Cuprins

Definiție

Fenomenul numit plagiat

Ce este defapt plagiatul

Tipuri de plagiat

Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta

Definiție
Conform Dicţionarului de neologisme, a plagia înseamnă „a lua, a fura ideile,
expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său
fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar”. Cuvântul a pătruns în limba română
prin intermediul franţuzescului plagier.1

Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduit în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare defineşte plagiatul drept „expunerea într-o operă scrisă
sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei,
demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise,
inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale”.2
Fenomenul numit plagiat
Toate definiţiile recente ale culturii informației fac referire la problematica utilizării
informaţiilor în mod etic și/sau legal.
Chartered Institute of Library and Information Professionals (CILIP) din Marea
Britanie consideră că a fi educat în domeniul informaţiei înseamnă „să ştii când şi de ce ai
nevoie de informaţii, unde să le găseşti şi cum să le evaluezi, să le utilizezi şi să le transmiţi
mai departe într-o manieră etică”.3
O definiţie asemănătoare propune şi Hannelore Rader, care arată că o persoană
instruită în domeniul informaţiei este una care ştie, printre altele, să utilizeze informaţiile în
mod etic şi legal, înţelegându-le aspectele economice şi sociale.4
Conform ghidului intitulat Information Literacy Competency Standards for Higher
Education (2000), elaborat de Association of College and Research Libraries (ACRL) din
SUA, una dintre abilităţile pe care trebuie să le dobândească studenţii este aceea de a folosi
informaţia în limitele eticii şi ale legalităţii.5
Pornind de la cele trei definiţii de mai sus, se poate afirma faptul că prevenirea
plagiatului este unul dintre scopurile educaţiei pentru informare, a procesului de dobândire a
culturii informaţiei. Utilizarea informaţiilor în mod etic şi legal este o competenţă care
trebuie dobândită. Dacă o persoană ştie cum să se informeze, cunoaşte diversitatea surselor
de informare, cum să-şi construiască o strategie de căutare, cum să regăsească informaţiile
necesare, să le acceseze, să le evalueze, să le sintetizeze şi să le organizeze, condiţia pentru a
produce o lucrare care să fie acceptată şi validată de comunitatea ştiinţifică este menţionarea
surselor consultate.

1
Florin Marcu, Costant Maneca, Dicționar de nelogisme, București, Ed. Academiei Socialiste România, 1986
2
Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduit îm cercetare științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare
3
Chartered Institute of Library and Information Professionals (CILIP). A definition of information literacy :
[online]. [2004]. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.cilip.org.uk/get-
involved/ advocacy/information-literacy/pages/definition.aspx.
4
Hannelore Rader. Information literacy - a global perspective. In: Allan Martin, Hannelore Rader (eds.).
Information and IT literacy enabling learning in the 21st century. London: Facet Publishing, 2003, p. 27.
5
Apud Angela Repanovici. Ghid de cultura informaţiei. Bucureşti: Asociaţia Bibliotecarilor din România,
2012, p. 19.
 Cu alte cuvinte, acel pas înainte, mai mic sau mai mare, faţă de contribuţiile
ştiinţifice anterioare trebuie făcut cu onestitate.
Ce este defapt plagiatul?
Plagiatul ia multe forme şi nu toate sunt evidente pentru percepţia comună. Mai
mult, legislaţia care face referire la plagiat, în mod direct sau indirect, poate fi ambiguă.
De pildă, dacă în legislaţia americană se consideră plagiat utilizarea repetată a mai
mult de 8 cuvinte, fără precizarea sursei originale 6, legea românească menţionează dreptul
de a utiliza „scurte citate” dintr-o sursă, „în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu
titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului”.7
,,Cu toate acestea, putem vorbi de o cutumă unanim acceptată în societatea
contemporană cu privire la respectarea proprietăţii intelectuale asupra operelor scrise, de
nişte puncte de reper la care putem să ne raportăm chiar atunci când legislaţia lasă loc unor
interpretări nedorite. Dincolo de aspectul legal, plagiatul este și o problemă de etică
ştiinţifică, iar lumea academică şi-a dezvoltat propriile metodologii şi instrumente care o
ajută să lupte împotriva acestui fenomen.
Un autor de literatură ştiinţifică, pentru a nu fi acuzat de plagiat, trebuie să
îndeplinească două condiţii esențiale. Înainte de toate, el are obligaţia de a delimita foarte
precis propriile idei, interpretări şi formulări de cele care aparţin altor autori, ale căror opere
le-a consultat în timpul procesului de documentare. A doua condiţie este cea a originalităţii:
lucrarea trebuie să reprezinte rezultatul unui efort de sinteză şi reflecţie novatoare, nu doar o
concatenare de formulări şi idei preluate din alte surse, chiar dacă acestea sunt citate
corect.”8
Tipuri de plagiat
Plagiatul calificat (cvasitotal).
Autorul prezintă o lucrare (o carte, un articol etc.) elaborată de altcineva drept
propria lui lucrare9.
Plagiatul comis prin falsa parafrazare.
Autorul modifică unele cuvinte dintr-o frază (de exemplu, înlocuindu-le cu
sinonime), dar în rest o copiază integral, fără a menţiona sursa din care a preluat-o.10
Plagiatul comis prin nerespectarea obligaţiei de a cita.
Autorul foloseşte ideile sau formulările altcuiva, fără a preciza cui aparţin şi de unde
le-a preluat sau utilizează citate din lucrările consultate, fără a le pune între ghilimele (de
reţinut că sunt exceptate de la regula citării cunoștințele comune, care ţin de cultura
generală).11
Plagiatul comis prin respectarea parţială a obligaţiei de a cita.

6
Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova Comisia pentru probleme juridice, etice şi disciplină
universitară. Plagiatul și dreptul de autor :p. 1, http://www.umfcv.ro/files/d/e/Despre%20plagiat.pdf.
7
Lege nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe : [online], art. 33, alin. 1, lit. b.
8
Dr. Coravu R, Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, Ce este plagiatul și cum poate fi
prevenit, pag. 40
9
What is plagiarism? http://www.plagiarism.org/plag_article_what_is_plagiarism.html.
10
Ibidem
11
Ibidem
 Autorul citează în mod adecvat sursele consultate, dar nu pentru toate ideile şi
argumentele pe care le preia din sursele respective: pe unele dintre ele doar le parafrazează,
fără a le mai cita, şi în acest fel le prezintă, incorect, drept rezultatul propriei sale analize.12
Plagiatul comis prin citarea inexactă.
Autorul furnizează informaţii incorecte sau incomplete cu privire la sursa consultată:
de exemplu, menţionează cine a elaborat-o, dar nu furnizează informaţii care să permită
localizarea precisă a pasajului folosit (nu precizează la ce pagină se găseşte, ceea ce face
dificilă sau imposibilă identificarea lui în interiorul sursei)13 sau nu include referinţa imediat
după citatul sau ideea pe care a preluat-o.
Plagiatul comis prin neutilizarea ghilimelelor.
Autorul citează corect o sursă, dar nu pune între ghilimele textul care a fost copiat
integral sau aproape cuvânt cu cuvânt. În acest fel, deşi menţionează sursa consultată, el lasă
impresia că modul de prezentare a ideilor îi aparţine.14
Plagiatul comis prin neîndeplinirea condiţiei de originalitate.
Autorul copiază numeroase paragrafe sau idei din sursele consultate, astfel încât
acestea alcătuiesc majoritatea lucrării redactate.15 Aici nu se mai ia în discuţie citarea
surselor consultate, deoarece ea este o condiţie necesară, dar nu suficientă. Întrebarea care
apare, în această situaţie, este următoarea: care e contribuţia personală a autorului lucrării?
Se poate spune că a creat o operă originală? Acest tip de plagiat poate fi greu de
descoperit, deoarece se prezintă sub forma unei lucrări bine documentate.16
După cum remarcă Rodica Zafiu, folosirea abundentă a ghilimelelor nu transformă
un asemenea text într-o lucrare ştiinţifică, ci „într-o ciudăţenie, într-o succesiune de lungi
citate preluate dintr-o singură sursă, întinse pe pagini în şir, cuprinzând mai multe paragrafe
identice, juxtapuse fără comentariu, fără evaluare şi punere în ramă”.17
Autoplagiatul.
Legea nr. 206/2004 defineşte autoplagiatul drept „expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format
electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale”.18
Definiţia din codul de etică al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca
face trimitere la motivaţia autoplagiatului, explicând implicit de ce acest procedeu este
blamat în mediul academic: „prezentarea sau publicarea aceluiași material personal publicat
anterior, având modificat titlul, pentru evaluări diferite”19.
12
Types of plagiarism: http://www.plagiarism.org/plag_article_types_of_plagiarism.html.
13
Ibidem
14
Ibidem
15
What is plagiarism?: http://www.plagiarism.org/plag_article_what_is_plagiarism.html.
16
Types of plagiarism : http://www.plagiarism.org/plag_article_types_of_plagiarism.html.
17
Rodica Zafiu. Stilistica plagiatului. În: Dilema veche : http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemeline/
articol/stilistica-plagiatului.
18
Lege nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare : art. 4, lit. e : http://www.ancs.ro/uploads/legislatie/legislatie-aferenta-ancs-mects/lg-206.doc.
19
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Anexa 1 la Codul de Etică al
Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Aspectele legate de plagiat , p. 1:
http://www.umfcluj.ro/Document_Files/Rectorat-Structuri de-conducere-ale
 Aşadar, un autor se face vinovat de autoplagiat atunci când publică din nou, sub alt
titlu sau într-un alt context, un text sau fragmente dintr-un text care a văzut deja lumina
tiparului, prezentându-le drept creaţii inedite. Scopul acestui procedeu este de a obţine, fără
un efort suplimentar, o creştere a prestigiului ştiinţific, în condiţiile în care, în lumea
întreagă, nu doar calitatea, ci şi numărul contribuţiilor ştiinţifice sunt importante criterii de
evaluare a activităţii cercetătorilor şi cadrelor didactice universitare.

Cazul plagiatului din teza de doctorat a lui Victor Ponta

Victor Ponta a obținut titlul de doctor în drept din partea Universității București, în
iulie 2003, cu teza intitulată „Curtea Penală Internațională”. Îndrumătorul științific al
lucrării a fost Adrian Năstase, pe atunci premier în funcție.
La 18 iunie 2012, ediția online a revistei Nature a publicat știrea că Victor Ponta,
„prim-ministrul României, a fost acuzat că ar fi copiat secțiuni mari ale tezei sale de
doctorat în drept din 2003 din publicații anterioare, fără să pună referințe exacte”. Acuzația
era formulată pe baza unor documente compilate de un whistleblower anonim.
„Ponta și-a obținut doctoratul la Universitatea din București în timp ce era Secretar
de Stat în cabinetul Adrian Năstase, care a fost și supervizorul lucrării sale de doctorat”.
Un document publicat de TVR prezintă pasajele copiate din teza de doctorat în
paralel cu textele sursă. Se constată că mare parte din lucrare a fost copiată, cuvânt cu
cuvânt, din următoarele lucrări:

 Diaconu, D.: Curtea Penală Internațională, Istorie și Realitate, Editura All Beck,

1999;
 Crețu, V.: Drept Internațional Penal, Editura Tempus, 1996;
 Diaconu, I.: The International Criminal Court: A New Stage, Nicolae Titulescu
Romanian Inst. International Studies, 2002;
 Duculescu, V.: prefață la lucrarea lui D. Diaconu, Curtea Penală Internațională,
Istorie și Realitate.
În total ar fi vorba de 85 de pagini, conform Consiliul Național de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare Consiliului Național de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare(CNATDCU), deși în presă se vehiculau
cifre de la 30 până la circa 130 de pagini plagiate din aceste lucrări.
O analiză detaliată în paralel a textelor realizată de jurnaliștii de la România Liberă a
indicat nu doar o preluare a părților informative, ci și a aprecierilor personale ale autorilor, a
întrebărilor retorice puse de ei, a referirilor la texte mai vechi ale aceluiași autor, precum și
greșeli de ortografie. Lucrarea de doctorat a fost apoi publicată sub formă de carte, cu o
prefață semnată de chiar I. Diaconu (autorul uneia dintre cele trei lucrări plagiate), având-o
coautoare pe Daniela Coman. Alte surse indică drept autor al prefeței pe Adrian Năstase.
O primă decizie de plagiat a fost „desființată” prin ordin de ministru odată cu
organismul care a dat-o, Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și
Certificatelor Universitare. O a doua, cea a Consiliului de Etică al Universității din
București, nu a fost luată în seamă pe motiv că forul nu avea competența de
judecată. Consiliul de etică de pe lângă Ministerul Educației a decis însă că teza respecta

Universitatiii/00000071/mna0c_4.%20Anexa_1_la_Codul_de_Etica_plagiatul2008_2.pdf.
legislația din 2003, când a fost susținută, iar Parchetul lui Tiberiu Nițu a dat un NUP, pe
baza expertizei Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, potrivit căruia plagiatul nu poate
fi dovedit, printre altele, pe motiv că fonturile folosite la redactare sunt altele.
În decembrie 2014, Victor Ponta a anunțat într-o scrisoare deschisă că renunță oficial
la titlul de doctorat.
În 2016, lui Victor Viorel Ponta i s-a retras în cele din urmă în mod oficial titlul de
doctor, în urma unei noi investigații urmată de decizia de plagiat din partea Consiliului
Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Bibliografie:

1. Dr. Robert Coravu, Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, Ce

este plagiatul și cum poate fi prevenit (dacă se dorește); Comunicare prezentată în
cadrul întrunirii secţiunii Cultura informaţiei din cadrul celei de-a XXIII-a
Conferinţe Naţionale a Asociaţiei Bibliotecarilor din România (Galaţi, 29-31 august
2012)

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cazul_plagiatului_din_teza_de_doctorat_a_lui_Victor_
Ponta.