BIBLIOGRAFIE

Cu 111 ani în urmă, la 12 iulie 1909, s-a născut în comuna Vitănești (județul
Teleorman), marele filosof şi eseist român de origine aromână Constantin Noica
(d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu).
Din octombrie 1940 a activat la Berlin în calitate de referent de filosofie la
Institutul Româno-German. Va rămâne la Berlin până în 1944.
Va participa de mai multe ori la seminarul de filosofie al profesorului Martin
Heidegger, unde a mai participat și un alt filosof român, Alexandru Dragomir.
În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu editează patru
dintre cursurile universitare ale lui Nae Ionescu și anuarul „Isvoare de Filosofie”.
Anii domiciliului forțat, deținut politic (1949 – 1964)
În perioada 1949 – 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici,
Noica și-a conturat ideea filosofică proprie și totodată și-a trasat principalele
coordonate ale filosofiei sale de mai târziu.
În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu
confiscarea întregii averi.
Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de
Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.
Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.
Ultimii ani din viață, începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la
Păltiniș, lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip
socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi „Jurnalul de la Păltiniș” de Gabriel
Liiceanu).
S-a stins din viață la 4 decembrie 1987 și a fost înmormântat pe 6 decembrie, la
Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba religioasă fiind oficiată de un sobor de
preoți în frunte cu ÎPS Mitropolitul Antonie al Ardealului, Crișanei și
Maramureșului.
După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica.
Între operele sale se remarcă „Sentimentul românesc al fiinţei”, „Creaţie şi frumos
în rostirea românească”, „Devenirea întru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei
tradiţionale” și vol. II: Tratat de ontologie”).