Neonul(din greaca νέον) a fost descoperit în anul 1898 de către chimistul scoțian Sir 

William Ramsay în
colaborare cu chimistul englez Morris W. Travers. Neonul a fost descoperit când Ramsay a răcit o
mostră de atmosferă până a devenit lichidă, apoi a încălzit lichidul și a colectat gazele
obținute(kripton, xenon și neon)

Proprietăți[modificare | modificare sursă]
Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]
Neonul este al doilea cel mai ușor gaz nobil. Strălucește roșu-oranj într-un tub de descărcare vidat.
Conform studiilor recente, neonul este cel mai puțin reactiv gaz nobil deci și cel mai puțin reactiv dintre
toate elementele. Are de peste 40 de ori capacitatea refrigerentă a heliului lichid și de trei ori cea
a hidrogenului lichid. În majoritatea aplicațiilor este un refrigerent mai ieftin decât heliul.
Plasma de neon are cea mai intensă descărcare luminoasă la tensiuni electrice normale dintre toate
gazele nobile. Culoarea medie pentru ochiul uman este roșu-oranj datorită multelor linii din spectrul său;
de asemenea conține o puternică linie verde ascunsă, vizibilă doar dacă componentele vizuale sunt
dispersate de către un spectroscop.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Este un gaz usor care lichefiaza la o temperatura de-245,98°C,iar punctul de topire este la nivelul de
2,6°C. Solubilitatea gazului in apa este foarte mică,dar absorbția neonului pe carbune activ face posibilă
separarea gazului pur de impuritatile sale.