Sunteți pe pagina 1din 19

Pedagogia –

ştiinţă fundamentală
şi de sinteză a educaţiei
Conf. univ. dr. Luminița Mihaela Drăghicescu
Ce este pedagogia?
 arta şi ştiinţa educaţiei (Cezar Bîrzea);
 statut epistemologic controversat;
 câmp semantic vast, care acoperă orice
se referă la educaţie.
Pedagogie - etimologie
 gr. paidagogia
pais, paidos = copil +
agoge = acţiunea de a conduce
conducerea copilului, creşterea
acestuia sub aspect practic,
concret.
Pedagogia - știință a educației
Constituirea pedagogiei ca ştiinţă a
presupus parcurgerea a două mari etape:
 a) etapa reflectării educaţiei în
conştiinţa comună a oamenilor;
 b) etapa reflectării teoretice a
fenomenului educaţional.

a) etapa empirică – plasată în perioada comunei primitive,
când educaţia se realiza printr-un transfer spontan,
nesistematic de experienţă de la o generaţie la alta.
b) 1. faza filosofică – caracterizată prin faptul că teoria
pedagogică nu reprezenta ceva de sine stătător, ci o
componentă intrinsecă a diferitelor sisteme filosofice.
În această fază, marii filosofi au fost cei care au încercat să
teoretizeze fenomenul educaţiei (Heraclit, Socrate, Democrit,
Platon, Aristotel etc.).
...
...
2. faza marilor sisteme pedagogice – debutează cu Jan Amos
Comenius, cel care a încercat să separe pedagogia de filozofie, a
construit primul mare sistem de educaţie şi a elaborat primul tratat
de pedagogie - „Didactica Magna”.
Alături de Jan Amos Comenius, putem menţiona şi alţi creatori de
sisteme de gândire pedagogică precum J.H.Pestalozzi, K.D.Uşinski,
J.J.Rousseau,J.Fr.Herbart etc..

 3. faza constituirii ştiinţei/ştiinţelor educaţiei
Multă vreme, educaţia, activitate socială
complexă, a constituit obiectul de studiu al unei
singure discipline – pedagogia.
Pe măsură ce societatea a evoluat,
cunoaşterea umană a progresat şi educaţia şi-a
sporit gradul de complexitate, devenind o
preocupare pentru mai multe ştiinţe.
Acestea aprofundează fiecare un aspect sau
altul al educaţiei, constituindu-se într-un veritabil
sistem de ştiinţe ale educaţiei. Astfel, termenul
„pedagogie” este substituit frecvent de cel de
„ştiinţe ale educaţiei”.
Sistemul ştiinţelor educaţiei
 Atunci când este utilizat termenul „pedagogie”,
el desemnează un domeniu pluridisciplinar în
cadrul căruia „pedagogia generală” reprezintă
punctul forte, abordând fenomenul educaţional
cu aspectele sale generale, comune tuturor
acţiunilor educative.
 Prin raportare la pedagogia generală şi din
perspectiva unor variate criterii, pot fi decelate
mai multe ştiinţe ale educaţiei.

În viziunea prof. I.T.Radu, aceste criterii pot fi:
* Domeniul (cadrul) în care se desfăşoară
fenomenele educative şi factorii care realizează
educaţia:
 pedagogia educaţiei în familie;
 pedagogia şcolară;
 pedagogia extraşcolară.
* Vârsta subiecţilor (perioadele şcolarităţii, ca etape de
maximă influenţă educativă):
 pedagogia preşcolară;
 pedagogia şcolară (pedagogia învăţământului primar,
secundar sau superior);
 pedagogia adulţilor/andragogie.

*Starea de abatere de la normalitate a
subiecţilor:
 pedagogia specială (defectologia) cuprinzând:
 surdopedagogia;
 tiflopedagogia;
 oligofrenopedagogia;
 logopedia.

* Dezvoltarea în timp şi diversificarea în spaţiu
a educaţiei:
 istoria pedagogiei şi istoria învăţământului;
 pedagogia comparată.
* Interferenţa pedagogiei cu alte ştiinţe, cu
disciplinele de graniţă:
 filosofia educaţiei;
 planificarea educaţiei;
 economia învăţământului;
 sociologia educaţiei;
 psihologia educaţiei;
 docimologia ş.a..
Relaţiile pedagogiei cu alte ştiinţe
a) Pedagogia şi ştiinţele naturii
 Informaţiile referitoare la anatomia şi fiziologia
corpului uman, la fiziologia activităţii nervoase
superioare, la zestrea ereditară, la particularităţi
ale creşterii şi dezvoltării fizice a organismului sunt
furnizate de biologie.
 Cunoaşterea acestora, respectiv cunoaşterea
omului ca realitate biologică, reprezintă o condiţie
sine qua non pentru explicarea mecanismelor pe
care le implică formarea şi dezvoltarea
personalităţii umane şi pentru dirijarea adecvată a
fenomenului educaţional.

b) Pedagogia şi ştiinţele socio-umane
 Formularea idealului educaţiei, fundamentarea diverselor
proiecte educaţionale implică o anumită viziune filosofică.
 Psihologia oferă pedagogiei o serie de date care facilitează
derularea optimă a procesului educaţional:
 informaţii despre legile care explică anumite comportamente,
despre specificul activităţilor umane, despre variabilitatea
comportamentelor umane (psihologie generală);
 informaţii despre învăţare ca proces individual de achiziţionare de
cunoştinţe şi experienţe, despre procesul de creştere şi maturizare
psihică (psihologia dezvoltării);
 informaţii referitoare la specificul relaţiilor educaţionale ca relaţii
intersubiective stabilite între educator-educabil şi care generează o
serie de stări psihice: simpatie, empatie, atractivitate sau,
dimpotrivă, respingere, antipatie, repulsie (psihologie socială);
 psihologia educaţiei – sintetizează informaţiile oferite de celelalte
ramuri ale psihologiei şi le utilizează în scopul eficientizării
interacţiunii profesor – elev.

 Sociologia – furnizează informaţii despre particularităţile
grupului educaţional, despre rolul educaţiei în societate,
despre relaţiile interpersonale prin intermediul cărora se
realizează acţiunea educaţională. De asemenea,
semnalează procese şi fenomene sociale care influenţează
modalitatea de abordare a procesului educaţional (diviziunea
muncii, mobilitatea socială, dinamica raportului dintre cererea
şi oferta de servicii educaţionale).
 Antropologia – concepe educaţia ca proces de socializare,
enculturare şi aculturare;
- analizează şi compară modelele educaţionale, elaborează
studii comportamentale asupra colectivităţii şi stabileşte
modul în care mediile existenţiale influenţează procesul
informării şi formării prin educaţie a indivizilor.

c) Pedagogia şi ştiinţele de sinteză
 Evoluţia teoriei pedagogice, în sensul aprofundării a
numeroase aspecte şi procese proprii acţiunii educaţionale,
se explică şi prin valorificarea unor informaţii specifice
ciberneticii, teoriei informaţiei, epistemologiei, teoriilor
comunicării, teoriei conducerii, a sistemelor etc..
 Concluzionând, pedagogia, aşa cum aprecia Gilbert
Leroy, este o ştiinţă interdisciplinară, de sinteză şi de
aplicaţie, care, pentru rezolvarea propriilor probleme,
recurge la elemente de explicaţie împrumutate din alte
discipline teoretice.
Pedagogia, în sinteză...
 Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiazã:
 esenţa şi trãsãturile fenomenului educaţional,
 scopul şi sarcinile educaţiei,
 valoarea şi limitele ei,
 conţinutul,
 principiile,
 metodele şi
 formele de desfãşurare a proceselor paideutice.
Eseul de cinci minute
 Ce idee sau lucru mai important ai învăţat
astăzi?

 Ce întrebare ai în legătură cu ceea ce s-a


discutat?

 Realizează un comentariu care să exprime


impresia ta despre acest curs.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!

S-ar putea să vă placă și