Sunteți pe pagina 1din 5

Analiza tranzacțională – un model de comunicare eficicentă

Ce este analiza tranzacțională?


O terapie cognitiv comportamentala, în care fiecare tranzacție socială
este analizată pentru a determina starea eului implicată (fie ea de
părinte, copil sau adult), ca fundament pentru înțelegerea
comportamentului.
Analiza tranzacțională a fost creată de psihoterapeutul Dr. Eric Berne
(1910 – 1970), în urma studiilor conduse de el în anii 1950. Ea a făcut
ca tranzacțiile interpersonale complexe să poată fi înțelese, atunci
când a recunoscut faptul că oamenii pot interacționa din una din cele
trei „stări ale eului”: 1. Părinte, 2. Adult, 3. Copil.
Fiecare stare a eului constituie un sistem de comunicare, având un
limbaj și o funcție proprie. Limbajul Părintelui este un limbaj al
valorilor, cel al Adultului este un limbaj al logicii și rațiunii, iar al
Copilului este un limbaj al emoțiilor.
Cea mai renumită carte a Dr. Berne, Games People Play (Jocurile
noastre de toate zilele. Psihologia relațiilor umane, apărută la Editura
Trei. N.tr.), a deschis un domeniu nou al înțelegerii complexității
comunicării interpersonale deschise și „ascunse”. În dezvoltarea
aprecierii liderului pentru impactul eforturilor sale de a comunica –
intenționate sau nu – există câteva lucruri cheie pe care le putem
învăța din acest model.
În acest model, „expeditorul” este întotdeauna cel care inițiază
„tranzacția” sau comunicarea. Există întotdeauna un „destinatar” al
comunicării, iar aceasta poate să fie complementară sau încrucișată. Să
o studiem pe fiecare în parte:
Tranzacții complementare
(Traducerea cuvintelor din schemele de mai jos:
Sender/Expeditor Receiver/Destinatar Parent/Părinte Child/Copil)
Întrucât Starea Eului de adult se referă doar la logică și rațiune, la
modul ideal, ne-ar place să ne asigurăm că toate comunicările de la
locul de muncă sunt de la Adult la Adult.
La urma urmelor, este de așteptat ca toți să ne purtăm ca niște adulți și
aceasta ar trebui să fie temelia pentru marea majoritate a
comunicărilor noastre la locul de muncă.
În realitate, adeseori ea nu funcționează chiar așa, deci hai să analizăm
tranzacțiile încrucișate.
Tranzacțiile încrucișate

Într-o tranzacție încrucișată, cea mai frecventă problemă este


comunicarea Părinte-Copil.
În primul rând să ne reamintim câteva aspecte cheie despre acest
model:
• Toți avem în conștiința noastră cele trei stări ale Eului.
Personalitatea ta este rezultatul experiențelor tale de viață. Cine
ești, ca Părinte, Adult sau Copil este rezultatul acestor
experiențe, indiferent cât ai vrea să le eviți. Aceasta fiind una din
valorile modelului AT. Tu și oricine ar fi persoana cu care
comunici sunteți cine sunteți.
• Deși putem deprinde comportamente și abilități noi, de multe ori
ceea ce intenționăm într-o tranzacție nu este și felul în care
destinatarul îl interpretează.
• Toate stările eului sunt acceptabile în relațiile noastre de afaceri, dar
e necesar să fii sigur că o folosești pe fiecare așa cum
intenționezi!
În acest exemplu de tranzacție încrucișată de mai sus, unde tu
(Expeditorul) vorbești cu unul din colegii tăi (Destinatarul), ea apare
ca o tranzacție Părinte – Copil. Pot exista multe motive pentru asta,
dar gândește-te la ea din fiecare perspectivă, ca pe un diagnostic:
Expeditorul în calitate de Părinte:
• Ești nerăbdător și dezamăgit de echipa ta și asta ți se citește în voce
și limbajul corporal.
• Ești neliniștit cu privire la realizarea unei sarcini importante și ai
nevoie de contribuția personalului tău. Aceștia pot să fie sau nu
conștienți de stresul tău, dar încordarea ta este cumva percepută.
• Ești foarte bun la detalii și ai adesea intuiții prețioase, așa că
examinezi lucrurile în detaliu și ai aproape întotdeauna sugestii
pentru tot ceea ce face echipa ta.
Destinatarul în calitate de Copil:
• Încerc să fac ceva și simt că i-am dezamăgit pe părinți.
• Șeful meu parcă ar fi Tata sau Mama pe vremea când eram
adolescent și ajungeam acasă după ora stingerii.
• Nu poți avea încredere că alții vor performa pe măsură, chiar dacă
fac munca asta de ceva timp.
Cheia aici este să devii mai conștient de felul în care e recepționat
mesajul tău. Dacă ajungi prea des pe poziția Părinte – Copil cu un
subordonat, poate fi foarte frustrant. Analizează:
• Relația pe care ai stabilit-o cu el. Se integrează în echipă și este
receptiv la stilul tău? Ai investit suficient timp ca să îl faci să
înțeleagă ce așteptări ai?
• Are aptitudinile și instruirea necesare pentru a reuși? Poate să facă
ceea ce îi ceri?
Informații suplimentare despre analiza tranzacțională
Stările eului și tranzacțiile
Interacțiunile oamenilor sunt formate din tranzacții. Orice tranzacție
are două părți: stimulul și răspunsul. Tranzacțiile individuale fac parte
de obicei dintr-un grup mai larg. Unele dintre aceste grupuri sau
secvențe tranzacționale pot fi directe, productive și sănătoase sau
ocolite, nerentabile și nesănătoase.
Atunci când oamenii interacționează, ei o fac aflându-se în una dintre
aceste stări ale eului. O stare a eului este un mod anume de gândire,
simțire, comportare și fiecare stare a eului își are originea în zone
specifice ale creierului. Oamenii se pot comporta din starea eului de
Părinte, Adult sau Copil. Acțiunile noastre provin din una dintre
aceste stări ale eului în orice moment.
1 Părintele: Părintele este ca un casetofon. Este o colecție de coduri
de conduită în viață preînregistrate, pre-judecate, pline de idei
preconcepute. Atunci când o persoană se află în starea eului de
Părinte, ea gândește, simte și se comportă ca unul din părinții ei
sau cineva care a ținut locul părinților. Părintele decide, fără să
raționeze, cum să reacționezi la situații, ce este bun sau rău și
cum ar trebui să trăiască oamenii. Părintele se pronunță pentru
sau împotrivă și poate avea o atitudine de control sau încurajare.
Când Părintele este critic e numit Părintele critic. Atunci când
este încurajator este numit Părinte binevoitor.
2 Adultul: Atunci când se află în starea eului de Adult, persoana
funcționează ca un computer uman. Ea acționează pe baza
datelor pe care le adună și le stochează sau pe care le folosește
pentru a lua decizii în conformitate cu un program bazat pe
logică. În starea eului de Adult, pentru a rezolva probleme,
persoana folosește gândirea logică, asigurându-se că emoțiile
Copilului sau Părintelui nu viciază procesul.
3 Copilul: Atunci când ne aflăm în starea eului de Copil, acționăm
precum copilul care am fost cândva. Nu doar acționăm ci
și gândim, simțim, vedem, auzim și reacționăm ca un copil de
trei, cinci sau opt ani. Stările eului sunt stări trăite plenar, nu
doar niște roluri. Atunci când Copilul este plin de ură sau de
iubire, impulsiv, spontan sau jucăuș, este numit Copilul Natural.
Când este gânditor, creativ sau imaginativ este numit Micul
învățător. Când este temător, vinovat sau rușinat e numit Copil
adaptat. Copilul are toate sentimentele: frică, iubire, furie,
bucurie, tristețe, rușine ș.a.m.d. Copilul este adeseori învinuit ca
fiind sursa problemelor oamenilor, întrucât el este egocentric,
emoțional, puternic și rezistă refulării ce apare odată cu
maturizarea.
Tranzacții complementare și încrucișate 
Tranzacțiile au loc atunci când o persoană relaționează cu alta. Fiecare
tranzacție este alcătuită dintr-un stimul și un răspuns și ele pot decurge
din starea de Părintele, Adult sau Copil al unei persoane spre starea de
Părinte, Adult sau Copil a altei persoane.
O tranzacție complementară implică existența aceleiași stări a eului în
fiecare persoană.  Într-o tranzacție încrucișată răspunsul tranzacțional
e adresat unei stări a eului diferită de cea care a inițiat stimulul.
Comunicarea poate continua între două persoane atât timp cât
tranzacțiile sunt complementare: tranzacțiile încrucișate sunt
importante deoarece ele întrerup comunicarea.

S-ar putea să vă placă și