1. Caracteristicile şi tendinţele actuale ale ştiinţei 2. Particularităţi ale cunoaşterii ştiinţifice economice 3. Tipurile cercetării ştiinţifice • Cursul “Metodologia cercetarii economice” are rolul de a dezvolta la masteranzi aptitudinile specifice activitatii de creatie stiintifica pentru a îmbina spiritul creator cu exigentele profesiei de economist. • Obiectivele cursului sunt: • Cunoaşterea etapelor procesului de cercetare ştiinţifica • Cunoaşterea posibilităţilor de documentare în cercetarea ştiinţifica • Cunoaşterea posibilităţilor de abordare sistemica a fenomenului economic • Măsurarea economica si formularea ipotezelor • Verificarea ipotezelor si fundamentarea concluziilor ştiinţifice economice • Reguli specifice privind componentele unei lucrări ştiinţifice economice • Reguli de baza pentru susţinerea publica a unei lucrări ştiinţifice economice Bibliografie recomandata: 1. Rădulescu Mihaela St., Metodologia cercetării științifice, Ed. Didactică și Pedagogică 2011. 2. Ristea Ana-Lucia, Franc Valeriu-Ioan, Metodică în cercetarea științifică, Ed. Expert 2009 3. Feuraş E. Metodologia cercetării economice, Ed. ASEM 2019; 4. Moscovici S., Buschini F., Metodologia științelor socioumane, Ed. Polirom 2007. 5. Spalanzani D., A., Cercetarea în economie și management. Repere epistemologice și metodologice. Ed. Economica, București 2006 6. Raboacă Gh. Ciucur D., Metodologia cercetării ştiințifice economice, ed. III-a, Ed. ASE, Bucureşti 2003 7. Chelcea S., Metodologia cercetării sociologice, Ed. Economica 2001/(2007) 8. Rotariu T., Bădescu G., Culic C. ş.a., Metode statistice aplicate în ştiințele sociale, ed. Collegium, Polirom 2000 1. Caracteristicile şi tendinţele actuale ale ştiinţei • “Tot interesul rațiunii mele… e cuprins de următoarele trei întrebări: • 1. Ce pot şti? • 2. Ce trebuie să fac? • 3. Ce-mi este îngăduit să sper?” Apogeul științei contemporane e reprezentat de:
Kant • Descifrarea și relevarea precisă a legilor alcătuirii
și dezvoltării materiei, a diferitor ei stări și modificări Interogația Kantiană • Producerea eficientă de substanțe și bunuri care Interogația Socratică nu există în natură Interogația experimentală Întrebarea este instrumentul mental al cunoașterii Trăim azi într-o societate cu o economie total diferită de cea a secolului XX, definită ca fiind economie bazată pe cunoaștere.
• Noua economie ar putea fi caracterizata prin:
• (1) apariţia unor ramuri industriale dominante noi , in principal tehnologiile informației şi ale comunicării; • (2) o schimbare in accentele activitaţii de management, orientata acum, in primul rând, pe buna gestionare a resurselor tehnologice şi pe activitatea de inovare; • (3) o schimbare a naturii produselor, care conțin componente provenind din ramuri industriale dintre cele mai diferite; • (4) scurtarea considerabila a perioadei intre descoperirea de catre cercetatori a unui nou fenomen fizic/chimic/biologic şi aplicarea lui în industrie. • (5) apariţia unor constrangeri mult mai puternice in activitatea de management, materializate într-o mondializare a concurenței şi obligația de a lua in considerație, ca un factor determinant, a interacțiunilor cu mediul inconjurator şi a cerințelor de protecție a acestuia. Definirea Știinţei • “Știinţa este orice cunoaştere care s-a maturizat suficient de mult pentru a putea fi predată ca disciplină universitară” T. Katorbinski • “Ştiinţa este încercarea de a face diversitatea haotică a experienţelor noastre senzoriale să corespundă unui sistem de gândire uniform din punct de vedere logic” A. Einstein • “Ansamblu sistematizat de cunoştinţe dintr-un anumit domeniu al cunoaşterii” DEX • Ştiința economică se defineşte relativ diferit, deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala, respectiv, “economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative” L. Robbins Structura ştiinţei
• Materialul faptic acumulat în procesul de dezvoltare a ştiinţei
• Ipotezele confirmate şi neconfirmate • Rezultatele observaţiilor şi experienţelor, generalizările teoretice făcute pe baza materialului faptic (legi, teorii, axiome) şi confirmate de practică • Modelul de cercetare a realităţii practce (metodologia) Legităţile ştiinţei • Ştiinţa se realizează treptat, prin acumulări sistematice în domeniul cunoaşterii. Crearea şi dezvoltarea ştiinţei reprezintă un proces istoric, mai lung sau mai scurt, în cursul căruia se descoperă mereu noi legi, teorii, axiome • Succesiunea, folosirea şi îmbogăţirea continuă a cunoştinţelor acumulate de generaţiile precedente • Trecerea de la fenomen la esenţă, progresul către o cunoaştere tot mai adîncă şi mai cuprinzătoare a lumii obiective, apropiinduse de infinit, de adevărul absolut • Organizarea procesului cunoaşterii de la simplu la complex • Legile naturii, societăţii şi gândirii sunt diferite de legile formulate de om în ştiinţă, pentru ca omul doar reflectă legile naturii mai mult sau mai puţin fidel • În ştiinţă acţionează lupta dintre idei vechi şi noi • Ştiinţele se dezvoltă în legătură unele cu altele, ele nu sunt independente Există diferite înţelesuri ale "ştiinţei„ doctrine filosofice • Potrivit empirismului, teoriile ştiințifice sunt obiective, verificabile empiric şi sunt predicții ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate (toată cunoașterea umană provine din simțuri și din experiență) • În contrast cu aceasta, potrivit realismului ştiințific (lansat de René Descartes), ştiința încearcă să identifice fenomene şi entități, forțele care le cauzează, mecanismele prin care ele exercită aceste forțe, şi sursele acelor forțe în sensul structuriilor interne ale acestor fenomene şi entități. Adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forței rațiunii și nu pe baza credinței sau a dogmelor. Ce este cercetare știinţifică?
• Studiu detaliat al unui subiect, în special pentru a descoperi noi
informații sau a obține noi explicații despre fenomenele și procesele care ne înconjoară. Cambridge Dictionary • Investigarea sistematică a materialelor și surselor în scopul de a stabili noi fapte și a trasa noi concluzii. Oxford Dictionary • Activitate de elaborare, sistematizare şi verificare a noilor cunoştinţe necesare explicării, anticipării și transformării realităţii umane. 2. Particularităţi ale cunoaşterii ştiinţifice economice. Cunoașterea este un proces complex de reflectare a realităţii practice în conștiinţa oamenilor și în activitatea lor productivă Cunoașterea în fiecare moment, este o reflectare aproximativ-exactă a realităţii, însă rezultatele cunoașterii verificate în practică - sunt cunoștinţe adevărate, care se mișcă permanent de la adevăruri relative la adevăruri absolute (next) Cunoașterea știinţifică se bazează pe cea cotidiană şi o asimilează, dar are un conţinut complex şi sistematizat care explică şi anticipează evoluţia unor fenomene şi procese Conţinutul cunoașterii știinţifice se bazează pe creaţia știinţifică şi include un segment de învăţare știinţifică Epistemologia
• Epistemologia este o parte a gnoseologiei, care studiază specificul
cunoaşterii, aşa cum se manifestă el în ştiință, cercetează principiile, legile şi ipotezele formulate în diferite ştiințe din punct de vedere al genezei, al evoluției şi al valorii cunoaşterii, precum şi metodele folosite în diferite ştiințe. În cadrul epistemologiei, un loc deosebit îl ocupă metodologia sau teoria asupra metodelor pe care ştiința le utilizează pentru a obține cunoştințe adevărate. • Gnoseologia - ramura filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de cunoaștere • Obiectul gnoseologiei este cunoașterea umană în elementele sale esențiale și în mecanismul său esențial separată de modalitățile particulare de cunoaștere.Elementele obiectului gnoseologiei sunt obiectul cunoașterii, subiectul cunoașterii, mecanismul cunoașterii, condițiile cunoașterii, cauzele cunoașterii, legile cunoașterii, căile de cunoaștere, genurile de cunoaștere umană. Particularitățile cunoaşterii ştiințifice se bazează pe: Interferenţa şi asocierea fenomenelor economice cu celelalte tipuri de fenomene sociale (noneconomice) Apariţia şi evoluţia diferită în plan spaţial (de la o ţară la alta şi chiar în interiorul unei ţări) a fenomenelor economice, precum şi în plan temporal (de la o perioadă la alta) Explicarea proceselor şi fenomenelor economice este afectată de interesele şi comportamentele oamenilor Caracterul aleatoriu şi probabilistic pronunţat al ştiinţelor economice Caracterul istoric al ştiinţelor economice Dificultăţile de măsurare ale fenomenelor economice • Știința este în esență, căutarea adevărului. • Valoarea intelectuală a științei poate fi apreciată din două puncte de vedere. • reprezintă o realizare a minții omenești • oferă totodată un test căruia trebuie să i se conformeze toate teoriile mai cuprinzătoare. • Conceptele şi teoriile sunt mai degrabă descoperite decât inventate şi sunt condiţionate de nivelul general al cunoașterii. • Spre deosebire de trăirile şi senzațiile de natură personală, știinţa este o cunoștință care este de natură socială, în sensul că poate fi împărtășită de un mare număr de oameni. Structura sistemului stiintelor economice
• ştiinţele economice funcţionale – management, marketing, finanţe- bănci, contabilitate, statistică, prognoză economică etc; • ştiinţele economice teoretico-aplicative, de ramură ; • ştiinţele istorice economice şi ale gândirii economice; • economia mondială: • ştiinţele economice de graniţă – econometria, cibernetica economică, informatica economică, psihologia economică, sociologia economică etc. Realizări principale şi procese esenţiale în ştiinţa economică
Marile doctrine Economice
• Antichitatea: lipsa unei doctrine (Xenofon - 430-355 î. Hr. Economica; Platon — 428-348 î. Hr. Republica. Legile; Aristotel — 384-322 î. Hr. Politica) • Naşterea Creştinismului- sfârşitul Evului Mediu: Gîndirea economică (Thomas D Aquino - 1225-1274, Suma teologică; Nicolas Oresme 1320-1382, Originea, natura, dreptul şi mutația monedei • Epoca modernă: naşterea doctrinelor — mercantilismul (Laffemas 1545- 1612, Istoria comerțului; Th. Mun 1571-1641 Discurs despre comerțul englez în Indiile orientale, J.B. Colbert- 1619-1683, Josias Child 1630-1699) Epoca contemporană • Fiziocraţii ( Quesnay 1733-1787 Tabloul economic, Turgot 1727-1781) • Liberalismul (Adam Smith 1723-1790, Eseu despre natura şi cauzele bogăției națiunilor, J.B. Say 1767-1832, R. Malthus 1766-1836 Eeseu asupra principiilor populației, D. Ricardo 1772-1824, J.St. Mill 1806-1876 Principiile economiei politice) • Naţionalismul economic- protecţionismul (Fr. List 1789-1846 Sistemul național de economie politică, Ch. H. Carey 1793-1879, Armonia intereselor) • Internaţionalismul ( S. Sismondi 1773-1842) • Socialismul (Cl. Saint-Simon,1760-1825, Ch. Fourier 1772-1837, P.J. Proudhon 1809-1865) • Marxismul (K. Marx 1818-1883, Fr. Engels 1820-1895, Lenin 1870-1924) • Neoclasicismul (A. Marshall 1842-1924, revoluția marginală) • Intervenţionismul (J. M. Keynes 1883-1946 , Lord H. Beveridge 1879-1963 Statul bunăstării) • Capitalismul matur (J. A. Schumpeter 1883-1950, J. K. Galbraith 1908) • Monetarismul (Milton Friedman 1912) 3. Tipurile cercetării ştiinţifice și formele de organizare a ştiinţei
• Cercetarea ştiințifică sau cercetarea-dezvoltarea(C-D) este definită ca o
activitate sistematică şi creatoare, menită să sporească volumul de cunoştințe, inclusiv cunoştințe despre om, cultură şi utilizarea acestor cunoştințe pentru noi aplicații • C-D este clasificată în 3 mari categorii: • Cercetarea ştiinţifică fundamentală • Cercetarea ştiinţifică aplicativă • Dezvoltarea tehnologică (experimentală) Cercetarea ştiinţifică fundamentală Este o activitate teoretică şi/sau experimentală fundamentală care are ca scop principal acumularea de noi cunoştințe privind aspectele fundamentale ale fenomenelor şi faptelor observabile, fără să aibă în vedere o aplicație deosebită specifiă Este menită să descifreze legile naturii, gîndirii şi societății şi să asigure astfel noi soluții care asigură progresul tehnologic, progresul economic şi social (creştere economică şi modelare, analiza proceselor economice, politici economice, relația politică-economie-societate) Efectuată de cercetătorii din mediul academic şi universitar, tematica depinde de interesul lor ştiințific. Graficul de lucru flexibil. Evaluarea — indicatorii scientometrici ai publicațiilor. Finanțarea — din fonduri publice. Cercetarea ştiinţifică aplicativă
Este o activitate de investigare originală în scopul acumulării de
noi cunoştințe dar orientată, în principal spre un scop sau obiectiv specific Cercetarea aplicativă foloseşte rezultatele celorlalte forme de cercetare ştiințifică, pentru ale transforma în tehnici şi tehnologii concrete, maşini şi utilaje, măsuri de organizare, conducere, studiere a pieței In cadrul cercetării aplicative sistemul de organizare este mai dur, cu obiective precise şi limită de timp. Evaluarea se bazează pe lucrări publicate şi brevete. Finanțarea are loc frecvent din partea agenților economici Dezvoltarea tehnologică (experimentală)
Constituie o activitate sistematică, în care se folosesc cunoştințele
existente acumulate de pe urma cercetării şi/sau a experienței practice, în vederea lansării în fabricație de noi materiale, produse şi dispozitive, introducerii de noi procedee, sisteme şi servicii sau îmbunătățirii substanțiale a celor deja existente Dezvoltarea experimentală este consacrată utilizării rezultatelor cercetări fundamentale şi aplicative pentru obținerea unor soluții de principiu, pentru proiectare, executare şi încercare de prototipuri experimentale şi de produse. În cazul dezvoltării tehnologice există o comandă din partea unui beneficiar. Se evaluează pe baza licențelor de fabricație. Este finanțată de către agenții economici direct interesați PARTICULARITĂŢI ALE CERCETĂRII ÎN ECONOMIE
Complexitatea obiectului de studiu care implică un caracter complex
cercetării economice. Procesele şi fenomenele economice sunt interdependente şi totodată se află sub influența unor factori extraeconomici: naturali, demografici, sociali, politici. Volum de muncă mare şi divers pentru a putea cuprinde multitudinea de aspecte datorate interdependențelor ce caracterizează procesele şi fenomenele economice. Caracter costisitor datorat investigațiilor complexe şi a volumului mare de informații de cules şi de prelucrat.
Grad ridicat de dificultate în realizarea cercetării datorită complexității
problematicii, volumului de muncă mare şi divers, costurilor ridicate. Formele de organizare a ştiinţei Şcoala ştiinţifică — grup de savanți care studiază o anumită problemă ştiințifică şi au concepții asemănătoare Asociaţia ştiinţifică — totalitatea cercetătorilor cu o pregătire ştiințifică specială Instituţii ştiinţifice: • Academia de ştiințe • Instituțiile superioare de învățămînt (universități) • Instituții de cercetări ştiințifice • Laboratoare ştiințifice Formele de organizare a vieţii ştiinţifice: • Seminarele • Mesele rotunde • Conferințele de presă • Simpozioanele • Conferințele şi congresele ştiințifice