Tema: : Esenta și conținutul auditului.

-1- Evoluția istorică a auditului. Definiția și obiectul auditului.

Auditul a cunoscut 3 etape principale de dezvoltare.
1. În prima etapă a fost cunoscut la începutul secolului al XVIII lea, unde
era ordonat de regi, împărați, biserică și stat și aveau un singur scop,
cel de pedepsire a hoților pentru fraudă și prevenirea unor astfel de
fapte, precum și de a proteja patrimoniul popriu. Cu timpul auditorii
erau preferați din categoria celor mai buni contabili.

2. A doua etapă începe la sfîrșitul sec. XIX-lea unde se conturează relația

între auditați și auditori, aceștea făcînd parte din rîndul
profesionaliștilor contabili și juriștilor. Obiectivul lor fiind atestarea
realității, situațiilor financiare cu scopul de a evita erorile și frauda.
Primele patru decenii ale sec.XX, auditul era realizat de profesioniști
specializați în audit alături de contabili, iar aceste lucrări erau
comandate de stat și de acționarii întreprinderilor, acesta era așa zisul
audit de confirmare.

3. A tria etapă începe cu anii 1949 unde obiectivele auditului sunt

orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului
conceptual contabil și a normelor de audit și se bazează pe
determinarea riscului posibil ce poate apărea la efectuarea controlului
și la acordarea serviciilor de consultanță, caracterul auditului fiind unul
de orientare. În calitate de inițiatori pentru efectuarea auditului în
occident erau bîncole, organele fiscale,investitorii și proprietarii.
Astăzi auditorii ca spacialiști cu o pregătire teoretică superioară, cu o
autonomie și competenă sunt denumiți experți.
Apariţia şi dezvoltărea auditului în RM datează cu anul 1989, o
dată cu realizarea reformelor economice – trecerea la relaţiile
economiei de piaţă şi democratizarea societăţii.
Activitatea de audit s-a dezvoltat în masă în anul 1996, odată cu
adoptarea Legii cu privire la activitatea de audit, aprobarea
Standardelor Naţionale de Audit, iar ca rezultat al desfăşurării mai
 intense a acestui tip de activitate au fost efectuate modificări,
completări , iar mai tîrziu şi înlocuirea cu o altă Lege privind
activitatea de audit (2007).
Cuvîntul audit provine de la latinescul „audire”- ceea ce înseamnă „a
asculta”. Însă englezii îi dau semnificație de” verificare” sau „revizie
contabilă”.
Definiția auditului derivează direct din sarcinile stabilite de legi și
societate.
De aceea definiția dată auditului poate fi interpretată în diverse moduri,
astfel:
1. Auditul- reprezință procesul efectuat de către un auditor ce posedă o
calificare corespunzătoare pe parcursul cărora înregistrările contabile
ale întreprinderii ce apar în calitate de obiect, vor permite auditorului
formularea opiniei privind veridicitatea, obiectivitatea și exactitatea
acestora.
2. Auditul- reprezintă mijlocul cu ajutorul căruia o parte oferă garanție
unei alte părți privind calitatea, situația sau starea anumitor poziții ce
au fost verificate.
Potrivit Legii cu privire la activitatea de audit a RM „auditul
reprezintă examinarea independentă a rapoartelor financiare anuale, a
rapoartelor financiare anuale consolidate şi a altor informaţii, aferente
acestora, ale entităţii auditate pentru exprimarea unei opinii profesioniste
a auditorului asupra corespunderii lor, sub toate aspectele semnificative,
cerinţelor stabilite faţă de aceste rapoarte”.
Activitatea de audit este activitatea de întreprinzător, care constă în
prestarea de servicii profesionale, efectuate pe bază de contract, pentru
exprimarea opiniei asupra veridicităţii rapoartelor financiare în
conformitate cu legislaţia în domeniu.