RECUPERAREA VALORILOR NAȚIONALE PRIN EDUCAȚIE

Autori: Lungu Gianina Bianca, Liceul Tehnologic Aurel Persu, Tg. Mureș
Matei Ana, Liceul Tehnologic Aurel Persu, Tg. Mureș

Argument
“Copilul este omenirea viitoare, dar și rodul nostru” –Maria Montessori
Într-o lume afectată de fenomenul globalizării, unde timpul e atât de neiertător, când
lucrurile pierd trenul vremurilor, fiind îngropate în uitare, indiferență, inutilitate, poporul român
păstrează în adâncul ființei, limba populară, portul și obiceiuri alese. Noi, avem o armă puternică
de a lupta împotriva uitării și anume educația, o activitate structurată de transmitere și difuzare a
culturii, cea care oferă individului identitate, particularizându-l în cadrul comunității sau
omenirii.
Educația trebuie anume proiectată pentru a perpetua și îmbogăți cultura oamenilor și a-i
echipa cu unelte necesare pentru a deveni participanți funcționali în societate, dacă ei doresc
acest lucru. Această educație nu poate progresa decât dacă este bazată și pornește de la
perspective culturale ale persoanelor cărora le este adresată.
Scopul și obiectivele lucrării
Lucrarea de față se dorește a fi un semnal tras împotriva uitării, în planul promovării
valorilor educației, conturării și susținerii demnității identitare a elevului și colectivității de care
acesta aparține.
Identitatea română există și aparține registrului Ființei. Reprezintă modul de a fi în lume
a poporului român. Cum putem cristaliza identitatea noastră națională? Prin dezvoltarea
identității culturale a elevilor. Acest rol îi revine educației care are menirea de a orienta tânăra
generație de azi în recuperarea speficului național, descoperirea valorilor în literatură, folclor,
sculptură, pictură, religie, istorie și memorie personală. Profesorii sunt adevărați reprezentanți ai
culturii, un rol asumat, nu impus, care, prin dăruire, entuziasm, inteligență, competență și
imaginație au menirea de a promova tradițiile și obiceiurile, virtuțiile morale, creștine, ca
elemente circumscrise propriei personalități. Marele reformator al învățământului românesc –
Spiru Haret - vedea dascălii ca “educatori în școală și în afara ei, ca factori hotărâtori în
pregătirea morală, spirituală și materială a cetățenilor.”
 Prin această lucrare urmărim dezvoltarea interesului și a motivației pentru studiul
valorilor tradiționale prin intermediul operelor scriitorilor români, prin recuperarea folclorului,
prin descoperirea artei, așa cum Brâncuși descoperea spiritul tăinuit în materie, prin creionararea
celui care a pictat sufletul românesc, Nicolae Grigorescu, prin aprecierea românilor de geniu,
filozoful Emil Cioran, prin pătrunderea într-un spațiu de cult, ocrotitor al spiritualității, Biserica,
prin parcurgerea unui drum simbolic în trecut prin intermdiul istoriei și nu în ultimul rând prin
cultivarea memoriei personale prin autoeducare. Am avut ca punct de plecare în redactarea
lucrării nevoia implicării mai puternice în dezvoltarea identității culturale în sălile de clasă, în
vederea pregătirii elevilor pentru o comunicare interculturală.
Structura lucrării
În cuprins acestei lucrări am abordat mijloacele de recuperare a zestrei românești prin
educație, care orientează acțiunile elevilor propunându-le modele de interpretare și de acțiune.
Cum putem promova valorile naționale prin intermediul instituțiilor de învățământ? Prin
vizite periodice la muzee etnografice, unde românul a pus în lada de zester o parte din sufletul
său, lucruri vechi și frumoase, tradiții, meșteșuguri populare, prețioase obiecte de patrimoniu,
adevărate comori autentice care reflectă, prin fiecare detaliu, istoria și cultura meleagurilor
românești.
Prin introducerea în școli a unor opționale de folclor putem iniția elevii în cunoașterea
valorilor culturii populare românești și completarea cunoştinţelor în domeniul literaturii
populare. Tradițiile, obiceiurile, datinile pe care le studiază elevii în aceste opționale reprezintă o
provocare de noi descoperiri. Elevii au posibilitatea să participe direct la activitatea folclorică a
ţării noastre, să cunoască cultura materială și spirituală a poporului român, îmbinând noţiunile
teoretice cu cele practice, devenind mici cercetători de folclor. Abordarea trebuie să fie una
interdisciplinară în care elementelor istorice, culturale, artistice și literare se îmbină armonios,
iar elevii își pot crea o imagine de ansamblu a fenomenului folcloric românesc. Cursurile
formează, implică, activează elevii într-o activitate în care trecutul și prezentul stau alături.
Prin realizarea de conferințe, simpozioane, sesiuni de comunicări putem transmite
cunoștințe care pot învinge timpul. Este vorba de operele marilor scriitori români, care sunt
permanent “contemporanii noștri”, întrucât exprimă ceva esențial din condiția umană, fie că este
vorba de Eminescu, Blaga, Cioran, Brâncuși sau Grigorescu.
 Trebuie de asemenea cunoscută istoria, deoarece cunoașterea acesteia este egală cu
identitatea. Un popor fără cultură este un popor fad, lipsit de substanță, o “formă fără fond”, așa
cum se exprima Titu Maiorescu în Junimea. Cunoașterea unor evenimente importante din istoria
națională ne ajută să înțelegem în primul rând trecutul nostru, să înțelegem idealurile care i-au
purtat în lupte pe strămoșii noștri, dar în același timp ne unește pe noi ca popor. Elevul de astăzi
este patriotul de mâine, așă că dorința noastră e de a insufla elevilor plăcerea pentru studiul
istoriei, pentru înțelegerea faptelor, dar și pentru descoperirea acelei substanțe a isoriei
românești. Fără o minimă cunoștință a istoriei și a culturii naționale, vom ajunge să fim
universali, să existe o mondializare a culturii și este păcat să pierdem valorile pe care unii le-au
apărat cu prețul vieții.
Biserica are un rol covârșitor în educarea elevilor în plan spiritual, oferindu-le un
exemplu de viață morală, creștină, cumpătată, în care frumosul și armonia își au locul lor, venind
să bucure sufletul. După cum se spune, românii sunt creștini din datini, obiceiurile populare au
contribuit, într-o oarecare măsură la laicizarea credinței, așa cum se manifestă mai ales în mediul
rural, în popor, având o componentă misionară și socială. De aceea în creștinismul orthodox
românesc actual este imposibilă separarea netă dintre tradiția populară și obiceiurile creștine sau
obiceiurile vieții de familie.
Promovarea tradiției în spațiul european constituie o necesitate, iar dacă am dori să
prezentăm identitatea acestui popor, considerăm că nimic nu poate oferi o reprezentare mai
completă a tuturor laturilor existenței sale decât tradiția populară. Putem realiza acest lucru prin
intermediul festivalurilor muzicale și culturale internaționale, expoziții deosebite de obiecte
hand-made, master-class-uri cu meșteșugari, târguri de artizanat, excursii turistice, workshopuri
în satele românești, precum și schimburile de experiență.
Nu în ultimul rând, am dorit să accentuăm dezvoltarea orizontului personalității și culturii
generale prin efort propriu. Joncțiunea omului cu societatea se realizează prin intermediul
culturii. În fond, integrarea înseamnă din punct de vedere psihologic asimilarea culturii create de
societate și constituirea, pe această bază, a unui orizont de viață.
Rezultate
Prin temele abordate contribuim la reabilitarea valorilor culturale naționale și repunerea acestora
într-un circuit firesc la nivel referențial. De asemenea încercăm atragerea cadrelor didactice în
promovarea imaginii României în străinătate prin intermediul culturii, vizualizarea dinamicii
valorilor culturale la adevărata dimensiune socială, ținând cont de perspectivele deschise de
formele multiculturalității și de conexiunile realizate în interiorul Uniunii Europene prin
intermediul programelor finanțate cu fonduri nerambursabile.
Concluzii
Inovația fără tradiției nu are sens. Dacă înțelegem tradiția ca pe o sumă de valori, dacă
conștientizăm faptul că suntem ceea ce ne amintim despre noi înșine, putem lega tradiția de
credință, cultură și tehnică, de toate domeniile vieții, și astfel să devenim responsabili pentru
valorile pe care le creăm și le transmitem celor care ne vor urma.
În societatea în care trăim, ca urmare a înțelegerii în sens peiorativ a tradiției, dar mai ales
a grabei și presiunilor care ni se fac pentru introducerea și accceptarea, în societatea românească,
a unor valori care nu o definesc, s-a ajuns la deteriorarea tradiției, la înnoirea forțată a unor
valori. De aceea se cuvine să abordăm cu toată seriozitatea problema păstrării valorilor
identitare, a patrimoniului viu, a obiceiurilor care mai există, să conservăm tradițiilor, să le
promovăm în spațiul european, ca o imagine vie, realistă, istorică și contemporană a românilor.
Numai înșiruind laturile tradiției românilor, am putea trage concluzii privitoare la diversitatea
valorilor și domeniilor în care aceasta este reprezentativă, o adevarată purtătoare a identității
neamului nostru de la port, meșteșuguri, arhitectură, până la cele mai subtile laturi spirituale,
cum ar fi literatura, mentalitatea, practicile si riturile, care coboară tradiția din sfera teoreticului
în viața de zi cu zi. În contextul in care trăim, ar fi necesar să subliniem că este necesară
păstrarea valorilor tradiționale și pentru că ele cuprind un tezaur moral, al bunului simț, sfidat,
sub motivația liberalizării moravurilor, în lumea noastră.
Avem toate premisele pentru a considera oportună o astfel de dinamică a valorilor
culturale și o repoziționare a tot ceea ce înseamnă reprezentare culturală atât la nivel national, cât
și international.
BIBLIOGRAFIE
- Ibrăileanu, Garabet, 1922, Caracterul specific național în literatura română, în Viața
românească, nr. 11, editura Minerva;
- Petrescu, Camil, 1981, Suflet național, în Aeshesis, carpato-dunărean, antologie de Florin
Mihăilescu, editura Minerva;
- Păun, Emil, 1999, Școala-abordare sociopedagogică, editura Polirom;
- Vlașin Gelu, 2011,Valorile culturale - reper și elită în contextul dialogului european-
studiu;
- Bejinariu, Petru, 2010, Educație și identitate, editura Universității;
- Nikula Ph. D., Stella, 2013, Aspecte ale gândirii umane, studii de psihologie tradițională,
editura Giulia;