Şarpanta constituie elementul de rezistenţă

Este un schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care
susţine învelitoarea unui acoperiş (sau un alt element al unei construcţii) şi
permite realizarea formei acestuia.

Şarpantele pot fi:

• din lemn
o pe scaune (şarpante dulghereşti)
 Astereala – scîndură de 2,5 cm şi lăţime de 12-20 cm
 Căpriori – lemn ecarisat (68x68 mm, 96x96 mm sau lemn
rotund cu diametrul de 10-12 cm la 70-90 cm unul de altul
 Panele – lemn ecarisat 10x12 cm – 15x25 cm şi sînt: pane
de coama şi cosoroabe (la partea inferioara)
o cu ferme ( pentru deschideri mari), alcătuite din: astearola, căpriori,
pane, ferme
 din grinzi cu inimă plină
• metalică
• din beton armat

Şarpanta, un element foarte important în construcţia unei case, poate fi din lemn,
beton sau din metal. Cea mai rezistenăa este cea din beton, iar cea mai ieftină
este varianta din lemn.

Şarpanta este construcţia care susţine învelitoarea şi fereste casa de intemperii.

Pentru o casă cu o suprafaţă de aproximativ 100 de metri pătraţi, dacă se
apelează la soluţia din lemn, proprietarul va plăti între 21 şi 60 de euro metrul
pătrat, cu tot cu manoperă, în funcţie de complexitatea construcţiei. Varianta
construcţiei şarpantei din lemn este varianta cea mai uşoară, întrucît metalul şi
betonul sînt materiale mai grele. Un dezavantaj al şarpantei din lemn, comparativ
cu betonul sau cu metalul, pentru aceia care vor să îşi construiască imobile mai
ample ca suprafaţă, respectiv livinguri mari, este acela că nu se pot construi
deschideri mari. Nu se pot face deschideri mai mari de trei, patru metri, întrucăt
nu există grinzi mai lungi, pe cînd celelalte soluţii se pot lungi cît este nevoie. O
şarpantă din lemn este alcătuită din cosoroabe, popi, pane, contravînturi şi
căpriori. Cosoroaba este talpa de jos a şarpantei, pe ea se sprijină tot acoperişul
din lemn.

Este foarte importantă calitatea lemnului folosit pentru şarpantă. Cel

mai bine este dacă se apelează la lemn stratificat care în timp lucrează
cel mai puţin. Pe locul următor se situeză lemnul uscat.
Este total nerecomandabil lemnul "verde" pentru că prin uscare, în
structura şarpantei, duce la crăparea căpriorilor ceea ce poate
compromite capacitatea de preluare a încărcărilor date de învelitoare
sau de solicitările din vînt iar durata de viaţă se reduce drastic.
Pentru o astfel de lucrare nu se poate da nici garanţie.

Lemnul aduce timp

Cosoroaba se prinde cu mustăţile de oţel beton lăsate special din elementele de

rezistenţă ale casei. Pentru ridicarea şarpantei se folosesc cuie, piroane şi
scoabe, în cazul soluţiilor clasice sau elemente metalice de fixare şuruburi,
plăcuţe de legătură, elemente prifilate în cazul şarpantelor moderne şi în
specialîn cazul celor prefabricate.

Un alt avantaj al şarpantei din lemn este faptul că se lucrează repede, în

comparaţie cu celelalte soluţii care necesită precizie la construcţie. Ca durată de
viaţă, o şarpantă din lemn trebuie să reziste cel puţin 50 de ani, atît cît este
garantată şi casă. Durata de viaţă poate fi atinsă dacă lemnul folosit a fost tratat
cu soluţii împotriva focului, a insectelor. Scheletul din lemn care închide casa
este recomandat la construcţiile cu pereţi portanţi. Construcţia cu pereţi portanţi
este aceea în care pereţii preiau o parte din greutate. La şarpanta din lemn se
folosesc multe piroane, acestea pot fi bătute, scoase dacă este nevoie, sau
elemente de fixare cu şuruburi şi elemente profilate pe cînd cea din metal se
prinde în şuruburi. Dacă o gaură este dată unde nu trebuie, grinda de oţel trebuie
înlocuită.

Şarpanta sudată

Şarpanta din metal este alcătuită din aceleaşi elemente ca şi şarpanta din lemn.
Şarpanta din metal costă aproximativ 70-100 de euro metrul pătrat, cu tot cu
material şi manoperă. Lemnul este un material tradiţional, şarpanta din metal ar fi
potrivită la construcţiile cu cadre din metal. Şarpanta din metal poate fi prinsă şi
cu şuruburi, dar şi prin sudură. Dezavantajul la şarpanta sudată este că sudura
se face la sol, după care ansamblul trebuie ridicat cu o macară la locul de
montaj. Şarpanta din metal prinsă în şuruburi o demontezi şi pleci cu ea Pe lîingă
faptul că este mai grea decît şarpanta din lemn, cea din metal creează o
rezonanţă neplacută metalul prin strucura sa creează disconfort. Ca durată de
viaţa, proprietarii unui astfel de capac la casă nu vor trebui sa îi facă nimic timp
de aproximativ 50 de ani, condiţia fiind acea ca metalul să fie intreţinut.
Întreţinerea se face cu soluţii anticorozive, cu vopsea etc.

Varianta şarpantei din beton

Chiar dacă nu este recomandă, cea mai rezistentp este şarpanta din beton.
Preţul unei şarpante din beton este asemănător cu cel al unuia din metal,
aproximativ 70-100 de euro pentru metrul pătrat de suprafaţă acoperită. Dacă
proprietarul doreşte o astfel de şarpantă, construcţia trebuie să fie din structură
dinbeton armat.
Şarpantele din beton pot fi folosite cu succes la imobilele moderne care au
livinguri mari, cu suprafeţe de 40-50 de metri pătraţi. Şarpanta din beton poate fi
folosită şi la casele foarte înalte. La această soluţie de şarpantă, învelitoarea fie
va fi prinsă de astereala de lemn, fie suprafaţa de care se prinde învelitoarea va
fi din beton.

Tipuri de învelitoare

Indiferent de tipul şarpantei, de materialul folosit pentru construcţie, se

folosesc aceleaşi tipuri de învelitori. Tipurile existente de învelitori pentru
acoperişuri pe piaţa românească sînt: ţigle metalice, ţigle din beton, ţigle
ceramice, şindrila bituminoasă, fibra de sticlă, carton asfaltat, precum şi rulourile
din tablă sau acoperişurile din stuf. Cea mai folosită învelitoare pentru acoperiş
este ţigla metalică, pentru că este uşoară şi durabilă.