Cele patru evanghelii, Matei, Marcu, Luca şi Ioan ne spun despre viaţa lui Isus.

Totuşi ele nu sunt biografii în adevăratul sens al cuvântului. Ele ne spun prea puţine despre
familia, mediul de provenienţă al lui Isus şi tinereţea Lui şi nu spun nimic despre înfăţişarea
Lui fizică. Aceste texte se concentrează aproape în totalitate pe cei trei ani ai lucrării lui Isus,
dar nici măcar despre acest subiect nu oferă suficiente informaţii, ca să putem reconstrui o
istorie completă a acelor ani. Mai degrabă se pune accent pe Persoana lui Isus şi pe învăţătura
Sa, şi toate patru evangheliile se încheie cu moartea şi învierea lui Isus şi evenimentele care
le-au însoţit. Matei, Marcu şi Luca sunt numite „evangheliile sinoptice".
SINÓPTIC, -Ă, sinoptici, -ce, adj. (Despre rubrici, date, tabele etc.)
Care este întocmit astfel încât permite o privire generală asupra
DEFINIȚIE tuturor părților componente.
◊ Hartă sinoptică = hartă cu date meteorologice culese simultan în
diferite localități, servind la stabilirea timpului probabil pentru
următoarele ore sau zile.
– Din fr. synoptique. Cf. germ. synoptisch. (DEX 09.2009)

Termenul „sinoptic" înseamnă că evangheliile privesc viaţa lui Isus dintr-un punct de vedere
comun. După ce Îl prezintă pe Isus în moduri diferite, în funcţie de scopul urmărit, evangheliile
descriu lucrarea lui Ioan Botezătorul, botezul şi ispitirea lui Isus, lucrările Sale în Galileea şi
Iudeea, ultima Lui săptămână în Ierusalim, moartea şi învierea Sa. În textele sinoptice, Isus în
mod tipic Se referă la Sine ca Fiul omului şi proclamă Împărăţia lui Dumnezeu.
 ASEMĂNĂRI ȘI DIFERENȚE

În ciuda similitudinilor dintre textele sinoptice, aceste evanghelii diferă în funcţie de

materialul pe care îl includ şi în funcţie de ordonarea unor evenimente specifice.
Mai mult, fiecare evanghelie a fost scrisă pentru a evidenţia anumite aspecte ale Persoanei şi
lucrării lui Isus.
Matei scoate în evidenţă faptul că Isus este adevăratul Mesia, Cel aşteptat şi
profeţit de prorocii vechi-testamentari.

Descrierea fugară a lui Marcu a fost scrisă pentru romani,

Evanghelia după Luca este adresată ne-evreilor şi subliniază preocuparea lui
Isus faţă de tot felul de oameni.
Evanghelia după Ioan diferă de cele sinoptice în mai multe feluri.
• Ea vorbeşte mai în detaliu despre lucrarea de început a lui Isus în ludeea.
• Ioan descrie discursurile tematice lungi ale lui Isus, lăsând la o parte rostirile mai scurte
tipice textelor sinoptice.
• În Ioan, Isus Se referă la Sine ca Fiul lui Dumnezeu şi vorbeşte despre mântuire în
termenii vieţii veşnice.
• În plus faţă de evangheliile sinoptice, Ioan include reflecţii teologice cu privire la
semnificaţia vieţii şi a morţii lui Isus.
 DEFINIȚIE

EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire,
mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos.
2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și
învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare
cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. – Din sl. evangelije.

În general, sinopticele urmăresc aceeaşi schiţă de ansamblu şi redau material similar. Uneori
textele sunt aproape identice, dar alteori se pot observa diferenţe majore. Acest fenomen este
numit „problema sinoptică ", şi au fost emise un număr însemnat de teorii care să explice
relaţia literară dintre cele trei evanghelii sinoptice.
1. Unii sugerează că scriitorii celor trei evanghelii sinoptice s-au inspirat dintr-o
evanghelie mai timpurie care nu s-a păstrat.
2. Alţii au argumentat că tradiţia orală cu privire la faptele şi învăţăturile lui Isus s-a
format foarte devreme, iar similitudinile pe care le vedem între evangheliile sinoptice se
datorează dependenţei lor de tradiţia orală. Această teorie însă nu este suficientă pentru
eliminarea posibilităţii existenţei unor surse primare scrise şi a variaţiilor de formă şi conţinut.
3. Teoria cea mai răspândită susţine că Marcu ar fi prima evanghelie scrisă şi că
Matei şi Luca s-au folosit de textul lui Marcu, precum şi de alte surse în compunerea cărților.
4. Urmând un punct de vedere susţinut de primii Părinţi bisericeşti, unii argumentează
că Matei ar fi fost prima dintre evangheliile sinoptice.
 Este greu de stabilit o cronologie istorică precisă a evenimentelor descrise în evanghelii. Există o oarecare
incertitudine, atât despre evenimentele istorice, cât şi despre relaţia anumitor evenimente descrise. De
aceea, armonizarea evangheliilor cu datele istorice, trebuie considerate ca aproximative. Asemenea
incertitudini nu ar trebui să ne surprindă, deoarece evangheliile nu sunt biografii complete ale lui Isus.
Scriitorii evangheliilor oferă câteva repere istorice, dar intenţia lor primară este să prezinte Persoana
lui Isus Cristos ca Mântuitor şi lucrarea de mântuire făcută de El. Deşi putem avea încredere deplină în
caracterul istoric al evenimentelor precizate, există şi multe lucruri despre care evangheliile nu ne vorbesc
(vezi In. 21 :25).
• Prin tradiţie, viaţa lui Isus a fost plasată în perioada 1 î.Cr. şi 33 d.Cr. Mai recent, mulţi erudiţi au conchis
că naşterea lui Isus ar fi avut loc în cca 5-6 î.Cr.
• Naşterea lui Isus a avut loc probabil cu un an sau doi înainte de moartea lui Irod cel Mare, în anul 4 î.Cr.
(cf. Mt. 2: 1-23).
• O mare nesiguranţă învăluie şi recensământul din vremea lui Quirinius (Le. 2:2), plasat în mod obişnuit
în anul 7 d.Cr. Unii au sugerat că este posibil ca Quirinius să fi guvernat Siria de două ori sau că
recensământul din vremea naşterii lui Isus a fost doar faza iniţială a recensământântului încheiat în
timpul domniei lui Quirinius.
• Luca 3: 1 plasează începutul lucrării lui Ioan Botezătorul în „anul al cincisprezecelea al domniei lui
Tiberius Cezar", o dată destul de nesigură (anul 26 d.Cr. sau 29, în funcţie de sistemul de calcul).
• Potrivit cu Luca 3:23, Isus Şi-a început lucrarea la vârsta de „aproape treizeci de ani". În timp ce textele
sinoptice despre lucrarea lui Isus urmăresc o perioadă de un an, textul din Ioan despre vizitele lui Isus la
Ierusalim cu ocazia Paştilor pare să contureze o lucrare desfăşurată pe o perioadă de aproximativ trei ani.
Astfel, dacă lucrarea lui Isus a început în anul 27 d.Cr., o lucrare de trei ani ar presupune anul 30 d.Cr.
ca dată a crucificării şi învierii Lui.
• Sugestiile cu privire la moartea lui Isus variază de la anul 27 d.Cr. până la 33 d.Cr., perioada Paştilor din
anul 30 d.Cr. fiind cea mai probabilă.