ÎNCĂLCAREA CODULUI DE ETICĂ ŞI

DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ
UNIVERSITARĂ

1
 Codul de etică și deontologie profesională universitară, denumit în continuare Cod, are
valoare de cadru normativ și este obligatoriu pentru toți membrii comunității universitare,
precum și pentru întreg personalul administrativ, deoarece reglementează respectarea
normelor sociale și aceea a principiilor morale.
Valorile promovate prin prezentul Cod sunt: libertatea academică, integritatea morală,
autonomia personală, dreptatea, echitatea, meritul personal, cinstea, datoria, responsabilitatea,
transparența, onestitatea, corectitudinea, respectul, toleranța și loialitatea. În continuare voi
insista asupra anumitor valori care din experiența anilor trecuți, sunt încălcate mai des de către
studenți.

VALORI ALE ETICII UNIVERSITARE

Libertatea și responsabilitatea academică

Universitatea este o instituție apolitică în care este promovată libertatea academică, în
limitele standardelor științifice, legale și etice, în condițiile statului de drept și ale respectării
drepturilor fundamentale ale omului.
Universitatea este un spațiu al libertății, fără presiuni și constrângeri politice sau
religioase. Credințele religioase, atașamentele politice, alte categorii de convingeri reprezintă
opțiuni personale ale membrilor comunității academice, neputând fi impuse sau îngrădite.
Afilierea unui membru al comunității academice la un partid politic nu angajează în
niciun mod Universitatea. Libertatea academică implică responsabilitatea în asumarea
deciziilor pentru împlinirea idealului educațional.
Oameni obișnuiți, „ca noi”, fac uneori acțiuni imorale deoarece, nu știu că prin
acțiunea lor încalcă o regulă sau o cerință morală.
Din păcate însă, nu aceasta este situația cel mai des întâlnită. Deficitul de moralitate nu
este, de cele mai multe ori, generat de un deficit de cunoaștere. Dacă așa ar sta lucrurile,
problema s-ar rezolva simplu prin accesarea informației (sau printr-un curs!).
Experiența comună, ca și rezultatele încălcării libertății și responsabilității academice,
indică însă către o altă direcție. Cel mai adesea, atunci când oamenii reali nu fac „ce trebuie”
din punct de vedere moral, explicația rezidă mai curând în lipsa motivației decât în cea a
cunoașterii.
Aristotel folosea termenul de akrasia (slăbiciunea voinței) pentru a descrie caracteristica
ființelor umane care produce deficitul tipic de moralitate. Avem uneori opțiuni chestionabile
din punct de vedere moral pentru că nu găsim în noi resorturile pentru a ne împotrivi tentației.
Ba mai mult, tindem să raționalizăm aceste opțiuni chestionabile.
Organizațiile academice, ca și orice alte cadre de interacțiune umană, nu sunt imune la
comportamentele imorale. În măsura în care ele sunt populate de ființe umane (să admitem, de
dragul discuției măcar, că așa stau lucrurile), akrasia este o posibilitate mai mult decât
plauzibilă.
Acțiunile pe care le întreprindem ca membri ai comunității academice se reflectă în
distingerea între ceea ce este (moralmente) corect și incorect. Adică, prin presiuni și
constrângeri politice sau prin implementarea unor credințe religioase s-ar afecta libertatea
academică a universității și ar transforma această instituție într-o instituție coruptă, care într-
un final ar ajunge la desființarea acestei instituții.

2
 Integritatea morală
În cadrul Universității, integritatea morală constituie substanța eticii, esența
deontologiei profesionale; membrii comunității academice sunt obligați să-și exercite profesia
și funcția cu onestitate, bună-credință, respect, responsabilitate și onoare.
Să ne imaginăm, de exemplu, că un profesor nu-și exercită profesia și funcția cu
calitățile menționate mai sus. Noi, ca studenți, ne-am diviza în două categorii:
-prima categoria ar fi acei studenți iminenți, "cu șapte ani de acasă" care ar depune o
plângere legală asupra profesorului respectiv. Aceștia sunt cei care respectă valorile eticii
universitare.
- a doua categorie, în opinia mea, "fără șapte ani de acasă" ar contribui la denigrarea
universității și de ce nu ar deveni complici ai profesorului, care prin slăbiciunea voinței la
care Aristotel explică că reprezintă un deficit tipic de moralitate ar ajunge precum universități
de genul "Spiru Haret".

Dreptatea și echitatea
Toți membrii comunității academice trebuie să fie tratați în mod corect și echitabil.
Realizarea deplină a valorilor morale de dreptate și echitate în spațiul universitar
presupune, în special:
a) nediscriminarea și egalitatea de șanse;
b) prevenirea și eliminarea conflictelor de interese, precum și a situațiilor de
incompatibilitate;
c) prevenirea și combaterea corupției.

Aici, voi insista asupra punctului c, deoarece, corupția, în zilele noastre, există în
instituții publice. După părerea mea, să existe personal corupt într-o universitate, este foarte
grav, deoarece persoana pe care instituția o formează la finalul cursurilor absolvite va avea o
responsabilitate foarte mare și dacă aceasta nu este "capabilă" de diploma obținută, atunci
vor avea oameni, companii sau chiar mediul înconjurător de suferit.
Cum așa? Prin forma de corupție pe care o adoptă studentul, deși el nu înțelege că la
finalul cursurilor va trebui să aplice ce a învățat. Și pe lângă faptul că individul respectiv ar
avea de suferit , universitatea ar avea grave prejudicii asupra popularității și asupra percepției
formate de către societatea civilă.

Cinstea și corectitudinea în exercitarea drepturilor și obligațiilor

Universitatea apără dreptul de proprietate intelectuală.
Proprietatea intelectuală include drepturile de autor pentru diferite categorii de lucrări cu
caracter științific, psihopedagogic sau didactic, precum și invențiile și inovațiile.
Studenții de la programele de studii universitare de licență sau master au obligația să
respecte dreptul la calitatea de autor al operei pe care o utilizează în realizarea articolelor,
referatelor, lucrărilor de licență, diplomă, disertație prin citarea corectă și/sau indicarea sursei
de documentare.
Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală: plagiatul, copiatul în cadrul examenelor,
substituirea lucrărilor sau a identității persoanelor.

3
 Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea
universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;
b) confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.
Încălcând dreptul de proprietate intelectuală, detaliat mai sus, prin copy-paste nu
demonstrezi decât faptul că nu ești capabil să-ți exprimi cunoștințele intelectuale dobândite
de-a lungul anilor. Nu este necesar să fii original, deoarece nu descoperi ceva inedit, ce
trebuie să faci este să folosești notele de subsol cu încredere și să scrii în bibliografie toate
sursele - cărțile, documentele, site-urile de unde te-ai inspirat. Nu te taxează nimeni daca spui
de unde ai citat/tradus/copiat paragrafe întregi, de exemplu: cazul Ponta, el știa cum se
citează, pentru că avea note de subsol. Asta înseamnă comportament plagiator: tu știi cum se
citează corect, dar preferi să fraudezi.

Respectul și toleranța
În universitate este respectată demnitatea fiecărui membru, fiind excluse orice
manifestări și/sau forme de hârțuire, umilire, dispreț sau intimidare.
Studenții au obligația să respecte autoritatea personalului didactic, de cercetare și
didactic auxiliar.
Universitatea cultivă spiritul de toleranță față de diferențele dintre oameni, opinii,
credințe și preferințe intelectuale.
Sunt interzise și supuse sancționării:
a) orice comportament cu caracter misogin sau naționalist șovin;
b) adresarea de injurii sau jigniri;
c) orice alt comportament ce aduce atingere demnității umane.
Violenta verbală și fizică este acuzată de majoritatea profesorilor (amenințări, certuri,
injurii, bătăi), ea se manifestă mai ales în relațiile dintre elevi, dar, uneori, și în raport cu
profesorii sau cu personalul universității, situație în care i se atribuie o gravitate sporită.
Lipsa de respect față de universitate, comportament neadecvat, atitudini sfidătoare, de
opoziție și protest (aroganță, „obrăznicie”) față de profesori și de personalul universității,
constă în:
- limbajul vulgar, indecent, trivial încărcat sau nu de agresivitate, folosit în
mod curent de tineri în raporturile dintre ei;
- indisciplina, incorectitudinea, minciuna, lipsa de punctualitate, de
responsabilitate în raport cu sarcinile universitare; nerespectarea regulilor universității:
vorbitul în ore, întreruperi cu observații, comentarii nepotrivite în timpul lecțiilor;
dezordinea și gălăgia din clasă;, refuzul de a realiza o sarcină didactică; dezinteresul
față de universitate, lipsa generalizată de responsabilitate.
Violența în relațiile dintre studenți, nu numai cea verbală, ci și cea fizică, este
menționată printre abaterile cu mare frecvență în cadrul universității, fără ca ea să fie totuși
integrată în categoria problemelor grave; violența este calificată astfel doar atunci când este
îndreptată asupra unui profesor.

4
 Dacă se ajunge la o încălcare a demnității unei persoane (indiferent student sau
profesor), consider că, studentul poate fi analizat în Comisia de etică universitară cu privire la
abateri săvârșite de către acesta și ca sancțiune să nu se acorde avertismentul scris, deoarece
acesta nu cred că influențează viitorul studentului. Mai degrabă să se aplice exmatricularea
deoarece accesul într-o universitate se face de către oameni și nu animale.