Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
rocilor magmatice (ca granit) și metamorfice.
Prin acțiunea de eroziune a apei și vântului sunt transportate fragmentele mici desprinse din roci,
suferind și o serie de transformări printr-o acțiune chimică asupra acestor particule care se vor uni între
ele rezultând fragmente mai mari.
Prin acțiunea mecanică fragmentele transportate vor avea forme rotunjite, acest proces de șlefuire este
mai intens la fragmentele care sunt transportate pe distanțe mai mari și la rocile mai puțin dure.
Frecvent, nisipul poate proveni din roci sedimentare ca gresia care a suferit deja un ciclul de eroziune-
transport-depozitare (prin diageneză devenind rocă), care ciclu va fi reluat din nou. În timpul acestor
cicluri, mineralele dure, ca de exemplu cuarțul, își păstrează mai bine structura inițială.
Când, prin diferite mișcări tectonice, rocile sunt aduse la suprafață, acestea sunt expuse acțiunilor
de eroziune. Un astfel de ciclu poate dura cca. 200 milioane de ani. Un caz special este formarea
nisipului din scheletele viețuitoarelor (scoici, corali), nisip care, din punct de vedere geologic, are o
durată scurtă în comparație cu nisipurile bogate în silicați.
Structură[modificare | modificare sursă]
Părțile componente ale nisipului variază în funcție de rocile din care provin, cea mai mare a nisipului
este constituită din fragmente de cuarț (SiO2) cauza fiind duritatea mare a cuarțului (pe scara Mohs = 7)
care îl face rezistent la acțiunile fizico-chimice din timpul proceselor de eroziune. După structură
nisipurile pot fi:
Nisip mijlociu
0,20 - 0,63 mm
(mediu)