Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar.

Este o sferă aproape perfectă din plasmă fierbinte,

[15][16]
 ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic.[17] Este de departe cea mai importantă
sursă de energie pentru viața de pe Pământ. Diametrul său este de aproximativ 1,39 milioane de
kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât al Terrei), iar masa sa este de aproximativ 330.000 de
ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă aproximativ 99,86% din masa totală a Sistemului Solar.
[18]
 Aproximativ trei sferturi din masa Soarelui este formată din hidrogen (~ 73%); restul este în mare
parte heliu (~ 25%), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele,
inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.[19]
Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este denumită în mod informal
și nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este mai aproape de alb decât de galben). S-a format
cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă [a][11][20] din colapsul gravitațional al materiei într-o regiune
a unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei materii s-a adunat în centru, în timp ce
restul s-a aplatizat într-un disc orbitant care a devenit Sistemul Solar. Masa centrală a devenit atât
de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat fuziunea nucleară în nucleul său. Se crede că
aproape toate stelele se formează prin acest proces.
În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu în fiecare
secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie. Această energie, care poate dura
între 10.000 și 170.000 de ani să scape din nucleul său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.
Când fuziunea hidrogenului din nucleu se va diminua până la punctul în care Soarele nu mai este în
echilibru hidrostatic, nucleul său va suferi o creștere însemnată a densității și temperaturii în timp ce
straturile sale exterioare se extind, transformând în cele din urmă Soarele într-o gigantă roșie. S-a
calculat că Soarele va deveni suficient de mare pentru a încorpora orbitele actuale ale
lui Mercur și Venus și va face Pământul de nelocuit – dar după aproximativ cinci miliarde de ani.
După aceasta, își va revărsa straturile exterioare și va deveni un tip dens de stea în răcire cunoscută
sub numele de pitică albă și nu va mai produce energie prin fuziune, dar va continua să strălucească
și va elibera căldură din fuziunea sa anterioară.
Efectul enorm al Soarelui pe Pământ a fost recunoscut încă din timpurile preistorice, iar Soarele a
fost considerat în unele culturi o zeitate.