1.

Probele în procesul penal:

a) pot fi administrate doar în cursul urmăririi penale;
b) trebuie să fie pertinente, concludente, utile şi admisibile;
c) sunt acele date existente în cauză din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care
se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta;

2. Probele indirecte:
a. sunt intotdeauna obtinute din alta sursa decat cea originala;
b. dovedesc in mod direct fapta;
c. sunt intotdeauna obtinute din sursa originala;

3. Sarcina administrarii probelor in procesul penal apartine:

a. organelor judiciare;
b. politiei judiciare si procurorului;
c. partilor, politiei judiciare, procurorului si instantei;

4. Dreptul la tacere:
a. poate fi folosit de invinuit sau inculpat cu privire la datele sale de identitate;
b. reprezinta posibilitatea invinuitului sau inculpatului de a refuza sa raspunda laorice intrebare care i
se pune de catre organele judiciare;
c. reprezinta posibilitatea invinuitului sau inculpatului de a refuza sa raspunda laorice intrebare care i
se pune de catre organele judiciare cu privire la invinuirea carei se aduce;

5. Probele in procesul penal:

a. nu pot fi administrate decat in faza cercetarii judecatoresti;
b. pot fi propuse numai pana la inceperea dezbaterilor;
c. trebuie sa fie admisibile, pertinente, concludente si utile;

6. Reprezinta probe concludente in procedura penala:

a. probele care au legatura cu faptele sau imprejurarile ce fac obiectul probatiunii;
b. probele care contribuie la aflarea adevarului in cauza penala;
c. probele care sunt necesare pentru solutionarea cauzei;

7. Sunt fapte şi împrejurări care nu trebuie dovedite

a) prezumţiile legale, faptele notorii, faptele probatorii, faptele evidente;
b) prezumţiile legale, faptele notorii, faptele probatorii, faptele evidente, faptele necontestate;
c) faptele necontestate, faptele notorii, faptele evidente, prezumțiile legale.

8. Într-o cauză penală persoana vătămată face cerere de administrare a probei cu martori.
Organului judiciar i s-a adus la cunoştinţă faptul că între martor şi inculpat există o stare de
duşmănie de mai multă vreme, precum şi faptul că martorul este rudă cu persoana care l-a
propus. Cu privire la cererea făcută, organul judiciar
a) o va respinge în mod obligatoriu pe considerentul că persoana propusă ca martor nu are capacitatea
de a fi martor;
b) o va admite în orice condiţii, ca urmare a respectării dreptului la apărare al persoanei vătămate;
c) poate dispune orice examinarea necesară pentru a decide cu privire la capacitatea persoanei în
cauză de a fi martor.

9. Inculpaţii, urmăriţi penal pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, fac
cerere de a se dispune, de către organul de urmărire penală, ca partea civilă să fie supusă unei
expertize medicale, prin care să se verifice dacă, în cazul efectuării unei intervenţii chirurgicale,
i s-ar înlătura capacitatea de muncă. În speţă,
a) cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu este prevăzut în NCPP un astfel de mijloc de
probă;
b) cererea va fi respinsă, întrucât proba este imposibil de obţinut;
c) cererea va fi respinsă întrucât proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii.

10. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine:

a) inculpatului și persoanei vătămate
b) doar inculpatului
c) organului de urmărire penală și instanței
d) de regulă organului de urmărire penală, iar instanței de judecată doar în situațiile prevăzute de lege.

11. Pentru a fi administrate într-o cauză penală probele trebuie să îndeplinească următoarele
cerințe:
a) să fie admise de lege, pertinente, concludente și utile
b) admisibile, pertinente și utile
c) admisibile, pertinente, încuviințate de către organele judiciare, concludente
d) doar admisibile și utile.

12. Sunt procedee probatorii:

a) ascultarea părților și a martorilor, ridicarea de obiecte și înscrisuri cu ocazia constatării unor
informații flagrante ori a efectuării cercetării la fața locului, declarațiile persoanei vătămate
b) declarațiile suspectului sau inculpatului, ale persoanei vătămate sau părții responsabile civilmente,
expertizele
c) ascultarea părților și a martorilor, efectuarea de constatări tehnico-stiintifice, medico-legale,
expertize, înregistrări de convorbiri sau imagini
d) mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-stiintifice, medico legale, expertizele.

13. Părțile au:

a) obligația de a propune probe
b) dreptul de a propune probe
c) obligația de a depune probe
d) obligația relatării.

14. Conform legislației române aprecierea probelor se face:

a) judecătorii au libertatea de a aprecia probele în funcție de intima lor convingere
b) prin apelarea la serviciile divinității
c) de către organul de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării
adevărului
d) este lăsată în totalitate la aprecierea judecătorilor.

15. In cursul procesului penal, instanta de judecata:

a. admite proba, chiar daca aceasta nu este concludenta, dar este utila si a fost solicitata de inculpat;
b. respinge motivat proba, daca nu este utila;
c. nu poate admite si alte probe decat cele existente in dosarul cauzei supusjudecarii sau probele deja
discutate la termenul de probe;