Evaluarea imaginii sociale a

Bibliotecii Colegiului Agricol din

Ţaul
Bibliotecile şi bibliotecarii sînt componente esenţiale ale procesului de comunicare a
ideilor. Noi sîntem cei a căror activitate constă în a face posibil accesul oamenilor la informaţie
prin cărţi şi alte materiale. Noi trebuie să încercăm din toate puterile
să-i ajutăm pe cei care întră în bibliotecile noastre să găsească informaţia de care au nevoie,
indiferent dacă ea se află în cărţi, ziare, reviste sau oricare alt suport.
Bibliotecarii nu sunt doar custozii acestor cărţi, ei sunt totodată şi păstrătorii culturii şi
civilizaţiei naţionale.
Biblioteca e o oază de linişte şi de frumos, iar cartea popas al spiritului spre împlinire şi
poate că întradevăr, nu este alta, aşa cum spunea Miron Costin „Mai frumoasă şi mai de folos în
toată viaţa omului zăbavă decît cetitul cărţilor”.
Biblioteca publică este nu numai un focar de cultură, ci şi un popas de suflet al
beneficiarilor săi, Fericit cititorul, care primeşte de la bibliotecari într-o zi cît într-un an, nu
numai din comorile aflate în bibliotecă, ca şi dragostea lor, o îndrumare competentă.
Biblioteca este un fel de altar al cărţii. Biblioteca nu poate exista fără carte, iar cartea în
afara bibliotecii este un fel de aberaţie.
O bibliotecă şi mai ales a copiilor „este un cabinet magic în care există mai multe spirite
vrăjite” şi ele se trezesc atunci cînd sunt chemate, pentru că o bibliotecă adevărată este numai
acolo unde se dă viaţă cărţii”.
În bibliotecă cititorii găsesc „sanctuarul”, locul unde pot reflecta în linişte asupra
problemelor lor, cartea invitîndu-i la dezbatere, scoţîndu-i din indiferenţă, formînd gustul pentru
frumos. Într-un cuvînt, biblioteca constituie lăcaşul instruirii care permite o bogată informare şi
elevare spirituală, dar şi acel instrument atractiv, stimulator al forţei imaginaţiei, activităţii şi
supleţei gîndirii.
Biblioteca nu este doar o colecţie de cărţi. Biblioteca este un loc de întîlnire în societate.
Aici se întîlnesc culturile, se întîlnesc ideile şi oamenii, aici oamenii cunosc cultura şi ideile din
toată lumea.
Cartea şi biblioteca sunt elemente ale continuităţii, ele vin dinspre ieri şi ne poartă spre
mîine pe noi şi mesajul nostru de umanitate.
 O bibliotecă publică cum ştim, există mai întîi de toate prin cititorul său, de aceia e
firească tendinţa de a-l studia, de a-i cunoaşte interesele şi cerinţele în sfera lecturii. Pentru a i se
satisface cerinţele de lectură şi informaţie la nivelul cuvenit bibliotecarul trebuie să ştie foarte
bine ce doreşte beneficiarul, ce aşteaptă, ce cere în funcţie de vîrstă, preocupări, pregătire,
hobby-ul fiecăruia.
Învăţînd să iubim şi să respectăm cartea, învăţăm totodată respectul şi dragostea pentru
cultură şi implicit pentru OM – creatorul tuturor valorilor materiale şi spirituale.
Cum spunea Vianu: „Cartea a fost, este şi va rămîne singurul instrument stabil de
culturalizare a maselor pentru că se caută şi se alege”.
Lectura este principalul mijloc de cultivare a vieţii interioare, ea asigură evaziunea din
realitate şi refugiul în lumea ideilor şi a frumosului. Cartea este un mijloc de stimulare a
meditaţiei, a creaţiei şi, nu în ultimul rînd, un mijloc al împlinirii intelectuale.
Cu toată expansiunea mijloacelor de comunicare în masă, cartea rămîne instrumentul de
bază al accesului omului la cultură.
Perfecţionarea activităţii de bibliotecă, revitalizarea rolului acesteia ca instrument
important în devenirea intelectuală şi spirituală a personalităţii, impune sarcini noi în toate
domeniile activităţii bibliotecare.
E bine ca în cadrul bibliotecii pe lîngă tipurile tradiţionale de publicaţii să fie introduse
tipuri noi de documente specifice noilor tehnologii: CD-uri, videocasete, diapozitive,. Viitorul
bibliotecii este în cea mai mare năsură determinat de viitorul cărţii.
De asemenea putem face o concluzie, că biblioteca este şi v-a fi o instituţie de o
importanţă vitală pentru om. Biblioteca v-a rămîne cea mai stabilă şi importantă sursă de
cunoaştere pentru beneficiari, cea mai răspîndită şi accesibilă purtătoare de informaţie.
Ambianţa relaxantă, tratamentul psihologic şi pedagogic adecvat fiecărei vîrste, baia de
informaţii pe care o iau aici îi ajută să plece mai bogaţi spiritual, cu dorinţa de a reveni la acest
veşnic proaspăt izvor de lumină.
Cititul cărţilor poate să ajungă la nivel de artă doar atunci cînd v-a izbuti să evoce valorile
şi să provoace emoţiile estetice ale fiecărui cititor. Această îndeletnicire trebuie s-ă ne înalţe, să
ne îmbogăţească, să ne exteriorizeze sensibilitatea, să ne apropie de creatori. Sunt multe cărţile
ce ne îndeamnă la gîndire, la exigenţă, la perfecţiune.
Ar fi un mare păcat să lăsăm inaccesibil un asemenea izvor de energie spirituală, ar fi o
mare eroare să nu folosim această avere – cărţile.
Biblioteca publică trebuie să-şi aducă contribuţia, alături de ceilalţi factori de influenţare
culturală, la educarea cititorilor, la îndrumarea spre cartea de valoare, cu valenţe multiple,
morale, ştiinţifice şi creative.
 Cred că un bibliotecar trebuie să fie inteligent şi activ să ajungă să asimileze tendinţe noi,
moderne ale biblioteconomiei.
De la începutul anului în bibliotecă sau petrecut următoarele activităţi:
Pe data de 14 ianuarie am petrecut o oră de poezie:
„Tu Luceafăr peste vremuri
Tot luceşti fără de moarte”
Şi am organizat expoziţia: „Eminescu lacrima neamului meu”.
La 20 ianuarie la trecerea în nefiinţă a poetului G. Vieru am organizat expoziţia: „Poetul
– flacăra de dor de ţară şi credinţă” cu citata:
„El s-a născut pe margine de Prut
Şi a trăit pe margine de soartă,
Şi viscolele care l-au bătut
De neam n-au fost în stare să-l despartă”.
/A. Păunescu/
Am petrecut cu elevii cl IX lecţia bibliografică.
Aparatul bibliografic al bibliotecii.
Am organizat o excursie în bibliotecă cu elevii cl I unde le-am făcut cunoştinţă cu
biblioteca şi am citit împreună cărţile: „Animalele la iernat”, „Alistar Făt-Frumos”. La ziua de
naştere a poetului G. Vieru am organizat o expoziţie: „De-a pururea în inimile noastre Grigore
Vieru”, şi un recital de poezie cu opera scriitorului şi despre el.
„Plînge tot poporul. Ochii se înfioară,
Tot mai vag pămîntul, tot mai greu e cerul,
A murit cel mai copil şi mai domn din ţară –
Mult iubit al neamului poet – Vieru!”
Revistă bibliografică „Dragobetele – tradiţie dată uitării”
Cu prilejul zilei de 8 martie împreună cu profesoara cl IV am petrecut matineul „Mărţişor
pentru mame”
Din nou e primăvară,
Dar ce-ar fi primăvara.
De n-aţi fi voi să duceţi
În braţe toată ţara!
Împreună cu biblioteca publică şi profesorii de română la nivel local am petrecut
concursul „La izvoarele înţelepciunii” consacrat poetului B. P. Haşdeu. Unde pe I loc s-a situat
eleva cl X Ursachi Ecaterina.
 Cu prilejul sărbătorii, 650 ani de la formarea statului Moldovenesc am organizat în
bibliotecă expoziţia „Moldova ţara mea stăbună” cu citata:
„La Moldova domnitorii
N-au fost lipsă niciodată
Dar nici unul de-aşa glorii
Nu s-a bucurat vre-odată
Ca Ştefan cel Mare”.
Am pregătit materialele pentru petrecerea matineului „Moldova ţara mea de glorie / vatră
de dor”.
Pentru a ne fi mai uşor pentru selectarea materialelor pentru datele remarcabile în
bibliotecă am următoarele mape: cartoteca ziarelor şi revistelor, datelor remarcabile, catalogurl
alfabetic şi sistematic.
1. Mărţişoare pentru mame.
2. Moldova file de istorie.
3. G. Vieru marele poet al naţiunii.
4. Regulile de circulaţie.
5. Cartea, dar nepreţuit.
6. Sărbători de iarnă – sărbători de suflet.
7. Semănători de lumină.
8. Eminescu – Lacrima neamului român.
9. Totul despre bunicuţa.
Deviza bibliotecii este:
Tu dacă doreşti pe toate
Să le ştii, să le înveţi
Cam acesta este sfatul.
Să citeşti mai multe cărţi!!!
Noi v-om şti că: „Cărţile aduc lumină în viaţa omului”.