Tema 11.

ECONOMIA DESCHISĂ
ȘI BALANȚA DE PLĂȚI EXTERNE

1. Economia deschisă: esență și identități

Până la acest capitol am studiat, preponderent, economia închisă. Însă economia închisă,
în sens restrâns, este doar o abstracție teoretică. În realitate, mai toate țările lumii sunt economii
deschise. Ce presupune o economie deschisă?
Economia este considerată deschisă dacă guvernanța țării nu impune restricții deplasării
libere în exteriorul țării a bunurilor, serviciilor, factorilor de producție și valutei, adică dacă
agenții economici ai țării au posibilitatea de a efectua liber operațiuni pe piețele
internaționale de bunuri, muncă și capitaluri.
Diferite economii au un grad diferit de deschidere în exterior, acest grad fiind calculat ca
suma exporturilor și a importurilor raportată la PIB și exprimată în procente:
EX+IM
Gradul de deschidere a economiei = ×100
PIB
Dacă la mijlocul sec. XX gradul de deschidere externă a economiilor naționale era, în
mediu, de 16%, la începutul sec. XXI el a atins nivelul de 48%. Aceasta înseamnă că, în mediu,
circa jumătate din bunurile și serviciile consumate în lume erau produse total sau parțial în afara
hotarelor țărilor unde ele erau consumate. Ca urmare, interdependențele existente între
economiile naționale le transformă pe acestea în subsisteme ale economiei mondiale.

Principalii factori care influențează gradul de deschidere a unei economii sunt:

1. Nivelul de dezvoltare economică a țării. Un nivel mai înalt de dezvoltare presupune
posibilități mai extinse pentru dezvoltarea legăturilor economice cu alte țări.
2. Structura produsului național. Cu cât mai mare este ponderea produselor intermediare,
obținute din exterior, cu atât mai intensive devin legăturile economice cu exteriorul.
3. Gradul de mobilitate a factorilor de producție : deplasarea intensivă a brațelor de muncă
sau a capitalurilor favorizează deschiderea economiei spre exterior.

În teoria economică deosebesc 2 tipuri de economii deschise: mari și mici. O economie

deschisă mare se manifestă prin faptul că schimbările conjuncturale intervenite în interiorul ei
influențează economiile altor țări. Totodată, ea poate influența nivelul prețurilor unor bunuri pe
piețele mondiale (petrol, gaz, cereale) și nivelul mediu mondial al ratelor dobânzii. O economie
deschisă mică se ajustează la prețurile și ratele dobânzii de pe piețele internaționale, ea nefiind
în stare să le ignore și cu atât mai mult să le influențeze. Deci, prin analogie, putem considera că
o economie mare se deosebește de o economie mică prin puterea economică deținută, la fel cum
1
se deosebesc firmele ofertante de preț (monopolurile și oligopolurile) de cele primitoare de preț
(întreprinderile mici în condițiile concurenței perfecte).

În economia închisă întreg PIB este oferit în interiorul țării, toate cheltuielile orientate
spre cumpărarea bunurilor și serviciilor fiind descompuse în cheltuieli de consum, cheltuieli
investiționale private și achiziții publice: C + I + G. Într-o economie deschisă o parte din
bunurile și serviciile produse în interiorul țării se exportă, exprimând cererea agenților străini,
din care cauză ele se adaugă la celelalte cheltuieli din interior: AD = C + I + G + Ex. Totodată,
oferta bunurilor pe piața internă este formată din bunuri produse în interiorul țării și bunuri
importate din exterior: Y + IM. Dacă echilibrul macroeconomic semnifică egalitatea cererii și
ofertei agregate ( AD =AS), obținem:

C + I + G + EX = Y + IM, de unde

Y = C + I + G + EX– IM

sau Y = C + I + G + NX

Mărimea exportului net este foarte importantă pentru dezvoltarea națională, modificarea
lui semnificând modificări în cererea agregată și, prin intermediul ei, în volumul național de
producție și în ocuparea brațelor de muncă. Pentru a evidenția rolul exportului net vom exprima
echilibrul macroeconomic sub următoarea formă:

NX = Y – (C + I + G)

Mărimea pozitivă a exportului net NX > 0 denotă că țara produce mai mult decât
consumă. Mărimea negativă a exportului net NX < 0 denotă că țara consumă mai mult decât
produce. Aceasta este posibil dacă ea trăiește în datorii, ce se va solda cu pierderi de bunăstare în
viitor.

După cum cheltuielile interne posedă un efect multiplicator asupra venitului național, la
fel și exportul net, ca cheltuieli legate de exterior, posedă asemenea efect. Pe de o parte,
exporturile semnifică cererea manifestată de agenții străini față de bunurile naționale, ea fiind
dependentă de venitul agenților străini și nu de venitul național. Deci, exportul este autonom față
de venitul național, funcția lui fiind: EX = EXa
Pe de altă parte, pentru achiziționarea bunurilor de import se cheltuiește o parte din
venitul național. Prin urmare, între import și venitul național există legătură, această legătură
fiind reflectată prin funcția importului:
IM = IMa + m’ × Y
2
unde IMa sunt importurile autonome, iar m’ reprezintă înclinația marginale spre import, care
denotă modificarea cheltuielilor de import a bunurilor generată de modificarea venitului
național:

Δ IM
m' =
ΔY

Reprezentarea grafică a funcției exporturilor și a importurilor va fi:

EX
IM

IM

EX

Figura 11.1. Curbele exporturilor și a importurilor

Funcția exportului net, la rândul său, poate fi înscrisă și reprezentată în felul următor:

NX = EX – IM = EX – (IMa + m’ ×Y)

sau NX = NXa – m’ ×Y

Datorită dependenței inverse între import și venitul național (semnul minus din formulă),
expresia grafică a funcției exportului net va fi sub forma unei curbe descrescătoare:

NX

Y
NX

Figura 11.2. Curba exportului net

Sub influența diferitor factori, curba exportului net se va deplasa la dreapta sau la stânga.
Cei mai importanța factori de influență vor fi exporturile și importurile.
a) creșterea exporturilor va deplasa curba exportului net la dreapta, iar reducerea
exporturilor – la stânga.

3
 b) creșterea importurilor va deplasa curba exportului net la stânga, iar reducerea
importurilor – la dreapta.

NX

NX1
NX
NX
2

Figura11.3. Deplasările curbei exportului net

Revenind la efectul de multiplicare, din modelul venituri – cheltuieli (Tema 7) este

cunoscut că modificarea cheltuielilor autonome influențează modificarea volumului de producție
într-o măsură mai mare, multiplicatorul cheltuielilor autonome fiind calculat după formula:

ΔY
m=
ΔA

m = 1/1 – c’

Adăugând înclinația marginală spre import, vom obține multiplicatorul cheltuielilor în

economia deschisă:

1
mED =
1−c' +m '

Cu cât economia este mai deschisă, cu atât mai mare este efectul exporturilor asupra
producției și ocupării și cu atât mai mic este efectul importurilor asupra indicatorilor
macroeconomici. Prin urmare, politica externă va fi eficientă dacă va stimula creșterea
exporturilor și va diminua importurile.

2. Piața valutară și cursul de schimb valutar

Agenții naționali care achiziționează bunuri și servicii din alte țari sau care investesc în
alte țări, se văd nevoiți să cumpere valutele acestor țări pentru a efectua tranzacții. Totodată,
agenții străini care doresc să achiziționeze bunuri și servicii din alte țări sau să investească în

4
economia altor țări, se văd nevoiți să achiziționeze valuta țărilor respective sau să utilizeze valute
acceptate la nivel mondial.
Schimbul, sau conversia valutei unei țări pe valutele altor țări se numește convertibilitate
valutară. În funcție de gradul de convertibilitate, toate valutele se divid în 3 categorii: liber
convertibile, parțial convertibile și neconvertibile. În cazul valutelor liber convertibile nu există
restricții pentru tranzacții valutare: orice persoană fizică sau juridică poate utiliza acest tip de
valută pentru a efectua operațiuni de export-import, pentru a deschide conturi bancare în valută
străină în interiorul sau exteriorul țării, pentru a cumpăra/ vinde stocuri de valută străină. Valuta
parțial convertibilă se confruntă cu unele restricții cantitative și procedurale, iar valuta
neconvertibilă este utilizată doar în interiorul țării de origine.
Tranzacțiile valutare se efectuează pe piața valutară. Piața valutară reprezintă
ansamblul de tranzacții de vânzare-cumpărare a valutelor care aparțin diferitor state. Ea
este parte a pieței monetare, iar subiecții care interacționează pe ea se divid în 2 categorii:

Subiecți care generează cererea și oferta de Subiecți care intermediază tranzacțiile pe

valută piața valutară
 agenții economici care realizează  banca centrală;
tranzacții de export-import;  băncile comerciale;
 investitorii de capital;  casele de schimb valutar;
 subiecții pieței muncii;  bursele valutare.
 operatorii-speculatori

Schimbul valutei unei țări pe valuta altei țări se efectuează în baza unui curs valutar
nominal, care exprimă prețul relativ al valutelor din cele 2 țări. Exprimarea lui se face prin
cotare directă sau indirectă. Cotarea directă constă în faptul că prețul 1 unități de valută străină
se exprimă într-o anumită cantitate de monedă națională (20 lei = 1 dol; 22 lei = 1 euro).
Cotarea indirectă are loc când prețul 1 unități de monedă națională se exprimă într-o anumită
cantitate de valută străină (0,05 dol = 1 leu; 0,04 euro = 1 leu). Pentru reflectarea cursului de
schimb nominal este utilizată noțiunea ”curs de schimb valutar”.
Cum se formează această proporție de schimb? Ca orice preț, cursul de schimb valutar se
formează din interacțiunea cererii și a ofertei de valută.
Cererea de valută reprezintă cantitatea de valută solicitată spre cumpărare într-o
perioadă determinată de timp. Ea este manifestată de turiștii care își petrec vacanța în
străinătate, de firmele importatoare de bunuri din străinătate, de administrațiile publice care
rambursează datoria creditorilor externi, de operatorii speculatori.

5
 Presupunem că pe piața valutară intervin firmele moldave, care realizează tranzacții cu
firmele germane, ele fiind intermediate de euro. Factorul determinant al cererii valutare este
cursul de schimb valutar. Între cursul de schimb valutar și cererea de valută există o
dependență inversă: cu cât mai înalt va fi cursul de schimb valutar, cu atât mai mică va fi cererea
de euro din partea importatorilor, deoarece bunurile germane, exprimate în lei, vor deveni mai
scumpe. Astfel, 1 computator de 400 euro va costa în Moldova 8 mii lei la cursul de schimb 20
MDL/ EUR și 10 mii lei la cursul de schimb 25 MDL/ EUR. Scăderea cursului de schimb
conduce la o creștere a cantității cerute de valută.
În expresie grafică, cererea valutară se prezintă printr-o curbă descrescătoare,
modificarea cantității cerute reflectându-se prin deplasarea punctelor pe curba cererii. Deci, pe
piața valutară funcționează aceeași lege a cererii ca și pe piața bunurilor.
e

e2

e1 D

Figura 11.4 Curba cererii valutare

Modificarea oricăror altor factori care influențează cererea valutară deplasează curba
cererii la dreapta, în cazul creșterii cererii, sau la stânga, în cazul reducerii cererii. Acești factori
sunt:
1. anticipările privind cursul de schimb valutar;
2. rata dobânzii în diferite țări.

În cazul dacă se anticipează creșterea cursului de schimb, va crește cererea la valuta

străină. Spre exemplu, azi euro costă 20 lei, dar se anticipează că cursul lui se va ridica la 25 lei
peste 3 luni. În acest caz devine rațional a cumpăra 10 mii euro la prețul de 20 lei pentru ca,
peste 3 luni, aceste 10 mii euro să fie vândute la prețul de 25 lei. Diferența de preț se va realiza
într-un câștig de 50 mii euro (10 mii x 25 – 10 mii x 20).
În cazul ratelor dobânzii, persoanele fizice și juridice achiziționează active financiare cu
orientare la randamentul lor. Cu cât rata dobânzii a activelor naționale în raport cu rata dobânzii
a activelor străine va fi mai înaltă, cu atât mai mulți agenți economici vor manifesta interes față
de activele naționale care aduc o dobândă mai înaltă, reducându-se, astfel, cererea pentru valuta
străină. Și invers.

6
 Oferta de valută reprezintă cantitatea de valută oferită spre vânzare într-o perioadă
determinată de timp. Disponibilitățile valutare vin de la turiștii străini, de la firmele
exportatoare care obțin valută din vinderea bunurilor sale în exterior, de la administrațiile publice
care obțin împrumuturi din exterior, din remitențe.
Și în cazul ofertei valutare factorul determinant este cursul de schimb valutar. Între
cursul de schimb valutar și oferta de valută există o dependență directă: cu cât mai înalt va fi
cursul de schimb, cu atât mai mare va fi oferta de valută din partea ofertanților, care vor câștiga
mai mult. Dacă ne referim la exportatorii moldavi, la cursul de 20 MLD/EUR fructele la prețul
de 20 lei/kg vor costa în Germania 1 euro, iar la cursul de 25 MDL/EUR prețul aceluiași kg de
fructe se va reduce la 0,8 euro (20 lei/kg : 25 MDL/EUR). Ca consecință, bunurile moldave vor
deveni relativ mai ieftine în Germania, contribuind la creșterea exporturilor moldave și la
obținerea unei cantități mai mari de euro.
În expresie grafică, oferta de valută se exprimă printr-o curbă crescătoare, modificarea
cantității oferite reflectându-se în deplasarea punctelor pe curba ofertei valutare. Deci, pe piața
valutară funcționează aceeași lege a ofertei ca și pe piața bunurilor.
e
S

e2

e1

Figura 11.5. Curba ofertei monetare

Modificarea oricăror altor factori care influențează oferta valutară deplasează curba
ofertei la dreapta, în cazul creșterii ofertei, sau la stânga, în cazul reducerii ofertei. Acești factori
sunt:
1. anticipările privind cursul de schimb valutar;
2. rata dobânzii în diferite țări

În cazul când se anticipează creșterea cursului de schimb valutar, se va reduce oferta

curentă de valută. Spre exemplu, la un moment dat, euro costă 20 lei, dar se anticipează că el se
va ridica la 25 lei peste 3 luni. Deci, la moment devine rațional a se abține de la vinderea euro, a
aștepta 3 luni pentru a obține un profit de 5 lei la fiecare euro vândut, oferta curentă de euro
reducându-se.
Cu cât mai mare va fi diferența dintre rata dobânzii în Moldova și în exteriorul ei, cu atât
mai mică va fi oferta de active străine, ce va reduce oferta de valută.

7
 Din confruntarea cererii și ofertei pe piața valutară se obține un curs de schimb valutar de
echilibru și o cantitate de echilibru a valutei străine pentru o perioadă determinată de timp.

D S

ee

Q
Qe

Figura 11.6. Echilibrul pe piața monetară

Piața valutară, asemenea altor tipuri de piață, se auto-echilibrează. Dacă cursul de schimb
devine mai înalt decât cel de echilibru, oferta de valută străină depășește cererea la ea și excesul
de ofertă va determina scăderea cursului de schimb valutar. Și invers, dacă cursul de schimb
coboară sub nivelul lui de echilibru, valuta străină devine deficitară, ce provoacă creșterea
cursului de schimb valutar.

e
D S
e1
ee
e2

Qe Q

Figura 11.7. Autoechilibrarea pieței valutare

Totodată, la modificările intervenite în cererea sau în oferta valutară, echilibrul stabilit pe

piața valutară se poate modifica:

 dacă cererea de valută crește, oferta valutei rămânând constantă, cursul de schimb
valutar va crește;
 dacă cererea de valută scade, oferta ei rămânând constantă, cursul de schimb valutar se
va reduce;
 dacă oferta de valută va scade, cererea rămânând constantă, cursul de schimb valutar va
crește;

8
  dacă oferta de valută va crește, cantitatea cerută rămânând constantă, cursul de schimb
valutar se va reduce.
Fenomenul când valoarea unei valute scade în raport cu alte valute poartă denumirea de
depreciere valutară, iar fenomenul invers, când valoarea unei valute crește în raport cu alte
valute se numește apreciere valutară.
Cursul de schimb valutar scade, adică valuta națională se depreciază, dacă:
 scade PIB real;
 crește nivelul anticipat al inflației;
 scade rata dobânzii în țară;
 importurile depășesc cu mult exporturile;
 se reduce gradul de încredere în moneda națională.

Pe lângă cursul de schimb nominal există și curs de schimb real. Cursul de schimb
valutar real (er) reprezintă prețul relativ al bunurilor similare produse în 2 țări. De
exemplu, dacă decidem să cumpărăm un automobil care poate fi procurat atât în SUA, cât și în
Germania, vom alege piața pe care automobilul respectiv ne va costa mai ieftin, folosind
evaluarea prin cursul de schimb valutar real. El se calculează după formula:

Pd
e r =e
Pf
unde e –cursul de schimb valutar nominal, Pd – prețul bunurilor pe piața internă exprimat în lei,
Pf - prețul bunurilor pe piața externă exprimat în valută străină.
Din formulă rezultă că mărimea lui este influențată de 2 factori:
 cursul de schimb valutar nominal;
 raportul prețurilor la aceleași bunuri în interiorul și exteriorul țării.
Dacă cursul de schimb real er > 1, bunurile autohtone devin relativ mai scumpe față de
bunurile străine. Aceasta va determina populația băștinașă să cumpere mai multe bunuri de
import. Totodată, se vor reduce exporturile bunurilor relativ mai scumpe. Ca rezultat, exportul
net se va reduce.
Dacă cursul de schimb real er < 1, bunurile autohtone devin relativ mai ieftine față de
bunurile străine, ce le face mai atractive pentru populația băștinașă, reducând importurile și
majorând exporturile. Ca rezultat, exportul net va crește. Deci, exportul net este în dependență
inversă de cursul de schimb valutar real.
Ca urmare, funcția exportului net poate fi completată cu un element suplimentar:
NX = NXa – m’Y - λer
9
unde λer – coeficientul de sensibilitate a exportului net la modificarea cursului de schimb real.

De fapt, creșterea/reducerea cursului de schimb real reflectă reducerea/creșterea

competitivității bunurilor țării date pe piața mondială.

În practica economică sunt aplicate 2 sisteme a cursului de schimb valutar: sistemul

flotant și sistemul fix.
Sistemul fix presupune că banca centrală fixează limitele oscilațiilor cursului de schimb
valutar pentru a-l menține la un anumit nivel stabilit. Însă banca centrală nu este capabilă să
mențină stabilă cererea și oferta de valută străină, ele fiind influențate de factori precum
anticipările inflaționiste, ratele dobânzii, modificările în fluxurile de import și export. Ca urmare,
cursul de schimb valutar fix poate fi menținut la un nivel stabilit doar prin utilizarea
intervențiilor valutare, în cadrul cărora banca centrală cumpără sau vinde valută străină
din rezervele sale valutare oficiale.
Presupunem că banca centrală dorește să stabilizeze cursul de schimb a leului la nivelul
de 20 MDL/ EUR. În acest caz, dacă rata de schimb depășește acest nivel (de exemplu, ajunge la
23 MDL/EUR, banca centrală va vinde euro. Oferta de euro va crește, ce va determina reducerea
cursului de schimb la nivelul fixat.
În caz dacă cursul de schimb coboară sub nivelul de 20 MDL/ EUR ( de exemplu, ajunge
la 17 MDL/ EUR/) banca centrală va cumpăra euro. Cererea de euro va crește, ce va determina
ridicarea cursului de schimb la nivelul fixat.
Stabilind un curs de schimb fix, banca centrală trebuie să-l mențină. Dacă ea îl modifică
in mod intenționat, are loc devalorizarea sau revalorizarea cursului de schimb.
Devalorizarea reprezintă anunțarea oficială a reducerii cursului de schimb a valutei
naționale ( banca centrală anunță un nou curs fix: 25 MDL/ EUR). Această măsură va face
exportul bunurilor mai ieftin, determinând creșterea lui, dar, totodată, va provoca scumpirea
importului.
De exemplu, se importă automobile la prețul de 5000 euro. În cazul cursului de schimb
20 MDL/EUR, importatorul ar avea nevoie de 100.000 lei pentru a cumpăra de pe piața valutară
euro necesari cumpărării automobilului. După devalorizare și stabilirea cursului de schimb la
nivelul 25 MDL/ EUR, pentru cumpărarea unui automobil de 5000 euro devin necesari deja
125.000 lei.
Pentru exportatori situația este inversă. Presupunem că exportatorii au vândut peste
hotare grâu, care pe piața internă costă 3000 lei/ tona. La un curs de schimb fixat la 20 MDL/
EUR ei ar fi primit pentru fiecare tonă de grâu vândută 150 euro. După devalorizare acești 150

10
euro, convertiți în lei la noua rată de schimb de 25 MDL/ EUR vor aduce exportatorilor o
încasare de 3750 lei/tona de grâu.
Ca urmare, devalorizarea valutei naționale este avantajoasă exportatorilor și
dezavantajoasă importatorilor.

e
D S1
S2
e
ef
Q

Figura 11.8. Modificarea cursului de schimb valutar prin devalorizare

Revalorizarea reprezintă anunțarea oficială a majorării cursului de schimb a

valutei naționale ( banca centrală anunță un nou curs fix: 15 MDL/ EUR). În acest caz vor fi
avantajați importatorii și dezavantajați exportatorii.

e D2
S
D1
e
f
e

Figura 11.8. Modificarea cursului de schimb monetar prin revalorizare

Fixarea cursului de schimb valutar posedă o serie de avantaje:

1. reducerea incertitudinii luării deciziilor pe termen scurt, deoarece rata fixă permite
calcularea mai exactă a viitoarelor cheltuieli și profituri;
2. fixarea cursului disciplinează autoritățile monetare și guvernamentale, incitându-le să nu
stimuleze creșterea excesivă a masei monetare și a cheltuielilor publice.
Dezavantajele cursului de schimb valutar fix se reduc la următoarele:
1. rigiditatea cursului pe termen lung poate conduce la recesiune și șomaj;

11
 2. menținerea cursului de schimb poate conduce la epuizarea rezervelor valutare oficiale ale
băncii centrale.
Sistemul fix al cursului de schimb se aplică, preponderent, în țările cu economii în
dezvoltare. În țările cu economie de piață funcțională se aplică, de regulă, sistemul flotant al
cursului de schimb valutar.
Sistemul flotant presupune că cursul de schimb valutar se stabilește în mod liber, ca
rezultat al fluctuațiilor cererii și ofertei a monedei naționale față de cea străină. În acest
sistem banca centrală nu efectuează intervenții valutare. În caz dacă cererea de valută crește sau
oferta ei scade, cursul de schimb valutar crește, sau valuta se apreciază.

e D2
S
D 1 e S2
ef D S1
e e21
e
Q Q
Q2 Q1

Figura 11.9. Aprecierea monedei naționale

Ca consecință avem reducerea competitivității produselor naționale pe piața externă,

deoarece ele devin mai scumpe.
În caz dacă cererea de valută scade sau oferta ei crește, cursul de schimb valutar se
reduce, sau valuta se depreciază.

e
D1 S
e
D2 D
e1 S1
S2
e2 e12
e
Q2 Q1 Q Q1Q2 Q

Figura 11.10. Deprecierea monedei naționale

În cazul dat ca consecință avem creșterea competitivității produselor naționale pe piața

externă, deoarece se reduce prețul acestora exprimat în valută străină.

12
 Principalul avantaj al sistemului flotant al cursului de schimb valutar este echilibrarea
automată a pieței valutare. Totodată, el posedă unele dezavantaje:
1. majorează incertitudinea în tranzacțiile internaționale, deoarece fluctuațiile în cererea și
oferta de valută sunt greu anticipate.
2. deprecierea valutei naționale conduce la scumpirea bunurilor de import, ce provoacă
pericolul de creșterea a nivelului general al prețurilor dacă țara este dependentă de
importuri.

În activitatea practică se realizează un sistem mixt din cele 2 sisteme – așa-numita flotare
controlată, când cursul de schimb valutar este format, în principal, de cerere și ofertă, dar asupra
căruia intervin, în unele cazuri, autoritățile monetare pentru a-l stabiliza.
În sistemul controlat, acțiunile băncii centrale presupun și măsuri de sterilizare. Pentru a
neutraliza influența intervențiilor valutare asupra ofertei monetare, care ar putea stimula inflația,
banca centrală efectuează tranzacții cu VMS, egale în volum cu intervențiile valutare dar inverse
după direcția efectuării. De exemplu, în cazul cumpărării euro în volum de 10 mil. banca centrală
se achită cu lei conform cursului nominal de schimb. Ca rezultat, baza monetară în urma
intervenției valutare crește. Pentru sterilizarea ei banca centrală vinde pe piața deschisă băncilor
comerciale VMS pe aceeași sumă. Cumpărarea VMS reduce mijloacele creditare ale băncilor
comerciale. Astfel, baza monetară rămâne neschimbată.

Cursul de schimb valutar are un rol decisiv asupra multor variabile macroeconomice.
Rolul asupra prețurilor.
Modificarea cursului de schimb valutar influențează rapid nivelul prețurilor interne în
urma schimbării valorii importurilor în monedă națională. În cazul deprecierii monetare bunurile
de import pentru consumatorii și producătorii naționali devin mai scumpe, iar în cazul aprecierii
– mai ieftine.
Deoarece deprecierea cursului de schimb valutar ieftinește producția autohtonă pe piețele
externe, între marile țări exportatoare deseori au loc serioase ”războaie valutare”, îndreptate spre
deprecierea cursului de schimb valutar. Cele mai acute, în prezent,sunt confruntările dintre SUA
și China.
În condițiile unui nivel înalt al inflației o buna parte din prețuri sunt exprimate în dolari
sau euro și, ulterior, sunt convertite în monedă națională prin înmulțirea la cursul valutarexistent
la moment. Astfel, în condiții de inflație înaltă prețurile se modifică strict în funcție de
modificarea cursului de schimb valutar.

Rolul asupra volumului importurilor și exporturilor

13
 În cazul creșterii cursului de schimb valutar importurile vor crește, iar în cazul reducerii
lui importurile vor scădea. Dacă cursul de schimb se va reduce, reducerea volumului
importurilor va fi cu atât mai mare cu cât mai înaltă este elasticitatea/ preț la produsele de
import.
Influența modificării cursului de schimb valutar asupra volumului exporturilor depinde de
mai mulți factori:
 elasticitatea cererii pe piața mondială la bunul exportat: cu cât cererea este mai elastică,
cu atât mai mare este efectul modificării cursului de schimb valutar;
 elasticitatea ofertei producției exportate: cu cât mai mare este perioada de timp, cu atât
oferta este mai elastică, adică producătorii pot reacționa într-o măsură mai mare la
modificarea cursului de schimb valutar și a schimba volumul de bunuri pe piețele
externe;
 pe cât de mare este consumul intern al bunului destinat exportului: acest parametru
denotă faptul dacă întreprinderile din ramura exportatoare își pot reorienta vânzările de
pe piața externă pe cea internă în cazul modificării defavorabile a cursului de schimb
valutar.

Rolul asupra bugetului de stat

Cursul de schimb valutar influențează atât veniturile, cât și cheltuielile bugetare. Dacă ne
referim la veniturile bugetare se modifică, în primul rând, veniturile din taxele pe comerțul
exterior (taxele pe import). Deoarece cursul de schimb influențează prețurile interne, se vor
schimba și veniturile din impozitele indirecte (TVA și accize). De nivelul prețurilor interne
depinde nivelul salariilor nominale, astfel că modificarea cursului de schimb, peste un timp, va
contribui la modificarea încasărilor din impozitele pe venit.

Dacă ne referim la cheltuielile bugetare, modificarea cursului de schimb va influența

valoarea achizițiilor publice și cheltuielile legate de serviciul datoriei externe (calculat în monedă
națională).

Rolul asupra ratei dobânzii

Deoarece deprecierea monedei naționale determină creșterea prețurilor, are loc creșterea
cererii de monedă națională, ce determină creșterea ratei dobânzii, ceteris paribus. Și invers.

Rolul asupra cererii și ofertei agregate

14
 Direcția influenței modificării cursului de schimb asupra cererii agregate este
contradictorie. Pe de o parte, ca urmare a deprecierii crește exportul net și, prin el, crește cererea
agregată. Pe de altă parte, deprecierea reduce valoarea reală a monedei, ce contribuie la
reducerea cheltuielilor reale de consum și a investițiilor pe motivul creșterii ratei dobânzii, ce
influențează reducerea cererii agregate.
Cât privește oferta agregată, devalorizarea monedei naționale majorează profitabilitatea
în ramurile orientate spre export. În aceste ramuri volumul de producție va crește.

3. Balanța de plăți externe: structură și modalități de stabilizare

Balanța de plăți reflectă în mod sistematizat toate tranzacțiile economice ale unei
țări cu restul lumii într-o perioadă determinată de timp. Destinația ei este de a prezenta, într-
o formă foarte laconică, starea relațiilor economice ale unei țări cu partenerii săi de afaceri, ea
fiind totodată un indicator de selectare a politicilor economice necesare a fi promovate și de
gestiune a datoriei externe.
Dat fiind faptul că orice tranzacție economică are 2 laturi, în balanța de plăți se realizează
principiul dublei înregistrări: fiecare tranzacție este reprezentată prin două înregistrări egale ca
valoare absolută, dar opuse ca semn. Una din aceste înregistrări se efectuează pe credit, cu
semnul plus, ea semnificând intrări de valută în țară. A doua înregistrare se efectuează pe
debit, cu semnul minus, ea semnificând ieșiri de valută din țară.
Conform prevederilor FMI, balanța de plăți a oricărei țări cuprinde mai multe articole,
care pot fi grupate în următoarele categorii de bază:

Structura balanței de plăți

Credit (+) Debit (-)

I. Cont curent
1.Bunuri și servicii încasări obținute din plăți efectuate pentru
 export exportul de bunuri și importul de bunuri și
 import servicii servicii

2. Venituri factoriale (primare) salarii, dobânzi, dividende, salarii, dobânzi, dividende,

 remunerarea muncii profituri încasate din profituri plătite în exterior
 venituri din capital activitatea din exterior
3. Venituri din transferuri
(secundare) transferuri din exterior transferuri în exterior
 transferuri guvernamentale
 transferuri private
15
 Soldul contului curent
II. Cont de capital și financiar
1. Contul de capital încasări obținute din plăți efectuate pentru
 comercializarea activelor vânzarea activelor în activele cumpărate în
nefinanciare exterior, exterior,
 transferuri de capital intrări de capital ieșiri de capital

2. Contul financiar capitaluri din străinătate capitaluri naționale

 investiții directe investite în economia investite în străinătate
 investiții de portofoliu națională
 derivate financiare
 alte
Soldul contului de capital și financiar
III. Contul activelor de rezervă reducerea rezervelor creșterea rezervelor
oficiale oficiale
Erori și omisiuni

I. Contul curent

În cazul bunurilor și serviciilor (de transport, asigurări, construcții, turism, TIC), la credit
se indică încasările de valută străină obținute din exportul de bunuri și servicii, iar la debit –
plățile în valută în urma achitării importului de bunuri și servicii. Diferența dintre volumul
exporturilor și al importurilor formează balanța comercială. Țara posedă o balanță comercială
excedentară dacă veniturile obținute din exportul bunurilor și serviciilor depășesc cheltuielile de
import. Dacă cheltuielile de import depășesc veniturile obținute din exportul bunurilor și
serviciilor, țara are o balanță comercială deficitară

Veniturile factoriale în legătură cu străinătatea includ remunerarea muncii lucrătorilor

temporari naționali peste hotare (la credit) și a străinilor în țară (la debit), precum și remunerarea
serviciilor factorului capital – obținerea (la credit) sau plătirea ( la debit) dobânzilor,
dividendelor, repatrierea profiturilor. Veniturile factoriale nete vor fi pozitive dacă salariile,
dobânzile, dividendele și profiturile încasate din exterior le vor depăși pe cele plătite în exterior.
În caz contrar ele vor fi negative.
Veniturile din transferuri (secundare) includ transferuri guvernamentale (ajutoare
umanitare, asistență tehnică, cotizații în organizații internaționale, pensii) și transferuri private
( remitențe, cadouri).
Soldul contului curent este egal cu valoarea exporturilor nete (încasărilor din export și
plăților pentru import) și a veniturilor nete primare și secundare. În cazul când țara se confruntă
cu un deficit al contului curent al BC, aceasta semnifică faptul că plățile ei în exterior
depășesc încasările venite din exterior. Acest deficit poate fi finanțat:

16
 a) prin intermediul împrumuturilor externe;
b) prin vinderea unor active agenților străini;
c) prin intrarea în țară a valutei străine sub forma investițiilor directe.
Și invers, în cazul când țara posedă un excedent al contului curent al BP, aceasta semnifică
faptul că încasările din exterior depășesc plățile necesare a fi efectuate în exterior. Acest
excedent poate fi folosit pentru:
a) acordarea de împrumuturi agenților străini;
b) cumpărarea de active în alte țări;
c) efectuarea investițiilor directe în exterior.

II. Contul de capital și financiar

Contul de capital și financiar reflectă toate tranzacțiile internaționale cu active.

Vinderea activelor (întreprinderilor) naționale unor investitori străini se va reflecta la
credit, tranzacțiile fiind urmate de intrări de valută străină, iar cumpărarea activelor
(întreprinderilor) străine de către investitorii naționali se va reflecta la debit, deoarece
cumpărăturile vor fi achitate cu valută, care va ieși din țară.
Împrumuturile unei țări din exterior semnifică intrare de valută, sau intrare de capital, din
care motiv ele se reflectă la credit. Și invers, oferirea de către o țară a împrumuturilor altor țări
semnifică ieșire de valută, adică ieșire de capital, din care motiv ele se reflectă la debit.
Investiții străine directe apar în cazul în care investitorul străin tinde să dețină control
asupra unei întreprinderi naționale în care a investit, acest control fiind posibil doar dacă acesta
posedă o cotă nu mai mică de 10% din capitalul social sau din voturi. Investițiile de portofoliu
acordă investitorului străin doar dreptul la obținerea unui anumit venit, fără intenția de a deține
controlul asupra întreprinderii. Formă de investiții de portofoliu poate fi cumpărarea pachetelor
relativ mici de valori mobiliare private sau de stat. Derivatele financiare sunt bunuri care pot fi
cumpărate sau vândute la o dată viitoare, prin intermediul cărora riscurile financiare pot fi
comercializate pe piețele financiare (operațiunile cu swap-uri, opțiuni, depozite de garanție). Alte
investiții cuprind valută și depozite, împrumuturi de scurtă durată și credite comerciale.
Soldul contului de capital și financiar se calculează ca diferență între încasările obținute
din exterior și plățile efectuate în exterior. Ca urmare, când soldul este pozitiv are loc intrarea
netă de capital în țară, iar când el este negativ are lor ieșirea netă de capital din țară.

17
 Între contul curent și contul de capital și financiar există o strânsă legătură, care poate fi
demonstrată din identitatea macroeconomică fundamentală: Y = C + I + G + NX. În acest scop,
se recurge la formula economisirii naționale:

S = Sp + Sg

Sp – economisiri private: Sp = Y – T – C (din venituri se exclud impozitele și cheltuielile de

consum)
Sg – economisire publică: Sg = T – G (din venituri bugetare se exclud cheltuielile bugetare)

Prin urmare, S = Sp + Sg = (Y – T – C) + (T – G), de unde S = Y – C – G.

Deci, identitatea macroeconomică în economia deschisă devine:

NX = S – I

Această identitate denotă că în economia deschisă există o legătură evidentă între

fluxurile externe de bunuri și servicii și fluxurile financiare de pe piețele de capital. Când
importurile moldave depășesc exporturile de bunuri și servicii apare un sold negativ al contului
curent: NX < 0. Soluție devine fie luarea împrumuturilor din exterior, fie vinderea activelor
naționale în exterior. Aceasta înseamnă intrare de valută străină în țară pe contul de capital și
financiar, ce semnifică un sold pozitiv pe aceste conturi: I – S > 0. Țara devine un debitor net,
adică ea se împrumută din exterior mai mult decât acordă împrumuturi în exterior, valoarea
datoriei sale externe depășind valoarea creanțelor externe. Majoritatea țărilor lumii sunt debitori
neți.
Și invers, dacă exporturile naționale depășesc importurile de bunuri și servicii apare un
sold pozitiv al contului curent: NX > 0. Excesul de mijloace pe contul curent va fi utilizat pentru
acordarea împrumuturilor în exterior fie pentru cumpărarea activelor din exterior. Aceasta
înseamnă ieșire de valută din țară pe contul de capital și financiar, ce semnifică un sold negativ
pe aceste conturi: I – S < 0. Țara devine un creditor net față de exterior: ea acordă mai multe
împrumuturi decât le primește din exterior, valoarea creanțelor sale externe depășind valoarea
datoriei externe.
III. Contul activelor de rezervă
Activele de rezervă reprezintă rezervele oficiale ale statului. Ele servesc în calitate de
mijloc de salvare în caz de șocuri economice masive, permițând depășirea dificultăților
financiare cu care se poate confrunta o țară. În componența acestor active se include aurul, valuta
străină, ponderea creditară a țării în FMI (suma creditelor care pot fi acordate țării de către FMI

18
în orice moment și fără careva condiții) și DST (drepturile speciale de tragere – activ emis de
FMI care se repartizează între țări conform cotei deținute în FMI).
Deficitul balanței de plăți poate fi finanțat din contul reducerii rezervelor valutare
oficiale ale băncii centrale. Deoarece în acest caz oferta de valută străină pe piața internă va
crește, această operațiune este reflectată la credit cu semnul plus, deși rezervele de valută străină
ale băncii centrale se reduc. Și invers, excedentul balanței de plăți este urmat de creșterea
rezervelor valutare oficiale ale băncii centrale. Aceasta se reflectă la debit cu semnul minus,
deoarece operațiunea dată reduce oferta de valută străină pe piața internă. Ca urmare a
operațiunilor cu rezervele oficiale (∆R), numite intervenții valutare, suma soldului contului
curent și a contului de capital și financiar trebuie să devină egală cu zero.
NX + (I – S) + ΔR = 0

Deși suma tuturor încasărilor pe credit trebuie să corespundă tuturor plăților pe debit, în
practică între aceste două mărimi pot exista decalaje, deoarece datele pentru diferite articole sunt
furnizate din diverse surse, livrarea bunurilor nu în toate cazurile este succedată, în termen, de
achitarea bunurilor livrate, pot exista tranzacții de contrabandă a bunurilor și ieșire/intrare ilegală
de capital din țară. Ca rezultat, se obține un sold net debitor sau net creditor. Pentru echilibrare se
aplică articolul numit erori și omisiuni, egal cu suma conturilor înregistrate cu semn opus.

Deci, pe ansamblul balanței de plăți, suma încasărilor și plăților trebuie să fie egală,
diferențe putând să apară doar la nivelul conturilor intermediare (cont curent sau de
capital și financiar).

Cei mai importanți factorii care pot dezechilibra contul curent al balanței de plăți sunt:
 reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamitățile naturale sau de evenimente
spontane (conflicte militare, embargouri comerciale);
 creșterea semnificativă a importurilor ca rezultat al intensificării cererii interne;
 diminuarea competitivității externe a produselor autohtone;
 politica comercială a altor state (tarifară și netarifară);

Care vor fi modalitățile de echilibrare a balanței de plăți externe? La acest capitol există 2
accepțiuni diferite:
1. ajustarea automată a balanței de plăți
2. tehnici de echilibrare a balanței de plăți aplicate de către stat.
Ajustarea automată a balanței de plăți
Unul dintre mecanismele care produc ajustarea automată a BPE este prin mecanismul
prețurilor. Un deficit în balanța comercială atrage după sine o scădere a masei monetare aflate în
19
circulație, ce va genera o scădere a prețurilor. Scăderea prețurilor, la rândul său, va constitui un
stimulent pentru exporturi și o frână în calea importurilor.
Al doilea mecanism se realizează prin finanțarea compensatorie. Scăderea masei
monetare aflate în circulație va atrage după sine o creștere a cererii de fonduri în economie și,
prin aceasta, o creștere a ratelor dobânzii. Atrași de dobânzile mai mari oferite, investitorii străini
își vor orienta capitalurile către această piață, fapt ce va duce la o reechilibrare a balanței de plăți.
Astfel dezechilibrul din balanța comercială este compensat de un aport suplimentar de fluxuri
financiare externe.
Tehnici de echilibrare a balanței de plăți aplicate de către stat

1. Devalorizarea/ revalorizarea monedei naționale

Se aplică pentru a schimba prețurile la bunurile autohtone față de prețurile bunurilor

străine, stimulând, prin aceasta, exportul sau importul. Devalorizarea are ca efect direct
încurajarea exporturilor, ele devenind mai competitive în raport cu țările în care valuta națională
s-a apreciat. Exemplu ar fi relațiile comerciale cu Ucraina: magazinele și piețele din Moldova
sunt inundate de bunurile ucrainene importate, inclusiv pe segmente unde activau companii
locale eficiente – sucuri, uleiuri, bomboane. Aceasta s-a întâmplat pe motivul devalorizării
masive a hrivnei față de leu. Totodată, devalorizarea leului scumpește importurile, de care
depinde în mare măsură Republica Moldova. În plus, ea poate defavoriza importurile de
tehnologie și reduce, astfel, procesele de retehnologizare ale companiilor care doresc să exporte
mai mult.
Devalorizarea deseori este un rău necesar, deoarece alternativele sunt și mai dure.
Menținerea deficitului de cont curent ar urma să fie practic exclusiv din noi împrumuturi și
reducerea rezervelor valutare ale băncii centrale. Ea ar fi forțată să ridice rata dobânzii, încercând
să atragă mai mult capital, care ar scumpi rata de creditare internă, influențând negativ creșterea
economică.
2. Instituirea de bariere tarifare și netarifare în calea importului cu rol de a limita cantitativ
importurile. Însă barierele constituie una din piedicile majore în calea fluxurilor comerciale
internaționale.

3. Stimularea și promovarea exporturilor. Stimularea se efectuează prin subvenții de export,

credite de export și facilități fiscale, iar promovarea – prin susținerea financiară sau logistică a
participării la expoziții internaționale, încheierea de tratate comerciale, crearea de zone libere de
schimb, uniuni vamale.

20
4. Atragerea de investiții străine directe și de portofoliu prin acordarea de facilități sau
stimulente fiscale și prin promovarea imaginii țării în străinătate.

21