ETICĂ ŞI INTEGRITATE ACADEMICĂ

REFERAT: PLAGIATUlL
 PLAGIATUL
Legea educaţiei naţionale nr.1 /2011 menţionează prevederi relevante: A. Orientarea
generală a învăţământului – art.2 : valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi
capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate
directă, în profesie şi în societate.
B. Idealul educaţional – art.2 : Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane
- Formarea personalităţii autonome
- Asumarea unui sistem de valori necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală,
pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate,
pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.
C. Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior –art.3
a) principiul echităţii: accesul la învăţare se realizează fără discriminare;
b) principiul calităţii: activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la
bune practici naţionale şi internaţionale;
c) principiul relevanţei: educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social –
economice;
g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului
intercultural;
h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale
ale poporului român;
i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase;
j) principiul asigurării egalităţii de şanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertăţii academice;
n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi
doctrine politice;
s) principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui
cult recunoscut;
 Universitatea este o instituţie ale cărei scopuri, valabile pentru fiecare membru al său,
includ dezvoltarea şi afirmarea profesională, evoluţia cunoaşterii şi cercetării în condiţiile
respectării statului de drept şi a drepturilor omului. Universitatea respectă demnitatea fiecărui
membru şi promovează integritatea academică.
Orice lucrare academică dar şi studiile oferite revistelor de cultură, trebuie să aibă
anumite calităţi stilistice şi de conţinut la care studentul, profesorul sau cercetătorul trebuie să
ţină. Există trei principale forme de conduită imorală în scrierea lucrărilor academice: falsificarea
datelor cercetării, fabricarea lor, plagiatul. Alte forme de conduită imorală în redactarea lucrărilor
sunt ignorarea voită a argumentelor contrare tezei pe care o susţinem şi selectarea din bibliografie
doar a argumentelor favorabile.
Plagiatul reprezintă o formă de fraudă academică şi face parte din contextul eticii
academice, reprezentând o problemă de educaţie etică. DEX, defineşte plagiatul ca fiind o ,,
Operă literară, însuşită şi prezentată drept creaţie personală”.
Comisia de etică a Universităţii din Bucureşti a stabilit următoarea definiţie, adoptată de
Senatul Universităţii: ,, Plagiatul este activitatea prin care cineva îşi însuşeşte prin copiere,
parafrazare sau rezumare o idee, concepţie, expresie, text, schemă, partitură etc., publicate sau
nepublicate, aparţinând unei alte persoane, prezentând-o drept a şa, fără a menţiona explicit sursa
la care a apelat”.
Frauda academică reprezintă un concept mai larg, care cuprinde falsificarea unor date sau
informaţii provenite din procesul de cercetare, sabotarea lucrărilor altora prin împiedicarea
acestora să-şi finalizeze lucrarea; înşelarea sau coruperea în vederea obţinerii unor avantaje
academice, favoritismul aplicat unei persoane în dauna alteia.
Plagiatul este în acelaşi timp o abatere gravă de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi
activitatea universitară, o fraudă academică, o încălcare a eticii universitare, o alterare a
conţinutului unei lucrări, săvârşită cu intenţie de autorul său, care nu va invoca nicio justificare.
Plagiatul este o substituire imorală de autor, nu respectă demnitatea veritabilului autor, transferat
într-un instrument explorabil de către plagiator, e o sfidare şi discriminare a colegilor care nu au
plagiat.
,,A menţiona explicit sursa,, înseamnă a cita explicit autorul şi opera originară. O listă
finală cu bibliografia folosită e necesară la sfârşitul lucrării. Pentru orice sprijin acordat, autorul
trebuie să aducă mulţumiri într-o rubrică specială sau la subsolul paginii.
 Plagiatorul copiază cuvânt cu cuvânt lucrarea si –o asumă ca fiind a sa.
Plagiatorul copiază părţi semnificative de text, fără a le modifica, folosind o singură sursă.
Plagiatorul repetă lucruri deja publicate fără a menţiona acest lucru.
Plagiatorul oferă intenţionat informaţii greşite cu privire la surse, făcând imposibilă
verificarea lor.
Autoplagiatul constă în folosirea aceloraşi rezultate ale cercetărilor proprii de mai multe
ori, fără a menţiona acest lucru, pentru a obţine impresia falsă că eşti autorul mai multor opere.
Plagiatul şi drepturile de proprietate intelectuală . Nu întotdeauna plagiatul se combină
cu încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Poţi să comiţi plagiat prezentând ideile altora
chiar dacă nu lezezi drepturile de proprietate intelectuală ale persoanei plagiate; poţi plagia o
carte mai veche de 70 de ani, care a intrat în domeniul public fără a te atinge de aceste drepturi.
Poţi scana ilegal o carte şi s-o plasezi pe internet, poţi folosi fotografii fără să plăteşti drept de
autor. Toate acestea sunt încălcări ale dreptului de proprietate intelectuală care nu au legătură cu
plagiatul.
Legea nr.8 /1996 stabileşte cadrul juridic în România privind dreptul de autor şi drepturile
conexe. Legea prevede că autorul unei opere să deţină dreptul asupra respectivei opere pe toată
durata vieţii sale plus încă 70 de ani. Drepturile de autor se moştenesc de către urmaşii legali ai
autorului. Operelor realizate prin colaborarea mai multor autori, drepturile de autor expiră la 70
de ani de la moartea ultimului dintre aceştia. În cazul programelor pe calculator, termenul este de
50 de ani în loc de 70 de ani. Autorul unei opere are dreptul patrimonial de a decide dacă, în ce
mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de
către alţii. Plagiatul în vederea însuşirii drepturilor patrimoniale ale autorului constituie
infracţiune penală.
Sursele trebuie citate pentru a demonstra că aţi realizat cercetarea; pentru a le acorda
altora meritul pentru munca depusă; pentru a indica cititorilor surse ce pot fi utile. În cazul unei
lucrări scrise se menţionează pe parcursul lucrării de unde provin informaţiile complete cu privire
la sursă, într-un format adecvat-autor, titlu - ca referinţă bibliografică şi ca notă de subsol.
Trebuie citate sursele în versiune tipărită - cărţi, articole, reviste; sursele în versiune electronică –
paginile de internet, articolele în versiune on-line, articole din baze de date, etc.
Internetul poate constitui sursă de informaţii, făcând munca de cercetare mult mai uşoară
facilitând accesul la informaţie. Dacă în informaţia de pe internet nu poate fi identificată nicio
sursă – persoană sau organizaţie – în acest caz informaţia are o calitate îndoielnică. La pagina
internetului trebuie căutat numele autorului, numele site-ului, numele instituţiei care
sponsorizează site-ul, data publicării sau postării.
Internetul se schimbă constant, de aceea o sursă online se citează menţionând data la care
acel site sau pagină a fost accesată numele autorului, dacă există, titlul autorului, data la care a
fost accesată pagina, adresa URL. Într-o frază introductivă se numeşte sursa, se folosesc
ghilimelele sau se citează sursa corect, spre exemplu – traducere şi adaptare după http/ web.edu./
academia. html, accesată în 19.06.2015
Parafrazarea înseamnă o ,, expunere a conţinutului unui text într-o formulare proprie.
Carta Universităţii Ecologice din Bucureşti menţionează: 13.2.4 Dreptatea şi
echitatea/Art. 253(1) În Universitate nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex,
origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare;
(2) Universitatea asigură egalitatea de şanse şi de tratament cu privire la dezvoltarea personală a
tuturor membrilor comunităţii academice. 13.2.6
Cinstea și corectitudinea în exercitarea drepturilor și obligațiilor Art.257 (1) Universitatea apără
dreptul de proprietate intelectuală. (2) Proprietatea intelectuală include drepturile de autor pentru
diferite categorii de lucrări cu caracter ştiinţific, psihopedagogic sau didactic, precum şi invenţiile
și inovaţiile. (3) Cadrele didactice şi de cercetare au obligaţia să respecte dreptul la calitatea de
autor al operei pe care o utilizează în realizarea oricărei lucrări, prin citarea corectă şi/sau
indicarea sursei de documentare. (4) Studenţii de la programele de studii universitare de
licenţă sau master au obligaţia să respecte dreptul la calitatea de autor al operei pe care o
utilizează în realizarea articolelor, referatelor, lucrărilor de licenţă, diplomă, disertaţie prin
citarea corectă şi/sau indicarea sursei de documentare. (5) Este interzisă orice formă de
fraudă intelectuală: plagiatul, copiatul în cadrul examenelor, substituirea lucrărilor sau a
identităţii persoanelor. (6) Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea
ştiinţifică şi activitatea universitară: a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori; b)
confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive; c) introducerea de
informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare.