Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Produsele care fac parte din oferta competitorilor prezenţi pe piaţă trebuie să ajungă la piaţa-ţintă
vizată, adică la cei care sunt vizaţi de ele, consumatorii potenţiali. Gestionarea întregului traseu,
economic şi fizic, pe care trebuie să-l parcurgă produsele întreprinderilor face obiectul politicii
de distribuţie a acestora.
Analiza traseului parcurs de produse, într-un anumit interval de timp, între producţie şi consum,
este cuantificată în accepţiunea marketingului de o noţiune cuprinzătoare, incluzând procese şi
activităţi eterogene, numită distribuţie. În terminologia economică se folosesc, în mod frecvent şi
alte noţiuni pentru activitatea desfăşurată în sfera economică în discuţie, între care:
mişcarea mărfurilor
circulaţia mărfurilor
comercializarea mărfurilor sau plasamentul mărfurilor
Putem spune că distribuţia se referă la totalitatea activităţilor economice care au loc pe traseul
parcurs de marfă între producător consumatorul final. Distribuţia cuprinde două procese,
distincte, importante:
Deci, cu alte cuvinte putem spune că politica de distribuţie a întreprinderii are drept scop
strategic identificarea variantei (variantelor) optime atât pentru circuitul fizic cât şi pentru cel
economic al mărfurilor. Modul în care mărfurile parcurg un traseu economic pentru a ajunge la
consumatorii finali, prezintă importanţă nu numai pentru buna funcţionare mecanismului
economic în general, ci şi pentru (poate în primul rând) poziţia întreprinderii pe piaţă la un
anumit moment. Stabilirea şi funcţionarea canalelor de distribuţie, a circulaţiei pe care o au
mărfurile în funcţie de specificul acestor canale reprezintă un proces important care are în vedere
tocmai latura economică a procesului despre care s-a menţionat mai sus.
Acest proces are în vedere identificarea modului în care se realizează actele de vânzare-
cumpărare, prin intermediul cărora, odată cu mişcarea efectivă a mărfurilor are loc şi schimbarea
proprietăţii asupra lor, respectiv transferarea succesiva a dreptului de proprietar de la producător
la consumator. Conectarea unui sistem de canale de distribuţie la trăsăturile mediului extern are
implicaţii majore asupra aspectului acestuia şi anume, asupra unor aspecte
precum: componentele, amploarea, costul, etc. unui canal de distribuţie. În toate cazurile, un
canal de distribuţie cuprinde sigur cel puţin două elemente: producătorul şi consumatorul.
Celor doi, care reprezintă punctele extreme - de început şi de sfârşit - ale unui canal de
distribuţie, li se pot alătura un lanţ de verigi succesive pe care mărfurile le parcurg. Trebuie avut
în vedere faptul că foarte important este profilul pieţei pe care întreprinderea acţionează. Există
diferenţe importante în modul în care este construit un canal de distribuţie la nivelul pieţei
bunurilor de consum sau a pieţei bunurilor productive
Distribuţia poate fi definită atât prin prisma activităţilor din care se compune, cât şi prin cea a
întreprinderilor participante la aceste activităţi. Distribuţia cuprinde ansamblul activităţilor care
se desfăşoară din momentul în care produsul intră în depozitul de livrare al producătorului, în
forma sa utilizabilă şi până la recepţia lui de către consumator.
Obiectul distribuţiei îl formează mărfurile, fluxul fizic al acestora de la producător până la consumator
este însoţită, precedată sau urmată de alte tipuri de fluxuri: fluxul negocierilor, fluxul tranzacţiilor, fluxul
titlului de proprietate, fluxul informaţional, fluxul promoţional, fluxul finanţării, fluxul riscurilor, fluxul
comenzilor şi fluxul plăţilor. Prezenţa distribuitorilor între producători şi consumatori determină economii
de efort.
- lungimea, care se referă la numărul etapelor sau verigilor intermediare prin care trec mărfurile
de la producător la consumator (de exemplu, veriga cu ridicata şi veriga cu amănuntul); în
funcţie de prezenţa intermediarilor în canalul de distribuţie, acestea pot fi directe şi indirecte
- lăţimea, care este dată de numărul intermediarilor din cadrul fiecărei etape sau verigi prin care se
realizează distribuţia unui produs (de exemplu, numărul angrosiştilor prin care se asigură distribuţia
produsului). Lăţimea canalului creşte o dată cu apropierea produsului de consumator;
- adâncimea, care exprimă gradul de proximitate faţă de consumator (de exemplu, cel mai
adânc canal are în vedere aducerea produsului la domiciliul consumatorului)
Reţeaua de distribuţie cuprinde ansamblul persoanelor fizice şi/sau juridice care participă la
vânzarea unui produs al unui producător către consumatorii lui. Reţeaua de distribuţie poate fi:
- extensivă sau deschisă, când vânzarea produsului poate fi acordată unui număr mare de
intermediari, urmărindu-se o difuzare largă a produsului pe piaţă;
- selectivă, când sunt utilizaţi câţiva intermediari, atent aleşi, de regulă specializaţi în vânzarea
anumitor produse;
Este practic imposibil pentru producători, să creeze avantaje concurențiale și să-și dezvolte
vânzările pe o arie geografică mare, contând doar pe resurse proprii. Pentru a majora vînzările și
a fi competitivi, producătorii recurg la dezvoltarea canalelor de distribuție apelând la
intermediari. Mai jos voi prezenta într-un mod accesibil cele mai importante aspecte ce țin de
canalele de distribuție.
Canalul de distribuție reprezintă ”calea” prin care produsul unui producător ajunge la
consumatorul final în locul și timpul potrivit.
Canalul de distribuție este unul din elementele cheie al mixului de marketing (Placement) și este
strict necesar ca structura canalelor de distribuție să contribuie la atingerea obiectivelor strategiei
de marketing a companiei. Pentru a evita situații de discrepanță semantică, trebuie de menționat
că canalele de distribuție în literatură de specialitate se mai numesc:
• Canale de vânzări.
De aici apar și termenii des folosiți de marketeri ca: vânzări directe, în cazul canalului de
distribuție direct și vânzări indirecte, în cazul vânzărilor prin intermediary.
• Importatori,
• Distribuitori,
• Angrosiști,