f) Suplimentarea barelor din alcătuirea grinzilor cu zăbrele

Sistemele cu zăbrele sunt des întâlnite în alcătuirea elementelor clădirilor

industriale, în special sub formă de ferme, contravântuiri orizontale și
verticale.

Metoda de consolidare prin suplimentarea barelor se poate realiza în două

moduri:
- suplimentarea barelor se realizează păstrând gabaritul inițial al grinzii

- grinda se consolidează prin mărirea înălțimii sale realizată prin adăugarea

unor tălpi noi şi prelungirea sistemului de zăbrele până la acestea
(consolidare cu mărirea gabaritului iniţial)
f) Suplimentarea barelor din alcătuirea grinzilor cu zăbrele

Consolidare păstrând gabaritul inițial al grinzii

f) Suplimentarea barelor din alcătuirea grinzilor cu zăbrele

Consolidare cu mărirea gabaritul inițial al grinzii

 1.4. Consolidarea elementelor metalice cu beton
Metoda de consolidare constă în umplerea cu beton sau înglobarea în beton
a elemetelor verticale sau uşor înclinate, aplicându-se în special stâlpilor.

Stâlpi înglobaţi în beton

 1.4. Consolidarea elementelor metalice cu beton
Metoda de consolidare constă în umplerea cu beton sau înglobarea în beton
a elemetelor verticale sau uşor înclinate, aplicându-se în special stâlpilor.

Stâlpi umpluţi cu beton

 1.4. Consolidarea elementelor metalice cu beton
Prin aplicarea metodei se obține mărirea capacității de rezistență și rigidității
elementului consolidat.

Cămășuirea stâlpilor metalici se realizează prin îmbrăcarea acestora în beton

armat.

Dacă între metal şi beton se realizează conlucrarea prin intermediul

conectorilor, atunci sistemul constructiv devine de tip B.A.R. (beton armat
cu armătură rigidă).

În cazul în care consolidarea stâlpului se realizează sub sarcină, secțiunea

elementului consolidat este capabilă să preia doar sarcinile care intervin
după intrarea în lucru a betonului, adică încărcări suplimentare celor
existente în momentul consolidării.

Un dezavantaj al metodei îl reprezintă sporul important adus de beton

încărcării permanente a construcției.
 1.4. Consolidarea elementelor metalice cu beton
Dacă nu se realizează conlucrarea beton-metal, intervenția nu poate fi
considerată consolidare, ci protecție a elementului necesară împotriva
coroziunii sau incendiului.

Consolidarea prin umplerea cu beton a elementelor metalice se folosește

numai pentru secțiuni închise sau pentru secțiuni alcătuite din elemente
depărtate la care solidarizarea ramurilor este făcută cu plăcuțe.
 A. Evaluarea stării fizice a clădirii analizate consolidare
În vederea evaluării construcției analizate, s-au strâns datele necesare din
surse cum sunt:
- documentația tehnică de proiectare și de execuție a construcției
examinate (inclusiv documentele referitoare la eventualele intervenții pe
durata exploatării);
- reglementările tehnice în vigoare la data realizării construcției;
- investigații pe teren;
- măsurători și teste în situ și/sau în laborator cu șuruburi.
In urma analizării factorilor de cunoaștere (verificării vizuale in situ și
studierii amănunțite a Cărții Tehnice a construcției) s-a constatat ca nivelul de
cunoaștere al structurii, conform tabel 4.1 (pag. 16) din P100/3-2019, este
KL3 – cunoaștere completă, factorul de încredere fiind CF=1.
Pentru evaluarea structurii de rezistenta prin calcul, in conformitate cu
P100-3/2019 capitolul 6, se vor utiliza Metodologiile de evaluare de nivel 2
(metodologie de tip curent pentru construcții obișnuite de orice tip) și 3
(metodologie ce utilizează calcul neliniar pentru construcții de o importanta
deosebita și construcții curente).
 B. Evaluarea calitativă
B.1 Evaluarea gradului de îndeplinire a condițiilor de conformare
structurală (R1)
Pentru efectuarea analizei calitative se calculează punctajul după Lista de
cerințe a metodologiilor de nivel 2 și 3 (vezi Tabel 1 realizat conform Tabel
C2, pag. 71, P100/3-2019, care cuprinde condițiile de alcătuire a structurii
de oțel analizate sunt:
(i) Conditii privind configurarea structurii (conf. criteriu "i" din Tabelul C1 -
P100-3)

- Traseul încărcărilor este continuu

- Sistemul este redundant
- Nu există niveluri slabe din punctul de vedere al rezistenței
- Nu există niveluri flexibile
- Nu există modificări importante ale dimensiunilor în plan ale sistemului
structural de la un nivel la altul.
- Nu exista diferențe între masele de nivel mai mari de 50% pentru parter și
etajele 1-3.
- Efectele de torsiune de ansamblu sunt reduse.
- Legătura între suprastructură și infrastructură are capacitatea de a asigura
transmiterea eforturilor
(ii) Condiții privind interacțiunile structurii (conf. criteriu "ii" din Tabelul C1-
P100-3)
- Distanțele până la clădirile vecine depășesc dimensiunile minime de rost
- Nu există supante
- Pereții nestructurali sunt legați flexibil de structura principală

(iii) Condiții privind alcătuirea elementelor structurale (conf. criteriu "iii"

Tabelul C2- P100-3)
(iii) Condiții privind alcătuirea elementelor structurale (conf. criteriu "iii"
Tabelul C2- P100-3)

a) Structuri de tip cadre necontravântuite

- Clădirea din punct de vedere structural, este realizată în sistem dual fiind
formată din cadre contravântuite centric și cadre necontravântuite.
- Structura este conformată astfel încât asigură dezvoltarea unui mecanism
favorabil de disipare a energiei seismice, zonele disipative fiind situate la
capetele grinzilor în vecinătatea îmbinărilor grinda-stâlp.
- Condițiile referitoare la alcătuirea și conformarea grinzilor sunt îndeplinite
- Condițiile referitoare la alcătuirea și conformarea stâlpilor sunt îndeplinite
- Condițiile referitoare la alcătuirea și conformarea contravântuirilor sunt
îndeplinite
(iv) Condiții referitoare la planșeu (conf. criteriu "iv" din tabelul C2-P100-3)

- Placa planșeelor are grosimea de 15 cm și este realizată monolit.

- Forțele seismice din planul planșeului se transmit la elementele structurii
prin intermediul conectorilor elastici
- Golurile în planșeu sunt bordate corespunzător
 B.2 Evaluarea
gradului de afectare
structurala ( R2 )
Evaluarea stării de
degradare a
elementelor
structurale se face pe
baza punctajului
obținut în tabelul 2
(realizat conform
tabel C3 - P100/3-
2019) pentru
diferitele tipuri de
degradări identificate.
 B.3 Evaluarea gradului de asigurare structurala seismica ( R3 )
Dupa metodologia de nivel 2 se determina valorile individuale ale
indicatorului R3 pentru fiecare din elementele structurale cu expresia:

B.3.1 Stabilirea factorului de reducere (coeficientul de comportare q) se

face pe baza datelor obținute în tabelul 3 (conform tabel C4, pag. 75, P100-
3).
1) Comportare ductilă înseamnă că stâlpul, grinda, contravântuirea,
îmbinările riglă-stâlp, prinderile îndeplinesc toate condițiile de alcătuire și de
detaliere prevăzute în normativele de proiectare a construcțiilor noi,
specifice acestor tipuri de structuri.

De asemenea trebuie îndeplinite toate condițiile privind formarea unui

mecanism favorabil de disipare a energiei printr-o comportare histeretică cât
mai stabilă. Se admit interpolări ale valorilor q corespunzătoare comportării
ductile, respectiv neductile pentru cazul îndeplinirii parțiale a condițiilor
prevăzute în normativele de proiectare a structurilor noi.

Pentru determinarea valorii coeficientului R3 valorile coeficientului de

ductilitate q pe element se ia din tabelul 3 (conform tabel C4, pag. 75, P100-
3/2019) dacă din expertiză se poate stabili cu precizie că elementul nu a avut
incursiuni în domeniul elasto-plastic.