Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Benescu Mariana-Aura
STIMA DE SINE
Auzim adesea in jurul nostru formulari de genul "are incredere in sine" sau "nu are
incredere in sine", "se respecta" sau "nu se respecta". Ce este increderea in sine? De unde stim
ca o persoana are incredere in sine si o buna stima de sine si o alta nu are incredere in sine si are
o stima de sine scazuta? Care sunt semnele obiective care ne ajuta sa tragem aceste concluzii?
Dar cum gandim despre noi insine? De unde stim daca avem incredere in noi si o stima de sine
pozitiva? Cum se manifesta o imagine de sine pozitiva? Dar o imagine de sine negativa? Care
sunt consecintele unei imagini de sine pozitive/negative? Care sunt factorii care favorizeaza
dezvoltarea stimei de sine? Ce legatura exista intre imaginea de sine, stima de sine si increderea
in sine? Stima de sine se merita sau trebuie castigata? Cum se construieste increderea in sine?
Toate aceste intrebari m-au ajutat sa vad mai limpede in gandurile mele si sa-mi
structurez ideile referitoare la imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine, conditii
esentiale pentru sanatatea noastra si reusita noastra in viata. Imaginea de sine este definita de
modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si
spirituale care contureaza si intaresc dimensiunile eului nostru. In functie de perceptia noastra la
un moment dat al dezvoltarii noastre, de ceea ce ne-am dori sa fim sau ceea ce am putea deveni,
putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.
Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne
percem cat mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine. Exista persoane care,
desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau
prea scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta adevarul despre noi, ci
este doar o "harta" pentru propriul "teritoriu" ("Harta nu este teritoriul"), un barometru al starii
noastre de bine.
Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele profesionale,
asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de sine pozitiva, in
timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva, comportamentele de
evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativa. Oricat
de patrunsi am fi de meritele noastre, nelinistea ne roade...sa gasim pretudindeni aprobarea
tuturor...un bun observator desluseste o nuanta de implorare in privirea celui care tocmai a
terminat o opera." -Emil Cioran
Stima de sine, sau autorespectul este aprecierea personala pe care o simti pentru propria-
ti persoana in fuctie de cat de bine iti constientizezi calitatile reale. Daca nu invatam primii pasi
ai iubirii prin sentimentele manifestate fata de propria persoana este dificil, daca nu chiar
imposibil sa-I respectam sis a-I iubim pe ceilalti, indifferent daca fac parte din propria families
au sunt “aproape” doar in sens bibloc. De aceea un fundament important al identitatii este
dezvoltarea stimei de sine.
Stima de sine se definieste in general ca perspective pozitiva pe care o are o persoana despre ea
insasi, exprimata prin termini de valoare, incredere in capacitatea sa de a depasi incercarile,
merit, demnitate, reusita.. Este vorba despre un system cognitive care contine un ansamblu de
judecati asupra propriei personae. O stima de sine ridicata este un factor protector deoarece
alimenteaza competentele persoanei, necesare pentru a putea depasi greutatile vietii, diminueaza
efectele negative ale stresului si ofera o mai buna intelegere a lumii exterioare, mai ales a unei
lumi complexe cum este cea intercultural. O parte importanta din “a te simti bine” rezulta din
investitia in propria persoana. O persoana cu o stima scazuta are putine resurse interne sui
instrumente pentru a gasi multumirea, va cauta si va dezvolta recunoasterea in mediul extern,
familial si social, fiind mai dependent de cei din jur. Raspunsurile pe care le va gasi vor fi
insuficiente pentru a acoperi deficitul de stima de sine: “nu voi reusi niciodata”, “sunt o nulitate”.
In mediul scolar acest lucru se poate traduce prin doua atitudini opuse: timiditate
excesiva sau ostilitate, agresivitate, avand repercursiuni immediate asupra relationarii cu cei din
jur. Ceea ce mentine o stima de sine puternica este caracterul neconditionat al acceptarii propriei
persoane, independent de reusitele sau de esecurile sale, deci accentual cade pe “a fi” si nu pe “a
avea” sau “a face”.Semnalele transmise de ceilalti constituie elementele cheie prin care copilul
invata daca este demn de stima sau nu. Stima de sine este o componenta esentiala a sanatatii
mentale la fel de importanta ca si capacitatea de a invata sau de a se implica in relatii
interpersonale. Cu ajutorul ei persoana “se ajusteaza” socio-emotional, ceea ce ii permite
adaptarea la mediu, abilitate de baza intr-o societate multiculturala.
Bibliografie:
Dumitru, Alina; Cozarescu, Mihaela-Dezvoltarea abilităţii de comunicare, Bucuresti, 2007