STĂRI DE CONŞTIINŢĂ

Rezumat

Într-o exprimare mai puţin ştiinţifică, conştiinţa se referă la capacitatea fiinţelor umane de
a conştientiza (de a-şi îndrepta şi focaliza atenţia) senzaţiile, gândurile şi sentimentele trăite la un
moment dat. conştiinţa este înţelegerea subiectivă atât a mediului înconjurător cât şi a lumii
noastre subiective, interne, neobservata de ceilalţi.
În dinamica funcţională a nivelului conştient apar modificări care pot fi împărţite în
modificări normale (fiziologice) şi anormale (patologice).
SOMNUL
Fiecare dintre noi ne petrecem aproximativ o treime din fiecare zi într-o stare modificată
de conştiinţă numită somn. Ca răspuns compensator (reglator) la starea de veghe orientată şi de
conştiinţă focalizată, s-a dezvoltat mecanismul stării de somn, constituindu-se astfel un ciclu
funcţional închis şi echilibrat, care, din punct de vedere temporar, este structurat pe succesiunea
zi-noapte (ciclu circadean).
Etapele somnului
Stadiul I: atunci când oamenii merg la culcare, trec de la o stare în care sunt relaxaţi, cu ochii
închişi la stadiul I de somn.
Stadiul II: este faza somnului de profunzime medie, caracterizat printr-un pattern mai lent, mult
mai regulat de unde.
Pe măsură ce oamnii trec în stadiul III al somnului, undele cerebrale devin din ce în ce
mai lente, cu un pattern de unde care se înalţă şi coboară.
Acest pattern devine din ce în ce mai lent şi mai regulat pe măsură ce se atinge stadiul IV,
oamenii fiind din ce în ce mai puţin responsivi la stimulările exterioare, când aproximativ 50%
dintre undele cerebrale sunt unde delta. Stadiul IV este cel mai probabil să apară la începutul
nopţii.
Somnul REM
După ce oamenii rămân în stadiile 3 şi 4 aproximativ 30-40 de minute, trec din nou prin stadiile
3, 2 şi 1, până când, la aproape 90 de minute de la adormire ating stadiul mişcărilor oculare
rapide (rapid eye movement) cunoscut cel mai bine sub numele de somnul REM.
Pentru că stadiile 1, 2, 3 şi 4 nu sunt caracterizate de asemenea mişcări oculare, ele mai sunt
numite non-REM sau somn NREM. Somnul NREM este caracterizat prin unde cerebrale lente,
respiraţie profundă, puls regulat şi presiune scăzută a sângelui. După o perioadă iniţială de 10
minute de somn REM, se alunecă din nou în somn NREM, eventual atingându-se stadiul 4.

Electroencefalograma
Electoencefalograma (EEG) reprezinta inregistrarea semalelor electrice ce rezulta din activitatea
creierului. Transmiterea informatiei in creier se realizeaza prin semale electrice iar EEG permite
inregistrarea acestor semale.
Tipuri de unde

1.Undele alfa

Sunt oscilatii de amplitudine mica, aproximativ 50 microV si frecventa medie, 8-13 Hz (cicli pe
secunda). In mod normal, amplitudinea lor creste si descrete regulat formand fusuri caraceristice.

2. Undele beta
Se caracterizeaza printr-o frecventa de 13-30 Hz si o amplitudine de 5-30 microV . Spre
deosebire de ritmul alfa, undele beta sunt foarte nergulate si semnifica o desincronizare a
activitatii neuronilor corticali. Undele beta reflecta activitatea neuronilor din cortexul frontal si
parietal anterior.
3.Undele teta

Sunt unde cu o frecventa de 4-8 Hz si o amplitudine maxima de 20 microvolti . Desi sunt

normale la copii, prezenta lor la adultii in stare de veghe este considerata anormala.

4.Undele delta

Aceste unde au cea mai mare amplitudine si o frecventa mica de maximum 4 Hz .Sunt
caracteristice fazelor de somn profund sau starilor de anestezie in care sistemul reticulat activator
ascendent este inhibat.

5. Undele gama
Au o frecveta mare in jur de 30-100 Hz . Acestea se inregistreaza pe electroencefalograma in
conditii de activitate corticala superioara, ca de exemplu: perceptia, rezolvarea unor probleme
complicate, teama, constiinta, etc.
Funcţiile somnului
1. Somnul ca fortifiant sau întăritor al organismului: refacerea organismului după
activitatea din timpul zilei.
2. 2. Somnul ca inactivitate adaptativă: nevoia de somn este înrădăcinată în trecutul
nostru evolutiv, somnul având o importantă funcţie adaptativă şi protejându-ne de
pericole.
3. Somnul ca ajutor al memoriei: somnul consolidează memoria de lungă durată.
Tulburări legate de somn:
Insomnia: este considerată de cei mai mulţi autori o tulburare a somnului, o incapacitate de a
dormi.
Hipersomnia: prelungirea duratei somnului nocturn peste 7-8 ore, până la aproximativ 12 ore;
Somnambulism: interferenţa stării vigile în zonele profunde ale somnului, în prima treime a
somnului nocturn, comportament automat cu menţinerea abilităţilor motorii, nu răspunde sau
 răspunde greu la stimuli puternici, cu trezire spontană urmată de câteva minute cu stare
confuzională, cu amnezie totatlă a episodului.
Pavor nocturn: trezire brutală şi ţipăt de groază în prima durată a somnului nocturn, cu o
durată de 1-10 minute; anxietate intensă, cu ţipete, exclamaţii, verbalizări, vociferări etc
Narcolepsia: atacuri bruşte şi irezistibile de somn în timpul zilei în care persoana intră
imediat în somn REM pentru câteva secunde sau minute.

VISUL
Cel mai dramatic aspect al somnului este visul, o secvenţă de imagini vizuale ca o
poveste, care se asociază de obicei cu emoţii puternice. Acţiuni care ar fi imposibile în viaţa reală
par a fi perfect normale în vis.
Funcţiile visului
Mulţi cercetătători consideră că una dintre funcţiile viselor se referă la faptul că visele
servesc drept modalitate de îndeplinire a dorinţelor.
De asemenea, visele asigură comunicarea dintre conştient şi inconştient şi, mai mult,
reunesc memoria infantilă cu experienţa de viaţă şi moştenirea arhaică.
Alţi autori consideră că visele ajută la restabilirea echilibrului psihologic şi pot avea
funcţie premonitorie (semnalizează pericolele viitoare).
Se pare că visul îndeplineşte o importantă funcţie adaptativă sau vital integrativă, la om
existând chiar nevoia de a visa.
Metode obiective de studiere a visului
Indicatorii obiectivi pe baza cărora se poate studia visul sunt:
a. Înregistrarea miţcărilor corpului;
b. Înregistrarea mişcărilor ochilor în timpul somnului, mişcările rapide fiind un
indiciu obiectiv al prezenţei visului;
c. Înregistrarea ritmurilor electrice ale creierului (EEG – electroencefalograma).
Visul nu apare imediat după starea de veghe, caracterizată prin unde alfa, când nu există
mişcări oculare rapide, ci în timpul fazelor de somn superficial din timpul nopţii.
Visul se reproduce astfel la fiecare 100 de minute, reprezentând 20% din timpul somnului.