UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REŞIŢA

FACULTATEA DE MECANICĂ ŞI INGINERIA MATERIALELOR

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:
Gradul didactic, Prenume Nume

Absolvent:
Prenume Nume
 Reşiţa
2017

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REŞIŢA

FACULTATEA DE MECANICĂ ŞI INGINERIA MATERIALELOR
Programul de studii (ex.: Ingineria Sudării)

Semnătura coordonatorului ştiinţific

Rolul sistemului informatic de

prelucrare automată a datelor
la nivelul unei entităţi

Coordonator ştiinţific:
Gradul didactic, Prenume Nume

Absolvent:
Prenume Nume
Reşiţa
2012
UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REŞIŢA
FACULTATEA DE MECANICĂ ŞI INGINERIA MATERIALELOR
DEPARTAMENTUL DE MECANICĂ

Declaraţie de asumare a răspunderii

Subsemnatul/a .........………………………...................................................................
absolvent al Facultăţii …………………………………………………………………. din
Universitatea “Eftimie Murgu” din Reşiţa, declar că lucrarea de licenţă este elaborată exclusiv de
mine, pe baza efortului personal de documentare, cercetare, proiectare şi redactare. În cadrul
lucrării precizez sursa tuturor ideilor, datelor şi formulărilor care nu îmi aparţin, conform
normelor de citare a surselor.
Declar că toate afirmaţiile din lucrare referitoare la datele şi informaţiile analizate, la
metodele prin care acestea au fost obţinute şi la sursele din care le-am obţinut sunt adevărate.
Înţeleg că falsificarea datelor şi a informaţiilor analizate în lucrare constituie fraudă şi este
sancţionată conform regulamentelor în vigoare. De asemenea, am luat la cunoştinţă conţinutul
Art.7 şi Art.9(licenţă/diplomă)/20(master) din Metodologia de organizare şi desfăşurare a
examenelor de finalizare a studiilor de licenţă şi master la Universitatea „Eftimie Murgu” din
Reşiţa pentru promoţiile 2012.

Data: Semnătura:
…………………………… ……………………………..
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 3
entităţi

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………….
Lista notaţiilor ……………………………………………………………….
Lista figurilor ……………………………………………………………….
Lista tabelelor ……………………………………………………………….
Capitolul 1.Contabilitatea şi rolul său informaţional
1.1. Sistemul informaţional contabil
1.2. Informaţia contabilă şi utilizatorii acesteia
1.3. Caracteristicile informaţiilor contabile şi sursele informaţiei
1.4. Tipologii de decizii luate pe baza informaţiilor contabile
Capitolul 2. Sistemele informatice de prelucrare automată a datelor la
nivelul unei entităţi
2.1. Definire conceptuală a noţiunii de sistem informaţional
2.2. Aspecte legislative privin sistemele informaţionale de prelucrare
automată a datelor contabile
2.3. Caracteristicile analizate în alegerea unui sistem de prelucrare automată
a datelor contabile
2.4. Analiza comparativă privind cele mai uzuale sisteme informatice de
contabilitate
2.5. Efectul informatizării asupra organizării evidenţei contabile la nivelul
unei entităţi
Capitolul 3. Studiu de caz

Concluzii …………………………………………………………………….. 35

Anexe (dacă există) ………………………………………..……………….. 35

Bibliografie ………………………………………………………………….. 35
Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 4
entităţi

INTRODUCERE
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 5
entităţi

LISTA NOTAŢIILOR (ABREVIERILOR)

A aria transversală
α coeficientul de dilatare liniară

PIB Produsul intern brut

 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 6
entităţi

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. Modelul internaţional al huilei 25

Fig. 1.2. Modelul internaţional al huilei 28
Fig. 1.3. Modelul internaţional al huilei 35
Fig. 1.4. Modelul internaţional al huilei 45
Fig. 2.1. Modelul internaţional al huilei 25
Fig. 2.2. Modelul internaţional al huilei 28
Fig. 2.3. Modelul internaţional al huilei 35
Fig. 2.4. Modelul internaţional al huilei 45
Fig. 3.1. Modelul internaţional al huilei 25
Fig. 3.2. Modelul internaţional al huilei 28
Fig. 3.3. Modelul internaţional al huilei 35
Fig. 3.4. Modelul internaţional al huilei 45
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 7
entităţi

LISTA TABELELOR

Tab. 1.1. Modelul internaţional al huilei …………………………………….. 25

Tab. 1.2. Modelul internaţional al huilei …………………………………….. 28
Tab. 1.3. Modelul internaţional al huilei …………………………………….. 35
Tab. 1.4. Modelul internaţional al huilei …………………………………….. 45
Tab. 2.1. Modelul internaţional al huilei 25
Tab. 2.2. Modelul internaţional al huilei 28
Tab. 2.3. Modelul internaţional al huilei 35
Tab. 2.4. Modelul internaţional al huilei 45
Tab. 3.1. Modelul internaţional al huilei 25
Tab. 3.2. Modelul internaţional al huilei 28
Tab. 3.3. Modelul internaţional al huilei 35
Tab. 3.4. Modelul internaţional al huilei 45
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 8
entităţi

Capitolul 1.Contabilitatea şi rolul său informaţional

1.1. Sistemul informaţional contabil
Este cunoscut faptul ca pentru realizarea proceselor de cunoastere si gestiune a
patrimoniului se procedeaza la organizarea datelor si informatiilor într-un sistem
informational. În acest scop, se identifica evenimentele si faptele ce genereaza date, se
delimiteaza obiectivele cunoasterii si conducerii, se stabilesc purtatorii materiali de
informatii si modul în care se culeg si înregistreza datele, se aleg modelele si instrumentele
de prelucrare a acestor date, se defineste destinatia informatiilor si se organizeaza
transmiterea lor la destinatari.
Discutata sub acest aspect, contabilitatea reprezinta un sistem informational orientat
spre cunoasterea si gestiunea valorilor economice separate patrimonial. În aceasta calitate ea
se delimiteaza ca un ansamblu de elemente interdependente orientat spre culegerea,
prelucrarea, stocarea, analiza si transmitarea informatiilor privind starea si miscarea
patrimoniului. Aceste elemente sunt: fondul sau sistemul de informatii, suporturile materiale
ale informatiilor, mijloace de prelucrare a datelor, metodele si procedurile de prelucrare a
datelor ; circuitele informationale.

Fondul sau sistemul de informatii reprezinta de fapt componeneta de baza a

sistemului informational contabil.

Într-o acceptie generala, informatia este o forma de cunoastere a realitatii

prin care se aduc stiri cu privire la felul, caracteristicile si marimea obiectelor,
evenimentelor, fenomenelor si proceselor ce formeaza mediul înconjurator, iar
expresiile concrete ale informatiilor poarta denumirea de "date" si consta din:cifre,
formule, simboluri, imagini, litere, cuvinte, propozitii etc.

În viata social-economica, una din formale de baza ale informatiei este

informatia economica, iar în cadrul acesteia informatia contabila, care vehiculeaza
cunostinte de reflectare si control privitoare la situatia patrimoniului si rezultatele
obtinute.

Analizata prin prisma teoriei informatiei, informatia contabila are o dubla

determinare: calitativa sau de determinare si cantitativa sau de stare. Determinarea
calitativa indica felul si natura elememtului patrimonial la care se refera informatia
(mijloace fixe, materii prime, disponibilitati banesti), iar determinarea cantitativa se
refera fie la starea în care se afla elementul de patrimoniu, fie la valoarea definita prin
raportare.

Multitudinea si varietatea informatiilor pe care le gestioneaza si le ofera

sistemul informational contabil se pot delimita în primul rând în informatii de natura
juridica si financiara, care se refera la operatiile generate de relatiile cu tertii
permitând cunoasterea în orice moment a sumelor datorate furnizorilor, angajatilor,
organismelor sociale, creditorilor etc., cât si sumele de primit de la clienti, debitori si
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 9
entităţi

alti creantieri, prezentarea si justificarea catre organele fiscale a cifrei de afaceri, a

veniturilor si cheltuielilor pe baza carora s-a determinat rezultatul sub forma de
profit. În al doilea rând, se grupeaza în informatii de natura economica, care se refera
la cunoasterea costurilor de fabricatie a bunurilor, de executare a lucrarilor sau de
prestare a serviciilor, nivelului de rentabilitate realizat în urma vânzarii lor pe piata,
marimii valorica a factorilor care au cauzat sau determinat volumul rezultatelor
obtinute în cursul si la sfârsitul unui exercitiu financiar si totodata pentru cunoasterea
în perspectiva a modului cum vor evolua în perioada viitoare situatia datoriilor,
creantelor, costurilor de productie, rezultatelor finale etc. Pe baza acestor informatii
furnizate conducerii întreprinderii se poate gestiona si dirija, în deplina cunostiinta de
cauza, întreaga activitate economico-financiara.

În mod concret, informatiile contabile se identifica cu datele financiar-

contabile privind starea si miscarea elementelor patrimoniale si cu indicatorii
economico-financiari privind resursele si rezultatele obtinute.

Suporturile materiale ale informatiilor au calitatea de a conserva, stoca si

restitui datele. În contabilitate purtatorii de informatii consta din: documente
justificative, registre de evidenta contabila, situatii financiar-contabile de sinteza si
raportare, precum si din purtatorii tehnici de date, benzi si discuri magnetice,
microfilme etc.

Mijloacele de prelucrare a datelor sunt cele care servesc la culegerea,

prelucrarea si transmiterea datelor si consta din masini de calcul, masini de birou
specializate, echipamente electronice, calculatoare.

Metodele si procedurile de prelucrare a datelor reprezinta partea logica a

prelucrarii datelor în vederea obtinerii informatiilor si a indicatorilor economico-
financiari. Din punct de vedere teoretic, aceste metode si proceduri se întemeiaza pe
principiile si regulile metodei contabilitatii, iar în mod concret-aplicativ se identifica
cu procedeele acestei metode.

Circuitele informationale desemneaza traiectul pe care-l parcurg informatiile

contabile între emitator si prelucrator, între emitator sau prelucrator si destinatar,
implicit returul lor.

Sistemul informaţional economic reprezintă un ansamblu organizat de informaţii

economice complexe, care se obţin prin prelucrare de date furnizate din anumite surse şi care
sînt necesare pentru organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţii economice.

În prezent, luarea deciziilor la nivelul agenţilor economici se bazează pe informaţia privind

situaţia financiară şi rezultatele activităţii întreprinderii, care este furnizată de sistemul
informaţional de culegere, prelucrare, generalizare şi transmitere a datelor numit
contabilitate. Contabilitatea culege informaţiile primare, le prelucrează aplicînd metodele şi
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 10
entităţi

procedeele sale specifice şi le prezintă utilizatorilor sub formă de rapoarte financiare.

În funcţie de gradul şi caracterul interesului financiar, utilizatorii informaţiei financiare se

clasifică în utilizatori interni şi externi.

Utilizatorii interni cuprind persoanele care participă la gestionarea întreprinderii la toate

nivelele şi poartă răspundere pentru realizarea obiectivelor propuse. Acest grup cuprinde:
managerii, contabilii, specialişti în domeniul planificării şi analizei economico-financiare,
şefii subdiviziunilor, membrii organelor de conducere (Consiliul de directori sau alt organ),
proprietarii întreprinderii. Informaţia financiară are un impact direct asupra deciziilor pe care
le adoptă utilizatorii interni.

Grupa utilizatorilor externi se divizează în două categorii:

 utilizatori cu interes financiar direct;

 utilizatori cu interes financiar indirect.

În categoria utilizatorilor externi cu interes financiar direct intră:

 investitorii - care în baza informaţiei financiare iau decizia de a investi sau nu

mijloace în această întreprindere;
 creditorii (instituţii financiar-bancare, furnizorii) - pe care îi interesează capacitatea
de plată a întreprinderii, probabilitatea rambursării la timp şi integral creditele şi
datoriile pentru mărfurile livrate, serviciile prestate,

 cumpărătorii - care îşi doresc relaţii de durată cu furnizori stabili care sînt în stare să
le satisfacă necesităţile din punct de vedere cantitativ cît şi calitativ.

 Categoria utilizatorilor cu interes financiar indirect se compune din:

 organele fiscale şi de control – care urmăresc corectitudinea calculării şi achitarea în

termen la buget a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale şi
medicale.

 organele statistice – care generalizează dările de seamă statistice prezentate de

întreprinderi şi calculează indicatori macroeconomici la nivel de ramură şi ţară;

 organele de reglementare cum sînt Comisia Naţională pentru Valori Mobiliare,

Agenţia Naţională de Reglementare în Energetică şi altele care reglementează
anumite domenii de activitate economică.

Totodată, există utilizatori interni cu interes financiar indirect cum ar fi salariaţii

întreprinderii şi organele sindicale – care nu au acces direct la informaţia financiară, dar
bunăstarea cărora depinde de situaţia economică a întreprinderii.

Datorită caracterului real, exact, complet şi operativ pe care îl are informaţia contabilă, şi
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 11
entităţi

ţinînd cont de rolul de suport pentru deciziile care se iau la întreprindere şi în afara acesteia,
contabilităţii îi revine rolul de sistem informaţional principal al întreprinderii.

Funcţiile evidenţei contabile

Contabilitatea , ca mijloc de culegere, sintetizare şi prezentare a informaţiei financiare, în

cadrul sistemului de gestiune a întreprinderii îndeplineşte următoarele funcţii:

Funcţia de informare , reprezintă funcţia de bază a contabilităţii şi constă în culegerea,

prelucrarea şi furnizarea informaţiei privind fenomenele şi activităţile economice ce au loc la
întreprindere. Informaţia furnizată de contabilitate se utilizează pe larg pentru planificarea,
elaborarea de strategii şi tactici de acţionare în viitor, analiza economico-financiară etc.
Pentru ca informaţia furnizată de contabilitate să fie utilă, ea trebuie să corespundă anumitor
cerinţe cum sînt:

 autenticitatea – informaţia prezentată trebuie să fie veridică, uşor controlabilă;

 neutralitatea – informaţia trebuie să reflectă obiectiv procesele şi fenomenele ce au
loc la întreprindere indiferent de interesele unor grupe de persoane;

 importanţa (esenţialitatea) – se manifestă prin posibilitatea influenţei informaţiei

asupra luării deciziilor;

 oportunitatea – informaţia trebuie prezentată la momentul potrivit, fără întîrzieri;

 verificabilitatea – posibilitatea verificării informaţiei;

 comparabilitatea – posibilitatea comparării informaţiei în timp (în raport cu alte

perioade de gestiune) şi spaţiu (în raport cu indicatorii altor întreprinderi);

 claritatea – informaţia trebuie să fie uşor de înţeles, utilizatorii nu trebuie se depună

eforturi mari pentru înţelegerea informaţiei furnizate de contabilitate.

Funcţia de control – este legată de prima funcţie şi constă în verificarea modului de păstrare
şi utilizare a resurselor întreprinderii. Funcţia dată poate fi realizată în cazul în care sînt
stabilite anumite norme şi normative, bugete de care trebuie să se conducă personalul
întreprinderii în activitatea sa. Prin compararea indicatorilor efectivi cu cei planificaţi se
determină abaterile şi cauzele acestora. De exemplu: pot fi stabilite norme pentru
consumurile de materiale, energie electrică, retribuire a muncii. În caz de respectare a
normelor lucrătorii întreprinderii pot fi stimulaţi, iar în caz de încălcare a lor – sancţionaţi.
Acest fapt ar contribui la utilizarea cît mai eficientă a resurselor întreprinderii.

Funcţia analitică – se manifestă prin faptul că în baza informaţiei furnizate de contabilitate

se calculează un şir de indicatori care caracterizează situaţia financiară a întreprinderii şi în
baza cărora conducerea întreprinderii adoptă deciziile respective sau întreprinde anumite
măsuri referitoare la politica de investire, politica de dividende, politica de creditare a
cumpărătorilor etc. În condiţiile economiei de piaţă şi a concurenţei aspre această funcţie
capătă o importanţă deosebită în lupta concurenţială şi contribuie la sporirea eficienţei
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 12
entităţi

afacerii. Totodată cunoaşterea operaţiilor economice ce au avut loc permit efectuarea de

prognoze şi evaluări privind tendinţele de dezvoltare în viitor a proceselor şi fenomenelor
economice.

Funcţia juridică – reiese din funcţia de informare, deoarece în procesul de evidenţă

operaţiile economice se înregistrează în anumite documente, care mai apoi, în caz de litigiu,
servesc ca probă ce confirmă realitatea înfăptuirii operaţiilor economice şi stabilesc
drepturile şi obligaţiile părţilor.

Principiile de bază ale contabilităţii

În scopul creării unei imagini fidele a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor

obţinute de către întreprindere este necesar de respectat următoarele principii contabile:

 principiul continuităţii activităţii – potrivit căruia se presupune că întreprinderea îşi

continuă în mod normal activitatea într-un viitor previzibil. În acest caz se presupune
că întreprinderea nu are intenţia şi nici necesitatea de a-şi reduce considerabil sau a-şi
sista activitatea. Acest principiu decurge din faptul că întreprinderile, de obicei, se
creează pe un termen nelimitat. Principiul continuităţii activităţii influenţează modul
în care se evaluează activele în bilanţ. De exemplu: În mod normal mijloacele fixe se
reflectă în bilanţ la valoarea de bilanţ, care este egală cu diferenţa dintre valoarea de
intrare şi suma uzurii acumulate. În cazul lichidării întreprinderii este necesar de
evaluat mijloacele fixe la valoarea de lichidare (valoarea la care acestea pot fi
vîndute), care, de regulă, este mai mică decît valoarea de bilanţ.
 principiul permanenţei metodelor – care presupune aplicarea consecutiv de la o
perioadă la alta a aceloraşi reguli şi norme de evaluare, înregistrare în contabilitate şi
prezentare în rapoartele financiare a elementelor patrimoniale şi a rezultatelor.
Respectarea acestui principiu asigură comparabilitatea în timp a indicatorilor
economici. De regulă, regulile, procedeele şi metodele contabilităţii sînt fixate în
politica de contabilitate a întreprinderii. În caz de modificare a unei metode este
necesar de calculat influenţa acestei modificări în expresie bănească, iar la efectuarea
comparărilor dintre indicatori calculaţi după diferite metode de efectuat recalculările
respective.

 principiul specializării exerciţiului – în virtutea căruia, veniturile şi cheltuielile se

înregistrează în contabilitate atunci cînd au avut loc operaţiile economice care au
generat aceste venituri şi cheltuieli, indiferent de momentul efectiv de încasare sau
plată a banilor.

 principiul prudenţei – nu admite supraevaluarea veniturilor şi activelor

întreprinderii şi subevaluarea cheltuielilor şi datoriilor. De exemplu: Lipsurile de
valori materiale depistate în urma inventarierii se constată ca cheltuieli imediat după
depistarea acestor, iar veniturile din recuperarea daunelor materiale – numai după ce
se obţine acordul în scris a persoanei vinovate sau hotărîrea judecăţii privind
recuperarea daunei materiale.

 Prioritatea conţinutului asupra formei – presupune că toate operaţiunile

 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 13
entităţi

economice trebuie reflectate în contabilitate pornind de la conţinutul economic al

acestora, chiar dacă forma juridică prevede o altfel de interpretare. De exemplu:
Mijloacele fixe primite în leasing financiar (cu drept de răscumpărare) nu se află în
proprietatea locatarului (persoana care ia în locaţiune), dar se reflectă în bilanţul
acestuia, ci nu a locatarului (persoana care dă în locaţiune). Aceasta se explică prin
faptul că avantajele economice pe parcursul unei perioade îndelungate le primeşte
locatarul.

 Principiul necompensării constă în excluderea compensării reciproce între active şi

datorii, precum şi între venituri şi cheltuieli.

 Principiul concordanţei – prevede ca cheltuielile să fie reflectate în contabilitate

concomitent cu veniturile generate de aceste cheltuieli în cadrul unei tranzacţii de
vînzare.

 Esenţialitatea – conform căruia în rapoartele financiare trebuie reflectate toate

posturile importante pentru luarea deciziilor. Posturile cu un grad de semnificaţie mic
pot să nu fie reflectate. De exemplu: Rapoartele financiare publicate de
întreprinderile mari pot fi exprimate în mii lei, deoarece sumele mici nu influenţează
luarea de decizii.

Poziţia contabilităţii în cadrul ştiinţelor economice

Contabilitatea este o ştiinţă socială cu aplicarea practicii economice. Din aceste

considerente francezul Leo-Paul Lauzon consideră că prin natura şi funcţiile ei contabilitatea
este în acelaşi timp o ştiinţă socială şi o ştiinţă aplicativă.

Contabilitatea reflectînd fenomenele economice şi mişcarea elementelor patrimoniale, ea

devine o ştiinţă a gestiunii şi controlului economic, un instrument al administrării şi
conducerii întreprinderii. După cum menţionează Emil Horomnea „Contabilitatea nu se
poate substitui managerului, dar oferă acestuia informaţiile esenţiale pentru procesele
decizionale. Mai mult, ea exprimă într-o maneră obiectivă calitatea conducerii, gradul de
legitimitate al acesteia”.

Contabilitate totodată influenţează alte ştiinţe. După cum afirmă suedezul Iohan Galtung
„din punct de vedere istoric, nu încape nici o îndoială că din contabilitate sau dezvoltat
ulterior toate celelalte ştiinţe economice”.

Contabilitatea este legată în primul rînd cu ştiinţele economice. Contabilitatea se sprijină, în

primul rînd, pe aşa ştiinţe cum este matematică, dreptul şi economia politică.

Contabilitatea este strîns legată de matematică, deoarece în evidenţa contabilă se aplică o

serie de procedee împrumutate de la această ştiinţă (operaţiile aritmetice, statistica
matematică etc.).

Contabilitatea utilizează instrumentul matematic la calculele privind întocmirea conturilor

contabile, calcularea costurilor de producţie, determinarea rezultatului financiar ş.a.
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 14
entităţi

Contabilitatea are tangenţă şi cu disciplinele de drept, deoarece toate operaţiunilor

economice efectuate la întreprindere se reglementează de legislaţia în vigoare. Efectuarea
operaţiunilor economice dă naştere la anumite raporturi de drept ce sînt reglementate de
ramurile dreptului cum sînt dreptul civil, dreptul muncii, dreptul vamal, drept economici etc.

Contabilitatea consemnînd în expresie cifrică fenomenele economice se bazează pe

normele speciale stabilite de dreptul economic. De exemplu, o intrare de bunuri se
efectuează în baza unui contract juridic, care generează obligaţiuni faţă de furnizorul acestor
bunuri. Totodată, dacă întreprinderea a primit o donaţie, beneficiarul va constata în
contabilitate creştere de stoc sau de imobilizări fără a crea concomitent obligaţii de plată faţă
de donator. La rîndul său, beneficiarul va trece aceste donaţii la veniturile lui. Aceste reguli
juridice totdeauna se completează cu normele contabile de reflectare a operaţiunilor
economice, stabilite în Standardele Naţionale de Contabilitate ori alte acte normative.

La baza teoretică a contabilităţii se găseşte Economia Politică. Contabilitatea preia de la

economia politică noţiunile economice, inclusiv categoriile economice, pe care aceasta le
fundamentează.

Contabilitatea se află într-o legătură strînsă şi cu alte ştiinţe.

Contabilitatea reprezintă o parte componentă al sistemului informaţional managerial al

întreprinderii. Orice management modern utilizează în mod frecvent informaţia obţinută şi
sistematizată în contabilitate, reieşind din necesităţile acestuia. În aşa mod contabilitatea
reprezintă cea mai importantă sursă de informare a unei entităţi economice. Funcţia de
informare a contabilităţii realizează legătura dintre această ştiinţă şi managementul, prognoza
economică, marketingul, deoarece în baza informaţiei furnizate de contabilitate se ia decizii
întemeiate privind gestiunea şi conducerea activităţii economice.

Contabilitatea a împrumutat de la statistica social-economică procedeele metodologice de

grupare, selectare etc. Totodată organele statistice folosesc informaţia din contabilitate
pentru determinarea unor indicatori generalizatori pe ramuri şi pe economia naţională.

Tot mai larg se utilizează tehnica de calcul în automatizarea evidenţei contabile, ceea ce dă
naştere unei legături dintre contabilitate şi informatică. Contabilul trebuie să cunoască la
nivel mediu computerul pentru a fi în stare să pună sarcini în faţa programatorilor în
realizarea unui obiectiv sau altul.

Semnificativă este interferenţa contabilităţii cu aşa discipline ca bazele tehnologiei şi

merceologia, mai ales în cazul evidenţe contabile a unui proces de producţie specific.
Cunoaşterea procesului tehnologic în linii generale este indispensabilă pentru organizarea
contabilităţii în aşa cazuri.

Totodată contabilitatea operează cu aşa noţiuni ca preţuri, costuri, profit, rentabilitate,

termeni împrumutaţi de la disciplinele profesionale generale – teoria economică,
microeconomia, macroeconomia, care le redau în mod mai aplicativ decît economia politică.

http://conspecte.com/Bazele-Contabilitatii/contabilitatea-principalul-sistem-
 Rolul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul unei 15
entităţi

informational.html

1.2. Informaţia contabilă şi utilizatorii acesteia

1.3. Caracteristicile informaţiilor contabile şi sursele informaţiei
1.4. Tipologii de decizii luate pe baza informaţiilor contabile
Capitolul 2. Sistemele informatice de prelucrare automată a datelor la
nivelul unei entităţi
2.1. Definire conceptuală a noţiunii de sistem informaţional
2.2. Aspecte legislative privind sistemul informaţional de prelucrare
automată a datelor contabile
2.3. Caracteristicile analizate în alegerea unui sistem de prelucrare automată
a datelor contabile
2.4. Analiza comparativă privind cele mai uzuale sisteme informatice de
contabilitate
2.5. Efectul informatizării asupra organizării evidenţei contabile la nivelul
unei entităţi
Capitolul 3. Studiu de caz