Ordonanţa Guvernului nr.

2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor a

introdus un nou sistem sancţionator, diversificat, mai suplu şi, cel puţin teoretic,

mai funcţional.

Potrivit art. 5 din O.G.nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,

aprobată de Legea nr. 180 din 11 aprilie 2002, sancţiunile contravenţionale sunt

principale şi complementare.

Sancţiunile contravenţionale principale sunt: avertismentul, amenda

contravenţională şi obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul

comunităţii.

Până în anul 2003, tot sancţiune contravenţională era şi închisoarea

contravenţională, dacă nu exista consimţământul contravenientului pentru aplicarea

sancţiunii anterior prevăzute. Această sancţiune a dispărut însă prin modificarea

Constituţiei în anul 2003.

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: confiscarea bunurilor

destinate, folosite sau rezultate din contravenţie, suspendarea sau anularea, după

caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea

unităţilor, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii agentului economic,

retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de

comerţ exterior, temporar sau definitiv, desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului

în starea iniţială.

De asemenea, este stipulată expres posibilitatea ca prin legi speciale să fie

stabilite şi alte sancţiuni principale sau complementare.

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

00:00

125

prevede principiul proporţionalităţii sancţiunii stabilite cu gradul de pericol social al

faptei săvârşite. La rândul lor, sancţiunile complementare urmează a fi aplicate în

funcţie de natura şi de gravitatea faptei şi pot fi cumulate.

Avertismentul

În temeiul art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contraventiilor, avertismentul, ca sancţiune contraventională principală,

constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului

social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Interpretarea art. 7 alin. 1 din ordonanţă este deosebit de importantă pe linia

realizării funcţiei educative a răspunderii contravenţionale.

În practică, de cele mai multe ori, agenţii constatatori o neglijează, preferând

să aplice sancţiunea amenzii şi pentru cele mai neîmsemnate contravenţii, şi

aceasta, mai ales, în cazul contravenţiilor din domeniul circulaţiei pe drumurile

publice şi al transportului în comun.

Din aceste consideraţii se poate trage concluzia că regimul juridic al

00:20

126

contravenţiilor trebuia să reconsidere avertismentul. Ideea care stă la baza acestei

cerinţe se referea la necesitatea de a face din avertisment o sancţiune eficace.

Avertismentul ar trebui sa fie o sancţiune prevăzută în toate cazurile, pentru

contravenţiile de o anumită gravitate, săvârşite pentru prima dată.

Legislaţia actuală in vigoare precizează, în mod expres, că avertismentul se

adresează oral, atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei,

iar sancţiunea se aplică de agentul constatator ( potrivit prevederilor art. 38 alineat 1

din Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor).

În celelalte cazuri, avertismentul se socoteşte executat prin comunicarea procesuluiverbal de

constatare a contravenţiei, cu rezoluţia corespunzătoare, iar în ipoteza,

anticipată deja, a aplicării avertismentului de către instanţă, prin înlocuirea amenzii

contravenţionale cu avertisment, comunicarea acestuia se face prin comunicarea

hotararii.

Amenda

Amenda este sancţiunea contravenţională cu o reglementare legală logică şi

funcţională, de cea mai largă aplicare. După decembrie 1989, din cauza unor factori

exteriori fenomenului contravenţional, limitele amenzii au fost în repetate rânduri

modificate la intervale scurte de timp, fapt ce a creat confuzie.

Prima dintre problemele specifice acestei sancţiuni se referă la

dimensionarea ei corespunzător stării sociale şi culturale a societăţii româneşti. Din

această perspectivă, limitele generale ale amenzii contravenţionale trebuie să fie

corelate cu cele ale amenzii penale şi cu nivelul mediu pe economie al veniturilor

realizate de o persoană prin mijloace licite.

In raportarea la amenda penala, trebuie sa tinem cont de un principiu: cea

mai gravă contravenţie trebuie să fie totdeauna mai uşoară decât intracţiunea cu cel

mai mic grad de pericol social. In concluzie, limita generală maximă a amenzii
contravenţionale nu poate depăşi limita minima generală a amenzii penale.

Amenda, ca sancţiune contravenţională principală, are caracter administrativ

(art.8 din Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contraventiilor), precizare care exclude astfel orice dubiu cu privire la natura sa

juridică, fiind evident vorba despre o sancţiune administrativă și nu penală în

00:30

127

această materie.

Limitele amenzilor prevăzute în actele normative ce conţin reglementări

privitoare la contravenţii, precum şi limitele minime şi maxime ale amenzilor

prevăzute mai sus pot fi reduse sau majorate periodic prin hotărâri ale Guvernului.

Printr-o asemenea dispoziţie, se acordă posibilitatea Guvernului de a

interveni prin hotărâri de Guvern, care potrivit art.107 din Constituţie nu pot fi

decât acte emise în vederea executării legilor, asupra conţinutului unor acte

normative cu forţă juridică superioară, inclusiv asupra Ordonanţei Guvernului nr.

2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor care reprezintă dreptul comun în

materie. Chiar dacă o asemenea prevedere are la baza considerente de natură

practică şi chiar dacă această delegare de competenţă intervine doar cu privire la

limitele minime şi maxime ale amenzilor contravenţionale, o asemenea dispoziţie

reprezintă o atingere adusă principiului respectării ierarhiei normelor juridice.

Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contraventiilor sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat,

cu excepţia celor provenite din amenzile aplicate în temeiul hotărârilor autorităţilor

locale, ce se fac venit la bugetul local respectiv.

Din problematica amenzii contravenţionale, un aspect se desprinde prin

implicaţiile lui de principiu sau de aplicare practică, și anume: achitarea a jumătate

din minimul legal amenzii în cazul executării pe loc sau într-un anumit termen a

sancţiunii.

Obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii

Pe fondul procesului de armonizare a legislaţiei României cu legislaţia

ţărilor din Uniunea Europeană, în anul 1999, s-a adoptat Legea privind înlocuirea

închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea

unei activităţi în folosul comunităţii, Legea nr. 82/1999, modificată în 2001 de

Ordonanţa nr. 2/2001.

La rândul ei, Legea nr. 82/1999 a fost abrogată şi înlocuită de cu Ordonanţa

Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării unei

activităţi în folosul comunităţii şi închisorii contravenţionale, aprobată prin Legea

00:50

128

nr. 641/2002.

Textul acestei Ordonanţe de Guvern a fost la rândul său afectat de

modificările constituţionale care au scos închisoarea contravenţională din rândul

sancţiunilor contravenţionale.

Din analiza prevederilor acestei ordonante, reies urmatoarele elemente ale

acestei sanctiuni:

1. durata maxima a obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii este de

300 ore;

2. minorii de pana la 16 ani nu pot fi sanctiuni prin obligarea la prestarea unie astfel

de activitati;

3. aceasta sanctiune nu poate fi stabilita decat prin lege sua ordonanta;

4. aceasta sanctiune este alternativa cu amenda, insa competenta sa o dispuna este

doar instanta de judecata;

5. sanctiunea se dispune dupa orele de program ale contravenientului, pe o durata

cuprinsa intre 50 si 300 de ore, de maxim 3 ore pe zi, in zilele lucratoare si de 6-8

ore in zilele nelucratoare;

6. aceasta sanctiune nu poate fi aplicata persoanelor cu handicap, femeilor

insarcinate sau celor care au in ingrijire un copil in varsta de pana la 2 ani.

7. contravenientul poate formula plangere impotriva masurilor care privesc

continutul activitatii, conditiile in care se realizeaza, precum si a modului in care se

exercita supravegherea

Aplicarea sancţiunilor contravenţionale

În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a

contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul – verbal de

constatare, aplică şi sancţiunea. Dacă însă, potrivit actului normativ în cauză,

agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal se trimite

îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea, care o va aplica

prin rezoluţie scrisă pe procesul – verbal.

Exista în acest caz, două posibilități:

Varianta nr. `1 în care agentul constatator aplica si sanctiunea iar contravenientul

este prezent la incheierea procesului verbal, copia de pe acesta se inmaneaza

contraveninetului, facandu-se mentiune despre acxeasta in procesul verbal.

Contravenientul va semnsa in acest caz, de primire

Varianta nr. 2- în cazul în care contravenientul nu este prezent sau este prezent dar

refuză sa semneze procesul verbal, comunicarea acestuia se face de agentul

constatator in termen de cel mult doua luni de la data încheierii. Comunicarea

procesului verbal se face prin poșta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliu

sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afisare se consemneaza intr-un

proces-verbal, semnat de cel putin un martor.

Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie

proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările

în care a săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul

01:20

132

urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale

contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul – verbal.

În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea prestării unei

activităţi în folosul comunităţii alternativ cu amenda, dacă agentul constatator

apreciază că sancţiunea amenzii nu este îndestulătoare, încheie procesul – verbal de

constatare şi îl înaintează în cel mult 48 de ore judecătoriei în a cărei rază teritorială

a fost săvârşită contravenţia pentru aplicarea sancţiunii corespunzătoare.

Procesul – verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie

contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor

confiscate. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancţiunea în cel

mult o lună de la data aplicării acesteia.

În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi

dacă a fost obligat la despăgubiri, odată cu procesul – verbal i se va comunica

înştiinţarea de plată, în care se va face menţiune cu privire la obligativitatea achitării

amenzii, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz

contrar urmând să se procedeze la executarea silită.

(III) Exercitarea căilor de atac

Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

stabilește că. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a

sancțiunii contravenționale, se poate formula plângere în termen de 15 zile de la

data înmânării sau comunicării acestuia. Partea vătămată poate face plângere numai

în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul

decât contravenientul, numai în ce privește măsura confiscării.

Plângerea însoțită de copia procesului-verbal de constatare și sanctionare a

contravenției se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor.

Plângerea suspendă executarea măsurilor dispuse prin procesul-verbal.

Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată

cu apel.

133
Apelul se solutionează la secția de contencios administrativ și fiscal

tribunalului, dosarul cauzei fiind transmis de către judecătorie la tribunal.

(IV) Executarea sancţiunilor contravenţionale

Procesul – verbal neatacat în termen de 15 zile şi hotărârea judecătorească

definitivă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă

formalitate.

Potrivit art. 28 din O.G .nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor:

„Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 15 zile de la data

inmanarii sau comunicarii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii

prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această

posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor,

această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.”

Este vorba despre sistemul ablaţiunii, care faţă de reglementarea anterioară,

ce îl prevedea ca o regulă, a fost transformat într-o excepţie, în sensul că, trebuie

întotdeauna prevăzut, în caz contrar neputând fi aplicat.

Plata amenzii se face la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la trezoreria

finanţelor publice, iar o copie de pe chitanţă se predă de către contravenient

agentului constatator sau se trimite prin poştă la organul din care acesta face parte în

maxim 48 de ore.

În cazul în care contravenientul a achitat jumătate din minimul amenzii

prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârşită, orice urmărire încetează.