Facultatea de Teologie Ortodoxa“Dumitru Staniloae” Iasi

Comici Constantin
Master, Patrimoniu-Cultural anul I

Pokrov - Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului

Biserica Vlaherne a constituit dintotdeauna locul privilegiat al evlaviei mariale în

Bizanţ. Acolo erau venerate renumitele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului,
acolo se păstra una din cele mai preţioase relicve, Sfântul Acoperământ al Maicii
Domnului, care atrăgea pelerinii şi mulţimile de credincioşi din întreaga lume creştină.
Acest văl, mafoiron, era o lungă bucată de ţesătură care acoperea capul şi trupul
femeilor, până la genunchi. In Orient, era veşmântul diaconiţelor şi al fecioarelor
consacrate. In Occident, a devenit veşmântul specific al Maicii Domnului şi al sfintelor
femei.
Bizanţul datora maforionul piosului furt săvârşit de doi patricieni care-1 aduseseră
de la Ierusalim în timpul domniei lui Leon I (457-474). De atunci, vălul se păstra într-o
raclă transparentă, în biserica Vlaherne care, din această pricină, mai era numită şi
„biserica Sfintei Racle". Mai târziu, a fost adus şi Brâul Maicii Domnului şi depus în
biserica Chalkopratiei, care a devenit astfel şi ea „biserica Sfintei Racle". Fără a discuta
aici despre autenticitatea acestor doua relicve, este cert că bizantinii le considerau ca fiind
cele mai preţioase dintre toate relicvele aflate la Constantinopol. Cinstirea lor este
menţionată până în jurul anului 1204, când au căzut pradă uitării în urma profanării şi
dărâmării locaşului de către cruciaţi.
Biserica greacă sărbătoreşte depunerea Sfântului Acoperământ la 2 iulie, iar cea a
Brâului la 31 august. Aceste două date reprezintă fără îndoială cele ale sfinţirii celor doua
biserici.
In slujbele celor două sărbători, expresia încrederii în ocrotirea Maicii Domnului, în
Maica Domnului-Acoperitoarea, se repetă neîncetat: „Dat-ai, Iubitorule de oameni, pe
Maica Ta ajutătoare robilor Tăi, ca un milostiv". Prezenţa Acoperământului apără cetatea
„de neamurile păgâne, de ciumă, de cutremur, de războiul cel dintre noi". Veşmântul

1
Facultatea de Teologie Ortodoxa“Dumitru Staniloae” Iasi
Comici Constantin
Master, Patrimoniu-Cultural anul I

sfânt are rol de refugiu sigur, de adăpost şi de acoperământ ocrotitor. Lărgind metafora,
imnograful adaugă: „Preacurată, pe Cel ce acoperă tot cerul cu nori L-ai acoperit cu
cinstit veşmântul tău. Acestuia închinându-ne cu credinţă, pe tine te slăvim,
Acoperământul sufletelor noastre".
Sărbătoarea Sfântului Acoperământ şi cea a Brâului sunt, într-adevăr, sărbători ale
Maicii Domnului-Acoperitoarea, ale Maicii Domnului-Ocrotitoarea. De altfel, ea era
invocată la Vlaherne cu numele de „ocrotitoarea, ajutătoarea". Acest titlu era gravat pe un
mare număr de monede şi de sigilii bizantine, începând din secolul al X-lea.
In textele liturgice ale ambelot sărbători, cinstirea sfintelor relicve trece pe planul
secund, lăsând locul ideii abstracte pe care o simbolizează, cea de ocrotire:
„îmbrăcăminte de nestricăciune tuturor credincioşilor, de Dumnezeu dăruită Preacurată,
ai dăruit sfinţitul tău veşmânt, cu care sfinţit trupul tău ţi-ai acoperit, Acoperâmântule al
tuturor oamenilor" .
In alte texte, imnograful are grijă să explice motivele pentru care creştinii au
încredere în ocrotirea Maicii Domnului, cea dintâi cauză a puterii sale fiind taina
maternităţii divine şi a întrupării.
„Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, acoperământul oamenilor, veşmântul
şi brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta
cea rară sămânţă, nestricată rămânând. Că întru tine şi firea ta se înnoieşte şi vremea.
Pentru aceasta te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă."
Fără a conţine aceleaşi aluzii la Acoperământul şi la Brâul Maicii Domnului, slujba
slavă a Pokrovului de la 1 octombrie cuprinde invocaţii asemănătoare către Maica
Domnului-Acoperitoare. N. P. Kondakov a presupus, interpretând inscripţiile de pe sigilii
şi de pe medalii, ca termenul slav de „pokrov. O comparaţie între cele două slujbe, cea de
rit grecesc din 2 iulie şi din 31 august, şi cea de rit slav din 1 octombrie, confirmă opinia
savantului rus. Intr-adevăr, şi în slujba slavă Maica Domnului îşi întinde ocrotirea asupra
oraşului, asupra principilor şi poporului, apărându-i de orice vrăjmaş.
Sunt, patru elemente care se reflectă în icoana Pokrovului: relicva Sfântului
Acoperământ al Maicii Domnului, viziunea Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos,
„Obişnuita Minune" şi minunea înfăptuita cu Sfântul Roman Melodul. Acestea alcătuiesc
un fond teologic din care reiese ideea centrală a Pokrovului. Dar care le este importanţa şi

2
Facultatea de Teologie Ortodoxa“Dumitru Staniloae” Iasi
Comici Constantin
Master, Patrimoniu-Cultural anul I

rolul lor în ansamblu? Mai multe întrebări s-au pus, mai multe soluţii s-au propus, fără ca
să se poată ajunge la o unanimitate a specialiştilor. Ele pot totuşi contribui la o mai bună
înţelegere a originii şi evoluţiei temei
Pokrovului.
Desi slujba şi iconografia Pokrovului
apar în Rusia în secolul al XIII-lea, icoanele
cu această tema sunt rare în Rusia înainte de
secolul al XV-lea. Pe porţile de bronz ale
catedralei din Suzdal s-a păstrat cea mai
veche reprezentare a Pokrovului (cea 1230).
Acolo, tema se reduce la un grup de îngeri
ridicându-şi mîinile către marele văl
suspendat în aer deasupra lor. In mijloc se
află Maica Domnului, întoarsă spre dreapta,
cu mâinile ridicate în rugăciune către
Hristos, Care apare în colţul din dreapta, deasupra vălului.
A doua icoana, tot de la Suzdal, datând din secolul al XIV-lea, o înfăţişează în
partea de sus, în faţa unor arhitecturi de biserici, pe Maica Domnului, care întinde ea
însăşi vălul deasupra grupului aflat în partea de jos. In centru, în amvon, se află Sfântul
Roman Melodul.
Două icoane din secolul al XV-lea, de la Novgorod, arată viziunea Pokrovului în
interiorul unei biserici cate, cu cele doua coloane şi uşa închisă, ne duce cu gândul la un
iconostas. Sfântul Acoperământ este întins de doi îngeri, deasupra Maicii Domnului.
Incepând din această epocă, icoanele Pokrovului se înmulţesc. Să amintim doar
icoana aflata în Muzeul rus din Sankt-Petersburg (cea 1600). Ea ne înfăţişează subiectul
în forma cea mai completă. Fundalul bisericii este împărţit în şapte nave. Deasupra
cetelor sfinţilor în mijlocul cărora se află Maica Domnului, doi îngeri desfăşoară sfântul
Acoperământ. Partea de jos reprezintă un adevărat iconostas, cu coloane şi cu draperii. In
faţa uşilor împărăteşti închise, stă Sfântul Roman Melodul în amvon, ţinând în mână un
rotuius pe care sunt scrise cuvintele Condacului de Crăciun. Un detaliu care apare în
colţul din stânga, sus, pare a oferi o precizare importantă: este vorba de statuia ecvestră a

3
Facultatea de Teologie Ortodoxa“Dumitru Staniloae” Iasi
Comici Constantin
Master, Patrimoniu-Cultural anul I

lui Iustinian care se afla în faţa Sântei Sofia, la Constantinopol. Această statuie cât şi
forma iconostasului l-au făcut pe A. Grabar să presupună că, în icoană, tema Pokrovului a
fost transferată de la Vlaherne la Sfânta Sofia şi deduce din aceasta că ne aflăm în faţa
unui prototip pur bizantin. Originea icoanei ar trebui deci căutată la Constantinopol, şi nu
în Rusia. Adversarii acestei teorii remarcă însă că nu se cunoaşte o icoana bizantină a
Pokrovului, că sărbătoarea este necunoscută în Biserica greacă şi că icoana de la
Novgorod este prea tardivă (1600) pentru a avea vreo legătură cu presupusul prototip
bizantin.
Oricare i-ar fi originea, icoana Pokrovului prezintă interes nu numai pe plan istoric
ci şi teologic. Suprapunerea a două teme distincte — cea a Pokrovului şi cea a minunii
Sfântului Roman Melodul — poate fi interpretată chiar ca o subordonare a temei
Pokrovului temei Intrupării, căci, mutat de la Vlaherne la Sfânta Sofia, face parte aici din
slujba de Ajun a Naşterii Domnului.
Se ştie că scenele compuse îşi fac apariţia în iconografie către sfârşitul Evului
Mediu. In icoane, această „realitate" capătă aspectul scenelor de cult, care celebrează fie
icoane ale Născătoarei de Dumnezeu, fie relicve din veşmintele sale, fie unele minuni
săvârşite în locaşurile din Constantinopol. Este vorba, cu alte cuvinte, de aspecte
sacralizate ale realităţii.
Astfel, icoana Pokrovului depăşeşte, prin compoziţia sa „sinoptică", dimensiunea
istorică a scenelor reprezentate, pentru a exprima ideea ocrotirii permanente a Bizanţului
de către Maica Domnului. Intr-adevăr, cele patru elemente şi anume: cinstirea Sfântului
Acoperământ al Născătoarei de Dumnezeu, „Obişnuita Minune", viziunea Sfântului Andrei
cel Nebun pentru Hristos şi minunea Sfântului Roman Melodul reflectă o singură idee, cea a
experienţei seculare a Ocrotirii Sfintei Fecioare. Această realitate apare în icoană într-un cadru
Liturgic, ca o celebrare solemnă. Prin aceasta, mesajul Pokrovului depăşeşte limitele unei simple
devoţiuni locale pentru a atinge o dimensiune universală. Suprimarea dimensiunilor spaţiale şi
temporale, precum şi perspectiva inversă nu mai sunt doar simple mijloace artistice, ci devin
expresia acestei realităţi sacre. Problema originii acestei teme a Pokrovului devine astfel
secundară. Este neîndoielnic că Biserica Rusă a rămas legată de originile sale bizantine: chiar
dacă, începând din secolul al XIII-lea, manifestă tendinţa de a crea forme locale şi naţionale,

4
Facultatea de Teologie Ortodoxa“Dumitru Staniloae” Iasi
Comici Constantin
Master, Patrimoniu-Cultural anul I

tradiţia sa liturgică, spiritualitatea, structurile sale fac totuşi parte din lumea bizantină. Arta sa
este expresia autentică a acestui fapt.

Bibliografie

Egon Sendler, Icoane bizantine ale Maicii Domnului trad. de Mariuca si Adrian
Alexandrescu, Edit. Sophia, Bucuresti 2008
Dionisie din Furna Erminia picturii bizantine edit. Sophia, Bucuresti 2000
Leonid Uspensky, Teologia icoanei in Biserica Ortodoxa trad. Teodor Baconsky,
Ed. Anastasia, Bucuresti, 1994
Nikolai Gusev, Mihail Dunaev, Rafail Krelin, Indrumar iconografic, Trad.
Evdochia Savga, Edit.ophia, Bucuresti, 2007