa câştigată la liniştea cabinetului
de lucru, ar fi incompletă, dacă n-ar fi confirmată si în fiecare zi întinsă prin ceea
ce găsiţi, când voiţi să vă daţi osteneala, în contactul cu lumea în interesul ce
purtaţi ocupaţiilor lor, necazurilor şi speranţelor lor.

Ţineţi-vă promisiunile şi respectaţi-vă obligaţiile

Să vă ţineţi cuvântul. Gândiţi-vă bine la promisiunile ce puteţi face, ca să
le puteţi ţine. Nu înşelaţi pe nimeni. Trebuie ca angajamentele voastre să fie
considerate ca irevocabile, şi să aibă valoarea unui contract iscălit şi parafat. Omul
care îl faceţi să-şi piardă încrederea în voi, prinde necaz care poate să meargă până
la ură. E posibil să caute a se răzbuna, să încerce a vă compromite întreprinderile,
planurile voastre, se va duce pretutindeni împrăştiind zvonuri defavorabile pe
contul vostru, spre a vă descalifica. E un duşman mai mult, şi un binevoitor mai
puţin.

Fiţi exacţi.
Fiţi exacţi. Nu faceţi pe nimeni să aştepte. Exactitatea nu e numai politeţa
regilor, e a tuturor oamenilor care se respectă şi care sunt respectaţi de alţii. Un
brevet de exactitate dată de clienţii sau de prietinii voştri, preţuieşte cât o diplomă
universitară. Omul exact este în general considerat ca un om serios şi muncitor,
atent la buna gestiune a antreprizei sale, pe care se poate conta, ca-re îşi cunoaşte
scopul şi ştie să-l ajungă. El merită încrederea, care de altfel nimeni nu i-o
contestă!
Din contră, dacă vă arătaţi inexacţi, dacă ziceţi: voi fi acasă la o anumită
oră şi nu veţi fi, dacă întârziaţi expedierea comenzilor ori plata facturilor, dacă nu
vă găsiţi niciodată la biroul vostru la ora ce singuri aţi fixat, veţi trece în ochii
tuturor ca un dezordonat, incapabil de a vă conduce casa şi a face cinste afacerilor
voastre.
 54

Inexactitatea este o nepoliteţe

Cei ce aşteaptă într-o anticameră, ori pe un trotuar, îşi pierd iute răbdarea.
Aprecierile lor în privinţa voastră, sunt nefavorabile, se irită, se exasperează,
prestigiul vostru va suferi. Le luaţi un timp poate preţios, le faceţi o nepoliteţe ce
nu va fi iertată şi la o altă ocazie, se vor lipsi de concursul vostru, pentru a nu mai
suferi din nou supliciul aşteptării ca altă dată.

VIII. CALITĂŢILE FIZICE 17

Omul ambiţios trebuie să fie sănătos — Puteţi fi plăcuţi fără a fi frumoşi
— O figura simpatică — Influenţa cugetărilor — Ţinuta — Educaţia privirii —
Studiul gestului — Exteriorul, îmbrăcămintea.—Pentru a produce o buna impresie.
Fiţi primitori, cordialitatea salutului şi strângerii de mână.—Sumarul unei cărţi
americane. — Cea mai bună linie de purtare

Pentru a reuşi, trebuie să fii sănătos

Omul ambiţios trebuie pe cât posibil, să fie cât mai sănătos. Sănătatea e
unul din factorii principali ai triumfului. Plămânii, pe care intemperiile nu-i
alterează, un sânge bogat, muşchi rezistenţi, ajută pe cel dotat, să facă sforţări
prelungite, spre a scoate la bun sfârşit orice greutăţi. O fiinţă suferinda, nu va avea
niciodată activitatea, resortul necesar conducerii unei afaceri. Îngrijiţi-vă deci de
sănătate, nu o risipiţi ca atâţia alţii, în distracţii deşarte şi în plăceri îndoielnice,
care nu procură măcar odihna de care aţi avea trebuinţă. Duceţi o viaţă liniştită şi
bine întrebuinţată.

Gândurile vi se reflectate pe faţă

Compuneţi-vă o fizionomie, o înfăţişare caracteristică. Regularitatea
trăsăturilor, frumuseţea, nu are a face cu această chestiune. Poate fi cineva urât şi
cu toate acestea să aibă o figură care place, care interesează, care reţine. Gândurile
se reflectă în ochi, se citesc pe frunte, se arată în ţinuta capului. Daca cugetările
voastre vor fi nobile, mari, fizionomia voastră va fi nobilă, distinsă, veţi produce o
senzaţie mal adâncă, veţi deştepta o simpatie mai aleasă, decât aceea provocată de
o figură cu ochi mari, păr buclat, piele albă, etc., dar în a cărui frumoasă figura, nu
se reflectă şi frumuseţea cugetărilor.
17
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR― 1911-12, p. 201
 55

Această preocupare de a-şi constitui o individualitate fizică a sa proprie,

personală, originală, de a avea o expresie ce nu e a tuturor, care vă reliefează, care
va deosebeşte din mulţimea fără expresie ce vă înconjoară, are importanta sa.

Aspectul general
Atenţiunea ce vi se dă, este îndrumarea spre dorinţa de a vă face
cunoştinţă. Nu mai sunteţi anonimul, necunoscutul, pe lângă care treceţi, dar pe
care nici nu-l vedeţi.
Amintirea voastră face parte din memoria altuia, prezenţa voastră intrigă,
impresionează, n-aveţi decât un cuvânt de zis, pentru a face să se uite eticheta,
pentru a apropia distanţele şi împrăştia rezerva şi monotonia arătată necunoscuţilor.
Într-un curios articol: „La Barbe et l-idée‖, apărut în „Le Journal‖, Paul
Adam18, căruia nimic nu-i e necunoscut, care ştie în cauze infinitezimale să
întrevadă efecte ce scapă, cu toată evidenţa lor, observaţiilor noastre imperfecte, ne
expune cu arta sa obişnuita, evocând tipurile fizionomice a secolelor trecute,
acţiunea ce produce omul exterior, asupra gândirii celui ce îl priveşte. Contemplaţi
o clipă fotografiile oratorilor politici. Cu mustăţile sale de veteran, cu pârul scurt
pentru grabă, neavând timp de o toaletă lungă, cu acrul său degajat, sănătos,
îndrăzneţ, Clemenceau întipăreşte în noi, din prezenţa sa, intenţiunea unei lupte
apropiate. ÎI aşteptăm agresiv, hotărât, îndrăzneţ, iute. Încadrată în barba sa, faţa
masivă a lui Jaurés, inspiră, din contră, respectul ştiinţei ce va arăta, religia ce va
predica. El e eminamente preotul civilizaţiei, acela care, sub simbolul tabulei,
învaţă morala, astronomia, politica. Îmbunătăţirea e voinţa sa. De altfel, el
fondează religia socialismului. EI consolidează dogmele. El transformă o idee,
colectivismul in sentiment universal şi înfocat. Aceasta fu chiar opera tuturor
prelaţilor. El înlocui judecata cu credinţa. Unificaţii lasă deja să se prevadă
fanatismul bisericesc. Clemenceau încarnează pozitivismul, iar Jaurés, idealismul.
Unul arată faptele exact. Celălalt laudă paradisul cu un psalm. Acesta visează,
celălalt măsoară.

18
Paul Adam, n. pe 7.Dec.1862, d. pe 2.Feb.1920) a fost un romancier francez . El s-a fost născut şi a
murit la Paris. Adam a scris o serie de romane istorice, care se ocupau cu perioada războaielor
napoleoniene şi a urmărilor acestora; primul volum din seria „La Force― a fost publicat pentru prima
dată în 1899. Împreună cu Jean Moreas , el a co-scris „Domnişoarele Goubert―, care a fost un
roman care a marcat trecerea dintre naturalism şi simbolism în literatura franceză . Romanul lui
„Stephanie― , care a apărut în 1913, a argumentat în favoarea căsătoriilor aranjate spre deosebire de
cele întemeiate pe ataşamentul romantic. (sursa: Wikipedia/ Paul Adam).
 56

Astfel, fizicul opus al acestor doi oameni, sugerează scriitorului, natura şi

valoarea calităţilor care îi deosebesc. Prin aspectul fizionomiei lor, el prevede
actele de care sunt capabili şi unul şi altul.
Mai departe, autorul recomandă oamenilor cu cap mare, barbă scurtă, care
diminuează lărgimea figurii şi restabileşte proporţiile. Omul cu capul mic, răzându-
se, îşi va pune profilul în valoare. Cel cu figura prea slabă, va disimula acest
inconvenient, lăsând săi crească barbă. Pleşuvul va câştiga în magnificenţă,
păstrând barba lungă, mare. Zveltul şi înaltul, poate să-şi lase barbă, nu vor pierde
nimic din prestanţa lor. Cei scurţi, cei groşi, trebuie să se abţină de a-şi mări
volumul capului, evitând astfel o disproporţie prea bătătoare la ochi.
Paul Adam, adaugă: .Trebuie ca fiecare, departe de a urmări moda orbeşte
în aceste lucruri, să cerceteze înainte de toate, cu ce îi şede bine fiinţei sale fizice şi
spirituale. Cel mic, să-şi însuşească mişcări sprintene, vestonul şi figura netede,
fără păr. Cel gras, să-şi impună o ţinută demnă, jacheta şi faţa păroase. Cel slab, să
caute a fi agil, să poarte redingotă şi barbişon. Ei vor secunda astfel virtuţile
determinate fiziologic, prin natura lor materială. Cel subţire, va fi privit ca
combativ. Grasul ca înţelept, voluptos şi predicator. Slabul va fi apostol sau
revoltat. Trei tipuri esenţiale în societate, care câştigă din discuţia principiilor şi
antagonismul fecund al facultăţilor lor.

Educaţia privirii
Privirea voastră să fie francă, dreaptă; deprindeţi-vă a fixa fără
impertinenţă, mai mult cu interes şi curtoazie; a suporta cu mândrie, dar fără
aroganţă, privirea altora. Nu mişcaţi pleoapele; o. pleoapă mobilă ia privirii puterea
sa fascinatoare. Faceţi exerciţii înaintea oglinzii, fixându-vă între ochi, la rădăcina
nasului, la început, câteva minute, pe urmă 10—15 minute.
Veţi parveni a poseda o privire energică, de o fixitate impresionabilă, a
cărei influenţa va fi considerabilă, şi care va decide victoria în multe ocazii.

Atenţie la gesturi
Supravegheaţi-vă gesturile. Gestul completează cuvântul şi dă mal multă
tărie gândirii, cu condiţia să fie bine întrebuinţate.
Nu mişcaţi tot bustul când vorbiţi, nu mişcaţi braţele, cum ar face un om
care se îneacă, veţi fi de râsul celor ce vă ascultă.
Adesea, un semn uşor din cap, o singură mână, ridicata la timp, va fi de
ajuns, să sublinieze fraza voastră, să îi dea relief. Evitaţi gesturile bruşte, sacadate ;
nu imitaţi pe cei cari n-au decât un singur gest, pe care îl întrebuinţează în toate
împrejurările, nimic mai dizgraţios ca această uniformitate.
 57

Mişcările voastre să fie armonioase şi să corespunda sentimentelor ce

exprimaţi.

Evitaţi să daţi din mâini vorbind

Intr-o carte apărută in 1907, Dard a reunit în cunoscător înţelept, în
judecător luminat, principalele scrieri ale celebrului Hérault de Sechelles. Câteva
din paginile acestei scrieri sunt consacrate declamaţiei. Voi rezumă mai multe
remarcări asupra gestului:
Gesturile sunt mai uşoare când corpul este aplecat. Gesturile jumătăţii de
corp sunt nobile şi graţioase. Ele trebuie să preceadă sentimentele ce voiţi să
exprimaţi. „Gestul este mişcarea braţului nu a mâinii―. Evitaţi deci mişcarea
mâinilor când vorbiţi.
Reducând numărul gesturilor, le veţi face mai simple, şi vor produce mai
mult efect.
Gesturile multe şi mici, n-au valoare. Gestul larg şi simplu, e acela al unui
sentiment adevărat.
Nu lăsaţi braţele în jos decât la intervale rare, şi atunci, încet şi fără
încordare.
Schimbaţi cu îngrijire poziţia capului, şi pentru aceasta, schimbaţi poziţia
picioarelor.
Degetele deschise şi îndepărtate arată mirare, admiraţie, surpriză.

Fiţi elegant dacă doriţi să câştigaţi încrederea celorlalţi

Chestiunea îmbrăcămintei este de o foarte mare importanţă. Oamenii
superficiali şi aceştia sunt cei mai mulţi, nu judecă pe oameni decât după aparenţa
lor exterioară.
Ignorantul bine îmbrăcat, e mai bine văzut, mai bine primit, decât
intelectualul care nu dă atenţie hainei sale. Neglijenţa în toaletă e de altfel, un
defect tot aşa de mare, ca şi neglijenţa în afaceri, ele derivă adesea una dintr-alta.
Nu se cere bogăţie ca să fii corect îmbrăcat cu îngrijire nu însemnează lux. Dacă
haina nu e demodată ca tăietură, nu e roasă, nici pătată, veţi avea un aer
convenabil. Supravegheaţi-vă rufăria, ca trebuie să fie de o albeaţă ireproşabilă;
păziţi-vă de a umbla cu o pălărie prea veche, cravată decolorată ori mototolita,
ghete scâlciate, îngrijiţi-vă dinţii şi mâinile; nu purtaţi pârul prea lung, nici barba
neîngrijită. Dacă mijloacele vă permit, fiţi eleganţi, de o eleganţă de bun gust, fără
exageraţie, cuviincioasă ; nu exageraţi moda, lăsaţi aceasta pe seama celor ce n-au
ce face, şi de care îşi bate lumea joc. Fiţi de o ţinută ireproşabilă; faceţi ca cei din
 58

jurul vostru, să n-aibă impresie că sunteţi silit, că staţi la gânduri pentru a cumpăra
ori nu o duzină de gulere; nu vor avea nici o încredere în voi, Nu se dă încrederea
unui om, pe care îl simte incapabil sa-şi câştige cei câţiva franci, necesari la
cumpărarea strictului necesar.

Fiţi primitor
Salutul vostru să fie cordial, strângerea de mână călduroasă; arătaţi
prietenului ce întâlniţi, că sunteţi fericit că îl vedeţi, informaţi-vă de sănătatea sa,
de cea a lor săi, dacă Ie-aţi fost prezentat înainte. Vorbiţi-i de afacerile sale cu
îngrijire, fără a trece bine înţeles, marginile discreţiei, ascultaţi-l cu interes.
Trebuie ca această scurtă întrevedere, să-l lase încântat şi mulţumit şi să
dorească cât mai des posibil întâlnirea cu voi. Aceasta va dovedi puterea voastră de
atracţie şi subordonarea celorlalţi, influenţei voastre.

Cele 18 reguli de urmat pentru a avea succes

Nu cred să termin mal bine decât citând enumerarea capitolelor unei cărţi
apărute acum vre-o zece ani la Boston, carte intitulată. „Ca să ajungi la primul rang
sau succes printre greutăţi― de Orison Swett Marden 19.20
Iată această enumeraţie:
1. Nu aşteptaţi momentul favorabil, creaţi-l.
2. Să înveţe un tânăr hotărârea, şi alfabetul, şt nimeni nu ar putea să
prevadă unde se va opri succesul Iui.
3. Nu pierdeţi niciodată un minut din timpul vostru; dacă oamenii de
geniu, cum e Gladstone, are o carte totdeauna la el, de teamă să nu îşi piardă o

19
Dr. Orison Swett Marden (1850 - 1924) a fost un american care a scris despre succesul în viaţă şi
cum poate fi realizat. Scrierile sale discută principiile de bun-simţ şi virtuţile care duc la o viaţă
împlinită, de succes. Multe din ideile sale se bazează pe filozofia. „New Thought„ (Noua gândire).
Prima sa carte, Împingerea la Frontului (1894), a devenit un best-seller şi rămâne un clasic în genul
de auto-ajutor. Marden a publicat mai târziu mai mult de cincizeci de cărţi şi broşuri, cu o medie de
două titluri pe an. Marden a avut o capacitate neobişnuită de a–şi influenṭa cititorii, încurajându-i şi
ambiţionându-i spre progres. Privaţiunile din copilărie şi tinereţe, educaţia lui vastă şi experienţa sa
în afaceri au fost factorii care i-au permis să scrie cu înţelegere, compasiune şi adâncime. Marden a
murit în 1924 la vârsta de şaptezeci şi patru de ani. (sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/ Orison
Swett Marden)
20
New Thought movement: Mişcarea „Noua Gandire― a fost o mişcare spirituală, uneori clasificata
ca o confesiune creştină, care s-a dezvoltat în Statele Unite în secolul al 19-lea, urmând învăţăturile
lui Phineas Quimby.
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/ New Thought movement)
 59

clipă din viaţă, la ce nu ar trebui să recurgă ceilalţi muritori, pentru a evita

pierderea vremii.
4. Nu te preocupa de altceva decât de a-ţi alege o carieră, „La ce eşti bun?-
- E întrebarea secolului.
5. Concentraţi-vă energia într-un singur scop, nestrămutat. Nu pierdeţi
vremea în îndoieli zadarnice. Nu vă gândiţi la lucruri diferite, ci la unul singur
mereu.
6. Nu vă pierdeţi vremea cu reverii asupra trecutului sau viitorului, ci fiţi
atenţi asupra prezentului.
7. Fiţi veseli, şi deprindeţi-vă a găsi viaţa plăcută.
S. Fiţi manieraţi. Omul cu frumoase maniere poate să se lipsească de
bogăţii ; toate uşile îi vor fi deschise şi pretutindeni va putea intra.
9. Talentul cel mai mare, nu valorează ca tactul şi bunul simţ. În cursul
vieţii, bunul simţ dă acces peste tot.
10. Respectaţi-vă pe voi înşivă şi aveţi încredere în voi: e cel mai bun
mijloc de a inspira şi celorlalţi.
11. „Lucraţi sau muriţi!― e deviza naturii. Dacă încetaţi să lucraţi, veţi
muri intelectualiceşte, moraliceşte şi fiziceşte.
12. Să aveţi caracter, de la caracter vine succesul.
13. Fiţi pasionaţi pentru exactitate: douăzeci de lucruri făcute pe jumătate,
nu valorează cât unul bine făcut.
14. Viaţa voastră va fi aşa după cum o veţi face. Lumea ne întoarce ce îi
dăm.
15. Să învăţăm a trage profit din eşecuri.
16. Nimic nu ajută ca încăpăţânarea. Geniul stă la îndoială, pipăie, se
oboseşte; da; încăpăţânarea e sigură de câştig.
17. Asiguraţi-vă o sănătate solidă şi o viaţă lunga; prima condiţiune pentru
aceasta e să fii „un animal de prima clasă―.
18. Fiţi iuţi, isprăviţi orice afacere repede.
După părerea mea, acest laconic şi simplu rezumat, constituie cea mai
frumoasă linie de purtare ce e posibil de dat unui tânăr modern.
***
 60

 Pare lucru aşa de greu de a născoci, încât orice operă niţel mai puternica, e
acuzată totdeauna de plagiat.
 Foarte puţini oameni sunt în stare să judece; opinia generală nu e decât
opinia câtorva primită de toţi.

IX. REGIMUL ALIMENTAR 21

Sănătatea cea mai preţioasă comoara.—Cunoaşte-te pe tine însuţi.—
Alimentele: valoarea lor nutritivă. — cantitatea alimentară.— alimentele
complete.— legumele si fructele .- Mâncaţi ceea ce convine temperamentului
vostru.—Aperitivele bune.—Valoarea băuturilor calde.—Arta de a mancă bine.
«Sănătatea». Iată bunul cel mai preţios, acela care ne permite să privim
viaţa în faţă, cum un atlet sigur de forţa sa, priveşte fiara venind spre el; şi acest
bun, această favoare însemnată şi minunată, acest armonios echilibru al
funcţiunilor noastre fiziologice pe care savantul îl constată, fără a putea să-l
explice, noi îl nesocotim. Căutăm în altă parte, alergăm după altceva, ne chinuim
pentru alte scopuri, ignoranţi ce suntem, nedându-ne seamă că nu e fericire fără
sănătate.
Să ne convingem că, sănătatea e primul patrimoniu pe care trebuie să-l
apărăm; restul, va veni în urmă. Cum să ne apărăm sănătatea ? Prin observarea
regulilor igienice, prin mijlocul unei alimentări rezonabile; să ştim cum să lucrăm
şi cum să ne odihnim ţinând socoteală de puterea noastră de rezistenţă, de
capacitatea noastră fizică şi intelectuală.
Noi nu ştim nici să respirăm, nici să umblăm, nici să dormim. Ne neglijăm
muşchii, abuzăm de nervii noştri, dând drum liber germenilor morbizi care ne
asaltează, care ne înconjoară şi care profită de cea mai mică ocazie, spre a pătrunde
şi a distruge celulele noastre.
Ei bine! trebuie să căutăm a învăţă cum trebuie să mâncăm, să lucrăm, să
ne odihnim, să respirăm, să dormim. Nu e aşa de greu, căci cu puţină bună voinţă
oricine poate dobândi o sănătate de fier.
„Cunoaşte-te pe tine însuţi―. Ascultaţi această maximă înţeleaptă şi urmaţi
sfatul ei, Trebuie mai întâi să ştiţi care e temperamentul vostru fundamental, spre
a-i adopta igiena, nutrimentul şi exerciţiul care îi convin.

21
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR― 1911-12, p. 241-246
 61

Sunt patru temperamente tip: limfatic sau flegmatic, sanguin, nervos şi

coleric. După cum s-a mai spus, într-un alt capitol, e foarte rar ca cineva să aparţină
exclusiv unuia din aceste temperamente tip.; adesea două, câteodată trei
temperamente fisionează şi se confundă la acelaşi individ, lăsând cu toate aceste,
predominarea unuia dintre ele. Temperamentul care predomină, e temperamentul
fundamental şi de acesta vom ţine seamă, subordonând acţiunile şi regimul nostru,
exigenţelor lui.
„Regimul alimentar―. Ignoranţa noastră în privinţa alimentării e, în
adevăr, foarte mare. întrebaţi pe un restaurator, pe un şef de bucătărie, pe stăpâna
unei case, adică pe persoanele cele mai în măsură să ştie, întrebaţi-le zic, asupra
valorii nutritive a oricărui aliment şi veţi vedea, afară de rari excepţii, ce vă vor
răspunde, dacă cel puţin pot să răspundă. Această lipsă de cunoştinţe e mai
importantă decât s-ar crede, în general, atât din punctul de vedere al sănătăţii, cât şi
al economiei domestice.
S-ar putea considera stomacul ca un cuptor al cărui combustibil este
format din alimente. Fenomenele digestiei, în reacţiile lor chimice, produc
împreună cu respiraţia, căldura necesară întreţinerii corpului nostru, duc la
asimilarea şi la eliminarea diverselor alimente absorbite. Această căldură e
calculată de fiziologi în calorii, care estimează de la 2800 la 3000 calorii, media
necesară omului când e în completă dezvoltare, spre a putea fi sănătos.
Iată după lucrările profesorilor Landouzy şi Labbé, numărul de calorii, ce
produc alimentele cele mai întrebuinţate.
Salata 12 Carne de porc 133
Berea 26 Ouă 153
Varza 27 Pâine 255
Fructe proaspete 31 Orez 345
Legume proaspete 37 Şuncă 351
Vin 55 Legume uscate, făinoase 362
Lapte 62 Zahăr 380
Cartofi 83 Şocolată 415
Carnea de vacă 94 Brânză 466
Peşte 113 Unt 751

Se obţin 2800 calorii, introducând în stomac 2000 gr de substanţe

alimentare pe zi, după cum urmează:
alimente: gr. calorii alimente: gr. calorii
Pâine 600 1.530 Făinoase 40 144
 62

Carne 280 263 Fructe 40 12

Peşte 50 56 Unt 20 150
Ouă 30 45 Brânză 10 46
Legume proaspete 200 74 Zahăr 20 76
Cartofi 50 41 Vin 660 363

Omul a cărui viaţă e sedentară, nu are trebuinţă de această cantitate de

alimente. Din contră, îi face rău sănătăţii lui. Cantităţile potrivite pentru dânsul
sunt acestea:
Pâine 350 gr. Zahăr 40 gr.
Carne 150 gr. Unt 25 gr.
Legume proaspete 100 gr. Orez 15 gr.
Cartofi 200 gr. Fructe 100 gr.
Lapte 250 gr. Vin 500 gr.
Cafea 1 ceaşcă
Toate acestea reprezintă 2100 calorii.
Din contră, acela care e obligat să muncească mai mult şi ceva mai
obositor trebuie să mărească doza de mai sus, spre a putea obţine 3200—3600
calorii, şi să caute acest prisos, nu în carne, care nu furnizează decât 10—100
albuminoide, hidraţi de carbon şi grăsimi de care avem trebuinţă, ci mai mult în
pâine, în lapte, ouă, orez, fasole, linte, fructe, zahăr, care conţin 23 la sută.
Un kg. de leguminoase: bob, fasole, linte, mazăre, face cât două kg. de
carne, aproape 1,750 kg.
Această importantă chestiune de porţie fiziologică, a fost de mai multe ori
expusă în „Le Matin―, cu claritate şi interes de Dr. Ox.
Pâinea, laptele, ouăle, conţin toate substanţele necesare nutriţiei, acestea
sunt alimente complete. Apoi vin: orezul, feculele, cărnurile roşii: boul, berbecul.
Cărnurile albe: viţel, pui, porc şi legumele verzi, sunt alimente mai puţin bogate în
materii nutritive.
Zahărul e, prin excelenţă, alimentul de muncă, un purtător de forţe, un
agent capabil să repare toate oboselile, toate denutriţiunile şi a cărui acţiune
binefăcătoare, nu e încă cunoscută în de ajuns de lume. Marele chimist Dumas, e
întâiul care a indicat extraordinara valoare nutritivă a zahărului.
Din cauza fosforului ce conţine, peştele e favorabil alimentării. Fosforul
intră în constituirea scheletului şi sistemului nervos. Persoanele care muncesc cu
capul şi copii, spre a le ajuta creşterea, trebuie să mănânce peşte.
 63

După lucrările doctorului Metchnikoff de la institutul Pasteur, a bea lapte

bătut, a mânca iaurt, e a întârzia bătrâneţea şi a-şi asigura o viaţă lungă.
Laptele fermentat, conţine un bacil care distruge microbii rău făcători ce
trăiesc cu milioanele în intestinul gros.
Anghinarea foarte bogată în tanin, e un aliment tonic, astringent, anti-
diareic şi diuretic.
Varza, greu de digerat, nu convine stomacurilor delicate.
Spanacul are o mare acţiune laxativă, de aceea e supranumit măturătoarea
intestinului. împreună cu prazul, are proprietatea de a curaţi tenul.
Măcrişul uşurează digestia. Persoanele predispuse la maladia gravelă
(piatră Ia rinichi) trebuie să se abţină cu desăvârşire, din cauza marii cantităţi de
acid oxalic ce conţine.
Tomatele sunt aperitive şi răcoritoare. Pentru aceleaşi motive ca măcrişul,
trebuiesc îndepărtate de la masă gutoşilor, graveloşilor şi reumaticilor.
Ţelina crudă, e indigestă. În cantitate moderată, fortifică nervii bolnavi.
Fiartă, este un excelent condiment favorabil gutoşilor.
Sparanghelul e diuretic, dar trebuie mâncat foarte proaspăt.
Cartofii care sunt excelenţi pentru stomacurile robuste, nu pot fi digeraţi
decât ca piure, de stomacurile obosite.
Lăptucile sunt răcoritoare, şi salutare în combaterea inflamării intestinelor
şi bolilor de rinichi.
Pătrunjelul e tonic, excitant, sudorific şi diuretic, vermifug şi febrifug.
Stimulează pofta şi uşurează digestia (d-r Monin). Evitaţi de a fierbe legumele în
apă multă, spre a nu pierde sărurile şi materiile azotate care intră în compoziţia lor.
Fragile care conţin foarte mult acid salicilic, e recomandat artriticilor,
gutoşilor.
După d-r Blanc şi Emile Gautier, infuzia de fragi uscate, e unul din cele
mai bune tonice pentru sistemul nervos, convenind în mod excelent celor surmenaţi
intelectualiceşte.
Zmeura are aceleaşi proprietăţi ca şi fragile, dar sunt şi mai digestibile.
Cireşele, Van Swieten le recomandă istericilor. Ele sunt antireumatismale.
Piersicile sunt fructele diabeticilor; sunt bune de asemenea la ulcerele
stomacului (d-r Monin).
 64

Mărul e antispasmodic, el joacă rolul bromurilor şi soporificelor.

Smochinele, bogate în pepsine, convine ftizicilor. Perele nu convin tuturor
stomacurilor.
Lămâia e febrifugă. Luată cu cafea neagră, ţine locul chininei întrucâtva.
E excelentă contra scorbutului. (Emil Gautier). Portocala e cea mai uşoară dintre
fructe.
Migdalele-uscate au o valoare alimentară excepţională, sunt adevărate
pilule nutritive fabricate de natură.
Strugurii. După d-rul Uderhill, aceştia trebuiesc mâncaţi astfel: cei
sănătoşi, să mănânce numai partea cărnoasă; cei cu stomacurile debile, să înghită
partea cărnoasă şi pieliţa, dar să arunce sâmburii; când cineva e constipat şi voieşte
să-l întrebuinţeze ca laxativ, să înghită sâmburii şi partea cărnoasă, dar să arunce
pieliţa.
Astfel se pot întrebuinţa strugurii ca remediu, şi în acelaşi timp, ca pe o
neîntrecută fructă.
Cafeaua e tonică. E un cordial şi o contra otravă.
Ceaiul luat dimineaţa, dă activitate, uşurează respiraţia. Luat după un
drum sau o muncă obositoare, produce o senzaţie binefăcătoare imediată. El re-
deşteaptă activitatea şi energia.
Limfaticii vor căută substanţele tonice şi reparatoare: carnea de vacă, sau
berbec, friptă ori prăjită; cărnurile negre: iepure, fazani, potârnichii.
Să mănânce pâinea bine coaptă şi cât de multă; legume amare, diuretice.
Vor bea puţin şi de preferinţă, vinuri vechi. Pot chiar, din timp în timp, să ia un
păhăruţ de lichior, bine aromatizat, spre a le servi de stimulent. Să uzeze moderat
de feculente, din cauza tendinţei lor spre obezitate. Le sunt contrarii limfaticilor,
toate verdeţurile, lăptucile, cicoarea, spanacul, morcovii, toate vegetalele
răcoritoare şi laxative.
Sanguinii să urmeze un regim sobru şi frugal, spre a nu mări prea mult
bogăţia globulelor roşii din sângele lor. Vor mânca cărnuri albe: viţel, pui, lapte,
legume din abundenţă şl fructe acide.
Alcool să ia prea puţin, având grijă a-şi îndoi vinul cu apă. Cafeaua uşoară
le e salutară.
Vor evita aromele în mâncări, şi în general, tot ce încălzeşte şi
congestionează organismul.
Predispuşi la transpiraţie, să nu caute a o împiedica în nici un mod.
 65

Nervoşii vor uza de substanţe dulci şi savuroase: ouă, pui, produse de

lapte, peşte de râu. Vor evita excitantele: cafea, ceai, alcool. Lăptucile şi ţelina vor
fi legumele lor favorite. Lăptucile conţin un suc: lactucarium, care are proprietatea
de a calma. Ţelina prezervă de tremurături nervoase şi de agitaţii; ea fortifică nervii
şi se pare că vindecă palpitaţiile de inimă. Vor uza de vin bun, şi băuturi calde,
aromatizate. Vor mânca puţin şi des, fără a se forţa să mănânce mâncări ce nu le
plac.
Colericii vor preferă alimentele dense, cărnuri roşii şi regim vegetal, afară
de materii grase şi făinoase. Orezul le e recomandat. Nu vor lua cafea, dar vor uza
de lichide abundente şi uşoare; vin vor bea puţin şi se vor abţine de la spirtoase.
Fructele coapte convin acestui temperament.
Lăptucile şi tomatele le sunt recomandate, fiind excelente pentru ficat.
Locuitorii climelor calde, vor urma o alimentaţie vegetală, cei din climele
reci, din contră, vor uza de alimentaţia animală. Materiile grase le sunt necesare şi
unora şi altora.
Mâncarea pâinii calde e contrarie sănătăţii. Neputându-se mesteca bine, se
înghite fără să fi suferit această operaţie esenţială, şi în stomac se formează nişte
bulgăraşi masivi, asupra cărora sucurile digestive nu pot lucra complet, digestia se
îngreunează, pâinea rămâne în stomac şi provoacă chiar crampe. Din această cauză,
cu vremea, se provoacă nereguli în circularea sângelui, dureri de cap, gastrite,
dispepsii. Pâinea proaspătă, ce se serveşte dimineaţa cu unt, e o adevărată otravă.
Pentru a provoca pofta, bulionul rece, din care s-a scos grăsimea, e foarte
bun, luat o oră înainte de masă. Favorizează secreţiile sucului gastric.
lată formula unui aperitiv economic din „Bulletin des Halles et Marchés―:
Dacă vă lipseşte pofta, faceţi o infuzie din seminţe de morcov, cât luaţi cu
trei degete de două ori, într-o jumătate litră de apă clocotindă şi luaţi între mese din
ea, îndulcind-o cu miere. Nu numai că veţi dobândi poftă, dar veţi fi siguri şi de o
excelentă digestie.
Între leacurile ce avem la îndemână, în caz de rea digestie, băuturile calde
au fost totdeauna întrebuinţate. „Ingestia lichidelor calde, are o acţiune sedativă
asupra membranelor mucoase ale stomacului, şi calmează adesea senzaţiile
dureroase ce se resimt după masă. Ele activează funcţiunile gastrice. Se pare că
Japonezii îşi datorează rezistenţa şi sănătatea acestui obicei de a absorbi, în toate
sezoanele, apă sau băuturi calde. Apa rece, spun ei, restrânge extremităţile şi lobii
ficatului şi ai plămânilor, provoacă tuse, stinge căldura naturală care întreţine
viaţa―.
 66

Reglaţi-vă orele de masă. Regularitatea convine organelor. Emile Gautier

zice:
„Viaţa nu e, în fond, decât o serie de vibraţii armonice, un ritm cadenţat.
Orice fiinţă nu e decât o maşină, relativ, bine reglată. Mai ales omul, fiindcă e o
maşină cu mult mai complicată, cu mult mai delicată―.
„Fiecare din funcţiunile fizice intelectuale sau morale ale fiecăruia dintre
noi, are oscilaţia sa regulată, mersul normal, care nu se opreşte decât prin uzarea
maşinăriei sau survenirea unui accident neprevăzut, care strică deodată această
frumoasă ordine―.
„In fond, toate fenomenele vieţii, au periodicitatea lor, simetrica lor
alternanţă, balansarea lor ritmată. Aceasta e evident pentru puls, pentru contracţiile
inimii, pentru fluxul şi refluxul respirator―.
„Nu încercăm noi trebuinţa de a dormi. În fiecare zi aproape la aceiaşi
oră? Şi când am dormit, o oarecare bucată de vreme, (a cărei durată mijlocie nu
variază aproape de loc în cursul unui an), când suspendarea activităţii organelor,
oprind supraproducţia de otrăvuri „ponogene―, adică substanţe obositoare şi
moleşitoare, a restabilit echilibrul şi ventilat celulele, nu ne deşteptăm deodată,
întocmai ca un orologiu care bate după fiecare şaizeci de minute ?
„Oare foamea — şi chiar setea — nu sunt supuse la legi analoage? Oare n-
avem în stomac un cronometru de o precizie riguroasă, căruia nu totdeauna e uşor
de a-i înfrânge nepedepsit injoncţiile-i imperative ?
„Niciuna din trebuinţele noastre, de la cea mai prozaică până Ia cea mai
eterată, fără a excepta amorul, care să nu poată fi obiectul unor constatări analoage.
Din orice punct de vedere l-am lua, omul este un aparat automatic, bazat
pe reacţiuni mecanice, fizice şi chimice ritmate, şi combinate, în aşa fel, ca să
respire la flecare 2—3 secunde, să mănânce Ia oarecare intervale, mai mult ori mai
puţin apropiate, să doarmă oarecare fracţiune determinată din zi, şi a se redeştepta
în urmă, etc. Voinţa sa, ritmată şi determinată ea însăşi, n-are asupra acestui
mecanism, decât o acţiune relativă şi în toate ordinele de idei, pentru toate
funcţiunile, postitorii ca Succi vor fi adevăraţi... monştrii―.
Ah! dacă toate lecţiile ar fi predate astfel, ce plăcut ar fi să se-înveţe! Eu
nu regret, decât un lucru, e că nu pot pune sub ochii lectorului, articolul întreg, care
e model de claritate, de precizie şi de umor. El fuse publicat în 1892 în „L’Echo de
Paris―, Emile Gautier, are rarul noroc de a scrie articole, care sunt totdeauna de
actualitate, fiindcă relele noastre, trebuinţele noastre, abuzurile noastre, pe care Ie
tratează cu atâta vervă, sunt vai! totdeauna de actualitate!
 67

Nu mâncaţi în grabă, nu grăbiţi înghiţiturile, mestecaţi bine alimentele,

aşa ca stomacul să nu fie obligat să facă ceea ce trebuia să facă dinţii. E necesar ca
cel puţin de douăzeci de ori, să fie mestecat un dumicat. E recunoscut că un
aliment bine mestecat, e mai nutritor decât un aliment înghiţit repede. Acţiunea
salivei şi a sucurilor gastrice, se fac în mai bune condiţii. Părţile nutritive sunt
complet asimilate. Amintiţi-vă maxima: „A mânca încet, e a trăi mult―.
Iată după Beaumont, durata mijlocie a digestiei (ar fi mai raţional poate de
a zice: durata şederii în stomac) a alimentelor celor mai întrebuinţate:
ALIMENTE ore, m. ALIMENTE ore, m.
Orez, burtă, picioare de porc 1,00 Coastă de porc, cârnaţi 3,15
proaspeţi
Ouă cu zeamă, păstrăvi, somn 1,30 Friptură de vacă, peşte prăjit 3,30
Creier prăjit 1,45 Pâine proaspătă, ouă tari. 3,30
Brânză cu smântână
Fasole, cartofi prăjiţi, curcan, 2,30 Raţă friptă 4,00

Vacă, pui prăjiţi 2,45 Porc sărat afumat 4,15

Lapte fiert, biftec, berbec fript 3,00 Vânat 4-5
Dacă a manca conform trebuinţelor şi temperamentului său, este un act
important al viţei, contrariul făcut în mod regulat, nu e mai puţin.
Libertatea pântecelui şi intestinelor previne un număr incalculabil de
maladii grave: nefrite, dispepsii, enterite, apendicite, sunt tributarele constipaţiei.
Trebuie deci să se deprindă cineva a regula funcţiunile intestinului.

X. NOŢIUNI DE HIGIENĂ 22

Băile.—Aerisirea camerelor. — Exerciţiul respirator. — Binefacerile

mersului. — Munca şi repausul.—Arta de a dormi bine.—Deşteptarea. —Igiena
îmbrăcămintei.— Apărarea contra frigului. — Insolaţia. — Longevitatea. — Cum

22
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR― 1911-12, p. 275-279
 68

să evite cineva maladiile .-— Higiena psihică.— De ce se moare — Cum se ajunge

centenar.
Consumaţiunea alimentelor cu judecată, nu e de ajuns spre a păstră
sănătatea ; trebuie în acelaşi timp să se ţină socoteală şi de legile igienei. Pasionaţi-
vă pentru curăţenie, iubiţi apa, spălaţi-vă toate părţile corpului, spre a asigura
transpiraţia pielii şi a întreţine supleţea-i necesară. Apa rece strânge porii, apa caldă
îi dilată, apa călduţă e cea mai prielnică. Băile reci, dau forţă şi vigoare; băile
călduţe, calmează nervii şi fac să dispară oboseala, dar băile prea calde, deprimă şi
slăbesc.
Lăsaţi ferestrele cât mai des şi mai mult deschise, atât vara cât şi iarna,
pentru ca lumina şi aerul să pătrundă cât mai mult. Nu astupaţi micile găuri de pe
Ia uşi şi ferestre în timpul iernii, căci făcând economie cu lemnele, veţi cheltui mai
mult cu doctorii. Camerele neaerisite sunt focare puternice de maladii: răceli,
bronşite, pneumonii, dureri de gât, influenţă, se dezvoltă într-un mod uimitor.
„Lăsaţi să intre în anotimpurile reci, vântul care trece cântând, el poartă pe aripile
lui, pâinea plămânilor voştri şi dezinfectantele casei voastre―.
Învăţaţi să respiraţi, aproape nimeni nu-şi dă seama de această ştiinţă pe
care ar trebui cu toţii s-o cunoaştem şi s-o practicăm. Nu e aerul care reînnoieşte
sângele şi duce viaţa în toate organele noastre? Nu e el care ajută la echilibrul şi la
menţinerea funcţiunilor noastre fizice şi psihice? Dezvoltând plămânii noştri printr-
o simplă mişcare mecanică, noi întindem 1700 — 1800 milioane de alveole din
care se compune. Dacă aceste alveole ar fi aşezate unele lângă altele, ar acoperi o
suprafaţa de mai bine de 140 metri pătraţi. Ori, după lucrările celor mai mari
fiziologişti, cei mai mulţi oameni nu respiră decât prin a treia, a patra şi chiar a
cincia parte din această suprafaţă, adică dacă alveolele lor ar fi una lângă alta în
lungime, ele n-ar acoperi decât o suprafaţă de numai 46, 35 şi chiar de 28 metri
pătraţi . Vedem deci ce slabă cantitate de aer se înmagazinează comparativ cu
cantitatea ce ar trebui, teoreticeşte. (Ernest Bosc, „Le Livre des Respirations‖).
E necesar să se întrebuinţeze cel mai mare număr posibil de alveole.
Ajungem la aceasta, respirând cât mai mult „à pleins poumons―, cum zic francezii,
şi făcând aspiraţii profunde. Vesmintele trebuiesc să fie destul. de largi, spre a
permite funcţionarea completă a toracelui. Faceţi o aspiraţie de aproape şase
secunde, pe care le veţi evalua numărând în gând 1, 2, 3, 4, 5, 6, socotiţi un timp de
oprire de şase secunde şi apoi o expiraţie de şase secunde, mereu numărând în gând
1, 2, 3, 4, 5, 6. Respiraţia trebuie făcută prin nări, cu gura închisă. Acest prim
exerciţiu, poate să dureze 10 minute. Zilele următoare veţi socoti opt secunde în
aspiraţie, opt în oprire şi opt în expiraţie. Şi apoi treptat 10, 12, 15 secunde şi chiar
mai mult, aşa fel ca respiraţia voastră să fie un ritm încet, regulat, profund, care să
facă aerul să pătrundă prin cele mai mici încreţituri ale plămânului şi să încarce
 69

sângele cu oxigenul, izvor întăritor şi dătător de viaţă. Exerciţiul respirator trebuie

să se facă de preferinţă la ţară, lungit pe iarbă, în apropierea arborilor sau mergând
cu paşi regulaţi pe un drum, unde aerul, încărcat de aroma binefăcătoare a
pădurilor, circulă liber.
Profitaţi de momentele libere, consacraţi chiar două ore din timpul vostru
zilnic, pentru a umbla. Umbletul e cea mai bună gimnastică. După expresia
populară „el desrugineşte membrele―. El previne anchiloza şi atrofia, el face corpul
sprinten, dând armonie mişcărilor.
Umblând zilnic, veţi evita obezitatea, corpul vostru va păstra justa
proporţie şi muşchii tonificaţi, liberaţi de grăsimi care îngreuiază, vor păstră
elasticitatea şi vigoarea lor până la bătrâneţe.
Salutar fizicului, umbletul e de asemenea benefic şi moralului, căci
Shakespeare, a cărui autoritate o evoc, nu e primul, nici singurul, care a descoperit
relaţiuni între deprinderea plimbării şi o conştiinţă senină. Umbletul pune ordine şi
claritate In spirit, risipeşte gândurile negre, stinge duşmăniile, inspiră rezoluţii
bune.
Umbletul, mai mult decât somnul, aduce bunele poveţe. Cea mai bună
lucrare pentru un scriitor, artist, e aceea pe care o face sau reflectează asupra ei
când umblă. (Lucien Descaves, Eloge delà Marche).
Umbletul trebuie să fie accelerat, pasul destul de mare, de 70 cm. aproape,
apăsând pe pământ mai mult cu vârful piciorului decât cu tocul. Balansarea
braţelor să fie bine accentuată.
Mişcările uşoare sunt de asemenea favorabile sănătăţii. Ele au o mare
influenţă asupra respiraţiei, circulaţiei, nutriţiei şi inervaţiei. E bine să li se
consacre câteva minute, după o lungă şedere în pat, ori pe scaun.
Dacă munca regulat îndeplinită şi judicios proporţionată forţelor celui ce o
face, ca să nu se surmeneze, este un neîndoios factor de sănătate, tot atât de
adevărat e că pentru a asigura echilibrul şi întreţine maşina umană într-o stare
satisfăcătoare, e necesar de a se supune şi legilor fiziologice ale odihnei.
Pentru a fi eficace, pentru a calma nervii exercitaţi prin atenţie, pentru a
permite muşchilor să-şi regăsească elasticitatea pierdută prin sforţare, repaosul
trebuie luat, pe cât posibil, mai des între timpul de muncă. O oră de odihnă după
patru ore de muncă, nu preţuieşte ca un sfert de oră de odihnă, după fiecare oră de
lucru. Sforţările dintr-o oră se repară mai uşor în 15 minute, decât oboseala din
patru ore, în 60 de minute. Cu toate acestea, sunt împrejurări în care eşti forţat să
lucrezi mult şi continuu; în acest caz, e necesar, când vă veţi fi terminat sarcina, să
vă repauzaţi atât, până când vă veţi simţi complet restabilit. Îmbrăcaţi-vă cu ceva
 70

uşor, evitaţi hainele care ar strânge pieptul, rezemaţi-vă de fotoliul vostru, cu

picioarele şi mâinile întinse complet cu muşchii inerţi. Această inerţie a muşchilor
este esenţială, cea mai mică contracţiune dă celulelor un motiv de muncă. Respiraţi
ritmat, închideţi ochii, alungaţi preocupările, evocaţi imagini vesele, amintirea unui
colţ de câmpie, unui peisaj întrevăzut în ultimele voastre preumblări. Minutele să
alunece pentru voi, ca o apă răcoritoare şi lăsaţi gândul vostru să rătăcească în
ceaţa liniştitoare a unei fiinţe adormite pe jumătate. Oferiţi-vă cu plăcere aceste
minute de viaţă vegetativă şi nu căutaţi să întrerupeţi binefăcătoarea ei acţiune.
După 20—30 de minute, vă veţi scula dispuşi, înseninaţi, setoşi de mişcare, de
muncă. Veţi fi reparat astfel uzurile vitale, veţi fi pus unsoare proaspătă în rotile
maşinii.
Fiindcă abuzul în toate e un defect, trebuie băgat de seamă să nu abuzăm
de odihnă. Dacă justa lui întrebuinţare este reparatoare, depăşind măsura, veţi da
ocazii ca multe maladii să ia stăpânire în corpul vostru. Inacţiunea, lenea, alterează
sănătatea mai curând ca surmenajul. Mai mult vatămă lenea, decât excesul de
muncă.
De la repaus la somn, nu e decât un pas; să vedem ce să înţelege prin un
somn bun. Igieniştii, recomandă durata somnului după vârstă: de la 3 la 4 ani, 12
ore; de la 4 la 7 ani, 11 ore; de la 7 la 16 ani, 10 ore. Pentru tinerii de la 16 la 21
ani, 9 ore; pentru adulţi, 8 ore de somn sunt absolut necesare. Un somn insuficient
predispune la boli. Anemia, epuizarea nervoasă, slăbiciunea, se datoresc de multe
ori lipsei de somn.
Culcaţi-vă cu cel puţin două ore după masa de seară. Camera de dormit nu
trebuie să fie încălzită; din contră, trebuie să dormim cu fereastra întredeschisă,
când sezonul o permite, aşezând, dacă va fi nevoie, o perdea în dreptul ferestrei,
pentru ca aerul să nu atingă direct faţa. Culcaţi-vă pe partea dreaptă, ca să nu
împiedicaţi mişcările inimii. Obişnuiţi-vă de a respira pe nas, înlăturând astfel
uscarea gâtului şi sforăitul. Uitaţi zbuciumul zilei, nu vă gândiţi la nimic şi somnul
vă va cuprinde îndată.
Persoanele sanguine trebuie să-şi razăme capul mai sus pe pernă, ca să
evite venirea sângelui Ia creieri. Persoanele slabe şi anemice, vor dormi cu capul
cât mai jos.
Patul nu trebuie să fie închis între perdele, căci s-ar împiedeca trecerea
aerului. Nu vă culcaţi pe perne de puf. Una sau două saltele de păr de cal şi de lână
aşezate deasupra somierei, constituie un pat ideal. Dormiţi în întuneric, căci lumina
va obosi ochii şi s-ar consuma prin ardere, o parte din oxigen.
Dimineaţa nu vă deşteptaţi în mod brusc, nici săriţi din pat cu grabă.
Lăsaţi vieţii conştiente destul timp ca să-şi reia posesiunea organelor, creierului de
 71

a goni ceaţa somnului. Întindeţi-vă, leneviţi câteva minute şi apoi sculaţi-vă. În

deşteptarea repede, afluxul brusc al sângelui, zdruncinul imediat al nervilor, vor
produce turburări cu totul defavorabile, ceea ce trebuie evitat.

Higiena îmbrăcămintei.
Frigul are o foarte mare acţiune asupra dezvoltării bolilor. Noi purtăm cu
noi, chiar când suntem în perfectă sănătate, în intestinele noastre, în plămâni,
salivă, microbul pneumoniei, a fluxiunilor de piept, gripei, anghinei, numit de către
bacteorologi: microbul lui Talamon-Froenchel, numele a doi savanţi, care l-au
descoperit. Acest microb, nu cere, pentru a ataca ţesăturile şi să pună în dezordine
corpul nostru, decât o simplă scădere de temperaturii, o ploaie prelungită, şl dacă
vom purta încălţăminte cu tălpi subţiri prin care să pătrundă apa.
Aşa că, pentru a fi garantaţi contra ravagiilor acestui teribil microb,
trebuie să evităm a-i da prilej. Pentru aceasta e nevoie să alegem o îmbrăcăminte
caldă şi impermeabilă. Cele mai groase, nu sunt şi cele mal bune. Două haine
uşoare, suprapuse, reţin mai bine căldura decât o haină prea groasă, jacheta şi
pantalonul strâmţi, cari se lipesc mai mult de corp, înlesnesc o pierdere de călduri
mai mare, decât dacă aceste haine ar fi mai largi. Aerul fiind rău conducător de
căldură, temperatura voastră naturală va fi mai bine păstrată, când există o oarecare
pătură de aer interpusă între stofele succesive ale îmbrăcămintei.
Îngrijiţi de starea încălţămintei voastre. Veţi pierde o însemnată parte din
căldură prin picioare, dacă ele se găsesc în comunicaţiune permanentă cu umezeala
pământului. Veţi împiedeca această pierdere, introducând în încălţăminte trei
bucăţi de hârtie de ambalat, tăiate în forma tălpii. Procedând astfel, nu veţi simţi
frig niciodată la picioare.
Când ieşiţi dintr-o cameră încălzită, puneţi batista peste gură şi sub nări,
pentru ca aerul rece de afară, să nu intre decât încet în plămâni; veţi evita astfel
congestiile.
Ca şi frigul, şi o prea mare căldură, poate pricinui grave turburări şi chiar
moartea. În lunile Iulie şi August, trebuie să ne temem de insolaţie. Băutorii de
alcool sunt cei mai expuşi acestui pericol. În acest sezon, nu trebuie să bem băuturi
prea reci, cu toată dorinţa ce o avem. Trebuie să purtăm haine largi şi uşoare, să nu
ne servim de gulere prea înalte, care strâng şi congestionează gâtul. (Longevitatea.
Arta de a nu îmbătrâni. — «Omul nu moare, el se sinucide», ne spune, după
Seneca, Stahl şi Broussais, D. Jean Finot, autorul broşurii „La Philosophie de la
Longévité―).
Viaţa omului nu e numai rezultatul forţelor mecanice şi a combinaţiuni/or
chimice ce au loc în corpul nostru. Pe deasupra materiei pe care o dirijează şi o
 72

influenţează, există o forţă superioară, un principiu esenţial, un dinamism vital,

numit după epoci, de către filosofi: suflet, gândire, judecată. La acest principiu
trebuie să recurgem ca regulator al funcţiunilor noastre fiziologice. Trebuie să
voim sănătate, pentru a obţine. E un adevăr cu totul recunoscut, că e de ajuns o
pasiune să pătrundă cu violenţă in inima unui om, până atunci calm şi cu judecată,
pentru ca să se îmbolnăvească. Supărarea, frica, pot să aibă o influenţă
considerabilă asupra organismului; speranţa, bucuria, reînsufleţesc pe muribunzi,
redau sângelui căldura tinereţii, muşchilor o nouă vigoare. Cugetarea are deci o
acţiune hotărâtoare asupra corpului. Noi purtăm în noi tinereţea, care face omul
totdeauna vioi şi tare, care-i permite să atingă fără infirmitate, limita vieţii ce ne o
dă natura, această limita, pe care o credem extraordinară când ea se apropie de 90
ani, dar care ar trebui să fie de peste 100.
Am notat, e timp de atunci, o frumoasă cugetare a unui scriitor englez
Nora Vynne, iat-o: «Vârsta e un rău voluntar, care nu e insă cu totul inevitabil. Nu
e o chestiune de date şi de aniversări, e o chestiune de tendinţe naturale şi de
dispoziţiuni. Puţin interesează vârsta corpului, din moment ce inteligenţa,
emoţiunile şi instinctele rămân tinere. Tinereţea nu e o perioadă a vieţii, dar o
calitate, e caracterul, e starea sufletească. Bătrâneţea nu e altceva, decât una din
formele egoismului».
Ce trebuie deci de făcut ca să păstrăm, până la o vrâstă înaintată, această
preţioasă stare sufletească, care e tinereţea ? Trebuie nu numai să trăim în mod
sobru şi să observăm legile igienice de care am vorbit mai sus, dar încă să
practicăm igiena psihică, cum se practică igiena corporală. Vegheaţi asupra
gândurilor voastre, îndepărtaţi de la voi melancolia şi descurajarea, închideţi uşa
îndoielii, închipuirilor morbide, temerilor neîntemeiate de tot felul, care
îmbătrânesc şi îmbolnăvesc, tulburându-vă liniştea.
Ascultaţi, In ce termeni excelenţi, expune această teorie, Xavier Pelletier,
care şi-a făcut în jurnalism o specialitate din aceste chestiuni: «Disciplina vieţii
interioare, îndepărtând prin antrenare progresivă, pasiunile care duc fiinţa umană la
decădere, această filozofie senină, care învaţă a domina tendinţele, mişcările
violente ale sufletului, a fost cunoscută în toate timpurile. Se regăseşte la teozofii
din Indii; ea fu baza moralei stoice, şi Seneca avertiza cu folos pe neurastenicii
Romei, când scria lui Lucilius: «Durerea e uşoară când opinia nu o exagerează de
loc. Ea devine astfel după cum e crezută. Nu eşti nenorocit decât atât cât te crezi».
O tulburare sufletească, oricare ar fi, e o cauză de slăbire a rezistenţei. Nu
se moare nici de durere, nici de frică, dar organismul e modificat în aşa fel, că
devine o pradă uşoară inamicilor care îl prind. Reacţiunilor deprimante, cărora ne
supune, condiţiunilor fizice şi climaterice şi relaţiilor obişnuite ale oamenilor,
trebuie să opunem un optimism neşovăitor. Se parvine prin cultura voinţei, nu
 73

voinţa imperativă care implică sforţare, dar voinţa judecată, permanentă, devenită
act instinctiv, reflex. Trebuie să dominaţi viaţa, şi de sus să priviţi tot ce faceţi.
«Astfel, fără a se arunca pentru aceasta într-un sec egoism, se reuşeşte a
îndulci durerile adânci, înlătură mânia, nepăstrând din ură decât suma de energie
necesară acţiunii de a cunoaşte dulceaţa uitării şi iertărilor voite. E uşor când ştie
cineva să voiască, să se stabilească definitiv într-o astfel de armonie morală».
Această linişte mintală, această linişte sufletească, va fi pentru voi o
pavăză sigură, contra căreia se vor toci săgeţile bolii şi a bătrâneţii.
Ceea ce rupe echilibrul în om, a zis Buffon, este închipuirea care corupe
binele şi exagerează răul. Nu vă temeţi de moarte, şi moartea se va depărta înaintea
siguranţei voastre.
Cei mai mulţi oameni, ajunşi la o oarecare vârstă, îşi închipuie că au ajuns
la sfârşitul existenţei lor. Încă câţiva ani trişti de trăit în turburările şi slăbirii
inerente bătrâneţii, se gândesc ei şi totul se va sfârşi. Viitorul îI întrevăd sub un
aspect funebru, orizontul lor se îngustează, resortul vital se slăbeşte, viziunea
morţii apropiate le frământă creierul. Iată-i victimele celor mai rele autosugestii şi
incapabili de a lupta. Teama îI sugrumă, mănâncă cu noduri, nutriţia se slăbeşte
somnul le e agitat, sărmanii lor nervi detracaţi de atâtea gânduri nefaste, aduc
neorânduială în întregul lor organism. Cea mai mică boală, atunci face ca
închipuirea lor bolnavă să lucreze, să o întreţină, să o dezvolte şi să creeze răul care
îi va omorî. Ei singuri se împing spre noaptea ce îi înspăimântă.
Mulţi savanţi împărtăşesc acest fel de a vedea, şi Stahl în sec. XVIII, în
doctrina sa de Vitalism, afirmă că, afară de moartea violentă, pe care nu o putem
prevedea, oricare altă moarte este «o adevărată sinucidere sau un omor pe care
sufletul îl exersează asupra corpului său, din neştiinţă sau din imprudenţă (Albert
Lemoine).
Rămâne lectorilor, care cunosc acum secretul longevităţii, de a se apăra
contra gândurilor rele, care scurtează existenţa şi de a şti să întreţină în spiritul lor
buna dispoziţie, dispreţul de moarte şi liniştea sufletească care lungeşte viaţa.
 74

XI. FRUMUSEŢEA 23
Frumuseţea arma invincibila a femeii. — Frumuseţea moderna.—Nu
există femeie urâtă .-— Duşmanul frumuseţii.— Cum se produc zbârciturile. —
Femeile nervoase. — Pentru a linişti nervii. — Reţete si proceduri.— Frăgezimea
tenului.— Evitarea zbârciturilor.— Ochii.— Pentru a face părul să crească.—-
Sprâncenele.— Gura .-— Mâinile.

Frumuseţea interesează cu deosebire pe femei; deci lor li se adresează

aceste linii, cu toate că şi bărbaţii, ar putea să tragă oarecare profit din unele
aliniate, cum de ex. acela al distincţiei, această calitate ne fiind mai puţin
apreciabilă la bărbat decât la femeie, şi arta de a şti să se facă plăcut, de a-şi atrage
simpatia lumii, având aceiaşi valoare, atât pentru femeie cât şi pentru bărbat.
În goana după satisfacţiile morale şi materiale care constituie ceea ce
numim fericire, femeia nu dispune de aceleaşi resurse ca bărbatul. Temperamentul
ei mai fragil decât al lui, sensibilitatea ei, spiritul ei, gusturile ei, atât de diferite de
sensibilitatea, de spiritul şi de gusturile bărbatului, o obligă pentru a-şi îndeplini
misiunea pe care i-a dat-o destinul printre bărbaţi, şi spre a ţine rangul ce-l merită,
de a se servi de mijloace opuse de cele întrebuinţate de bărbat spre a-şi ajunge
scopul urmărit. Bărbatul are forţa şi uneori asprimea, ea are îndemânarea. Bărbatul
are severitatea, ea blândeţea. Bărbatul îşi închide inima milei, pe când inima femeii
e izvor nesecat de bunătate şi de răbdare. Ea ascultă, pe când bărbatul întoarce
spatele celui ce i se vaită. El loveşte şi ea consolează, el răneşte, iar ea îngrijeşte.
În ordinea materială legile, moravurile, prejudecăţile, educaţia, o
îndepărtează, afară de rari excepţiuni, de cariere, de posturi şi de sinecure, de care
bărbaţii vor ei singuri să beneficieze.
Bărbaţii îşi rezervă dreptul de a crea, de a inventa, de a legifera, de a lua
lefuri mari, pensii mari, galoane, decoraţii, lauri, etc.
Creierii feminin are volumul mai mic, mai uşor ca greutate — spun
profesorii— pentru ca femeile să aibă drepturi egale cu ale bărbaţilor.
Aşa că dacă femeia nu este dintr-o familie de seamă, ca bani sau ca
naştere, după organizaţia socială actuală, e condamnată a trăi în lipsă şi obscuritate.
Pentru a lupta deci contra egoismului masculin, pentru a sfărâma unele din
barierele ce li stă în cale, femeia posedă, afară de calităţile morale de care voi vorbi
mai departe, o armă puternică, neînvinsă, capabilă,—când de ea uzează cu tact şi
pentru scopuri oneste—de a dobori acele obstacole, de anihila toate prevenţiile.
23
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR―, 1911-12, p. 314-317
 75

Această armă e frumuseţea ei, e simpatia ce poate inspira. Era necesar deci de a
vorbi aci, ca de un mijloc de succes în viaţă.
Frumuseţea clasică, care rezultă din regularitatea şi nobleţea trăsăturilor,
de proporţia armonioasă a liniilor, este un dar pe care puţine îl au. Cele lipsite de
acest dar, nu trebuie să piardă speranţa de a se face plăcute, de a fi iubite, căci e o
altă frumuseţe, afară de cea clasică, de frumuseţea lăsată moştenire de Phidias şi
Praxitele, nemuritorii sculptori antici.
Frumuseţea modernă, aceia cu care e dotată femeia elegantă şi distinsă, pe
care adesea o întâlnim în stradă, poate să fie departe de a îndeplini riguroasele
proporţii cunoscute de sculptori şi de pictori. Cu toată lipsa de regularitate, şi
păcătuirea uşoarei exagerări a formelor, ele nu vor înceta să se bucure de
privilegiile, de influenţa, de ascendenţa înaintea cărora s-au închinat în toate
timpurile, oamenii tuturor raselor. Această frumuseţe se dobândeşte, se dezvoltă, se
perfecţionează.
Ea e rezultanta diverselor mijloace, îngrijirilor speciale şi artificiilor
secrete, pe care Ie voi expune, cât mai clar posibil, în liniile ce vor urma.
„Nu există femeie urâtă―, a zis Proudhon; toate, chiar cele mai puţin
favorizate de natură, au un farmec particular, o atracţie. Puţină atenţie spre a da la
iveală aceste farmece şi omagii şi afecţiune, nu îi va lipsi, nici chiar celei mai
neobservate. E de ajuns a căuta şi a voi.
Frumuseţea poate să existe fără sănătate, e evident. Se văd adesea femei
care datorează temperamentului lor fragil, o graţie specială, o privire adâncă, o
figură palidă, cu contururi delicate. Dar în general, sănătatea aduce cu ea plina
dezvoltare a frumuseţii. E puritatea sângelui, e bogăţia lui, care dă pielii acea
transparenţă, acea frăgezime, pe care fardurile şi pudrele nu o înlocuiesc, decât
imperfect. Sănătatea, e cea care se exprimă în conturul liniilor, în perfecţiunea
formelor; ea face să lucească ochii, ea face ca buzele să fie rumene, părul moale şi
lucios, şi tot sănătatea dă mişcărilor, gesturilor, umbletului, animaţiune, elasticitate,
ritmul ce încântă. Îngrijiţi de sănătate, de voiţi să fiţi frumoase, practicaţi cu o
deosebită îngrijire, regulilor igienice.
Să nu confundăm însă îngrijirile frumuseţii cu pretenţiile excesive şi
ridicole ale modei — care nu totdeauna sunt estetice — şi găteala, care nu e decât
un ce accesoriu―.
„Datoria frumuseţii, e înainte de toate, obligaţiunea de a întreţine printr-o
igienă inteligentă şi printr-o viaţă regulată, sănătatea, izvorul frumuseţii durabile şi
transmisibile. De asemenea, e o datorie de a asigura tineretului printr-o bună
educaţie fizică, vigoarea muşchilor şi dezvoltarea armonioasă a corpului (Odette
Laguerre).
 76

Evitaţi grijile, îndepărtaţi himerele, temerile, aşa de nejustificate adesea.

Viaţa, vai ! nu e făcută numai din bucurii; ea e o ţesătură aspră, în care firele de aur
sunt aşa de rare, că repede Ie poţi număra.
Primiţi neplăcerile şi deziluziile cu cât mai multă filosofie posibilă, plecaţi
capul cu resemnare şi lăsaţi să treacă furtuna. Mâine va fi mai bine, mâine e
viitorul, e floarea îmbobocită In mijlocul spinilor, e zâmbetul regăsit. Tristeţea,
plictiseala, mânia, râsul exagerat, alterează regularitatea figurii şi contractă
trăsăturile. Imperceptibile, mai întâi, se brăzdează încet, din ce în ce, până devin în
fine zbârcituri neşterse, însemnând sfârşitul prematur ale unei frumuseţi, care ar fi
putut să fie încă, dacă sufletul în mijlocul suferinţelor omeneşti, ar fi ştiut să-şi
păstreze seninătatea. Gheara timpului atinge mai repede şi mai adânc, pe femeile
nervoase.
Impresionabile, cele mai mici evenimente tulbură cursul regulat al vieţii
lor, al circulaţiei sângelui lor, şi aceste emoţiuni le lasă urme.
Mobilitatea fizionomiei lor creşte, muşchi se destind, armonia trăsăturilor
este ruptă.
Trebuie luptat cu perseverenţă, contra acestei stări nervoase, să se
utilizeze, cum am spus în multe rânduri, puterea binefăcătoare a psihoterapiei, să se
domine, să îndepărteze din calea sa emoţiile puternice, să-şi zică de mai multe ori
pe zi: „voi să fiu calmă, am trebuinţă de linişte―. Gândiţi la acest sentiment,
studiaţi-l, examinaţi cum se conduc persoanele liniştite şi ponderate din jurul
vostru, imitaţi felul lor de a fi; ideea de calm, de pace, de linişte, să se găsească în
toate acţiunile voastre, şi veţi sfârşi prin a învinge nervozitatea, prin a comanda
sensibilitatea voastre, prin a trăi dulce, liniştit. Figura voastră va regăsi prospeţimea
sa, trăsăturile, graţioasa lor simetrie.
Strâns legată de practicarea igienei, datoria frumuseţii se găseşte de
asemenea în legătură cu moralitatea. Nu voi spune ceva nou, constatând că
pasiunile obicinuite ale sufletului, imprimă pecetea lor fizionomiei».
Ruschin pretinde chiar că „sentimentele generoase, la sexul frumos,
dezvoltă pieptul―. Iar M-me Odette Laguerre, citată deja, adaogă cu maliţiozitate,
„Dacă ştiinţificeşte ar fi dovedit că în adevăr generozitatea sentimentelor poate să
înlocuiască avantajos pilulele orientale sau corsetul plastic, la ce revărsare de
sentimente generoase n-am asista!―.
Evitaţi vegherile, lumina prea mare, mesele copioase şi prelungite,
excesele şi oboselile, care distrug repede frumuseţea.
 77

Reţete şi procedee.

Tenul.
Un ten curat, face să se uite neregularităţile figurii şi dă fizionomiei,
atracţia eternei tinereţi. Nu e ten frumos, fără sănătate; ea singură dă pielii
strălucirea, supleţea. Un corset prea strâns, haine prea grele, vatămă tenul. Trebuie
observat şi regimul alimentar; nu trebuie să mâncaţi aromate ca piper, cuişoare,
cafea, etc. să nu se abuzeze de zahăr, de vânaturi sau peşti de mare, iar vinul vechi,
trebuie băut cu moderaţie. Spălarea obrazului, să se facă cu apă călduţă. Un
amestec de părţi egale de zeamă de lămâie şi de cremă, în părţi egale, constituie un
excelent cosmetic, preferat de multe mondene, cremelor din comerţ.
Apa de ploaie, în care s-au macerat câteva legături de pătrunjel, e de
asemenea recomandată. în locul pătrunjelului se poate pune, cine voieşte, haţ-
maţuchi, care se aseamănă mult cu pătrunjelul, fie flori de nalbă, de crini,
trandafiri, sucul acestor plante având o acţiune egal de binefăcătoare asupra pielii.
Un pic de zeamă de lămâie de asupra unui coş (bubuliţă de pe obraz), îl opreşte de
a se dezvoltă.

Zbârciturile.
Emoţiunile unei vieţi agitate, face să apară zbârciturile mai repede decât ar
trebui. De voiţi să păstraţi o figură fără zbârcituri, nu abuzaţi nici de râs, nici de
lacrimi. Nu întrebuinţaţi prea mult corpuri grase: cold cream, vaselina, glicerina,
strică ţesăturilor. Spălăturile cu apă prea fierbinte, au acelaş inconvenient.
Iată o reţetă contra zbârciturilor, ce se întrebuinţa mult de bunicile noastre:
.Fierbeţi un pumn de orz în apă, până ce se va muia complet; strecuraţi zeama
printr-o cârpă fină, adăogaţi câteva picături balsam de Meca, mişcaţi bine sticla
când o veţi întrebuinţa, spre a se amesteca bine balsamul. Spălaţi-vă bine fruntea şi
ochii cu această apă, care pe lângă proprietatea de a şterge zbârciturile, e şi un
foarte bun cosmetic pentru piele.
Reţetele vechi sunt adesea cele mai bune.
Astăzi se recomandă contra zbârciturilor, masajul şi electricitatea. Pentru
aceasta sunt mici aparate de care se spune mult bine.

Ochii.
«Ochiul a fost pentru toate popoarele, figura hieroglifică cea mai
semnificativă: simbolul, pentru unii, al fiinţei intelectuale ce ne însufleţeşte,
maşină pentru alţii, a inteligentei supreme care veghează la conservarea a tot ce
există. Plasat în triunghiul lui Pitagora, e încă pentru noi, o emblemă consfinţită. El
 78

servă artelor, ştiinţelor, ca termen de comparaţie şi poezia de câte ori nu s-a servit
de el. Poeţii prin analogie, au numit soarele „ochiul lumii― şi au celebrat, în toate
limbile, acest glob viu, interpretul cel mai repede al pasiunilor sufletului, în care
străluceşte rând pe rând flacăra maniei, focul dragostei, şi viile scăpărări ale
geniului― (M-me Elise Voiart).
Nici odată nu se iau precauţiuni de ajuns, pentru conservarea străluciri şi
frumuseţii ochilor. Lumina prea vie, lectura prelungită, vegherile, sunt cauzele cele
mai dese ale durerilor de ochi.
Dacă aveţi ochii sănătoşi, spălaţi-i cu apă rece dimineaţa şi seara, înainte
de culcare. Când sunt inflamaţi, nu îi spălaţi cu apă rece, din contră, cât mai
fierbinte.
Nu dormiţi vis-à-vis de fereastră, aşa ca lumina să vă vină direct, când vă
sculaţi.
Când vă simţiţi ochii obosiţi, vărsaţi în palmă câteva picături de rachiu
bun, pe care-l veţi lăsa să se evaporeze, apropiind ochii mari, deschişi, expuşi la
vaporii alcoolului.
Lăsaţi să macereze în apă, o noapte întreagă, flori de garofiţe de câmp
(bluets) uscate sau proaspete, şi spălaţi-vă ochii dimineaţa cu această apă, care
conservă excelent ochii. De aceea bluetele sunt supranumite casse lunette. Spălarea
ochilor, de mai multe ori pe zi, cu ceai călduţ fără zahăr, face să dispară inflamaţia
pleoapelor şl dă strălucire ochilor.

Părul.
Împrumut în beneficiul cititoarelor, câteva sfaturi practice asupra
întreţinerii părului din „Lettres sur la toilette des femmes― de M-me Elise Voiart,
citată deja mai sus. .Un abuz destul de general, printre persoanele care caută a
obţine un pâr frumos, zice M-me Voiart, este întrebuinţarea exagerată a pomezilor
şi a uleiurilor. Acestea în loc să îl facă să crească, îl înăbuşesc, părul se astupă şi
adesea violente dureri de cap anunţă, dar prea târziu, pericolul acestor mijloace.
„Cele mai simple, cele mai puţin costisitoare şi cele mai sigure, nu pentru
a înmulţi tuburile capilare, ceea ce e imposibil, dar pentru conservarea părului,
grăbirea dezvoltării în lungime şi grosime, e de a-l tăia adesea, de a-l pieptăna, de
a-l peria în fiecare zi, pentru a scutura capul de mătreaţă, care face părul murdar;
această toaletă se face dimineaţa, spre a aerisi părul şi a usca transpiraţia de peste
noapte, iar seara, pentru a-l scutura de praf.
„Obiceiul de a înmuia pieptenele în apă, în care s-au pus şi câteva picături
de apă de Colonia, e foarte salutară, mai ales dacă se are grijă de a nu se muia şi
 79

rădăcina părului, căci umezeala e nesănătoasă unor temperamente. Acest mijloc

întrebuinţat zilnic şi cu precauţiune, face părul moale şi strălucitor; îi ia mai ales
mirosul urât. Vara e bine să se spele capul, odată pe lună, fie cu apă de tărâţe
pentru a-l curaţi de grăsime, fie cu infuzii, emoliente sau aromatice, după cum se
simte trebuinţa, sau să facă să dispară mâncărimea cauzată de căldură, sau să
fortifice rădăcina părului; aceste loţiuni sunt favorabile creşterii părului―.
Părul fiind cel mai graţios din ornamentele frumuseţii feminine, nu cred să
importunez, insistând asupra acestui subiect, care ţine un loc preponderent în viaţa
tuturor femeilor, tinere ori în vârstă, fără deosebire. Citez încă un ultim sfat.
„Trebuie perlat părul cu o perie puţin aspră, înmuiată numai la vârf într-o
amestecătură de apă şi de un alcool uşor, precum apa de Portugalia; să se pieptene
apoi cu un piepten des. Se trece apoi din nou cu peria înmuiată în apă de Portugalia
pură, dacă părul e natural unsuros, sau dacă e uscat, o perie separată, unsă cu o
pomadă bună.―
„Unsorile nu sunt necesare părului, decât când din cauza vârstei sau
vreunui accident, începe a fi uscat („Hygiène des dames―).
Iată o reţetă pentru oprirea căderii părului:
După observaţiile raportate în „Éphémérides des curiosités delà nature―
decocţia de merişor, ar avea proprietatea să facă să crească părul în mod
extraordinar.
„Urzicile, după Kneip, ar fi un excelent prezervativ contra căderii părului.
Se zice chiar, că îI face să crească. Pentru acesta se utilizează rădăcini 200 gr.
tăiate mărunt, se fierb jumătate oră într-un litru de apă şi o jumătate litru oţet Se
Iasă să scadă, se limpezeşte şi se fricţionează capul în fiecare seară, înainte de
culcare.
De curând, un doctor olandez, preconizează acidul lactic în soluţie de 50
la 100, ca tratament eficace contra calviţiei.
Doctorii Bagen şi Stoconovich, de altă parte, au obţinut excelente
rezultate, neîntrebuinţând decât a treia parte. După ce a scos grăsimea pielii, cu un
amestec de alcool şi de eter, ei fricţionau cu un tampon de vată hidrofilă, îmbibată
cu acid lactic, care produce o durere uşoară. Când pielea e iritată, se suspendă,
ungând cu vaselină boricată. E bine să se facă o spălătură uşoară, zilnic, cu o
soluţie de sublimat 1 la 2000.
Primii peri albi sunt priviţi ca un semn antemergător al bătrâneţii. Spre a
combate această apariţie indiscretă, se poate încerca acest procedeu simplu: coajă
de stejar arsă, amestecată cu o pomadă; infuzia de coajă de stejar, de nuc, de dud
negru, foi de nuc şi, în general, toate substanţele vegetale bogate în tanin. Se spală
 80

părul mereu cu aceste infuzii, care înnegresc cu vremea. Efectul e mai sigur,
servindu-se zilnic de un piepten de plumb.

Sprincenele.
Nimic nu completează mai bine expresia figurii, ca sprincenele dese.
Pentru a le face să crească, se ung cu o pomadă făcută din cenuşă de coajă de
stejar, amestecată cu două părţi egale de glicerină şi apă de trandafiri.

Gura.
Un scriitor german, Herder, zice într-una din scrierile sale: „O gură
frumoasă şi curată, e poate una din cele mai preţioase recomandaţii. Ea anunţă
demnitatea, după ceia ce iese din ea; aci e vocea, interpreta inimii şi a sufletului,
expresia adevărului, a prieteniei, a celor mai nobile şi mai tandre sentimente―.
Îngrijiţi cât mai mult de această portiţă, căci nu numai frumuseţea e în joc,
ci şi sănătatea. O gură sănătoasă, dinţi curaţi, vă vor evita multe maladii.
Mişcările prea repetate a muşchilor gurii, brăzdează creţuri de fiecare
parte, făcându-o să piardă din frumuseţea ei. E bine, prin urmare, ţine-ti cont.
În Orient, femeile din harem, muşcă din lămâie, spre a-şi albi dinţii, evită
mirosul gurii şi înroşesc buzele.
Pentru întreţinerea gurii şi a dinţilor, iată un procedeu economic şi
antiseptic, care valorează mai mult decât toate apele şi pastele cunoscute.
Pe peria de dinţi, pe care aţi ţinut-o înmuiată în apă caldă 5—10 minute,
puneţi puţin bi-borax şi frecaţi-vă dinţii.
Puneţi apoi într-un pahar două linguri de apă caldă şi o linguriţă din
următoarea compoziţie:
Apă fenicată. 125 g
Apă. 125 g
Cloroform 1 linguriţă.
şi clătiţi-vă gura. Nu numai că albeşte dinţii, dar gura întreagă fiind
aseptizată, va rămâne în perfectă stare de sănătate.

Mâinile.
—Pentru a avea mâini albe, e de ajuns a se freca în fiecare dimineaţă cu
mălai şi cu tărâţe, şi a se unge cu glicerină, în care s-a stors zeamă de lămâe.
 81

XII. FARMECUL — DISTINCŢIA —

ELEGANŢA 24
Frumuseţea seduce, farmecul reţine.—Mijloc de a dobândi farmec.—
Bunătatea, farmec suprem.—Distincţia.—Femeia distinsă.—Cum se dezvoltă acest
dar.—Eleganţa —Pentru a evita lipsa de gust.—Influenţa ţesăturilor asupra
aspectului exterior —nuanţele favorabile si defavorabile

Farmecul.
Dacă omul se opreşte şi se pleacă înaintea frumuseţii, farmecul singur are
puterea de a-l reţine şi de a-l înlănţui. Ce e deci farmecul, acest ceva indescriptibil,
această emanaţiune subtila, acest nimic şi acest tot, pe care femeia îl posedă fără a
fi frumoasă şi care poate învinge indiferenţa celui mai orgolios ? Este imposibil de
a da o definire precisă. Graţia gestului şi a ţinutei; accentul, tonul muzical, dulce, al
vocii; amabilitatea surâsului; inteligenta, dulceaţa priviri; fineţea spiritului;
delicateţea bunătăţii; gustul de a se Îmbrăca, sunt mijloace de a fermeca. Sunt
altele, mai secrete, mal misterioase, care scapă analizei, care fac parte ca să zic aşa
din personalitatea celei ce îl emană şi care nu se aseamănă cu nici un altul. Fiecare
are farmecul său particular, Influenţa sa personală, puterea sa atractivă fără a se
putea spune just de unde provine această seducţie.
Fiecare să mediteze puţin, după ce a trecut in revistă, fără multă
îngâmfare, darurile cu care natura a dăruit-o. Fiecare a fost lăudată pentru un
farmec sau altul; oglinda sa de asemenea i-a arătat părţile preferate asupra cărora
atenţia să se Îndrepte mai cu plăcere. Ei bine ! fiinţa inteligentă va şti să privească
aceste daruri cu imparţialitate ca şi cum ar fi vorba de o altă persoană, nu şi le va
exagera, dar va căuta să şi le cultive cu perseverenţă.
Trandafirii frumoşi nu cresc de la sine aşa, ci cu multele îngrijiri şi
răbdarea grădinarului priceput. Tot astfel şi cu calităţile. Cultivaţi-vă gesturile,
vocea, privirea, având multă băgare de seamă de a vă feri de afectări, căci fiinţele
afectate, cele ce dau ochii peste cap, cele ce se Îndepărtează de natural, devin
ridicole. Îmbogăţiţi-vă mintea şi sufletul cu citirea cărţilor alese, formaţi-vă gustul
vizitând muzee, răsfoind albume de artă; dar mal presus de toate,
consacraţi-vă cea mat bună parte a timpului vostru, la cultura bunătăţii. Bunătatea e
farmecul suprem, farmecul esenţial din care decurg toate celelalte. Bunătatea dă un
accent mişcător vocii, ea iluminează privirea, ea mobilează gesturile, ea face

24
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR― 1911-12, p353
 82

zâmbetul irezistibil. Semănaţi bunătate, şi veţi recolta iubire, veţi întâlni totdeauna
ochii care vă vor găsi frumoase, inimi pentru care nu veţi îmbătrâni niciodată.

Distincţia.
Iată un dar special, destul de rar. Cel ce îl posedă, trebuie să se considere
ca favorizaţi de destin. Distincţia nu se câştigă, e un dar înnăscut, pe care educaţia
şi mediul îl dezvoltă. O femeie distinsă se remarcă după manierele sale, după
vorbirea sa uşoară şi elegantă, după precizia gesturilor sale, după gustul toaletei
sale. Ea e admirabilă, ea nu e arogantă şi cu toate acestea nu e timidă, ea vorbeşte
cu înlesnire de lucruri ce de abia le cunoaşte, ea pare totdeauna de o dispoziţie
egala, nu are aerul preocupat niciodată, ea primeşte omagiile şi le întoarce cu spirit,
ea nu e deplasată nicăieri şi se conformă cu tact exigenţelor oricăror situaţii.
Dacă aveţi norocul să posedaţi acest dar, însă e în stare embrionară, vă e
posibil să îi daţi dezvoltarea ce merită. A citi şt răsciti manualele de „savoir —
vlvre― nu e de ajuns; trebuie mal ales să vă alegeţi bine persoanele cu care aveţi
relaţii, preferaţi persoanele distinse, priviţi-ie, ascultaţi-le, imitaţi-le. Nu e ridicol a
copia manierele unei persoane distinse. Dacă sunteţi dotaţi şi voi înşivă, această
imitaţie se va face discret, îi veţi imprima aerul vostru personal, nuanţa diferită
care se armonizează mai bine caracterului vostru, gusturilor voastre particulare, îi
veţi da acel grăunte de originalitate îndestulătoare pentru a îndepărta ideea de copie
servilă, de maimuţărie.
Priviţi cu atenţie persoanele ce aţi ales ca model. Studiaţi graţia înclinării
bustului său, gestul său măsurat, amabilitatea cu care primeşte. Toaletele sale sunt
cu şic, atât prin discreţia lor, cât şi prin acordul culorilor ce o compun ; bijuteriile
sale sunt admirabile, dar pune puţine; încălţămintea, mănuşile totdeauna curate;
parfumul său de abia se simte. Ascultaţi-o vorbind, niciodată nu ridică vocea, şi nu
se serveşte decât de termeni convenabili şi ştie, cu apreciaţiuni delicate, să facă
plăcere interlocutorului său. Remarcaţi cum vorbeşte superiorilor săi, egalilor şi
inferiorilor săi; cum abordează şl cum se desparte de prieteni şi de străini. Ea ştie
arta nuanţelor, uzează cu pricepere, rămâne la voi să prindeţi toate subtilităţile,
privind-o.
Dar dacă nu aveţi ceva înnăscut din distincţie, e de preferat să părăsiţi
această imitaţie grea. Exagerând, denaturând, veţi deveni ridicoli. Buna şi liniştita
simplicitate, e cu mult mai de preferat.

Eleganţa.
Ar fi pretenţios din partea mea, de a voi să dau poveţe grave asupra
acestui subiect. Experienţa mea va fi totdeauna inferioară, graţioasei cititoare. Nu
 83

voi deci decât să li amintesc cele câteva principii generale pe care se poate să le fi
uitat momentan.
Aci, mai mult ca oriunde, măsura şi moderaţia, fac legea. Eleganţa nu se
măsoară după preţul ţesăturii, după bogăţia mantilei, garniturii de la pălărie. Din
contră, sobrietatea detaliilor dă aproape totdeauna mai mult şic totului.
Trebuie să ştiţi a nu depăşi limitele ce vă impun averea şi situaţia socială,
a evita contrastele prea mari Intre diversele obiecte ale toaletei voastre. O jupă
nouă să acomodează prost cu un corsaj ori bluză veche; un costum graţios cu care
vă vine bine, dar ca preţ modest, va pierde, gătindu-vă cu un lanţ. ce se observă că
e numai suflat şl pe care l-aţi putea Înlocui cu o floare.
Aceste remarci nu sunt noi, şi aproape toate femeile ştiu, ori care le-ar fi
rangul, şi nu lipsesc de a ţine seamă.
Cititoarele mele mai ştiu de asemenea că costumele cu desene mari, cu
flori, şi prea ornate, nu convin persoanelor mici; careurile, cadrilaturile, bobitele,
persoanelor grase.
Ţesăturile liniate vertical, subţiază. Câte artificii inocente nu există astfel
cu care se poate ameliora aspectul exterior şi de care poate uza oricine, fără a se
teme. Alegerea culorilor, de asemenea, are importanţa lor. Un savant celebru,
Chevreul, s-a amuzat într-o zi a pune cunoştinţele sale în serviciul frumuseţii şi iată
ce recomandă el: blondelor palide, albastru deschis care e culoarea complimentară
a portocalului deschis, baza culorii blonde, şi pentru blondele cu tenul roz, verdele
deschis. Din contră femeile cu tenul aprins, se vor feri de verde, fiindcă roşul fiind
culoarea complementară a verdelui, această din urmă nuanţă va înviora strălucirea
deja prea vie a figuri lor. Galbenul, portocaliul, roşul, din cauza contrastului ce
aceste culori produc cu tenul mat şi părul negru, sunt favorabile brunelor. Albastrul
închis le e contrariu. Violetul, reflectorul culorii galbene, e o nuanţă ingrată, mai
ales femeilor cu tenul măsliniu.
În fine, ca concluzie, voi zice că moda, care nu se teme de excentricităţi,
are adesea exigenţe cărora e permis de a nu se supune orbeşte. Alegeţi-vă din
aceste capricii şi nu vă codiţi a îndepărtă ce vi se pare exagerat.
 84

XIII. ARTA DE A PLACE 25

Egoismul îndepărtează simpatiile.—Cine se aseamănă, s-adună.—Cum îşi
face cineva prieteni. Identitatea de impresiuni.—Aprobaţiunea şi încredinţarea.—
Lumea ne dă, ce îi dăm.—Simpatia şi Antipatia. — Adevăratul succes trebuie să fie
aprobat de lume. — Adio cititorilor.

«Fie cu femeile, fie cu regii sau cu poporul, cine vrea să stăpânească,

trebuie să placă―.
Astfel zice Mistral.
Acţiunea de a place, joacă un rol preponderent in viaţă. Afară de un
mizantrop, de un însetat de singurătate, un învins împins de soartă să trăiască
Izolat, ne ducem şi venim în furnicarul omenesc căutând simpatii, spirite frăţeşti,
inimi afectuoase, fiinţe devotate. Voim prieteni, pentru a cobori cu ei, fără teamă
calea misterioasă care conduce la bolta deschisă spre cerul necunoscut!― Dar câte
tentative vane in aceste căutării. Câte demersuri inutile n-am făcut, câte avansuri
nepricepute sau rău înţelese!
Arta de a place nu e cu toate acestea aşa de grea, cât îşi închipuie cine-va
de obicei. Aceasta, fiindcă amestecăm prea mult egoism, fiindcă o înconjurăm cu
complicaţii absolut inutile, că de multe ori am trecut pe lângă ţel fără a-l fi atins, că
de multe ori ne-am închis sufletul rănit Înaintea unei indiferente nemeritate. O
figură graţioasă, frumuseţea corpului, nu e de ajuns totdeauna pentru a place;
trebuie altceva, mai puţin aparent, poate, dar tot atât de necesar, ba poate chiar, mal
mult decât frumuseţea. Voi încerca să vă explic.
Două fraze îmi pare că concretizează destui de bine ideea de a place. Una
e un dicton popular, întrebuinţat în general în sens rău: „Cine se aseamănă se
adună‖; cealaltă este un aforism de O. S. Marden „Lumea ne întoarce ce îi dăm―.
Cine se aseamănă, se adună―, zice proverbul. Când interese sau proiecte
particulare nu sunt în joc, persoanele care se aseamănă sunt deci acele care au
aceleaşi gusturi, aceleaşi idei, aceleaşi dorinţe, cei ce se aseamănă ca mentalitate.
Şi fiindcă găsesc o plăcere in această asemănare, ei caută ocazie să se reunească.
Cel ce voieşte să placă, trebuie prin urmare, să se forţeze a semăna ca mentalitate,
cu persoana a cărei prietenie o doreşte. Mă voi servi de o comparaţie, puţin cam
îndrăzneaţă, dar pe care o va pricepe oricine. Când două persoane au aceiaşi
tonalitate, adică când delicatul şi vibrantul clavir al nervilor lor, atins de aceleaşi
impresii, scoate un acord identic, când de ex. aspectul unui melancolic peisaj de

25
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR― 1911-12, p389
 85

toamnă, sau audiţia unui cap de operă liric, sau constatarea unei nenorociri
nejustificată, simţămintele asemănătoare fac să nască in ei aceiaşi milă, scot din
ochii lor lacrimi egal de sincere, aceste două fiinţe ce se aseamănă atât, pot să
atingă prietenia sublimă, amorul ideal. E foarte rar insă de întâlnit acest minunat
acord. Cu toate aceste, trebuie să căutăm a ne asemăna pe cât posibil, dacă voim să
avem de la viaţă tot ce are mai bun, a fi fericiţi şi a face fericiţi în juru-ne.
De obicei simpatia, afecţiunea, nu se nasc deodată.
Începeţi mai întâi a studia cu tact gesturile, ideile interlocutorului vostru,
lăsaţi-l să vorbească, procuraţi-i ocazia de a-şi da la iveală caracterul. Apoi, când îl
veţi cunoaşte în de ajuns, după trei, cinci, zece, întrevederi, vorbiţi-i de ceia ce îi
place, împărtăşiţi-i preferinţele, aprobaţi justeţea opiniunilor sale, într-un cuvânt,
părerile voastre si s-asemene cu ale lor. Astfel îl veţi câştiga, îl veţi plăcea. Nu
trebuie, cu toate aceste, să vă călcaţi pe demnitate, nici să sacrificaţi frumuseţea
ideilor voastre, satisfacţiilor de amor propriu; nu trebuie să jucaţi comedia
ipocriziei. Daci recunoaşteţi că noul vostru prieten este mărginit, că are idei
contrarii de cum ar trebui, absolut opuse ideilor voastre, e mai bine să rupeţi
relaţiile, care nu v-ar aduce decât deziluzii ! Căutaţi printre cei câţi-va oameni
superiori de care vă puteţi apropia şi printre ceilalţi mai numeroşi, care în lipsă de
superioritate marcantă, are bun simţ, avânturi nobile, gustul binelui şi al
frumosului. Treptat, cu bună voinţă, cu înduplecare, cu luciditate, deveniţi
povăţuitorul, fiţi educatorul, ridicaţi până ia înălţimea ideilor ce vă însufleţesc, pe
cei ce nu doresc decât aceasta. Veţi începe astfel a semăna cu cei ce la urmă vor
semăna cu voi. Simpatia ce are cineva pentru voi, nu va scădea pentru aceasta, din
contra.
A doua citaţie: .Lumea ne întoarce, ce îi dăm―, exprimă bine a doua fază a
artei de a plăcea. Treceţi prin viaţă, cu dispreţul pe buze, cu ura în inimă, fiţi aspri
cu cei săraci, n-aveţi milă de nimeni, lumea vă va întoarce moneda orgoliului şi
răutăţii voastre. Veţi fi învăluiţi de o atmosferă vătămătoare, a cărei acţiune funestă
o veţi simţi cu vremea. Veţi fi izolatul pe care mulţimea va fi mulţumită să-l calce
în picioare, dacă destinul răzbunător v-ar doborî într-o zi.
Nu e trebuinţă să mergeţi până la arogantă sau brutalitate, pentru a vă
atrage antipatia aproapelui. Omul egoist, care ascunde sub maniere, uneori
politicoase, uşor de. demascat, perfecta sa indiferenţă, asprimea caracterului,
ocupat numai de sine însăşi, pentru a proba altora oarecare interes, sau
calomniatorii de meserie, care ştiu cu îndemânare să dea doza de venin şi care
surpă o reputaţie, Încet, piatră cu piatră, cu precauţiunea bijutierului care cântăreşte
aur, aceştia culeg aversiunea, şi îşi fac duşmani ori pe unde trec.
Din contră, dacă sunteţi buni, dacă grijile, necazurile altora deşteaptă în
voi compătimire, dacă ştiţi frăţeşte să pansaţi rana celui ce suferă, dacă împărtăşind
 86

părerea lui Seneca, care consideră nenorocirea ca un lucru sacru, voi mângâiaţi prin
vorbă şi prin ajutor pe cei slabi urmăriţi de necazuri, dacă sunteţi îndatoritori,
afabili, indulgenţi, totdeauna gata să susţineţi pe unul slab, să respectaţi o
timiditate, să încurajaţi sforţări sincere, veţi avea în juru-vă simpatii, prietenii,
devotamente, hotărâte a concura cu voi la fericirea existenţei voastre, a vă plăti cu
generozitate, prin atenţii plăcute, cu servicii preţioase, satisfacţiile ce vă datorează.
Acest reazăm moral, va mări forţa voastră, va uşura realizarea proiectelor voastre şi
învingerea greutăţilor. Succesele invidiate, sunt rele. Acela e adevărat succes
legitim, îmbucurător, pe care mulţimea îl priveşte ca o dreaptă recompensă, al unui
merit incontestat. Aveţi inimă nobilă şi succesele voastre vor fi salutate cu aprobări
unanime.
Astfel e zugrăvită în mari trăsături, această artă de a place, la exerciţiul
căreia, judecata noastră nu prea se pleacă în de ajuns. Cu cât ar fi societatea mai
bună, dacă toţi am voi să consacram câte-va momente căutând să uităm duşmăniile,
şi să ne disciplinăm caracterele !
 87

XIV. CONCLUZIE (Adio cititorilor). 26

Iată-mă la sfârşitul acestui studiu. Mulţumesc cititorilor care m-au onorat
cu indulgenta lor atenţie. Ţin a-i considera ca pe nişte prieteni, împărtăşind
speranţele şi ideile mele, şi dorind ca şi mine o omenire mai bună, conştientă de
datoriile şi puterea ei, putând să lupte contra adversităţii, capabilă să îndepărteze
din cale-i puterile oarbe, naturale, ort sociale, care întârzie mersul sau înainte,
omenire avidă de progres, de bunătate si de frumuseţe, pentru toţi si prin toţi.
Nu voi să părăsesc pe aceşti prieteni, fără a le adresa un adio călduros.
Chestiunile ce am tratat, nu sunt noi, ele datează de la începutul societarii,
oamenii iluştri le-au studiat de aproape, în toate vremurile.
N-am voit decât să rezum liniile principale, să grupez opiniunile unora din
cei ce s-au ocupat şi să încerc a le face practice, aceste chestiuni considerate foarte
des ca motive de speculă.
Dacă în secolul nostru, poporul american ne uimeşte prin prodigioasa sa
vitalitate, prin dorul său de asimilaţie, prin utilizarea inteligenta a descoperirilor
ştiinţifice, prin îndemânarea cu care subordonează progresele, trebuinţelor lui, e că
ei datorează aceste remarcabile calităţi unei elite de cugetători şi de scriitori, cari i-
au arătat în termenii hotărâţi, precişi, prin mijlocul exerciţiilor uşoare ca rezultate
pozitive şi onorabile, arta neglijată la noi de a dezvolta voinţa, de a crea energie, de
a modela un caracter. N-am exprimat decât imperfect, nici vorbă, această nouă
metodă de învăţământ. Rămân destule lucruri despre care e încă de zis, multe
puncte au rămas în umbră, această mică carte ar fi putut să fie mai bine scrisă. Cu
toate acestea, aşa cum e, cred că va fi folositoare multora, îndrumându-i şi escitând
curiozitatea cercetătorilor.
Citiţi-o cu atenţie, urmaţi întocmai poveţele date. Viaţa voastră în loc să
fie o povară nesuferită, o succedare neîntreruptă de încercări nedrepte şi de
decepţii,—―un vis urât între două neante―, după cum a zis Pascal,—viaţa vă va
apare sub un nou aspect, ca o arenă luminoasă, unde puteţi să vă desfăşuraţi toate
resursele de energie, toată inteligenţa care dormea in voi, neîntrebuinţată şi
confuză. Veţi înţelege pentru ce sunteţi aci pe pământ şi care e ţelul ce trebuie
ajuns. Supunerea materiei, spiritului; ridicarea fiinţei intelectuale, a omului hotărât,
cum trebuie să fim totdeauna, stăpân în fine pe omul impulsiv, condus de
deprinderi după cum suntem foarte adesea, aceasta e opera Ia care suntem chemaţi,
lupta ce trebuie s-o ducem la bun sfârşit. Victoria voastră vă va fi plătită imediat
prin satisfacţii nenumărate, satisfacţii morale şi materiale, şi mai târziu, prin o
recompensă mai înaltă şi mai durabilă.
26
„REVISTA TELEGRAFELOR, TELEFOANELOR ŞI POŞTELOR― 1911-12, p390
 88

Ar fi prea lung să discutăm aci această ipoteză. Amintiţi-vă numai că

omul nu există decât prin cugetare, că cugetarea e totul şi că numai ea singură nu
moare. Înălţaţi-vă gândirea voastră, îndepărtaţi-o de toate legăturile care ar supune-
o materiei, ca să planeze puternică deasupra orizontului nostru mărginit, voinţa
voastră poate să ii uşureze această sublimă scăpare; când ziua va sosi, ea va
cunoaşte patria sa şi spre ea, îşi va lua fără ezitare, zborul său nemuritor. Preferaţi
voi neantul, voiţi moartea definitivă, noaptea eternă? Voiţi şi veţi putea. Sunteţi
stăpânii destinului vostru.
Pe voi cititori, care m-aţi ascultat, care ştiţi la ce flacără să vă reîncălziţi
curajul vostru, care sunteţi înarmaţi cu o voinţă inflexibilă, pot să vă părăsesc fără
teamă. Ştiu ce veţi alege, întrevăd ciclul pe care va voi să urmeze gândirea voastră
mai tare şi mai hotărită. Duceţi-vă amici spre fericire.

F I N E.