LICENȚĂ 2016 Țifreac Adrian PDF

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REŞIŢA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific
Conf. univ. dr. ec. Marius MILOŞ
Absolvent
Adrian Ţifreac
Reşiţa
2016
Contabilitate şi Informatică de Gestiune
Lucrare
Semnătura coordonatorului științific
ADMIS
Ă/RESP
Analiza finanțării prin
INSĂ
intermediul creditului bancar
Coordonator ştiinţific
Conf. univ. dr. ec. Marius MILOŞ
Absolvent
Adrian ŢIFREAC
Reşiţa
2016
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE ECONOMICE
Declaraţie de asumare a răspunderii
Subsemnatul Ţifreac Adrian absolvent a Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea

„Eftimie Murgu” Reşiţa, declar că lucrarea de licenţă este elaborată exclusiv de mine, pe baza
efortului personal de cercetare şi redactare. În cadrul lucrării precizez sursa tuturor ideilor,
datelor şi formulărilor care nu îmi aparţin, conform normelor de citare a surselor.
Declar că toate afirmaţiile din lucrare referitoare la datele şi informaţiile analizate, la
metodele prin care acestea au fost obţinute şi la sursele din care le-am obţinut sunt adevărate.
Înţeleg că falsificarea datelor şi a informaţiilor analizate în lucrare constituie fraudă şi
este sancţionată conform regulamentelor în vigoare. De asemenea, am luat la cunoştinţă
conţinutul Art.7 şi Art.20 din Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenelor de
finalizare a studiilor de licenţă la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa pentru promoţiile
2016.
Data: Semnătura:
…………………………… ……………………………..
Analiza finanțării prin intermediul creditului bancar
3
Țifreac Adrian
CUPRINS
Introducere ......................................................................................................... 4
Lista notaţiilor …………………………………………………………………. 6
Lista figurilor …………………………………….…………………………..... 8
Lista tabelelor ………………………………….……………………………..... 9
Capitolul 1. Importanța și rolul creditelor bancare, cadrului legislativ ........ 10
1.1. Elemente de legislație privind creditul bancar .......................................... 10
1.2. Utilitatea situațiilor financiare în analiza acordării creditelor bancare ..... 12
1.2.1. Gestiunea financiară ......................................................................... 15
1.2.2. Capitaluri proprii ............................................................................... 17
1.2.3. Planificarea situațiilor financiare ...................................................... 20
1.3. Indicatorii gradului de îndatorare ............................................................. 23
Capitolul 2. Finanțarea prin intermediul creditului bancar .......................... 28
2.1. Solicitarea și obținerea creditului ............................................................. 28
2.2. Condiții de creditare ................................................................................. 32
2.3. Modalități de rambursare a creditelor ...................................................... 34
2.4. Creditul comercial .................................................................................... 37
2.5. Credite pentru import-export .................................................................... 38
Capitolul 3. Analiza finanțării a societății SC „Antibiotice” SA de către
instituția bancară în vederea acordării creditului ........................................... 39
3.1. Descrierea societății comerciale SC „Antibiotice” SA ............................ 39

3.2. Piața pe care activează SC „Antibiotice” SA ........................................... 42
3.3. Analiza financiară a societății SC „Antibiotice” SA ................................ 44
3.3.1. Determinarea bonității societății SC „Antibiotice” SA .................... 59
Concluzii ……………………………………………………………………...... 62
Bibliografie …………………………………………………………………...... 63
4
Țifreac Adrian
INTRODUCERE
Prezenta lucrare de licență intitulată „Analiza finanțării prin intermediul

creditului bancar” abordează utilitatea analizei financiare a întreprinderii, efectuate
de bancă în perspectiva acordării creditului bancar.
Lucrarea respectă instrucțiuniile de tehnoredactare cuprinse în metodologia
de organizare a examenului de licență, fiind structurată în trei capitole și anume
două teoretice iar cel de-al treilea capitol prezintă un studiu de caz.
Primul capitol prezintă din punct de vedere teoretic, necesitatea menținerii
echilibrului financiar al întreprinderii, prin gestiunea eficientă atât a surselor
proprii cât și cele împrumutate precum și importanța deciziilor de finanțare.
Cel de-al doilea capitol prezintă condițiile de creditare și studiile de bonitate
efectuate de bănci în conformitate cu legislația actuală în cazul solicitării de credite
de către societăți. Lucrarea se finalizează cu un studiu de caz prezentat în ultimul
capitol. Acest studiu de caz prezintă analiza situației financiare a societății SC
„Antibiotice” SA prin intermediul ratelor de structură ale bilanțului, din care reiese
un grad ridicat de stabilitate financiară ceea ce pentru creditori reprezintă garanții
sigure că datoriile vor fi rambursate la termen.
CUVINTE CHEIE
 credit
 analiză financiară
 dobândă
 autofinanțarea
 rambursare
5
Țifreac Adrian
INTRODUCTION
The present paper entitled "The analysis of of financing through bank credit
" addresses the utility of the company's financial analysis, performed by the bank
in the perspective of granting bank credit.
The paper complies with the DTP instructions included in the methodology
for organizing of the licence exam, being structured into three chapters , namely
two theoretical ones and the third chapter presents a case study.
The first chapter presents, from the theoretical point of view, the need for
maintaining the financial stability of the company, through an efficient
management of its own sources and of the borrowed sources and also the
importance of the financing decisions.
The second chapter presents the crediting conditions and the studies of
creditworthiness performed by banks in accordance with the current law in case of
loan requests made by companies. The paper concludes with a case study
presented in the last chapter. The case study presents the analysis of the financial
situation of SC "Antibiotice" SA through the rates structure of the balance sheet,
from which results a high degree of financial stability , which represents a reliable
guarantee for creditors that the debts will be repaid on time.
6
Țifreac Adrian
LISTA NOTAŢIILOR (ABREVIERILOR)
BNR Banca Națională a României

EBE Excedentul brut de exploatare
Gî Grad de îndatorare
PF Pârghia financiară
LF Levierul financiar
ELE Efectul levierului financiar
RF Rata rentabilității financiare
Rsp Rata solvabilității financiare
SC Societate Comercială
SA Societate pe Acțiuni
SUA Statele Unite ale Americi
GMP GOOD MANUFACTURING PRACTIC
Rai Rata activelor imobilizate
Ai Active imobilizate
At Active totale
Rin Rata imobilizărilor necorporale
In Imobilizări necorporale
Ric Rata activelor corporale
Ic Imobilizări corporale
Rif Rata imobilizărilor financiare
If Imobilizări financiare
Rac Rata activelor circulante
Ac Active circulante
Rst Rata stocurilor
St Stocuri
Rcr Rata creanțelor
Cr Creanțe
Rift Rata investiților financiare pe termen scurt
Rdb Rata disponibilităților
Db Disponibilități bănești
I Indice
Rsf Rata stabilității financiare
Cpm Capital permanent
Tp Total pasiv
Rafg/Raft Rata autonomiei financiare globale și la termen
Cpr Capital prorpriu
Rîg/t Rata îndatorării globale și la termen
Dt Datorii totale
DTML Datorii pe termen mediu și lung
7
Țifreac Adrian
Gfc Grad de finanțare curent

FRNG Fondul de Rulment Net Global
FRP/S Fondul de Rulment Propriu și Străin
NFR Necesarul de Fond de Rulment
TN Trezoreria Netă
nr numărul de rotații
dz durata în zile a unei rotații
Dcrt Datorii curente
Pb Profit brut
Ca Cifra de afaceri
Pn Profit net
8
Țifreac Adrian
LISTA FIGURILOR
Fig. 3.1. Evoluția activelor imobilizate. 48

Fig. 3.2. Evoluția activelor circulante. 49
Fig. 3.3. Dezvoltarea ratei stabilității financiare pe anii 2013-2015. 52
Fig. 3.4. Evoluția ratelor de autonomie financiară. 54
Fig. 3.5. Progresul ratei întatorării globale. 55
9
Țifreac Adrian
LISTA TABELELOR
Tab. 3.1. Bilanț financiar-contabil SC „Antibiotice” SA. 44

Tab. 3.2. Contul de profit și pierdere. 45
Tab. 3.3. Ratele de structură ale activelor. 46
Tab. 3.4. Rata activelor imobilizate. 47
Tab. 3.5. Rata activelor circulante. 48
Tab. 3.6. Ratele de structură ale pasivului. 50
Tab. 3.7. Rata stabilității financiare. 51
Tab. 3.8. Rata autonomiei globale și la termen. 53
Tab. 3.9. Rata îndatorării globale. 55
Tab. 3.10. Analiza corelației dintre FRN, NFR și TN. 56
Tab. 3.11. Rotația activelor circulante pe anii 2013,2014,2015. 58
Tab. 3.12. Ratele de rotație ale activelor circulante. 58
Tab. 3.13. Calculul indicatorilor de bonitate a SC „Antibiotice” SA. 59
Tab. 3.14. Determinarea punctajului indicatorilor. 60
10
Țifreac Adrian
CAPITOLUL 1: IMPORTANȚA ȘI ROLUL CREDITELOR BANCARE,

CADRULUI LEGISLATIV.
1.1. Legislaţia bancară

Obiectivele fundamentale în domeniul reglementării bancare din țara noastră
sunt:
- siguranța și stabilitatea instrumentelor financiare
- protecția sistemului bancar
- asigurarea stabilității monetare
- protejarea consumatorilor prin oferirea de șanse egale în obținerea
creditelor.
Pentru crearea unui sistem bancar modern cu efecte benefice pentru clienți și
economie au fost elaborate legi și acte normative (Vasile Nemeș, 2011).
Pentru reglementarea instituțiilor de credite, Guvernul României a adoptat
Ordonanța de Urgență numărul 99/2006 privind instituțiile de credit, modificată
prin Legea numărul 227 din 4 iunie 2007 (lege5.ro).
Instituțiile de credit, persoane juridice române pot funcționa în una din
următoarele categorii: bănci, organizații cooperatiste de credit, bănci de
economisire și creditare în domeniul locativ, băncii de credit ipotecar, instituții
emitente de monedă.
Fiecare instituție de credit, pentru a-și putea desfășura activitatea în
România trebuie să dețină o autorizație. Condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească și documentația necesară obținerii autorizației sunt stabilite de
B.N.R.
Dacă inștituția de credit nu dispune de capital, care să fie egal cu nivelul
minim care trebuie să fie echivalentul în lei a 5.000.000 de euro, nu va putea primii
autorizație.
11
Țifreac Adrian
La constituire capitalul social trebuie să fie vărsat integral într-un cont la o

instituție de credit, iar acest cont va fi blocat până la înmatricularea instituțiiei de
credit.
Instituțiile de credit pot desfăsura următoarele activități: atragerea de
depozite, acordarea de credite, leasing financiar, operațiuni de plăți, emitere și
administrare de mijloace de plată, emitere de garanții, valori mobiliare,
intermediere pe piața interbancară.
Fondurile unei instituții de credit, nu trebuie să scadă sub nivelul minim al
capitalului inițial, iar în cazul în care se reduc sub nivelul minim, B.N.R acordă
instituțiilor de credit o perioadă limitată pentru a remedia situația.
Instituțiile de credit din alte state membre care funcționează în România, au
obligația să raporteze periodic B.N.R , date și informații privind activitatea
desfășurată.
Instituțiile de credit, potrivit legii numărul 312/2004 trebuie să se supună
reglementărilor și măsurilor adoptate de B.N.R .
Toate persoanele care participă la conducerea sau la activitatea instituției, au
obligația să păstreze confidențialitatea asupra datelor și informațiilor cu privire la
activitatea desfășurată.
Instituțiile de credit pot efectua tranzacții cu clienții, doar pe baza unui
contract în care să fie stipulate condițiile contractuale și obligațiile ce le revin.
Contractele de credit și contractele de garanție încheiate de o instituție de
credit, sunt titluri executorii.
Pentru acoperirea riscului operațional instituțiile de credit, trebuie să dețină
în permanență fonduri proprii.
Înființarea de sucursale de către instituțiile de credit persoane juridice
române, trebuie să se facă conform reglementărilor B.N.R
Instituțiile de credit au obligația de a prezenta situațiile financiare anuale și
toate informațiile cerute de către B.N.R , în calitate de autoritate de supraveghere.
12
Țifreac Adrian
B.N.R poate să schimbe informații cu autoritățiile și cu auditorii financiari

din România și alte state membre.
Dacă instituția de credit se află în situație de insolvență, trebuie sesizată
instanța competentă pentru deschiderea procedurii de lichidare.
Deschiderea procedurii de lichidare, nu afectează drepturile creditorilor de a-
și cere compensarea legală atunci când contractul prevede aceasta.
Toate instituțiile de credit care își desfășoară activitatea în România precum
și sucursalele instituțiilor de credit din alte state membre, sunt înregistrate de
B.N.R în registrul instituțiilor de credit care este accesibil persoanelor interesate.
1.2. Utilitatea situațiilor financiare în analiza acordării creditelor bancare
Datorită dezvoltării și diversificării agenților economici fondurile solicitate

pentru afaceri erau din ce în ce mai mari. De aceea bancherii au cerut mai multe
informații privind activitatea și performanțele economice ale societăților care
solicitau creditul bancar, pentru a face o evaluare a garanțiilor pe care aceștia le
ofereau. Informațiile solicitate de către bănci au fost legate în special de
patrimoniul societăților, apoi s-a trecut la o verificare mai complexă în ceea ce
privește situația financiară a acestora (Iuliana Predescu și Aurelia Stele Toader,
2010)
Obiectivul analizei financiare este de a aduce în prim plan metode prin care
se poate realiza echilibrul financiar, aprecierea performanțelor financiare și
evaluarea riscului de faliment. Deciziile de finanțare și de investire se iau în funcție
de rezultatul analizei financiare pentru a evita problemele care pot să apară datorită
luării unor hotărâri care nu corespund performanțelor financiare a întreprinderii.
Echilibrul financiar poate fi definit de egalitatea dintre venituri și cheltuieli
sau dintre sursele financiare existente și mijloacele economice necesare desfășurări
activități. Este foarte important ca managerul financiar să cunoască costul fiecărei
surse de finanțare pentru a menține echilibrul între nevoi și surse și pentru a
stabiliza planificarea financiară.
13
Țifreac Adrian
Analiza financiară are un rol deosebit în luarea deciziilor de către manageri

în ceea ce privește investițiile, împrumuturile, și capacitatea întreprinderi de a
realiza performanțe economice în prezent dar mai ales în viitor. Informațile privind
situația agenților economici, a devenit un lucru util și necesar în mediul afacerii
deoarece poate duce la înbunătățirea, dezvoltarea și diversificarea pieței financiare,
deasemenea informează acționarii despre performanțele întreprinderii și contribuie
la îmbunătățirea gestiunii financiare (Viorel Triefs și Cristina Mihaela Nagy,
2009).
Orice activitate a societăților comerciale presupune în cele mai multe cazuri
o relație de creditare, deoarece folosind mai multe surse la realizarea de active
participante pentru obținerea de venituri aceasta va duce la crestere economică.
Una dintre decizile importante luate de conducerea unei societăți este cea de
finanțare și trebuie să opteze pentru cea mai convenabilă sursă de finanțare aceea
dintre capitaluri proprii și capitaluri împrumutate. De aceea trebuie găsit un nivel
eficient de îndatorare care să nu implice cheltuieli suplimentare.
Diagnostic financiar-instrument al analizei financiare.
Diagnosticul financiar scoate în evidență punctele forte și punctele slabe, ale
gestiunii financiare și apoi se caută soluții pentru îmbunătățirea rezultatelor și
diminuarea riscului financiar. Termenul „diagnostic” preluat din grecescul
„diagnostikos” și împrumutat din practica medicinei, are drept scop
recunoașterea anumitor lucruri care nu merg bine și remedierea lor (Silvia
Petrescu, 2010).
Analiza financiară și creditorii.
Analiza financiară prezintă o importanță deosebită pentru creditori deoarece
ei sunt direct interesați de posibilitatea de rambursare a împrumuturilor acordate și
dobânzilor aferente de către societatea care solicită creditul.
Deasemenea ei sunt interesați de mărimea datoriilor societății, capacitatea de
autofinanțare și de modul în care este utilizat împrumutul solicitat.
Întreprinderile apelează la credite atunci când resursele proprii sunt insuficiente, iar
14
Țifreac Adrian
creditele bancare nu implică cheltuieli suplimentare, costul acestora fiind apropiat

de rata dobânzii (Ion Stancu, 2007).
Creditul are un rol important în economie, deoarece utilizarea acestuia în
finanțarea societăților v-a duce la obținerea de venituri, deci la creștere economică.
În analiza financiară se folosesc mai multe procedee și metode din care unele
aparțin analizei clasice iar altele considerate mai moderne. Una din metodele
clasice este compararea situațiilor financiare, aceasta permițând utilizatorilor să
compare informațiile din conturile anuale pe o perioadă mai mare de timp pentru a
analiza performanțele societății în comparație cu altă societate asemănătoare
(Adina Paraschivescu, 2009).
O altă metodă de analiză financiară este analiza prin rate. Termenul
englezesc „Rațio” de origine latină (Rtus=calculat,socotit) are același sens cu
raport, coeficient, rată și reprezintă un raport economic între două mărimi
absolute. Sunt utilizate pentru comparație în timp și spațiu. Această metodă
permite analistului financiar să urmărească performanțele actuale și anterioare ale
întreprinderi, pentru a putea prezenta utilizatorilor o comparație trecut-prezent.
După natura lor ratele pot fi grupate în:
 rate de structură
 rate de eficiență
 rate ale echilibrului financiar
Obiectivele financiare sunt:
 analiza stări de sănătate a firmei
 evaluarea performanțelor managemantului firmei
 prezentarea și analiza indicatorilor de echilibru economico-financiar.
 prezentarea cauzelor care pot genera o situație financiară favorabilă a
firmei
 furnizarea de informații despre poziția financiară și modificările poziției
financiare a firmei
15
Țifreac Adrian
Situațile financiare anuale cuprind următoarele documente:

 bilanțul
 contul de profit și pierdere
 situația modificărilor capitalurilor proprii
 situația fluxurilor de numerar
 politici contabile și note explicative
1.2.1. Gestiunea financiară

Gestiunea financiară are drept scop creșterea valorii întreprinderii,
identificarea surselor de capital și alocarea lor eficientă. Rolul gestiunii este de a
proteja patrimoniul societății și de a asigura independența financiară prin obținerea
unui venit net cât mai mare, pentru a-și asigura autofinanțarea, și acoperirea
cheltuielilor din venituri proprii.
Gestiunea financiară este structurată pe două domenii de activitate:
 operațional care se ocupă de gestiunea fluxurilor financiare
 funcțional, care se ocupă de prelucrarea datelor financiare și distribuirea
acestora în mediu intern și extern.
Cele două domenii specializate care fac parte din structura gestiunii sunt
interdependente. Domeniul operațional se ocupă de: credite, trezorerie, operațiuni
financiare (Anamaria Tohătan, 2009).
Domeniul funcțional cuprinde: planificarea financiară, analiza financiară și
studii de rentabilitate.
Activitățile specifice gestiunii financiare sunt diverse, iar informațile sunt
importante în luarea deciziilor. Gestiunea financiară utilizează concepte și tehnici
care sunt preluate din diverse domenii ca: economie, drept, contabilitate,
informatică și matematică. În ceea ce privește deciziile financiare pe termen lung,
gestiunea financiară a preluat din economie conceptul specific acestuia privind
obiectivele societății economice.
16
Țifreac Adrian
Influenta dreptului asupra gestiunii financiare se găsește în deciziile

financiare cu privire la:
 emisiunea de actiuni noi
 emisiunea de acțiuni prin încorporarea rezervelor
 estimarea și analiza fluxurilor financiare
Pe parcursul anului în gestiunea financiară se înregistrează diferențe între
disponibilitățile bănești existente și cele necesare bunului mers al întreprinderii, de
aceea se apelează la credite. Pentru orice întreprindere care solicită un credit pe
termen scurt, trebuie să se opteze pentru credite cu dobânzi și comisioane cu
costuri reduse (Ion Stancu, 2007).
Principalele criterii în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt care vor
fi solicitate de întreprindere sunt: situația patrimoniului la sfârșitul trimestrului
precedent și previziunile de creștere a activelor în trimestrul prognozat.
Credite pentru capitalul de lucru – aceste credite sunt utilizate de
întreprindere pentru nevoile de plată pe termen scurt, iar valoarea acestui credit
depinde de diferența dintre active curente și pasive curente.
Credite pentru activități constituite temporar – pentru aceste credite termenul
maxim de creditare este de 12 luni și este utilizat pentru formarea unor stocuri și
efectuarea unor plăți în afara activelor cuprinse in planul de trezorerie.
Credite pentru active în stoc și cheltuieli sezoniere – sunt solicitate de
societăți care prelucrează materi prime agricole (Orlando Vlasceanu, 2010).
Credite pentru produse de export și exportul de produse - principalul motiv
pentru care se solicită aceste credite sunt: aprovizionarea cu materi prime,
semifabricate, combustibil, energie din țară și din import.
În cazul în care societatea solicită credit, gestiunea financiară trebuie să
verifice dacă acestea sunt utilizate eficient pentru obținerea rezultatelor
preconizate, astfel să poată fi plătite rata de credit și dobânda prevăzută în
contractul de creditare.
17
Țifreac Adrian
Gestiunea financiară are drept scop, menținerea performanțelor întreprinderii

și obținerea unui profit satisfăcător pe o perioadă lungă de timp, pentru stabilitatea
și autonomie financiară. Obținerea unui profit maxim pe termen lung sau scurt,
susținut de teoria clasică a întreprinderii, nu mai reprezintă o prioritate datorită
situaților de incertitudine și risc (Frâncu Marin, 2011).
Cele trei categorii de decizii financiare la care se referă gestiunea financiară
sunt:
 decizia de investiție
 decizia de finanțare
 decizia de distribuire a dividentelor
Responsabilitatea gestiunii financiare se împarte în trei faze importante care
stau la baza decizilor care se vor lua în scopul obținerii performanțelor și
echilibrului financiar al întreprinderii.
Prima fază este analiza financiară care are drept scop aprecierea activității
financiare a întreprinderii, și stă la baza adoptării măsurilor concrete care se vor lua
pentru evitarea riscurilor
A doua fază implică punerea în aplicare a deciziilor financiare și a
proiectelor de investiții pe termen mediu și lung
A treia fază a gestiunii ciclului financiar, controlează și urmărește proiectele
în derulare și dacă e cazul se vor lua măsuri de revizuire dacă acestea nu sunt
rentabile.
De asemenea gestiunea financiară studiază relațiile dintre conducătorii
întreprinderii și partenerii de afaceri, clienți, furnizori de exploatare și investiții,
personalul și acționarii. O secțiune importantă a gestiunii financiare o reprezintă
gestiunea ciclului de exploatare. Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de
exploatare este de alocare eficientă a capitalului și evitarea riscului.
Ciclul de exploatare cuprinde toate operațile necesare începând cu achiziția
materilor prime până la încasarea prețului de vânzare al produselor.
18
Țifreac Adrian
1.2.2. Capitaluri proprii

Capitalul propriu, reprezintă fondurile proprii ale unei întreprinderi și este
alcătuit din aportul acționarilor, autofinanțare sau alte resurse financiare. Pentru
buna desfășurare a activității unei întreprinderi este necesară existența mijloacelor
economice care pot fi sub formă materială sau bănească și reprezintă sursa proprie
de finanțare. Capitalul unei întreprinderi este constituit din stocul de active utilizat
în procesul de producție. Din totalul capitalului, ponderea cea mai mare ar trebui să
fie deținută de capitalul propriu, deoarece întreprinderea va avea independență
financiară și posibilitatea de a-și plăti datoriile (Adina Paraschivescu, 2009)
Capitalul social este parte a capitalurilor proprii și se constituie la înfinațarea
societății, iar ca mărime este egal cu valoarea nominală a acțiunilor și a rezervelor
încorporate. Capitalul social se poate majora prin: aducerea de noi aporturi în
natură sau bani, fuziunea cu mai multe societăți, încorporarea în capitalul social a
rezervelor, primelor de capital și a profitului nerepartizat din anii anteriori.
Reducerea capitalului social se poate realiza în cazul în care societatea:
înregistrează pierderi financiare, rambursarea către acționari a aporturilor ,
diminuarea volumului de activitate.
Autofinanțarea.
Sursele de finanțare ale unei întreprinderi pot fi: surse proprii, surse atrase și
surse împrumutate.
Sursele proprii reprezinta cea mai sigură formă de finanțare deoarece asigură
autonomia financiara a întreprinderii. Profitul unei societăți comerciale pe acțiuni
poate fi folosit pentru autofinanțare și distribuirea de dividente. Prin distribuirea de
dividente suma destinată finanțării este redusă, dar distribuirea cu regularitate a
dividentelor către acționari reprezintă un lucru pozitiv în ceea ce privește
perspectiva de dezvoltare a întreprinderii (Iuliana Predescu și Aurelia Stele Toader,
2010).
Capacitatea de autofinanțare a firmei este un indicator de solvabilitate și
rentabilitate ceea ce duce la ridicarea gradului de bonitate, iar aceasta reprezintă o
19
Țifreac Adrian
garanție pentru bănci și o condiție necesara în vederea obținerii unui credit.

Procesul de autofinanțare se poate realiza prin, utilizarea disponibilităților și
resurselor proprii și prin reținerea sau păstrarea beneficiilor.
Capacitatea de autofinanțare a unei întreprinderi se poate determina cu
ajutorul contului de profit și pierdere , acesta reprezintă capacitatea unei
întreprinderi de a-și finanța proiectele financiare din venitul net obținut datorită
creșterii economice înregistrate și poate fi calculată făcând diferența dintre
veniturile monetare și cheltuielile monetare (Liviu Spătaru, 2008).
Autofinanțarea de dezvoltare prevede o extindere a proiectelor societății iar
finanțarea internă se face în acest caz din profitul net și amortizare.
Principalul avantaj al autofinanțării îl constituie autonomia financiară a
firmei și scăderea gradului de îndatorare către bănci. Dacă rentabilitatea investiției
făcută prin autofinanțare este mai mare decât remunerația cerută de acționari
rezultă că aceasta are un efect pozitiv în sensul că contribuie la creștere valorii
financiare a întreprinderii.
Pentru determinarea capacității de autofinanțare se folosesc două metode:
 metoda inductivă - această metodă scoate în evidență elementele care
generează fluxuri financiare, iar excedentul brut de exploatare (EBE)
reprezintă punctul de pornire al acestei metode
 metoda aditivă - la această metodă punctul de pornire este rezultatul net,
iar elementele luate în calcul nu sunt generatoare de fluxuri monetare.
Cele două metode se bazează pe elemente contabile și în final au același
rezultat deși se folosesc considerente diferite. Amortizarea și provizioanele nu sunt
considerate fluxuri financiare reale, fiindcă prin acestea se poate realiza doar o
economie de impozit pe o anumită perioadă de timp.
Avantajele autofinanțării sunt:
 independența față de bănci, nivel scăzut al îndatorărilor și restituirea
creditelor
20
Țifreac Adrian
 asigură independența întreprinderii în ceea ce privește dezvoltarea

investițiilor
 este o sursă sigură de finanțare.
1.2.3. Planificarea situaților financiare

Informațiile oferite de situațiile financiare sunt despre: activele, datoriile,
capitaluri propri, veniturile și cheltuielile unei întreprinderi și sunt întocmite pe o
perioadă de un an.
Situațiile financiare prezintă informații despre performanțele financiare și
evaluarea poziției financiare ale întreprinderii, pe o anumită perioadă de timp.
Aceste informații sunt utilizate pentru luarea deciziilor economice în cadrul
activității desfășurate de întreprindere (Dumitru Cotleț și Bogdan Cotleț, 2009).
Utilizatorii externi care utilizează aceste informații pot anticipa dacă pe
viitor întreprinderea va putea să-și plătească datoriile și diverșii furnizori.
Situațiile financiare trebuie să redea cât mai clar și complet, situația patrimoniului
întreprinderii, rezultatele financiare și gradul de îndatorare, pentru ca utilizatorii
acestor informații să poată lua decizii corecte și eficiente.
Creditorii financiari utilizează aceste informații financiare pentru a stabili
dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor putea fi rambursate conform
contractelor încheiate. Situațiile financiare anuale cuprind:
 bilanțul
 contul de profit și pierdere
 șituația modificării capitalului propriu
 șituația fluxurilor de trezorerie
Bilanțul este documentul contabil care furnizează informații despre poziția
financiară a unei întreprinderi și stă la baza deciziilor economice care se vor lua.
Bilanțul redă situația patrimoniului unei întreprinderi, care se obține prin diferența
dintre totalul activelor și totalul datoriilor (Ion Stancu, 2007).
21
Țifreac Adrian
Contul de profit și pierdere este documentul care măsoară performanțele

obținute de o societate pe o anumită perioadă de timp.
Pentru a nu se ajunge la o situație de dezechilibru financiar, nevoile
permanente de finanțare ale unei întreprinderi vor fi acoperite din capitaluri
permanente, iar nevoile temporare din resurse temporare (Silvia Petrescu, 2010).
Analiza echilibrului financiar se realizează pe trei nivele:
 echilibrul pe termen lung – indicatorul folosit pentru măsurarea
echilibrului pe termen lung este fondul de rulment cu ajutorul căruia se pot
compara resursele permanente cu utilizările permanente.
 echilibrul pe termen scurt – indicatorul utilizat pentru măsurare este
„necesarul de fond de rulment”
 echilibrul curent – se face comparația între nivelul creditelor bancare
temporare cu disponibilitățile existente în trezorerie.
Fondul de rulment este un indicator al lichidității și reprezintă suma cu care
totalul activelor curente depășește datoriile curente care trebuiesc plătite într-o
perioadă mai mică de un an.
Fondul de rulment este cel mai important indicator al echilibrului financiar
deoarece cu ajutorul său se poate aprecia pe termen scurt capacitatea întreprinderii
de a-și achita datoriile.
Analiza riscului financiar
Atunci când o întreprindere apelează la credit bancare sau obligatare, trebuie
să țină seama de cheltuielile financiare( cheltuieli cu dobânzi bancare), acestea
fiind considerate cheltuieli fixe care nu sunt legate de profit.
Pe lângă resursele financiare proprii întreprinderea apelează și la resurse
financiare împrumutate care au costuri diferite (Vasile Cocriș, 2009a).
Riscul financiar apare atunci când gradul de îndatorare al întreprinderii
crește fără a genera profit, deci rata rentabilității economice este mai mică decât
rata dobânzii creditelor.
Analiza riscului financiar se realizează cu ajutorul a doi indicatori:
22
Țifreac Adrian
1. Indicatorul de poziție al cifrei de afaceri nete față de pragul de

rentabilitate, cu cât indicatorul de pozitie este mai mare riscul financiar
este mai scăzut.
2. Coeficientul de elasticitate, exprimă gradul de creștere al rezultatului brut
al exercițiului atunci când cifra de afaceri nete crește cu o unitate
monetară.
O altă metodă de analiză a riscului financiar, în ceea ce privește profitul se
face prin efectul de levier financiar care măsoară eficiența pe care o are gradul de
îndatorare al întreprinderii asupra rentabilității financiare (Adina Paraschivescu,
2009).
Mărimea riscului financiar depinde de:
 gradul de îndatorare
 evoluția ratei dobânzii
 politica fiscală
Atunci când rata dobânzii crește poate fi depășită rata rentabilității
economice dacă nu se urmărește corelarea veniturilor și cheltuielior în funcție de
modificările ratelor
Previziunea financiară
O importanță deosebită în desfășurarea activității economice, o reprezintă
previziunea financiară, deoarece pentru a putea fi gestionate corect sursele de
finanțare trebuie să se planifice cheltuielile, veniturile și nivelele viitoare ale
activelor. Situațiile financiare previzionate sunt utile deoarece oferă informații
necesare și esențiale, în ceea ce privește sursele de finanțare care în multe cazuri
sunt reprezentate de credite suplimentare ceea ce va duce la plata dobănzii (Viorel
Triefs și Cristina Mihaela Nagy, 2009).
În aceste condiții managementul întreprinderii trbuie să se asigure, că
indicatorii de solvabilitate, lichiditate și risc se mențin la parametrii normali pentru
evitarea riscului de insolvență.
Previziunea situațiilor financiare se poate face prin:
23
Țifreac Adrian
 bilanțul previzionat
 contul de profit și pierdere previzionat
 modificarea poziției financiare previzionate
 întreaga activitate prin calculul principalilor indicatori economico-
 financiari previzionați
Previziunea financiară are drept scop indentificarea celor mai bune soluții
care vor duce la creșterea permanentă și eficientă a unei afaceri cât și previziunea
ca aceasta să genereze valoarea în viitor.
1.3.Indicatorii gradului de îndatorare

Atunci când o întreprindere apelează la credit bancar, obținerea de profit este
o condiție obligatorie deoarece numai așa se vor putea plătii dobânzile. Valoarea
profitului obținut exprimă în mod clar dacă resursele întreprinderii au fost utilizate
în mod eficient (Constantin Rotaru, 2009).
1. Gradul de îndatorare general - este un indicator general al îndatorării
carecalculează ponderea pe care o deține în activul total, datoriile către bănci,
furnizori și alte instituții financiare. Dacă întreprinderea prezintă o limită sub 30%
a gradului de îndatorare, rezultă o rezervă în apelarea la credite, deoarece în
condiții normale de activitate gradul de îndatorare ar trebui să se situeze în jur de
50%.
Dacă gradul de îndatorare depășește 80% din activul total, atunci există
riscul nerespectării termenelor de plată a creditelor și dobânzilor aferente acestora.
Datorii totale Datorii totale

„ Gi = Active totale = Datorii totale+Capitaluri proprii =
Datorii totale
Pasive totale ”
2. Stabilitatea financiară.
24
Țifreac Adrian
Majorarea capitalului permanent prin creșterea capitalurilor proprii într-un

ritm superior față de datoriile pe termen lung, semnifică stabilitatea financiară a
întreprinderii. Analiza gradului de îndatorare pune în evidență raportarea datoriilor
pe termen lung la valoarea capitalului investit.
Rata stabilității financiare pune în evidență capacitatea întreprinderii de
investiții.
Datorii pe termenlung Datorii>1 an

„ SF = Capital investit = Datorii >an+Capitaluri proprii ”
3. Autonomia financiară globală.

Pentru a analiza volumul datoriei se va face raportare datoriei totale, care
reprezintă toate formele de datorie pe termen lung la capitalurile proprii.
Capital propriu
x100} {¿
„ Afg= Total pasiv
Acest indicator măsoară volumul finanțării externe în comparație cu cel al

autofinanțării. Cu cât valoarea finanțării externe este mai mare, aceasta implică un
risc mare pentru creditori deoarece aceștia vor ține seama de normele bancare și
reglementările în domeniu.
4. Autonomia financiară la termen.

Prin această formulă se calculează totalul datoriilor pe termen lung, inclusiv
a ratei curente a datoriilor pe termen lung nu se iau în calcul obligațiile pe termen
lung legate de beneficiile angajaților și impozitul amânat.
Capital propriu
x100
„Aft = Capital permanent ”
25
Țifreac Adrian
5. Pârghia financiară.
Active totale
„PF = Capitaluri proprii ”
Acest raport exprimă corelația dintre structura financiară a societății și

capitalul împrumutat. Pentru societățile care prezintă un grad de îndatorare
acceptabil valoarea indicatorului ar trebui să fie cuprinsă între 2,5 și 1,66 ceea ce
înseamnă capitaluri proprii în proporție de 40 % din totalul activelor pentru
procentul de 2,5 iar pentru 1,66 capitalurile proprii au o pondere 60% în active
totale.
Dacă valoarea procentului este de 5% atunci societatea este subcapitalizată,
deci reprezintă un grad mare de îndatorare.
6. Levierul financiar(LF).
Acest indicator reflectă capacitatea unei societăți de a atrage resurse externe
cu scopul de a obține profit.
Datorii financiare Credite bancare

„LF = Capitaluri proprii = Capitaluri proprii ”
Se referă la raportul dintre datoriile financiare și capitaluri proprii.

Rezultatul raportului trebuie să fie subunitar, ceea ce înseamnă un grad de
îndatorare acceptabil, dacă valoarea depășește procentul de 2,3 aceasta înseamnă
un grad de îndatorare ridicat, creditele bancare reprezentând 70% din activele
totale, deci un grad ridicat de îndatorare.
7. Efectul levierului financiar(ELE).
Creșterea datoriilor financiar bancare poate fi benefică pentru societate dacă
rata rentabilității este mai mare decât rata dobânzii rentabilității. Efectul de levier
financiar măsoară influența pozitivă sau negativă pe care o are îndatorarea asupra
rentabilității financiare.
26
Țifreac Adrian
Atunci când rata rentabilității este sub nivelul ratei dobânzii reprezintă
existența stării de risc financiar. În aceste cazuri se recomandă renunțare la
finanțare prin împrumut și căutarea altor surse de finanțare minime.
„ ELE=Rata rentabilitătii economice−Rata dobânzii x LF ”
8. Rata rentabilității financiare(RF) exprimă raportul dintre profitul net și

capitalul propriu.
Rata rentabilității economice pune în evidență eficiența folosirii capitalurilor
investite și se determină ca raport între profitul net și totalul activelor.
Dacă rata rentabilității economice este mai mare decât rata dobânzii, atunci
efectul de levier va fi pozitiv și întreprinderea va putea apela la credite în
continuare, deoarece resursele au fost gestionate corect ceea ce a dus la obținerea
de profit (Adina Paraschivescu, 2009).
Atunci când rata rentabilității economice este egală cu rata dobânzii, efectul
de levier financiar este zero, deci rentabilitatea financiară este egală cu
rentabilitatea economică.
Dacă rata rentabilității economice este mai mică decât rata datoriei, atunci
este preferabil ca finanțarea să fie făcută din capital propriu, deoarece contractarea
de noi împrumuturi va duce la riscul de insolvență a întreprinderii.
Pr ofit net
RF= x 100
„ Capital propriu ”
9. Rata dobânzii efective.
Prin calcularea ratei dobânzii se obține procentul pe care întreprinderea îl
plătește pentru creditele și împrumuturile contractate
Cheltuialacu dobânda
Rd efective=
„ Datorii financiare pentrucare s−au plătit dobânzi în perioada analizată ”
27
Țifreac Adrian
Rata de acoperire a dobânzilor – exprimă capacitatea întreprinderii de a

obține profit, pentru a plătii dobânzile aferente împrumuturilor, acest indicator este
utilizat pentru analiza investiților finanțate din împrumuturi.
10. Solvabilitatea patrimonială – acest indicator este inversul pârghiei
financiare și exprimă capacitatea întreprinderii de autofinanțare, iar o valoare
ridicată, a acestui indicator reprezintă creșterea posibilități de autofinanțare a
întreprinderii.
Indicatorul de solvabilitate este considerat optim atunci când este în jurul
valorii de 30%, deci agentu economic poate face față obligațiilor de plată a
creditelor și dobânzilor contractate.
Capital propriu
Rsp= x100
„ Total pasiv ”
Leasing
Leasing-ul reprezintă o formă de finanțare pe termen mediu și lung, prin
care o societate poate folosi un bun fără a recurge la împrumuturi sau la capitaluri
proprii. Contractele de leasing sunt incluse în categoria capitalurilor permanente.
În România contractul de leasing este reglementat prin Ordonanța numărul
51/1997 cu privire la operațiunile de leasing și societățile de leasing. Potrivit
legislației în vigoare amortizarea aferentă bunului finanțat este deductibilă (Vasile
Nemeș, 2011).
Leasingul este de două feluri și anume: financiar și operațional. În cazul
leasing-ului financiar bunul finanțat este înregistrat în contabilitatea utilizatorului.
Potrivit articolului 24 din Codul Fiscal amortizarea bunului închiriat în cazul
leasing-ului financiar se face de către utilizator, iar la încetarea perioade de
închiriere utilizatorul are posibilitatea să cumpere bunul la valoarea reziduală, sau
să rezilieze contractul înapoind bunul locatorului.
28
Țifreac Adrian
În cazul leasing-ului operațional bunul rămâne în evidența contabilă a

societății finanțatoare și la finalul contractului utilizatorul este obligat să returneze
bunul locatorului. Leasing-ul asigură finanțarea și achiziționarea mijloacelor fixe și
poate fi asemănat cu creditul, deoarece în ambele cazuri se stabilesc termenele de
plată fixe pe o perioadă anume de timp (Anamaria Tohătan, 2009).
Etapele procedurii de leasing cuprind:
 alegerea bunului și a furnizorului
 obținerea ofertei – în această etapă se negociază cu furnizorii în funcție de
oferta de finanțare, pe baza documentelor prezentate de client: bilanț, cont
de profit și pierdere, analiza financiară și alte documente.
 analiza și aprobarea solicitării de leasing se face într-un interval de timp
relativ scurt maxim 48 de ore, în care specialiștii verifică informațile și
documentele prezentate de client.
În cazul aprobării cererii de leasing, se va încheia un contract de leasing
inanciar sau operațional, care va cuprinde clauzele negociate între societatea de
leasing și client în ceea ce privește plata ratelor.
Prin contractul de leasing operațional care se încheie între locator și locatar
se transferă locatorului beneficile dreptului de proprietate. Diferența între leasing-
ul financiar și operațional este că în leasing-ul financiar, clientul este considerat
din punct de vedere fiscal ca fiind proprietarul bunului, iar în leasing-ul operațional
această calitate îi revine societății de leasing.
CAPITOLUL 2: FINANȚAREA PRIN INTERMEDIUL CREDITULUI

BANCAR
2.1. Solicitarea și obținerea creditului.

Scurt istoric al activități bancare în România
Între anii 1786-1855 au fost descoperite pe teritoriul României primele
dovezi ale desfășurării unei activități bancare în țara noastră. Într-o zonă de mine
29
Țifreac Adrian
aurifere au fost dezgropate 55 de plăci de piatră care datau din perioada Daciei
Troiene. Aceste plăci conțineau informații care se refereau la înfințarea unor bănci
care dădeau împrumuturi și cereau dobânzi.
Prima bancă înființată în Principatele Române au fost Banca Națională a
Moldovei în anul 1857 și care în urma unor decizii politice greșite a dat faliment.
Legea din 17 aprilie 1880 stabilește normele de organizare a Bănci Naționale a
României, aceasta a contribuit la depășirea crizei cu care s-a confruntat economia
țării în acea perioadă (Vasile Nemeș, 2011).
Pînă în anul 1947 sistemul bancar român a cunoscut o perioadă de
dezvoltare importantă, apoi activitatea bancară a stagnat datorită limitării
serviciilor și organizării după modelul sovietic.
După 1989 România a trecut la economia de piață ceea ce a dus la
modificarea organizării și funcționării sistemului bancar. Elaborarea unei noi
legislații bancare a dus la dezvoltarea unui sistem bancar modern organizat pe două
niveluri, Banca Națională a României și băncile Comerciale.
Între anii 1991-1996 a avut loc prima etapă a reformei bancare prin
aprobarea Legii 33/91 privind activitatea bancară și a Legii 34/91 privind Statutul
Băncii Naționale a României (Orlando Vlasceanu, 2010).
Banca Comercială Română a fost înființată prin Hotărârea Guvernului
numărul 1011/1990 prin preluarea de la Banca Națională a României a
operațiunilor specifice unei bănci comerciale. Banca Română pentru Dezvoltare se
înființează la 1 decembrie 1990 . În anul 1994 Raiffeisen Bank deschide o
reprezentanță în România și devine una dintre primele bănci străine din sectorul
bancar românesc. Banca Transilvania s-a înființat în anul 1993 la ințiativa unor
oameni de afaceri din Cluj.
În ultimii ani dezvoltarea economică a înregistrat o creștere semnificativă
care se datorează extinderii afacerilor firmelor. O întreprindere pentru a funcționa
și a avea un ciclu de exploatare continu trebuie să dispună de resurse financiare, iar
acestea pot fi asigurate din resurse proprii sau prin solicitarea de credite bancare.
30
Țifreac Adrian
Decizia de finanțare aparține conducerii întreprinderii, care trebuie să opteze

pentru cea mai eficientă sursă de finanțare, deoarece o decizie bună va duce la
creșterea profitului, însă o decizie greșită poate să ducă la faliment (Mădălina
Antoneta Rădoi, 2009).
La alegerea unui credit se i-a în considerare cel mai redus cost în ceea ce
privește:
 rata dobânzii
 mărimea dobânzii
 comisioanele bancare.
Atunci când se i-au decizii privind noile investiții de către conducerea
întreprinderii, se acordă o atenție deosebită metodei generale de calcul al costului
de finanțare. Pentru întreprinderea care solicită credite este fundamental ca durata
de rambursare să se stabilească în funcție de nevoile sale.
Acordarea împrumuturilor de către bancă se face după analiza financiară a
întreprinderii și a proiectelor sale de investiții pentru garantarea sigură a
rambursării acestora la scadență. Creditele pentru învestiții pe termen lung sunt
acordate de bancă numai pe baza unor garanții ferme.
Unele firme, atunci când i-au decizii de finanțare se bazează pe anticipațiile
privind rata dobânzii, dar este dificil să se facă previziuni corecte pe termen lung.
Există posibilitatea ca ratele dobânzilor să crească, iar firma va fi nevoită să
reînoiască datoriile.
Cererile de credit depuse de agenții economici sunt înregistrate de bancă
apoi sunt analizate de compartimentele de creditare. După analiza și interpretarea
unor indicatori economici și financiari se va determina grupa de bonitate în care se
încadrează întreprinderea (Jesus Huerta de Soto, 2010).
Bonitatea reprezintă performanța financiară a întreprinderi și se determină
prin calcularea indicatorilor financiari pe baza datelor din sistemul contabil
prezentat de persoana juridică. Pentru obținerea creditului solicitat banca cere
îndeplinirea unor condiții pentru a reduce riscul de creditare.
31
Țifreac Adrian
Pentru a indentifica gradul riscului de creditare care însoțește cererile de

credit, banca trebui să evalueze factorii care ar pute influența negativ activitate
întreprinderii, și în același timp rambursarea creditelor.
Raitingul de credit.
S-a introdus conform normei metodologice numărul 1/2000 un nou sistem
de selectare a clienților pentru evitarea creditelor cu risc major.
 analiza afacerii finanțelor
 analiza garanțiilor
 aprobarea creditului – este ultima etapă în acordarea creditului și se închie
prin semnarea contractului de către creditor și debitor.
Pentru a primi creditul solicitat întreprinderea ar trebui să îndeplinească
următoarele condiții:
 să nu aibă datorii nerambursabile la alte bănci
 să îndeplinească condițile impuse de bancă privind bonitatea
 să nu aibă datorii la stat
Acordarea împrumutului bancar trebuie să parcurgă următoarele etape:
 depunerea de cărtre solicitant acererii de împrumut, care trebuie să fie
însoțită de documentele din care reiese statutul legal al agentului,
solvabilitatea și bonitatea financiară.
 etapa următoare o reprezintă negocierea creditului, iar solicitantul va fi
verificat dacă este legal constituit apoi se va face analiza financiară de
către banca creditoare pentru stabilirea riscului afacerii.
 următoarea etapă o constituie aprobarea creditului care va fi făcută de către
instituția de credit.
 urmează comunicarea aprobării creditului de către bancă către solicitant,
urmând apoi să se treacă la faza contractuală.
32
Țifreac Adrian
Momentul final al primirii creditului solicitat este semnarea contractului de

credit. După semnarea contractului de credit, banca va deschide contul de credit iar
împrumutantul poate să dispună de credit conform prevederilor contractului
semnat.
2.2. Condiții de creditare ale băncilor.

Deoarece un număr mare de întreprinzători, agenți economici și oameni de
afaceri nu au suficiente mijloace bănești pentru investiții sau pentru a-și deschide o
afacere apelează la credite bancare.
Încă de la înfințare o societate economică trebuie să-și asigure sursele de
finanțare sau să-și completeze resursele pe care le are. În momentul solicitării
creditului societățile comerciale negociază cu băncile condițile de obținere a
capitalului împrumutat sub forma creditului bancar pe termen mediu și lung.
Principalul criteriu în alegerea tipului de credit este costul creditului care e
reprezentant de dobânda stabilită, comisioane și cheltuieli. Decizia de finanțare a
unei societăți comerciale trebuie să asigure un echilibru între sursele de finanțare
proprii și cele împrumutate. Costul procurării capitalului, gestionarea riscului de
rată a dobânzii, sunt principalele criterii care stau la baza deciziilor de finanțare de
termen lung (Vasile Cocriș, 2009a).
Cererile de credit primite de la agenții economici sunt înregistrate apoi sunt
analizate de către compartimentele de creditare. Băncile trebuie să-și asigure o
bază de date pentru fiecare client, pentru a evita riscul de creditare care reprezintă
ce mai periculoasă categorie de riscuri bancare. Pentru a verifica capacitatea de
plată a clienților băncile trebuie să facă o analiză realistă a documentelor
prezentate de aceștia la solicitarea creditelor.
Băncile trebuie să actualizeze și să monitorizeze periodic baza de date a
fiecărui client pentru evaluarea situației economico-financiară a acestora. Înainte
de acordarea creditului băncile realizează o discuție cu caracter informativ,
făcându-se totodată o documentare realistă asupra activității, mijloacelor financiare
33
Țifreac Adrian
și obiectul de activitate a firmei care solicită creditul. Pentru clienții bănci care
solicită un nou credit, se va face analiza datoriei care constă în verificarea
creditelor și a plăților restante (Vasile Cocriș, 2009b)
Băncile dau dovadă de mai multă prudență și analizează cu atenție
posibilitate de rambursare a creditului solicitat de agentul comercial. Cererile de
credit pe lângă suma solicitată trebuie să cuprindă date privind activitatea
întreprinderii:
 reprezentanții legali
 denumirea
 obiectul de activitate a societății
 capital subscris vărsat
 capacitatea de producție
 profit brut și net
 destinația creditului solicitat
 garanții de bază
Grupa de bonitate pentru agenți economici se determină pe baza indicatorilor
financiari pe care fiecare bancă o stabilește . Încadrarea pe categori de bonitate se
face astfel:
A. - performanțe financiare foarte bune.
B. - performanțe financiare foarte bune dar pe termen scurt, există riscul de
degradare.
C. - performanțe financiare satisfăcătoare.
D. - performanțe financiare scăzute.
E. - rezultatele financiare arată pierderi, iar rambursarea creditului și a
dobânzii nu va putea fi făcută în termenii propuși.
Pe lângă grupele de bonitate este necesar să se stabilească și serviciul
datoriei și concluziile acestuia pot fi:
 bun când ratele s-au plătit la termen la fel și dobânzile.
34
Țifreac Adrian
 slab când una sau mai multe rate nu s-au plătit la termen.
 necorespunzător când ratele de credit sau dobânzile nu sunt plătite la
termen.
După analiza financiară a agentului economic care solicită creditul se poate
determina calitatea portofoliului de împrumut:
 credite cu risc minim, care nu implică riscuri în ceea ce privește
rambursarea datoriei
 credite în observație, deși rezultatele financiare sunt bune ratele și
dobânzile aferente nu sunt plătite totdeauna la timp.
 credite standard, există riscul ca banca să nu-și recupereze valoarea totală a
împrumutului.
 credite incerte, rambursarea împrumutului este nesigură.
Concluziile care rezultă din aceste analize vor sta la baza deciziei acordării
de către bancă a creditelor solicitate (Mădălina Antoneta Rădoi, 2009)
Documentele comune necesare pentru acordarea creditelor bancare, diferă în
funcție de clienți dar și de complexitatea afacerii. Pentru agenții economici băncile
din România solicită:
 cererea de creditare semnată de managerii care reprezintă societatea
comercială.
 certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului.
 bilanțul contabil, raportul de gestiune, contul de profit și pierderi.
 proiectul graficului de rambursare a creditului și a dobânzii.
 situația creditelor datorate altor bănci .
 lista garanțiilor.
 certificatul de bonitate.
2.3. Modalități de rambursare a creditelor

35
Țifreac Adrian
Acordarea creditului trebuie urmată de rambursare, deoarece creditul este o

finanțare cu caracter temporar. Deși băncile practică o politică de prudențialitate în
relațiile de creditare, sunt cazuri destul de frecvente în care creditul nu este returnat
la scadență (Virgil Andronache, 2006).
Stabilirea scadențelor de rambursare a creditelor se corelează cu durata
circuitului de exploatație și diferă de la o întreprindere la alta în funcție de clauzele
contractuale.
Rambursarea creditelor pe termen scurt trebuie să se facă pe o perioadă ce
nu depășește 12 luni. Creditele pe termen mijlociu sunt împrumuturi la care data de
rambursare, este de la 1 la 5 ani iar la creditele pe termen lung durata de
rambursare poate să depășească 5 ani.
Rambursarea creditelor trebuie să se facă la data prevăzută în contract, iar
orice întârziere de plată a ratelor scadente, va fi urmată de majorarea dobânzilor.
Pentru a evita riscul nerambursării creditelor, banca se va asigura că solicitanții se
încadrează în una din cele 5 categorii de performanțe financiare. Deasemena banca
va solicita garanții pentru asigurarea creditelor și dobânzilor aferente în cazul în
care returnarea acestora nu are loc la scadență (Orlando Vlasceanu, 2010).
Însă cea mai reală și sigură formă de garantare este aceea bazată pe situația
financiară a agentului economic care solicită creditul, deoarece în multe cazuri
deșii garantarea creditului a fost constituită în limite normale, lipsa de lichidități a
debitorului a creat probleme băncilor în recuperarea împrumuturilor și a
dobânzilor.
Deoarece creditul este o finanțare cu caracter temporar, trebuie să fie urmată
de rambursare după o anumită perioadă de timp. Rambursarea creditului trebuie să
se facă conform prevederilor contractuale, iar în cadrul când nu sunt rambursate la
scadentă, acestea devin restante și va trebui să se plătească penalități.
Promisiunea de rambursare reprezintă angajamentul agentului economic
care solicită creditul, de a rambursa la scadență valoarea ratei împrumutului, plus
dobânda care reprezintă prețul creditului.
36
Țifreac Adrian
În cazul în care rambursarea nu se poate face la termenul stabilit, se pot

prelungii sau amâna ratele prin reeșalonare doar în cazul în care împrumutantul se
confruntă cu dificultăți majore în rambursarea ratelor și a dobânzilor aferente.
Prin reeșalonare, se poate prelungi sau amâna scadența ratelor fără a se
depăși termenul maxim de creditare prevăzut de lege pentru tipul respectiv de
credit.
Pentru evitarea riscului de nerambursare cel care solicită creditul, trebuie să
dețină o garanție care să poată fi valorificată de către bancă în cazul în care creditul
nu este plătit.
Garanțiile.
Garanțiile reale sunt formate din ipoteci și gajuri. Ipoteca este o garanție
imobiliară, iar gajul este un contract prin care debitorul sau garantul remite băncii
un bun mobil pentru garantarea creditului. O trăsătură caracteristică a creditului
bancar este prezența unei garanții materiale, deoarece atunci când creditul nu este
rambursat să poată fi vândută pentru recuperarea prejudiciului.
Garanțiile aferente rambursării creditelor fac parte din contractul de
creditare, deoarece rambursarea creditului poate fi garantată prin gaj al bunurilor
mobile și imobile și garanții bancare (Marin Frâncu, 2011)
Orice activitate de creditare implică și riscuri care constau în dificultatea
băncilor de a-și recupera sumele acordate, de aceea orice bancă trebuie să analizeze
pe lângă performanța financiară a clientului și calitatea garanțiilor.
Garanția reală mobiliară este un drept real care are ca obiect un bun mobil,
ce reprezintă garantarea respectării unui contract încheiat între persoane fizice sau
juridice. Acest contract de garanție reală mobiliară constituie un drept real de
garanție în favoarea creditorului, este un contract unilateral și constituie titlul
executoriu.
Ipoteca este una din cele mai utilizate forme de garantare. Prin contractul de
ipotecă se garantează băncii creditoare că bunul ipotecat poate fi vândut dacă la
scadență debitorul nu își achită ratele și dobânzile aferente.
37
Țifreac Adrian
Contractul de gaj este un contract unilateral, deoarece numai creditorul are

obligația de a păstra bunul și să-l restituie după achitarea datoriei la scadență. Ca și
în cazul ipotecii, bunurile gajate își pot modifica valoarea în timp la preluarea
bunurilor se stabilește un procent din valoarea acestora pentru acoperirea garanției.
2.4. Creditul comercial.

O întrprindere apelează la finanțarea pe termen scurt, atunci când trebuie să
facă aprovizionarea cu stocuri de materii prime, energie ,combustibil necesare
realizării producției și pentru care există contracte sigure de desfacere a mărfurilor.
Volumul creditelor globale de exploatare sunt stabilite de creditori după ce se
analizează fluxul de lichidități și pe baza diferenței dintre încasări și plăți pentru o
anumită perioadă (Vasile Cocriș, 2009a)
o Credite pentru finanțarea stocurilor – perioada maximă de finanțare pentru
acest tip de credit este de 180 de zile și documentația solicitată de bancă
trebuie să specifice motivul care stă la baza formării stocurilor respective
o Credite pentru export – au drept scop finanțarea activități de export a
întreprinderilor, iar creditele sunt acordate pe baza unor contracte sigure
încheiate cu partenerii externi.
o Creditele pe bază de bilete de trezorerie, întreprinderile emit și plasează în
public bilete de trezorerie care au scadența de până la un an, iar aceste
credite sunt utilizate pentru nevoi temporare sau sezoniere.
Biletele de trezorerie reprezintă o nouă metodă de finanțare pe termen scurt
și din punct de vedere financiar sunt asemănătoare obligațiunilor, dar are avantajul
că este o sursă de finanțare care nu apeleză la bănci și are un cost mai scăzut.
o Credite pe descoperit de cont – se acordă pe perioade scurte care nu vor
deăși 7 zile, și sunt solicitate de întreprinderi pentru achitarea unor
obligații urgente care constau în aprovizionarea cu materii prime sau plata
impozitelor și a taxelor.
38
Țifreac Adrian
o Credite pentru facilități de cont – se acordă pe o perioadă de maxim 15 zile

întreprinderilor care , deși au o situație economică bună nu pot face
anumite plăți din diverse motive
o Credite pentru mărfuri vândute cu plata în rate – se solicită pentru
acoperirea necesarului de lichidități pentru perioada de timp cuprinsă între
vânzarea bunurilor și încasarea contavalorii acestora de la cumpărător
o Credite pentru creanțe comerciale:
 creditul comercial
 scontarea
 factoringul
 forfetarea
Creditul comercial reprezintă un mijloc de finanțare pe termen scurt,
termenul maxim find de 90 de zile. Durata perioadei de credit comercial este
influențată de: obiceiurile și practica comercială, puterea de negociere și tipul
produsului (Virgil Andronache, 2006).
Creditul comercial se acordă de obicei între industriași și comercianți prin
vânzarea produselor care se face în schimbul unor instrumente de credit numite
cambii. În țările cu o economie dezvoltată creditul comercial reprezintă o parte
importantă din resursele financiare ale întreprinderii. Datorită lipsei de lichidități
creditul comercial este foarte solicitat de agenții economici din țara noastă.
2.5. Credite pentru import – export

Creditul extern.
Unul dintre motivele finanțării externe, îl reprezintă faptul că băncile
românești din cauza capitalului modest pe care îl dețin nu reușesc să se implice
întotdeauna în proiecte financiare mari.
Un alt motiv este și intrarea băncilor românești pe piața financiară
internațională, care este un lucru benefic pentru economia unei țări. Instituția
39
Țifreac Adrian
financiară străină prin intermediul unei bănci autohtone, își oferă servicile pentru
finanțarea unor proiecte inițiate de societăți comerciale românești.
Creditul extern poate fi de două feluri: cu transfer efectiv de fonduri, sau
fără transfer efectiv de fonduri.
Creditul cu transfer efectiv de fonduri are scopul de a stimula exporturile de
bunuri și servicii ale agenților economici, ceea ce contribuie la creșterea
economică a statului respectiv. Creditul extern fără transfer efectiv de fonduri se
realizează prin intermediul unei bănci locale, care rambursează ratele împreună cu
dobânzile deoarece în cazul acestui credit extern fondurile bănești nu părăsesc
statul de reședință (Jesus Huerta de Soto, 2010).
Creditul extern este solicitat de agenții economici români care desfășoară
activități economice și nu dispun de fondurile necesare achiziționarii de tehnologii
și materii prime.
Banca românească împrumutantă selecționează clienți în funcție de bonitate,
rentabilitate și stabilitate financiară.
Finanțarea externă se realizează după următoarele etape:
 instituția-pivot încheie contractele de participare la finanțare externă cu
bănci sau instituții financiare.
 acordul de credit se încheie între instituția pivot externă și banca locală
care acceptă finanțarea.
 agenții economici beneficiari ai creditării externe încheie un contract cu
banca împrumutată.
 se încheie un contract între importatorul român și exportatorul străin în
ceea ce privește import-export de bunuri, lucrări și servicii.
Documentul principal care stă la baza finanțării externe este acordul-cadru
care stabilește modul și condițiile de desfășurare a contractului.
40
Țifreac Adrian
CAPITOLUL 3: ANALIZA FINANCIARĂ A SOCIETĂȚII SC „Antibiotice”

SA DE CĂTRE INSTITUȚIA BANCARĂ ÎN VEDEREA ACORDĂRII
CREDITULUI.
3.1. Descrierea societății comerciale SC „Antibiotice” SA.

Scurt istoric.
Prima fabrică care producea Penicilina descoperită de Alexander Fleming,
și-a început activitatea în anul 1955 luna decembrie sub denumirea de Fabrica
Chimică numărul 2 Iași. Patru ani mai târziu își schimbă denumirea în Fabrica de
Antibiotice.
În anii 1980 SC „Antibiotice” SA exporta 50% din producția realizată, iar
substanțele active fabricate la Iași deveneau componenta de bază pentru
medicamentele fabricate în țară și în întreaga lume. În această perioadă au fost
aplicate peste 600 de inovații tehnologice și au fost înregistrate 44 brevete de
invenții.
Între anii 1993-1997 SC „Antibiotice” SA se număra printre primii 5
producători mondiali de penicilină, iar investițiile făcute în scopul de echipamente
moderne au fost în valoare de peste 8.000.000 de euro. Modernizarea fluxurilor de
fabricație, investițiile din cercetare, în instruirea oamenilor și în calitate au dus la o
creștere economică sănătoasă.
Astăzi SC „Antibiotice” SA este unul din principalii producători de
medicamente, cu o gamă de 148 produse pentru uz uman, medicamente veterinare
și substanța activă Nistatina. Pentru substanța activă Nistatina, compania deține
locul I la nivel mondial.
Modernizarea tehnologiilor de fabricație, numeroasele investiții în cercetare
au contribuit la atragerea de investitori. Pentru SC „Antibiotice” SA, adaptarea
strategică a portofoliului conform tendințelor medicinii și colaborarea cu parteneri
din toate zonele lumii a devenit o prioritate. Rezultatele financiare obținute de
41
Țifreac Adrian
companie, de asemenea și planurile de afacere reprezintă o garanție sigură pentru

atragerea de investitori și dezvoltarea proiectelor de cercetare.
Cercetarea este unul din principalii factori care au contribuit la dezvoltarea
și creșterea durabilă a firmei, prin perfecționarea tehnologiilor de fabricație.
Centrul de Cercetare-Dezvoltare „Antibiotice”, este reprezentat de peste 70
de specialiști a căror activitate o reprezină analizele fizico-chimice, studii de
bioechivalență, transfer tehnologic, iar scopul lor este dezvoltarea unor proiecte de
viitor care vor duce la creșterea calității vieții și a sănătății oamenilor.
Anul 2005 a fost un an profitabil pentru companie deoarece a obținut
Certificatul de Conformitate cu Farmacopeea Europenă pentru substanța activă
Nistatina, și au fost puse în funcțiune 3 noi fluxuri de fabricație.
În anul 2006 s-a inaugurat Centrul de Evaluare a Medicamentului, o unitate
chimică de cercetare în care s-a investit 1.000.000 de euro, și care este autorizată
de către Ministerul Sănătății din România, fiind primul centru de acest tip din zona
Moldovei.
„Antibiotice” este prima companie farmaceutică românească, care în 2007
obține recunoașterea implementării Sistemului de Management Integru (calitate,
mediu, sănătate și securitate în muncă).
Datorită performanțelor economice și financiare obținute compania a primit
numeroase distincții din partea autorităților naționale și internaționale.
„Antibiotice” devine în 2012 prima firmă din Europa precalificată de Organizația
Mondială a Sănătății pentru gama de medicamente antituberculoase.
Între anii 2013-2014 în cadrul companiei se realizează noi investiții în două
laboratoare de control a calității și depozite destinate materiilor prime și
materialelor necesare producției. Prin deschiderea unei reprezentanțe în Republica
Moldova și a unui punct de lucru în Serbia, „Antibiotice” își extinde prezența pe
piața externă ceea ce va duce la dezvoltarea de noi parteneriate.
Portofoliu de produse al companiei SC „Antibiotice” SA.
42
Țifreac Adrian
Compania produce 148 de medicamente de uz uman din 12 arii terapeutice,

medicamente de uz veterinar, substanța activă Nistatina.
Medicamentele marca „Antibiotice” sunt produse în 5 forme farmaceutice:
pulberi sterile injectabile, capsule, comprimate, produse topice, supozitoare.
Relațiile de parteneriat ale companiei reprezintă o colaborare constructivă în
diverse domenii precum: dezvoltarea de produse generice, comercializarea de
produse pe piața externă.
Dtorită încrederii pe care a obținuto din partea partenerilor de afaceri,
liderilor de opinie din domeniul medical și a pacienților, „Antibiotice” și-a
menținut poziția de lider pe piața românească în producția de pulberi sterile
injectabile, unguente și supozitoare.
Deasemenea ocupă poziția de lider mondial în producția de Nistatină și
exportă medicamente în 73 de țări ale lumii.
La finele anului 2015 „Antibiotice” a înregistrat creșteri peste nivelul pieței
farmaceutice românești.
3.2. Piața pe care activează SC „Antibiotice” SA.

Portofoliul SC „Antibiotice” SA cuprinde 150 medicamente de uz uman,
medicamente uz veterinar, substanța activă Nistatina și patru biofertilizatori . Pe
piața internă societatea este lider la producția pulberilor injectabile, unguente,
creme, geluri și supozitoare.
Ocupă locul al patru-lea între producătorii români de medicamente generice
și are o cotă de piață de 7 %. Datorită dezvoltării parteneriatelor și investițiilor
făcute în tehnologii de fabricație societatea a reușit să-și consolideze poziția pe
piața internă, dar în același timp s-a extins către piețe din întreaga lume.
La nivel mondial „Antibiotice” deține 80 de parteneriate în 55 de țări iar
strategia societății pe termen mediu și lung este căutarea de noi piețe de desfacere
și consolidarea relațiilor cu clienții tradiționali.
43
Țifreac Adrian
În scopul promovării produselor pe piețele externe, societatea a deschis

reprezentații în Republica Moldova și Serbia, iar în viitor se are în vedere
deschiderea de reprezentații pe piețe din zona Americii Latine și Asiei.
Prin creșterea exportului de produse finite societatea și-a consolidat poziția
de lider pe piața externă, iar cele mai importante piațe de desfacere au fost: SUA,
Olanda, Danemarca, Irak, Vietnam.
Datorită exportului de substanță activă Nistatina în anul 2015 „Antibiotice”
obține poziția de lider pe piața externă iar principala creștere a fost în SUA, unde
cantitatea exportată a fost triplă comparativ cu anul anterior 2014.
Societatea a reușit să devină lider mondial la producția de Nistatină datorită
politicilor promovate, care s-au axat pe calitatea produselor acestea fiind certificate
de autoritățiile competente din domeniul sănătății.
Prin obținerea certificatului GMP (GOOD MANUFACTURING
PRACTIC), „Antibiotice” poate exporta medicamente în țări precum SUA sau
Canada deșii piața Americană este o piață greu accesibilă.
Pentru a-și păstra și întării poziția pe piața externă alături de celelalte firme
multinaționale mai puternice, „Antibiotice” trebuie să ofere servicii de calitate prin
onorarea și respectarea comenzilor conform solicitărilor.
Firmele concurente ale societății „Antibiotice” pe piața mondială sunt:
DSM-Olanda, VUAB Pharma-Republica Cehă.
VUAB Pharma este concurenta societății Antibiotice pe anumite piețe din
Asia și America de Sud. Pe piața Chinei firma Zhejiang Zhenyuan este principalul
concurent al societății „Antibiotice”, dar produsul oferit pe această firmă este
inferior în ceea ce privește calitatea.
Pe piața Federației Ruse este preferată Nistatina produsă de SC
„Antibiotice”, deoarece singura companie Biosintes Penza producătoare de
Nistatină nu are o producție constantă și nu prezintă un produs de calitate.
44
Țifreac Adrian
Companiile din China și India au o influență semnificativă pe piata externă,

deoarece practică politici agresive de promovare la export utilizând prețuri mai
scăzute comparativ cu celelalte companii.
SC „Antibiotice” SA a încheiat un acord financiar cu Exim Bank în valoare
de 60 de milioane de lei, iar scopul pentru care a fost solicitat creditul, creșterea
volumului producției și a vânzărilor mai ales pe piața externă a fost atins. Deșii
schimbările macroeconomice atrag fluctuații ale cursului valutar, care se regăsesc
în costurile materiilor prime din import, societatea a reușit să devină lider pe plan
mondial în producția de Nistatină, iar vânzările la export au crescut conform
previziunilor făcute de conducerea societății.
Fără deschiderea internațională societatea nu poate să se dezvolte și să facă
față concurenței tot mai puternice, de aceea obietivele companiei pe plan extern
sunt: crearea de noi parteneriate, creșterea exportului de produse finite și
consolidarea poziției de lider obținută pentru produsul Nistatina.
3.3. Analiza financiară a societății SC „Antibiotice” SA.
Bilanțul este documentul contabil care prezintă totalitatea elementelor de

activ și pasiv, capital propriu și datorii ale unei societăți comerciale și se
întocmește pe baza soldurilor finale stabilite în balanța de verificare (www.bvb.ro).
Tab. 3.1. Bilanț financiar-contabil SC „Antibiotice” SA.

Specificația Perioada de analiză Specificația Perioada de analiză
N N+1 N+2 N N+1 N+2
ACTIV 2013 2014 2015
PASIV 2013 2014 2015
Active Capitaluri
196.714.212 196.493.976 215.675.596 348.651.356 364.331.001 392.649.884
imobilizate proprii
Imobilizări Capitaluri
6.123.847 7.916.842 9.730.186 366.099.648 380.967.683 412.129.043
necorporale permanente
Imobilizări
190.590.225 188.576.994 205.945.190 Rezerve 116.378.107 131.338.432 146.730.462
corporale
45
Țifreac Adrian
- Terenuri și Datorii pe
165.607.030 171.012.115 182.804.016 17.448.292 16.636.682 19.479.159
construcții termen lung
- Instalați - Alte datorii
tehnice și 18.574.794 16.430.573 21.871.349 pe termen 17.448.292 16.636.682 19.479.159
mașini lung
- Alte Datorii pe
805.377 983.688 877.105 133.702.463 114.135.918 122.159.637
imobilizări termen scurt
- Sume
- Imobilizări în
datorate
curs de 5.603.024 150.618 392.720 72.139.195 54.783.341 41.778.509
instituțiilor de
execuție
credit
Imobilizări - Avansuri
140 140 220 846.559 145.033 193.362
financiare încasate
- Datorii
Active
313.535.436 305.661.428 327.313.900 comerciale- 43.228.564 36.447.331 62.012.927
circulante
furnizori
- Efecte de
Stocuri 50.361.680 57.284.464 60.449.619 comerț de 2.727.249 2.456.050 1.294.633
plătit
- Alte datorii
Creanțe 252.686.020 230.570.730 229.482.307 pe termen 14.760.896 20.304.163 16.880.206
scurt
Investiții
financiare pe 0 0 0 Datorii totale 151.150.755 130.772.600 141.638.796
termen scurt
Disponibilități Venituri în
10.487.736 17.806.234 37.381.974 3.949.729 3.521.762 3.193.972
bănești avans
TOTAL ACTIV 510.249.648 502.155.404 542.989.496 TOTAL PASIV 503.751.840 498.625.363 527.482.652
Contul de profit și pierdere reprezintă situația financiară, care măsoară

performanța activității unei societăți pe o anumită perioadă de timp, și se
calculează ca diferență dintre venituri și cheltuieli.
Tab. 3.2. Contul de profit și pierdere.
CONTURI 2013 2014 2015
A. Cifra de afaceri netă 318.625.015 320.058.303 331.740.206

46
Țifreac Adrian
B. Venituri din exploatare 331.016.288 332.727.750 342.070.659
C. Cheltuieli din exploatare 278.719.150 283.202.154 304.366.760
D. Venituri totale (B+H+M) 342.846.555 338.976.890 349.902.019
E. Cheltuieli totale (C+G+L) 308.155.635 301.613.758 317.854.484

F. Rezultatul din exploatare (B-
C)
52.297.138 49.525.596 37.703.899
G. Cheltuieli financiare 29.436.485 18.411.604 13.487.724
H. Venituri financiare 11.830.267 6.249.140 7.831.360
I. Rezultatul financiar (H-G) -17.606.218 -12.162.464 -5.656.364

J. Rezultatul curent (B+H-C-
G)
34.690.920 37.363.132 32.047.535
K. Rezultatul extraordinar (M-

L)
0 0 0
L. Cheltuieli extraordinare 0 0 0
M. Venituri extraordinare 0 0 0
N. Rezultatul brut (D-E) 34.690.920 37.363.132 32.047.535
O. Impozitul pe profit 5.196.441 7.036.003 5.242.763
P. Profitul net 31.380.855 31.138.739 27.178.823
Analiza ratelor de structură ale bilanțului.

Pentru a efectua analiza situației financiare a unei întreprinderi se folosește
metoda ratelor de structură care reprezintă raportul între un post din activ sau pasiv
și totalul bilanțului. Cele două categorii de rate sunt:
1. ratele de structură ale activului.
47
Țifreac Adrian
2. ratele de structură ale pasivului.

Analiza ratelor de structură ale activului
Ratele de structură ale activului redau evoluția și structura mijloacelor
economice, care reprezintă patrimoniul întreprinderii și se calculează prin
raportarea fiecărui post de active la totalul activului.
Prin calcularea ratelor de structură ale activului se poate observa ritmul de
creștere economic realizată la nivelul întreprinderii pe mai mulți ani.
Tab. 3.3. Ratele de structură ale activelor

Perioada de analiză
Specificația Formula de calcul
2013 2014 2015
Rata activelor Rai=Ai/At x 100 38,55% 39,13% 39,72%
imobilizate
Rata imobilizărilor Rin=In/At x 100 1,20% 1,58% 1,79%
necorporale
Rata imobilizărilor Ric=Ic/At x 100 37,35% 37,55% 37,93%
corporale
Rata imobilizărilor Rif=If/At x 100 0,00003% 0,00003% 0,00004%
finanaciare
Rata activelor Rac=Ac/At x 100 61,45% 60,87% 60,28%
circulante
Rata stocurilor Rst=St/At x 100 9,87% 11,41% 11,13%
Rata creanțelor Rcr=Cr/At x 100 49,52% 45,92% 42,26%
Rata investițiilor Rift=Ifts/At x100 0 0 0

financiare pe t.s.
Rata Rdb=Db/At x100 2,06% 3,55% 6,88%
disponibilităților
Analiza ratei activelor imobilizate.

Analiza ratei activelor imobilizate redă evoluția ponderii elementelor
patrimoniale și măsoară gradul de investire al capitalului în întreprinderea
respectivă. Rata activelor imobilizate cuprinde:
1. imobilizări corporale
48
Țifreac Adrian
2. imobilizări necorporale
3. imobilizări financiare
Tab. 3.4. Rata activelor imobilizate

Perioadă de analiză
Specificații Notație
2013 2014 2015
Active imobilizate Ai 196.714.212 196.493.976 215.675.596
Active totale AT 510.249.648 502.155.404 542.989.496
Rata activelor
Rai 38,55% 39,13% 39,72%
imobilizate
Indice de
creștere(Ai)
IAi 100 99,89% 109,76%
Indice de
creștere(AT)
IAT 100 98,41% 108,13%
Indice de
creștere(Rai)
IRai 100 101,50% 101,51%
Din analiza ratelor de structură ale activelor societății SC „Antibiotice” SA,

reies următoarele concluzii: valoarea activelor imobilizate pentru intervalul 2013-
2015, a crescut de la suma de 196.714.212 lei în 2013, la suma de 215.675.596 lei
în 2015.
a) În perioada 2013-2014 rata activelor imobilizate a crescut de la 38,55% la
39,13%, ceea ce ne indică faptul că în această perioadă a crescut valoarea
capitalului investit.
b) În perioada 2014-2015, observăm că rata activelor imobilizate a avut o
tendință de creștere constantă de la 39,13% la 39,72%.
49
Țifreac Adrian
Rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate
40.00%
39.72%
39.50%
39.00% 39.13%
38.50% 38.55%
38.00%
37.50%
2013 2014 2015
Fig. 3.1. Evoluția activelor imobilizate

Analiza ratei activelor circulante.
Rata activelor circulante reprezintă ponderea activelor care au caracter
temporar în total active și cuprinde: rata stocurilor, rata creanțelor, rata investițiilor
financiare și disponibilități.
Tab. 3.5. Rata activelor circulante

2013 2014 2015
313.535.43
Active circulante Ac 305.661.428 327.313.900
6
510.249.64
Total activ TA 502.155.404 542.989.496
8
Rata activelor
Rac 61,45% 60,87% 60,28%
circulante
Indice de
creștere(Ac)
IAc 100 97,49% 107,08%
Indice de
creștere(TA)
IAT 100 98,41% 108,13%
Indice de
creștere(Rac)
IRac 100 99,06% 99,03%
50
Țifreac Adrian
După analiza efectuată constatăm o evoluție pozitivă a activelor totale

ajungând de la suma de 510.249.648 lei în anul 2013 la suma de 542.989.496 lei
în anul 2015. Activele circulante au avut o scădere în anul 2014 față de anul 2013,
apoi urmează o redresare în anul 2015. Dintre cele 4 categorii de indicatori care
intră în componența activelor circulante: stocuri, creanțe, investiții financiare pe
termen scurt și disponibilități, cea mai mare pondere în total active o au creanțele,
deșii înregistrează o scădere de la 49,52% în anul 2013 la 42,26% în anul 2015.
Rata activelor circulante

Rata activelor circulante
61.60%
61.40% 61.45%
61.20%
61.00%
60.80% 60.87%
60.60%
60.40%
60.20% 60.28%
60.00%
59.80%
59.60%
2013 2014 2015
Fig. 3.2. Evoluția activelor circulante.
Analiza ratelor de structură ale pasivului.

Ratele de structură ale pasivului se referă la politica de finanțare promovată
de conducerea întreprinderi și evidențiază gradul de stabilitate a finanțării,
autonomia financiară, precum și gradul de îndatorare.
Tab. 3.6. Ratele de structură ale pasivului

Specificații Formula de calcul
2013 2014 2015
51
Țifreac Adrian
Rata stabilității
Rsf = Cpm/Tp x 100 72,67% 76,40% 78,13%
financiare
Rata autonomiei
Rafg = Cpr/Tp x 100 69,21% 73,07% 74,44%
financiare:
-globale
-la termen Raft = Cpr/Cpm x 100 95,23% 95,63% 95,27%
Rata îndatorării: Rîg = Dt/Tp x 100 30,01% 26,23% 26,85%

- globale
- la termen Rît = DTML/Cpr x 100 5,01% 4,57% 4,96%
A. Rata stabilității financiare.

Rata stabilității financiare redă totalitatea surselor de finanțare proprii
deținute de întreprindere pe o perioadă mai mare de un an în totalul surselor
necesare desfășurării activității economice. Dacă rata stabilității financiare
înregistrează o creștere, reiese faptul că datoriile pe termen scurt prezintă o
scădere, iar capitalurile proprii prezintă o creștere, ceea ce demonstrează un grad
ridicat de stabilitate financiară al întreprinderii (Adina Paraschivescu, 2009)
Rata stabilității financiare va înregistra o scădere dacă datoriile pe termen
scurt vor fi mai mari decât sursele proprii de finanțare.
Tab. 3.7. Rata stabilității financiare

2013 2014 2015
Capitaluri
Cpm 366.099.648 380.967.683 412.129.043
permanente
Total pasiv TP 503.751.840 498.625.363 527.482.652
Datorii pe termen
DTS 133.702.463 114.135.918 122.159.637
scurt
Rata stabilității
Rsf 72,67% 76,40% 78,13%
financiare
Indice de
creștere(Cpm)
ICpm 100 104,06% 108,18%
Indice de
creștere(Tp)
ITp 100 98,98% 105,79%
52
Țifreac Adrian
Indice de
creștere(DTS)
IDTS 100 85,37% 107,03%
Grad de finanțare
Gfc 26,54% 28,89% 23,16%
curent(Gfc)
Indice de
creștere(Gfc)
IGfc 100 108,85% 80,17%
90.00%
80.00% 76.40% 78.13%

72.67%
70.00%
60.00%
50.00%
40.00%
28.89%
26.54%
30.00%
23.16%
20.00%
10.00%
0.00%
2013 2014 2015
Rata stabilității financiare Grad de finanțare curent
Fig. 3.3. Dezvoltarea ratei stabilității financiare pe anii 2013-2015
Întreprinderea SC „Antibiotice” SA înregistrează un nivel ridicat de

stabilitate financiară, care conform analizei se datorează majorării capitalurilor
proprii, într-un ritm superior datoriilor pe termen lung. Datorită politicii companiei
de creștere a capitalurilor proprii, rata stabilității financiare a crescut ajungând în
anul 2015 la 78,13%, față de 72,67% cât era în anul 2013.
În toate perioadele analizate întreprinderea a apelat la credite pe termen
mediu și lung, deoarece a avut nevoie de surse de finanțare externă. Datoriile pe
termen scurt au înregistrat o scădere de la suma de 133.702.463 lei în anul 2013, la
suma de 122.159.637 lei în anul 2015, aceasta demonstrând creșterea capitalurilor
53
Țifreac Adrian
proprii într-un ritm superior datoriilor pe termen lung, ceea ce demonstrează un

grad ridicat de stabilitate financiară al întreprinderii.
B. Rata autonomiei financiare globale.

Rata autonomiei financiare arată cât din patrimoniul societății este finanțată
din surse proprii.
Rata autonomiei financiare globale - dacă nivelul ratei este cât mai mare
atunci întreprinderea prezintă garanții pentru creditori, deoarece capitalurile proprii
reprezintă cel puțin două treimi din necesarul de finanțare. Dacă capitalurile proprii
reprezintă sub 30% din necesarul de finanțare, întreprinderea nu va mai beneficia
de noi credite, deoarece nu mai prezintă garanții în ceea ce privește rambursarea
acestora la termen (Constantin Rotaru, 2009).
Rata autonomiei financiare la termen - prezintă structura capitalurilor
întreprinderii și gradul de autonomie financiară pe termen lung. Dacă capitalurile
proprii reprezintă cel puțin jumătate din capitalurile permanente se poate asigura
independența financiară a înteprinderii.
Tab. 3.8. Rata autonomiei globale și la termen

2013 2014 2015
Capital propriu Cpr 348.651.356 364.331.001 392.649.884
Total pasiv Tp 503.751.840 498.625.363 527.482.652
Datorii pe termen
DTML 17.448.292 16.636.682 19.479.159
mediu și lung
Rata autonomiei
Rafg 69,21% 73,07% 74,44%
financiare globale
Rata autonomiei
Raft 95,23% 95,63% 95,27%
financiare la termen
Indice de
creștere(Cpr)
ICpr 100 104,50% 107,77%
54
Țifreac Adrian
Indice de creștere(TP) ITP 100 98,98% 105,79%
Indice de
creștere(Rafg)
IRafg 100 105,58% 101,87%
Indice de
creștere(Raft)
IRaft 100 100,42% 99,62%
Indicele autonomiei
financiare la termen
Iaft 1998,20% 2189,93% 2015,74%
În perioada analizată observăm o creștere semnificativă a capitalurilor

proprii, ceea ce demonstrează creșterea gradului de independență financiară a
întreprinderi. În anul 2013 capitalul propriu avea o valoare de 348.651.356 lei și
are o tendință de creștere ajungând în anul 2015 la valoarea de 392.649.884 lei.
Deșii datoriile pe termen lung cresc de la 17.448.292 lei cât au fost în 2013 la
valoarea 19.479.159 lei în 2015, rata autonomiei financiare globale are o tendință
de creștere ajungând la 74,44% în 2015 ceea ce smnifică că întreprinderea prezintă
autonomie financiară și garanții sigure pentru eventualii creditori.
2500.00% 2189.93%
1998.20% 2015.74%
2000.00%
1500.00%
1000.00%
500.00% 69.21% 95.23% 73.07% 95.63% 74.44% 95.27%
0.00%
2013 2014 2015
Rata autonomiei financiare globale Rata autonomiei financiare la termen

Indicele autonomiei financiare la termen
Fig. 3.4. Evoluția ratelor de autonomie financiară

55
Țifreac Adrian
C. Rata îndatorării globale.

Rata îndatorării măsoară valoarea procentului pe care îl reprezintă datoriile
în totalul surselor de finanțare pe care le deține o întreprindere. Rata îndatorării se
calculează în două moduri:
o rata îndatorării globale care măsoară ponderea datoriilor față de terți în
totalul surselor de finanțare, iar valoare care se situează în jurul la 66%
este considerată normală.
o rata îndatorării la termen arată proporția în care datoriile pe termen lung
participă la formarea capitalului permanent, iar nivelul acesteia poate fi
considerat favorabil dacă se situează sub 50%. Calculul ratei îndatorării la
termen permite aprecierea capacității de îndatorare a unei întreprinderi.
Tab. 3.9. Rata îndatorării globale
Specificație Notație
2013 2014 2015
Datorii totale Dt 151.150.755 130.772.600 141.638.796
Pasiv total Pt 503.751.840 498.625.363 527.482.652
Rata îndatorării
Rîg 30,01% 26,23% 26,85%
globale
Indice de
creștere(Dt)
IDt 100% 86,52% 108,31%
Indice de
creștere(Pt)
IPt 100% 98,98% 105,79%
56
Țifreac Adrian
Rata îndatorării globale

31.00%
30.01%
30.00%
29.00%
28.00%
27.00% 26.85%
26.23%
26.00%
25.00%
24.00%
31/12/2013 31/12/2014 31/12/2015
Fig. 3.5. Progresul ratei întatorării globale
În primul an de analiză întreprinderea a utilizat resurse împrumutate și atrase

în proporție de 30% , iar în următorii doi ani a urmat o scădere a procentului până
la 26,23% în 2014, iar în 2015 a urmat o ușoară tendință de creștere până la
26,85%.
Acest lucru semnifică o creștere a ponderii capitalurilor permanente în
totalul surselor de finanțare. Deoarece în perioada analizată rata îndatorării globale
s-a situat sub valoarea admisă 65%, întreprinderea poate apela oricând la
împrumuturi, deoarece are autonomie financiară ridicată prezentând garanții sigure
pentru creditori.
Analiza echilibrului financiar.

Pentru analiza echilibrului financiar al firmei SC „ANTIBIOTICE” S.A se
vor utiliza următorii indicatori:
Fond de rulment
Necesarul de fond de rulment
Trezoreria netă
57
Țifreac Adrian
Fondul de rulment reprezintă parte din capitalurile permanente, pe care

întreprinderea le utilizează pentru finanțarea activelor circulante. Dacă fondul de
rulment crește înseamnă că activele circulante sunt finanțate în cea mai mare parte
din capitalurile permanente ceea ce asigură echilibrul financiare al întreprinderii.
Scăderea fondului de rulment poate fi cauzată de scăderea capitalurilor permanente
(rambursări de împrumuturi pe termen lung) și de creșterea investițiilor. Fondul de
rulment trebuie să fie pozitiv, deoarece astfel se va asigura echilibrul financiar pe
termen lung și solvabilitatea întreprinderii (Adina Paraschivescu, 2009)
Trezoreria netă se determină prin diferența dintre trezoreria activă (casa,
conturi la bănci) și trezoreria pasivă (credite bancare) și poate fi negativă sau
pozitivă. Dacă trezoreria netă este pozitivă atunci întreprinderea va putea să-și
achite obligațiile financiare pe termen scurt iar trezoreria netă negativă va afecta
capacitatea de plată a întreprinderii către diverși parteneri.
Tab. 3.10. Analiza corelației dintre FRN, NFR și TN.

Specificație Formulă de calcul
2013 2014 2015
Fondul de rulment net
FRN = Cpm - Ai 169.385.436 167.837.025 176.974.228
(FRN)
Fondul de rulment net
FRNG = FRP - FRS 169.385.436 184.253.471 196.453.447
global (FRNG)
Fondul de rulment: FRP = Cpr - Ai 151.937.144 167.616.789 176.974.288

- propriu
- străin FRS = Cpm - Cpr 17.448.292 16.636.682 19.479.159
Necesarul de fond de
NFR = Ac - Dsp - Dc 169.345.237 173.719.276 167.772.289
rulment (NFR)
Trezoreria netă (TN) TN = FRN - NFR 10.487.736 17.806.234 37.381.974
După cum reiese din analiza efectuată întreprinderea a înregistrat un fond de

rulment crescător în perioada 2013-2015 de la 169.385.436 lei în 2013 la
176.974.228 lei în 2015, aceasta demonstrează că dispune de capitaluri proprii
58
Țifreac Adrian
pentru a-și acoperi nevoile de finanțare pe termen scurt. Mai observăm că fondul
de rulment net este superior necesarului de fond de rulment, deci întreprinderea va
avea disponibil excedentar și are interesul să reducă contractarea de credite pe
termen lung.
În ceea ce privește trezoreria netă observăm o creștere semnificativă pe
parcursul celor 3 ani analizați. În 2013 plecând de la valoarea de 10.487.736 lei,
ajunge în 2015 la o valoare de 37.381.974 lei, ceea ce semnifică că întreprinderea
are o trezorerie pozitivă.
O trezorerie pozitivă înseamnă că întreprinderea dispune de lichidități cu
care își va putea rambursa datoriile sau efectua plasamente pe piața financiar-
monetară.
Analiza gestiunii resurselor.
Tab. 3.11. Rotația activelor circulante pe anii 2013,2014,2015

Specificația
2013 2014 2015
Cifra de afaceri 318.625.015 320.058.303 331.740.206
Active circulante 313.535.436 305.661.428 327.313.900
Stocuri totale 50.361.680 57.284.464 60.449.619
Stocuri de materii
14.976.203 14.419.632 15.093.101
prime și materiale
Stocuri de produse în
1.457.875 1.135.357 1.623.009
curs de execuție
Stocuri de produse
33.927.602 41.729.475 43.573.191
finite și mărfuri
Furnizori 43.228.564 36.447.331 62.012.927

59
Țifreac Adrian
Tab. 3.12. Ratele de rotație ale activelor circulante

Formulă de calcul Notație
2013 2014 2015
Numărul de rotații = Ca / Ac nrAc 1,02 1,05 1,01
Durata în zile a unei rotații = Ac / Ca x

dzAc 354,25 343,81 355,20
360
Numărul de rotații = Ca / St nrSt 6,32 5,59 5,49
Durata în zile a unei rotații = St / Ca x

dzSt 56,90 64,43 65,60
360
Numărul de rotații = Ca / Smpm nrSmpm 21,27 22,20 21,98
Durata în zile a unei rotații = Smpm /

dzSmpm 16,92 16,22 16,38
Ca x 360
Numărul de rotații = Ca / Spe nrSpe 218,55 281,90 204,40
Durata în zile a unei rotații = Spe / Ca

dzSpe 1,29 1,28 1,76
x 360
Numărul de rotații = Ca / Spfm nrSpfm 9,39 7,67 7,61
Durata în zile a unei rotații = Spfm /

dzSpfm 38,33 46,94 47,29
Ca x 360
Numărul de rotații = Ca / Fr nrFr 7,37 8,78 5,35
Durata în zile a unei rotații = Fr / Ca x

dzFr 48,84 40,99 67,30
360
Din analiza gestiunii resurselor, observăm că în anul 2013 activele circulante

aveau o valoare de 313.535.436 lei, urmând o scădere în anul 2014, iar în anul
2015 urmează o creștere semnificativă ceea ce înseamnă gestionarea eficientă a
resurselor și creșterea rentabilității activității.
Deasemenea cifra de afaceri crește de la 318.625.015 lei în 2013 la
331.740.206 lei în 2015. În ceea ce privește viteza de rotație a activelor circulante,
60
Țifreac Adrian
viteza de rotație în cei 3 ani analizați se rotea de 1,02, recuperarea făcându-se într-
un termen mediu de 354,25 zile. În ultimul an de analiză datoriile față de furnizori
se roteau prin cifra de afaceri de 5,35 aceasta achitându-se într-un termen de 67,30
zile.
3.3.1. Determinarea bonității societății SC „Antibiotice” SA.
Tab. 3.13. Calculul indicatorilor de bonitate a SC „Antibiotice” SA

PERIOADA DE ANALIZĂ
SPECIFICAȚIE NOTAȚIE
2013 2014 2015
Active circulante Ac 313.535.436 305.661.428 327.313.900
Datorii curente Dcrt 135.019.715 115.627.211 123.832.731
Lichiditatea generală Ac/Dcrt 2,32 2,64 2,64
Capital propriu Cp 348.651.356 364.331.001 392.649.884
Total activ At 510.249.648 502.155.404 542.989.496
Solvabilitatea
patrimonială
Cp/At x 100 68,33% 72,55% 72,31%
Profit brut Pb 34.690.920 37.363.132 32.047.535
Cifra de afaceri Ca 318.625.015 320.058.303 331.740.206
Rata profitului brut Pb/Ca x 100 10,89% 11,67% 9,66%
Profit net Pn 31.380.855 31.138.739 27.178.823
Capital propriu Cp 348.651.356 364.331.001 392.649.884
Rata rentabilității
financiare
Pn/Cp x 100 9% 8,55% 6,92%
Datorii curente Dcrt 135.019.715 115.627.211 123.832.731

61
Țifreac Adrian
Total pasiv Pt 503.751.840 498.625.363 527.482.652
Grad de îndatorare Dcrt/Pt 0,27 0,23 0,23
Tab. 3.14. Determinarea punctajului indicatorilor.
INDICATORI VALORI PUNCTE
1. Lichiditatea generală 2,64 20
2. Solvabilitatea patrimonială 72,31 20
3. Rata profitului brut 9,66 20
4. Rata rentabilității financiare 6,92 15
5. Gradul de îndatorare 0,23 20
6. Total punctaj - 95
Punctajul total a fost de 95 de puncte, societatea SC „Antibiotice” SA se

încadrează în categoria A de bonitate. Ceea ce arată că societatea înregistrează
performanțe financiare foarte bune, care permit achitarea la scadență a dobânzii și
a ratei.
62
Țifreac Adrian
CONCLUZII
Prezenta lucrare de licență, a avut ca obiectiv principal prezentarea analizei

financiare a unei societăți în vederea deciziei de acordare a creditului de către
instituția bancară.
Primul capitol demonstrează faptul că analiza financiară și alegerea surselor
de finanțare, dintre capitaluri proprii și împrumutate, au un rol important în
asigurarea echilibrului financiar și buna desfășurare a activității unei societăți. În
ceea ce privește decizia de finanțare luată de conducerea societății, un criteriu de
selecție îl reprezintă costul capitalului împrumutat. Deasemenea autofinanțarea
este foarte importantă pentru societate deoarece își poate asigura dezvoltarea din
surse proprii de finanțare și reprezintă o condiție necesară în obținerea creditului.
În cel de-al doilea capitol sunt prezentate condițiile de creditare ale băncilor
și evaluarea societăților care solicită creditul pentru evitarea riscului de creditare.
În funcție de performanțele financiare obținute societățile care solicită creditul sunt
încadrate de către bancă pe categorii de bonitate, iar în funcție de punctajul obținut
se va stabili dacă vor obține creditul solicitat.
Pentru bancă cea mai sigură formă de garantare a creditului o reprezintă
situația financiară bună a agentului economic care solicită creditul, deoarece în
63
Țifreac Adrian
unele cazuri deșii garantarea creditului a fost făcută în limite normale băncile au
întâmpinat probleme în recuperarea împrumutului.
În ceea ce privește studiul de caz am prezentat analiza situației financiare a
societății SC „Antibiotice” SA, în vederea obținerii creditului bancar. Pe perioada
analizată societatea a dispus de credite bancare, deoarece a avut nevoie de finanțare
externă așa cum reiese din calculul indicatorilor de îndatorare, datoriile pe termen
scurt au înregistrat o scădere, aceasta demonstrează creșterea capitalului propriu și
un grad ridicat de stabilitate financiară.
BIBLIOGRAFIE
1. Marin, Frâncu, 2011. Întreprinderile de familie în economia europeană,

Editura Tribuna Economică, București.
2. Tohătan, Anamaria, 2009. Analiza economică globală a întreprinderii,
Volumul I, Editura Risoprint, Cluj Napoca.
3. Rotaru, Constantin, 2009. Contabilitatea instituțiilor financiare, Editura
Mustang, București.
4. Predescu, Iuliana și Stele, Aurelia Toader, 2010. Finanțe corporative,
Editura Universitară, București.
5. Mădălina, Antoneta Rădoi, 2009. Gestiunea bancară, Editura Economică,
București.
6. Cocriș, Vasile, 2009. Managementul bancar și analiza de risc în
activitatea de creditare: Teorie și cazuri practice, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
7. Huerta de Soto, Jesus, 2010. Monedă, creditul bancar și ciclurile
economice, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
64
Țifreac Adrian
8. Cotleț, Dumitru și Cotleț, Bogdan, 2009. Teoria și practica situațiilor

financiare, Editura Mirton, Timișoara.
9. Paraschivescu, Adina, 2009. Analiza financiară în mecanismul de formare
a surselor de finanțare a întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași.
10. Nemeș, Vasile, 2011. Drept bancar, Editura Universul Juridic, București.
11. Triefs, Viorel și Nagy, Cristina-Mihaela, 2009. Situațiile financiare ale
întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara.
12. Vlasceanu, Orlando, 2010. Instrumente, mijloace și tehnici de plată și
credit: reglementare, răspundere juridică și practică judiciară, Editura
Tribuna Economică, București.
13. Stancu, Ion, 2007. Finante: Piete financiare si gestiunea portofoliului:
Investitii directe si finantarea lor: Analiza si gestiunea financiara a
intreprinderii, Editura Economică, București.
14. Spătaru, Liviu, 2008. Analiză financiară aprofundată, Editura V.I.S Print
S.R.L, București.
15. Petrescu, Silvia, 2010. Analiză și diagnostic financiar-contabil, ghid
teoretico-aplicativ, ediția a III-a, Editura CECCAR, București.
16. Cocriș, Vasile, 2009. Economie bancara : repere teoretice si studiu
monografic, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
17. Andronache, Virgil, 2006. Banca si operațiunile comerciale : Spețe si
soluții practice in raporturile dintre bancă și client, Editura Universitară,
București.
18. www.bvb.ro
19. lege5.ro

LICENȚĂ 2016 Țifreac Adrian PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LICENȚĂ 2016 Țifreac Adrian PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REŞIŢA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Declaraţie de asumare a răspunderii

Subsemnatul Ţifreac Adrian absolvent a Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea

3.1. Descrierea societății comerciale SC „Antibiotice” SA ............................ 39

Prezenta lucrare de licență intitulată „Analiza finanțării prin intermediul

LISTA NOTAŢIILOR (ABREVIERILOR)

BNR Banca Națională a României

Gfc Grad de finanțare curent

Fig. 3.1. Evoluția activelor imobilizate. 48

Tab. 3.1. Bilanț financiar-contabil SC „Antibiotice” SA. 44

CAPITOLUL 1: IMPORTANȚA ȘI ROLUL CREDITELOR BANCARE,

1.1. Legislaţia bancară

La constituire capitalul social trebuie să fie vărsat integral într-un cont la o

B.N.R poate să schimbe informații cu autoritățiile și cu auditorii financiari

1.2. Utilitatea situațiilor financiare în analiza acordării creditelor bancare

Datorită dezvoltării și diversificării agenților economici fondurile solicitate

Analiza financiară are un rol deosebit în luarea deciziilor de către manageri

creditele bancare nu implică cheltuieli suplimentare, costul acestora fiind apropiat

Situațile financiare anuale cuprind următoarele documente:

1.2.1. Gestiunea financiară

Influenta dreptului asupra gestiunii financiare se găsește în deciziile

Gestiunea financiară are drept scop, menținerea performanțelor întreprinderii

1.2.2. Capitaluri proprii

garanție pentru bănci și o condiție necesara în vederea obținerii unui credit.

 asigură independența întreprinderii în ceea ce privește dezvoltarea

1.2.3. Planificarea situaților financiare

Contul de profit și pierdere este documentul care măsoară performanțele

1. Indicatorul de poziție al cifrei de afaceri nete față de pragul de

1.3.Indicatorii gradului de îndatorare

Datorii totale Datorii totale

Majorarea capitalului permanent prin creșterea capitalurilor proprii într-un

Datorii pe termenlung Datorii>1 an

3. Autonomia financiară globală.

Acest indicator măsoară volumul finanțării externe în comparație cu cel al

4. Autonomia financiară la termen.

Acest raport exprimă corelația dintre structura financiară a societății și

Datorii financiare Credite bancare

Se referă la raportul dintre datoriile financiare și capitaluri proprii.

„ ELE=Rata rentabilitătii economice−Rata dobânzii x LF ”

8. Rata rentabilității financiare(RF) exprimă raportul dintre profitul net și

Rata de acoperire a dobânzilor – exprimă capacitatea întreprinderii de a

În cazul leasing-ului operațional bunul rămâne în evidența contabilă a

CAPITOLUL 2: FINANȚAREA PRIN INTERMEDIUL CREDITULUI

2.1. Solicitarea și obținerea creditului.

Decizia de finanțare aparține conducerii întreprinderii, care trebuie să opteze

Pentru a indentifica gradul riscului de creditare care însoțește cererile de

Momentul final al primirii creditului solicitat este semnarea contractului de

2.2. Condiții de creditare ale băncilor.

2.3. Modalități de rambursare a creditelor

Acordarea creditului trebuie urmată de rambursare, deoarece creditul este o

În cazul în care rambursarea nu se poate face la termenul stabilit, se pot

Contractul de gaj este un contract unilateral, deoarece numai creditorul are

2.4. Creditul comercial.

o Credite pentru facilități de cont – se acordă pe o perioadă de maxim 15 zile

2.5. Credite pentru import – export

CAPITOLUL 3: ANALIZA FINANCIARĂ A SOCIETĂȚII SC „Antibiotice”

3.1. Descrierea societății comerciale SC „Antibiotice” SA.

companie, de asemenea și planurile de afacere reprezintă o garanție sigură pentru

Compania produce 148 de medicamente de uz uman din 12 arii terapeutice,

3.2. Piața pe care activează SC „Antibiotice” SA.

În scopul promovării produselor pe piețele externe, societatea a deschis

Companiile din China și India au o influență semnificativă pe piata externă,