CĂSĂTORIA

ŞI
IMPEDIMENTE
LA CĂSĂTORIE

Tipărită cu binecuvântarea
Î.P.S. Arhiepiscop Pimen

Texte alese de
P.C. pr. Nicolae Horga,
inspector bisericesc

Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

2011

1
pr. prof. drd. Dragoş Buta – redactor responsabil
prof. Gheorghe Giurcă – corector
pr. Vasile Diaconu – culegere text

2
 CĂSĂTORIA ŞI IMPEDIMENTE LA CĂSĂTORIE

Din punct de vedere biblic şi creştin, familia este o instituţie divină,

o Taină rânduită de Dumnezeu încă de la creaţie – „creşteţi şi vă înmulţiţi
şi stăpâniţi pământul” (Facere 1, 27-28), şi „Ceea ce a unit Dumnezeu
omul să nu despartă” (Matei 19, 4-6).
Aici este temeiul scripturistic al căsătoriei, atât ca act natural şi
creaţional, cât şi ca instituţie divină, căci pe cei ce se căsătoresc
Dumnezeu îi uneşte şi îi binecuvintează.
După învăţătura Bisericii, scopul familiei este:
- naşterea de copii;
- ajutorarea soţilor;
- ocrotirea moralităţii soţilor.
Pentru a-şi putea îndeplini cum se cuvine lucrarea ei, familia
creştină trebuie să se călăuzească după învăţătura Bisericii Ortodoxe,
păstrătoarea adevărurilor veşnice. Sfântul Simion al Tesalonicului, în
lucrarea Despre cinstita nuntă, cap. 282, trad. rom., p. 183, referitor la
ceea ce trebuie să ştie şi să păzească mirii, zice: „Trebuie să ştim că cei
ce se însoţesc prin nuntă s-au însoţit de la Dumnezeu şi sunt curaţi cu
chemarea Celui Curat. Să păzească deci unul faţă de altul nunta
neîntinată şi în pace, să vieţuiască în cucernicie. Cei ce au luat unire de
la Dumnezeu, pentru cinste, dragoste întru curăţie, însoţirea într-un gând
şi în pace, să le păzească unul cu altul, ca un odor, pentru ca să nu li se
ceară să dea răspuns de curăţie şi de celelalte lucruri dumnezeieşti; să
se îngrijească nu numai de trupul lor, ci mai cu seamă de sufletele lor …,
căci într-acest chip şi Dumnezeu va fi cu dânşii. Pe fiii lor să-i crească
întru frica şi învăţătura Domnului” , precum învaţă dumnezeiescul Pavel
(Efes 6, 4), şi cele ce câştigă de la Dumnezeu să miluiască pe fraţii cei
săraci, ca şi ei să fie miluiţi şi să se învrednicească împărăţiei cerurilor,
împreună cu fiii lor”.
„Mărturisind originea dumnezeiască a aşezământului căsătoriei,
Biserica a recunoscut, de fapt, demnitatea acordată de Dumnezeu
acestei stări, pe temelia căreia se zideşte orice familie omenească. Prin
venirea în lume şi lucrarea izbăvitoare şi înnoitoare a Mântuitorului Iisus
Hristos, această orânduială a fost, însă, ridicată pe o treaptă de sfinţenie
care face ca, de atunci, familia ce rodeşte din ea să poată fi văzută ca o
imagine miniaturală a Bisericii. Aşa se explică faptul că, de câteva ori, în
Sfânta Scriptură a Noului Testament, descoperim ca sinonim pentru
„familia creştină” , cuvântul „biserică” (I Romani 16, 15; I Cor 16, 19) –
(cuvânt pastoral rostit cu ocazia Zilei Familiei, la 15 mai 1994, Teoctist –
Patriarhul B.O.R. la acea vreme).

3
 Scriitorul bisericesc Clement din Alexandria spune despre cei ce
întemeiază o familie că ei alcătuiesc „o singură biserică, o singură viaţă
de curăţie, o singură sfială a unuia faţă de altul, hrana e comună,
căsătoria unită, toate asemănătoare: respiraţia, vederea, auzul,
cunoaşterea, nădejdea, ascultarea, dragostea. Iar cei care au comună
viaţa au comun şi harul; şi comună le este şi mântuirea, comună le este
şi virtutea şi vieţuirea” (Pedagogul II, 10, 2). Dar comuniunea în
căsătorie nu poate spori decât o dată cu primirea binecuvântării Bisericii
prin Taina Cununiei şi prin naşterea de copii şi creşterea lor „întru
învăţătura şi certarea Domnului” (Efes 6, 4).
Crearea omului – bărbat şi femeie – o numeşte Sfântul Ioan Gură
de Aur – Taina nespusă a lui Dumnezeu, iar Sfântul Apostol Pavel în
Epistola către Efeseni, cap. V, o numeşte „taină mare în Hristos şi
Biserică”.
Astfel familia devine locul unui permanent urcuş duhovnicesc şi un
mediu al desăvârşirii creştine.
O dată întemeiată, această „mare Taină” a Cununiei, este
indisolubilă, pentru că are caracterul unirii indestructibile şi permanente
dintre Hristos şi Biserică (Efes 5, 31-32).
Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la împreuna lucrare a
soţilor, spune că „raportul dintre ei nu înseamnă nici despotism – din
partea soţului, nici supunere necondiţionată din partea soţiei, ci dragoste
şi înţelegere. Cu toate acestea rămâne fidel relaţiilor tradiţionale, pauline,
din cadrul familiei. Bărbatului îi revine conducerea – precum Hristos este
Cap al Bisericii Sale, iar femeii – ascultarea. Grija supremă a soţilor este
de a-şi da reciproc sprijinul în lucrarea de mântuire. Fiecare soţ trebuie
să aibă ca ideal în viaţă desăvârşirea sa şi a celuilalt, grija necontenită
de dobândire a mântuirii casei sale. În Omilia a XVIII-a, IV, p. 214, Sf.
Ioan Gură de Aur numeşte copiii „cea mai mare mângâiere după
pierderea nemuririi”, mai mult chiar, el compară naşterea de copii cu
Învierea, considerând-o o imagine a Învierii, pentru că, prin aceasta,
Dumnezeu a rânduit ca în locul celor morţi să se ridice alţii.
„Pentru a preveni degradarea familiei, învăţătura Bisericii conferă
părinţilor şi copiilor responsabilităţi de la care nu se pot abate. Prima
revărsare a răului din inimă în lume începe din familie, din cadrul vieţii
familiale, de la părinţi şi de la copiii lor. De aici porneşte mărirea şi
decăderea, binecuvântarea şi blestemul. Prin copii, renaşte familia şi
societatea şi tot de la ei începe descompunerea şi moartea” (pr. Ilarion
Felea, Duhul Adevărului, Arad, 1943, p. 480).
Pentru că lumea în care trăim devine tot mai libertină şi
desacralizată, unde familia începe să nu mai conteze, să nu se mai
numere printre valorile fundamentale ale omenirii, unde căsătoriei
legitime şi plăcute lui Dumnezeu îi ia locul căsătoria de probă,

4
concubinajul, familiile de homosexuali, pleyningul familial, concepţia
falsă răspândită că „nu ne leagă o hârtie”, ci iubirea, venim în
întâmpinarea celor care vor să-şi întemeieze o familie şi vom arăta în
această scurtă expunere impedimentele la căsătorie, dar şi gradele de
rudenie, să fie de ajutor preoţilor, dar şi credincioşilor, ca un ghid de
orientare în situaţii deosebite de oficiere a căsătoriei, având cunoştinţa
că familia întemeiată prin Taina Sfintei Cununii are binecuvântarea lui
Dumnezeu.

IMPEDIMENTE LA CĂSĂTORIE:
1. Lipsa vârstei necesare pentru căsătorie. Can. 24, Sf. Vasile
cel Mare, Can. 38, Sf. Ambrozie;
Vârsta minimă de căsătorie este de 18 ani. Pentru motive
temeinice minorul care a împlinit 16 ani se poate căsători în temeiul unui
aviz medical şi cu acordul părinţilor sau a tutorelui (Cap.1. Art.4., Codul
familiei)
2. Lipsa iubirii dintre miri. (Efes 5, 25).
3. Lipsa consimţământului părinţilor. (Can. 40, 44 Sf. Vasile
cel Mare).
4. Neputinţa îndeplinirii datoriei conjugale, este oprită
căsătoria cu cel fără de funcţii de reproducere, travestit, homosexual.
Cap. 217 Pravila cea Mare, Facerea 1, 27-28, „Şi-a făcut Dumnezeu pe
om după chipul Său”… şi a făcut bărbat şi femeie şi Dumnezeu i-a
binecuvântat zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l
stăpâniţi”.
Căsătoria nu se va încheia dacă viitorii soţi nu declară că şi-au
comunicat reciproc starea sănătăţii lor. În cazul în care, prin lege
specială, este oprită căsătoria celor suferinzi de anumite boli, se vor
aplica dispoziţiile acelei legi (Art. 10 din Codul familiei).
5. Răpirea. Persoana răpită nu are deplină libertate. Can. 27 IV
Ec; 92 VI Ec; 22, 30, Sf. Vasile cel Mare.
6. Alienaţie mintală. Can. 2, 3, 4 – Timotei Alexandrinul.
Este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal,
precum şi cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu
are discernământul faptelor sale (Art.9 din Codul familiei).
7. Căsătoria existentă legal (bigamia). Can. 87, 93 VI Ec; 46,
77, 80, Sf. Vasile cel Mare.
Este oprit să se căsătorească bărbatul care este căsătorit sau
femeia care este căsătorită (Art. 5 din Codul familiei).
8. Votul castităţii. Can. 16 IV Ec; 44 VI Ec; 19 Ancira; 6, 18, Sf.
Vasile cel Mare.

5
 9. Hirotonia. Can. 26 Ap.; 6, 13 VI Ec; 1, Neocezareea.
Căsătoria după hirotonie este interzisă.
10. Cei care sunt apţi de a fi clerici pot fi hirotoniţi şi dacă nu
sunt căsătoriţi, însă după hirotonie nu mai au voie să se căsătorească.
Can. 26 Ap; 6 VI Ec; 6, Sf. Vasile cel Mare.
11. Cel ce a făcut vot de celibat nu se mai poate căsători. Can.
16 IV Ec; 18, Sf. Vasile cel Mare.
Slujitorii bisericii sunt opriţi cu desăvârşire să oficieze cununia
monahilor care ar dori sau ar cere să fie cununaţi, sub sancţiunea sau
pedeapsa caterisirii (Can. 44, VI Ec; 60, Sf. Vasile cel Mare).
12. Căsătoria între ortodocşi şi eretici sau necreştini este
oprită. Este permisă numai dacă partea eretică sau necreştină va trece
la credinţa ortodoxă. Can. 31, Laodiceea; 14 IV Ec. Dacă doi eterodocşi
au încheiat o căsătorie legală şi unul dintre ei se converteşte apoi la
credinţa ortodoxă, iar celălalt rămâne eterodox, căsătoria lor să nu se
desfacă, dacă soţii se învoiesc să trăiască împreună şi pe mai departe.
Can. 72 VI Ec; 14 IV Ec; 10 Laodiceea; 23, Ioan Postitorul.
13. Concubinajul. Cel ce trăieşte în concubinaj cu femeie
căsătorită sau logodită cu altul este vinovat de adulter. Can. 37 Sf. Vasile
cel Mare; 98 VI Ec; 22, Ioan Postitorul.
14. Adulterul. Raportul intim al soţului cu o femeie străină sau al
soţiei cu un bărbat străin este adulter. Can. 21, Sf. Vasile cel Mare; 15,
Ioan Postitorul.
Adulterul este mai grav decât desfrânarea. Can. 18, Sf. Vasile cel
Mare; 4, Grigore de Nissa. Adulterul este motiv de divorţ, Can. 9 Sf.
Vasile cel Mare; I Cor. 6, 9-10 „Nu ştiţi oare, că nedrepţii nu vor moşteni
împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii
la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici
batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu”.
16. Rudenia de sânge şi spirituală:
o rudenia de sânge pe linie directă;
o rudenia de sânge colaterală;
o cuscria din două sau trei neamuri;
o rudenia spirituală (prin Botez, Cununie);
o rudenia morală (prin adopţie, tutelă)

Căsătoria a II-a este permisă, Can. 87, Sf. Vasile cel Mare.
Căsătoria a III-a – este îngăduită de Biserică pentru a nu lăsa pe
cei care trăiesc împreună să trăiască în păcat, fără binecuvântarea lui
Dumnezeu.
Căsătoria a IV-a – este oprită cu desăvârşire, Can. 4 Sf. Vasile cel
Mare.

6
 Căsătoria civilă a fost introdusă de Al. I. Cuza în anul 1865.
Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă, Art-
48, al. II, Constituţia Română, ed. 2010.
Potrivit prevederilor Codului familiei, nici rudenia de cuscrie, nici
cea religioasă, nici rudenia logodnei nu constituie o piedică la încheierea
căsătoriei.

Anul de doliu: „Murind unul dintre soţi, cel rămas se poate

căsători dacă au trecut cel puţin 10 luni de la înmormântarea soţului
decedat, pentru a-i face pomenirile rânduite de biserică, cât şi pentru a
determina paternitatea copilului ce se va naşte în această perioadă. Can.
87, Sf. Vasile cel Mare.
Monahul nu poate fi naş (Pidalion, pag. 394).
Nunii să fie ortodocşi şi cununaţi la biserică, iar nu de altă
confesiune, şi cu atât mai puţin de altă religie (Dreptul Canonic Ortodox,
p. 70).
Mirii să se mărturisească în prealabil şi să primească dezlegare de
la duhovnic.
Să se facă aşa - zisele vestiri în locul unde acestea se practică, cu
scopul de a se da posibilitatea să fie oprită încheierea acelor căsătorii în
calea cărora ar exista impedimente necunoscute.
Cununia să nu se repete, adică să nu se favorizeze prin repetarea
cununiei unor persoane valid cununate niciun fel de credinţă deşartă, în
legătură cu vreo astfel de repetare.

Timpul oprit de Biserică:

- În timpul celor 4 (patru) posturi de peste an:
o Postul Paştelui;
o Postul Naşterii Domnului;
o Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel;
o Postul Adormirii Maicii Domnului;
- În timpul zilelor de miercuri şi vineri de peste an:
- 29 august – Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul;
- 14 septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci;
- În perioada dintre Naşterea Domnului şi Bobotează;
- În săptămâna albă (săptămâna lăsatului sec de carne);
- În săptămâna luminată (de la Paşti până la Duminica Tomii);
- În zilele Praznicelor Împărăteşti şi ajunul acestora;
- În toate zilele de post de peste an.

DESFACEREA CĂSĂTORIEI:
Căsătoria se poate desface :

7
 a) Pe cale naturală – deces: „Femeia este legată prin lege atâta
vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să
se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul”, (I Cor. VII 39).
b) Pe cale legală – divorţul.
c) Motive religioase de divorţ:
- Adulterul. (Mat. 5, 32; F. Ap. 9, 21, Sf. Vasile cel Mare).
- Maltratarea şi sclavia între soţi, Cap. 83 Pravila cea
Mare.
- Lepădarea de credinţa ortodoxă a unuia dintre soţi. Can.
72, Trulan.
- Intrarea în monahism, Can. 119 Pravila cea Mare.
- Asistarea ca naş la botez la propriul copil devenind
rudenie spirituală de gradul II cu celălalt soţ. Can. 53,
Trulan.
Din înşirarea diverselor categorii de impedimente la încheierea
căsătoriei, se urmăreşte asigurarea pe cât se poate a celor mai bune
condiţii pentru cununie, evitându-se unele cauze de natură religioasă,
morală şi fizică, prin care s-ar putea prejudicia sănătatea familiei,
constituind adevărate maladii, care se transmit şi care duc la
îmbolnăvirea sau dărâmarea instituţiei căsătoriei, la degenerarea fizică
atât a soţilor care sunt rude de sânge, cât şi a copiilor care s-ar naşte din
asemenea căsătorii.

DISPENSA (înlăturarea impedimentelor la căsătorie):

După natura lor, se face în două moduri şi anume:
- unele dispar pe cale naturală prin trecerea vremii;
o prin însănătoşire, în cazul impedimentelor de boală;
o prin redobândirea capacităţii necesare vieţuirii conjugale
etc.
- cele mai multe impedimente însă, şi cu deosebire cele
întemeiate pe legătura de înrudire, se înlătură numai prin dispensă.
Pentru acordarea dispenselor, autoritatea competentă în Biserică este
episcopul şi Sinodul după caz, iar din punct de vedere legal organele
abilitate ale puterii de stat.
Episcopul are dreptul de a acorda dispensă pentru fiii săi sufleteşti
de la observarea anumitor prescripţii canonice. Can. 12, I Ec; 16, IV Ec;
102, VI Ec; 2, 5, 7 – Ancira; 6,43 Cartagina; 1, Sf. Vasile cel Mare; 4, 5, 7
Grigore de Nissa.

8
SEMNE CONVENŢIONALE:

= familia

= sex masculin

= sex feminin

= descendenţă sau naşterea

= legătură conjugală între soţ şi soţie

= legătură în afara căsătoriei

= logodnă

= adopţie, înfiere

9
 = filiaţie religioasă (botez)

= filiaţie religioasă (cununie)

s = tutelă

= moarte şi încetarea căsătoriei

10
 RUDENIA MORALĂ
1. Tutela – Actul tutelei constă în luarea pentru îngrijirea şi
administrarea bunurilor de către o persoană majoră, având exerciţiu
deplin al tuturor drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, a unei persoane
minore, lipsită de ambii părinţi sau numai de unul dintre părinţi.
În timpul tutelei, căsătoria este oprită între tutore şi persoana
minoră ce se află sub tutela sa (Art. 8, Codul familiei).
Biserica opreşte căsătoria între tutore şi persoana minoră ce se
află sub tutela sa pe durata tutelei. Această regulă trebuie înţeleasă însă
şi aplicată în funcţie de existenţa sau inexistenţa altor eventuale înrudiri
ce ar putea să existe între tutore şi persoana tutelată.

- PETRU = TUTORE

S
- MARIA = PERSOANĂ MINORĂ TUTELATĂ

Impediment la căsătorie până la gradul I, pe durata tutelei

2. Adopţia sau înfierea – Actul adopţiunii sau al înfierii constă

în luarea sub îngrijirea sa de către o persoană majoră, a unei persoane
minore sau majore şi stabilirea între aceste două persoane a raportului
dintre părinţi şi fiu prin îndeplinirea unor forme legale. Prin acest act se
substituie naşterea reală, socotindu-l pe cel înfiat ca pe un fiu născut în
familia lui.
Înfierea sau adopţiunea constituie un impediment la căsătorie până
la gradul II inclusiv (Nov. 24, Leon Filozoful).
Mai târziu, tot pe calea analogiei cu înrudirea religioasă a năşiei de
la Botez s-a extins până la gradul IV, dar pe urmă, cedând practica
binecuvântării adopţiunii de către Biserică, a redus acest impediment
până la gradul doi inclusiv, rânduială ce se păstrează până acum.
Legile de stat, inclusiv Codul familiei, extind impedimentul înfierii
până în gradul III:
Art. 7. Este oprită căsătoria:
a) Între copiii celui care adoptă sau ascendenţii lui, pe de o
parte, şi cel adoptat ori descendenţii acestuia, de alta;
b) Între copiii celui care adoptă, de o parte, şi cel adoptat sau
copiii acestuia, de alta;
c) Între cei adoptaţi de aceeaşi persoană.

11
 - Petru

- Maria

Gradul I
Petru nu poate lua în căsătorie pe Maria

Petru Maria

Ion - fiu Elena - înfiată

Gradul II
Ion nu poate lua în căsătorie pe Elena

3. Logodna bisericească – Căsătoria cu logodnica altuia este

oprită (Can. 98 VI Ec; 22, Ioan Postitorul). Logodna civilă - (înţelegerea,
declaraţia de căsătorie) nu constituie pentru niciunul dintre logodnici un
impediment la căsătoria oricăruia dintre ei cu o altă persoană.
Biserica nu admite la hirotonie pe candidaţii la preoţie care au fost
logodiţi bisericeşte cu o persoană şi apoi s-au căsătorit cu o altă
persoană (Can. 17 Ap.).
Biserica opreşte căsătoria până în gradul II.

Gradul I

Maria Petru Elena

12
 Gradul II

Părinţii

Maria Elena Petru

Ioana

PETRU nu poate lua în căsătorie pe sora logodnicei sale.

Biserica opreşte căsătoria până la gradul II.
Episcopul poate da dispensă pentru gradul II.

RUDENIA SPIRITUALĂ (RELIGIOASĂ):

Petru Maria

Elena

Rudenia religioasă întemeiată pe actul ţinerii la botez a fost

socotită iniţial ca formând impedimente la căsătorie numai între naş şi
fini, adică gradul I (Cod V, 26 – Împăratul Justinian, anul 530).
Prin Canonul 53, Sin. VI Ec, s-a extins impedimentul la căsătorie
până la gradul II, specificându-se în termeni cât se poate de clari că este
interzisă căsătoria între naş şi mama fiului care sunt în gradul II.

Conform următoarei scheme, Petru nu poate lua în căsătorie pe

Elena:

13
 Gradul II

Elena Petru = naş

Maria = fină

Ion nu poate lua în căsătorie pe Elena.

Gradul II

Petru Maria

fin fiică

Ion Elena

Vasilicalele au extins până la gradul III, în toate cazurile,

impedimentul rudeniei religioase întemeiată pe actul ţinerii la Botez
(Vasilic, 27, 5, 14), cu posibilitatea de a se obţine dispensă în gradul III,
pe când în gradul I şi II nu se poate solicita şi nici nu se poate obţine
dispensă.
Cât priveşte al doilea fel de înrudire religioasă care se întemeiază
pe actul asistării la cununie, el nu este prevăzut în vechile rânduieli
canonice ale Bisericii, dar s-a impus pe cale de obicei, înrudirea aceasta
fiind asimilată cu aceea care se naşte din actul ţinerii la botez, fiind
impediment la căsătorie până în gradul III, exclusiv în toate cazurile, cu
posibilitatea acordării de dispensă în gradul III.
Glava 198 din Pravila cea Mare (1652):

14
 Petru Maria

fiică
fin

Ion Elena Gheorghe

fiică

Ioana

Ion este în gradul III de rudenie spirituală cu Ioana.

III. Rudenia fizică, ce cuprinde rudenia de sânge şi rudenia

cuscriei.
Rudenia cuscriei se prezintă în trei feluri şi anume:
Cuscria de felul I: între un soţ şi consângenii celuilalt soţ şi
constituie impediment la căsătorie.
- Levitic, cap. 18 interzice până în gradul III;
- Dreptul roman interzice până în gradul III;
- Vasilicalele: 28, 5, 3 interzic până în gradul IV;
- Can. 54, Sin. VI Ec. interzice până în gradul IV;
- Sin. Constantinopol 996, interzice până în gradul V pe linie
colaterală şi pe linie directă la infinit.
- Sinodul Constantinopol 1199 interzice până în gradul VI.
Drept regulă cu privire la limitele în care înrudirea cuscriei de felul I
constituie un impediment la căsătorie, pot fi stabilite următoarele:
- Pe linie directă constituie impediment la căsătorie la infinit, iar
pe linie colaterală până la gradul VI inclusiv.
- Dispensele în gradele V şi VI se pot acorda de episcop, iar în
gradul IV numai de Sfântul Sinod.

15
 A B

C D
Petru

E F

G H
Elena

Petru se află faţă de Elena în gradul VI de cuscrie de felul I

colaterală.

Cuscria de felul II se stabileşte între consângenii celor doi soţi

{Can. 54, Sin. VI Ec. interzice până la gradul IV, Sinodul de la
Constantinopol până la gradul VI, Can. 87, Sf. Vasile cel Mare interzice
până la gradul VII inclusiv, pentru amestec ruşinos sau ilicit de nume
(exemplu: doi fraţi cu două vere drepte, ce au efect asupra copiilor lor}.
Un fel aparte şi grav al acestui amestec ilicit de nume a fost socotit
acela care se produce când, prin căsătoria între două rude de cuscrie de
felul II, se creează situaţia ca unele persoane care pe scara înrudirii de
sânge şi de cuscrie se găseau sub nivelul paternal (al părinţilor) ajung
prin căsătorie, fie la nivelul paternal, fie depăşesc acest nivel, ajungând
s-o dobândească prin căsătorie înrudiri egale sau echivalente cu ale
părinţilor sau chiar superioare devenind un fin sau un nepot cvasi-
cumnat al tatălui său sau chiar cvasi-unchi al tatălui său.
Dispensele de acest impediment în gradele V, VI şi VII pot fi
acordate de către episcop, iar în gradul IV numai de către Sfântul Sinod.

16
 FAMILIA FAMILIA
1 2

Constantin
Petru Maria Elena

Ion Ioana Silvia

Gheorghe Aurica

Constantin dacă s-ar căsători cu Silvia ar deveni văr cu fratele său.

Ion dacă s-ar căsători cu Silvia ar deveni văr cu unchiul său etc.

Cuscria de felul al III-lea: rudenie ce se realizează între trei familii

prin cel puţin două căsătorii constituie impediment la căsătorie până în
gradul III inclusiv.
Rânduiala aceasta se întemeiază pe unele norme ale dreptului
roman şi bizantin, aplicate şi generalizate în viaţa Bisericii în sec. XIII-
XIV, fiind totuşi posibil ca în gradul III să se acorde dispensă şi de la
acest impediment.

Familia Familia Familia

Elena Gheorghe

Maria Petru Viorica Ion

Petru faţă de părinţii lui Viorica sunt rude de cuscrie de felul III, în
gradul III.

17
 Rudenia de sânge.
Levitic, cap. 18, interzice căsătoria pe linie directă şi colaterală
până la gradul III.
- Dreptul roman interzice până în gradul III inclusiv;
- Teodosie cel Mare interzice până în gradul IV;
- Can. 54, Sin. IV Ec. interzice până în gradul IV;
- Vasilache interzice până în gradul VI;
- Sinodul din Constantinopol (1025 – 1043) şi 1166, interzice
până în gradul VII;
- Biserica interzice căsătoria între rudele de sânge pe linie
ascendentă şi descendentă la infinit, iar pe linie colaterală până în gradul
VII inclusiv.
- Dispensa poate fi acordată în gradele V, VI şi VII de către
episcop, iar în gradul IV de Sfântul Sinod.
2
1
A

A B

C D

E F

G H

1. descendenţă A - B - C - D (tată, fiu, nepot, strănepot)

ascendenţă D - C - B - A (strănepot, nepot, fiu, tată)

2. Rudenia de sânge colaterală

A-B fraţi grad II
C-D veri grad IV
E-F veri gr. II grad VI
G-H veri gr. III grad VIII

18