Fișa de lucru 1

Elementele impozitului

Studiați materialui în grup, redați pe foaie Flip-chart și prezentați într-o minută

colegilor.

Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi
poate fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului.
Astfel, ca obiect al impozitului poate apărea:
• Venitul, care poate fi profitul (beneficiul) agenţilor economici şi veniturile persoanelor
fizice;
• Averea (bunurile), care este reprezentată de clădiri, terenuri, mijloace de transport;
• Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată,
bunul importat în cazul impozitelor indirecte;

Fișa de lucru 2
Elementele impozitului

Studiați materialui în grup, redați pe foaie Flip-chart și prezentați într-o minută

colegilor.

. Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă elementul pe care se fundamentează

evaluarea (calculul) impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul
impozabil sau să difere de acesta. Astfel, atunci când obiectul impozitului îl constituie
valoarea, venitul sau preţul acesta este în acelaşi timp şi bază de calcul, ca de exemplu, în
toate cazurile impozitului pe venit. Când e vorba de bunuri ca obiect al impozitului, atunci
avem două cazuri:
a) în cazul impozitului funciar, când suprafaţa de teren este exprimată în m.p. sau ha
este şi element de calcul
b) în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul se face în
funcţie de valoarea acesteia.
Fișa de lucru 3
Elementele impozitului

Studiați materialui în grup, redați pe foaie Flip-chart și prezentați într-o minută

colegilor.

Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este persoana fizică sau juridică

deţinătoare sau realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata
acestuia.
Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau materia
impozabilă, adică leul (u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul funciar;
capacitatea cilindrică la mijloacele de transport etc.

Fișa de lucru 4
Elementele impozitului

Studiați materialui în grup, redați pe foaie Flip-chart și prezentați într-o minută

colegilor.

Suportatorul impozitului este persoana care suportă în ultima instanţă impozitul

(căruia i se adresează). Deoarece adesea se fac confundări între subiect şi suportator al
impozitului trebuie de făcut o distincţie între ele. De cele mai multe ori subiectul şi
suportatorul sunt una şi aceeaşi persoană fizică sau juridică. Însă în anumite cazuri
suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul. În cazul impozitelor directe
aceste două elemente sunt reprezentate de una şi aceeaşi persoană. Spre exemplu, în cazul
impozitelor pe salarii, contribuabil este persoana fizică şi ea efectiv suportă această sarcină
fiscală. În cazul impozitelor indirecte (TVA, accize) aceste elemente apar ca persoane
diferite. Accizul are ca subiect pe agenţii economici care produc şi realizează produse şi
mărfuri supuse acestui impozit, însă suportatorul este consumatorul care efectiv achită
acest impozit în momentul procurării produsului sau mărfii respective. Deci, impozitele
indirecte plătite de unele persoane sunt transpuse în sarcina altor persoane. Astfel se
ajunge la fenomenul repercusiunii impozitelor.
Fișa de lucru 5
Elementele impozitului

Studiați materialui în grup, redați pe foaie Flip-chart și prezentați într-o minută

colegilor.

Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul (venit ori averea). Venitul
ca sursă de plată poate apărea sub mai multe forme: salariu, profit, dividend etc. Averea
poate apărea sub formă de capital (în cazul acţiunilor emise) sau sub formă de bunuri
(mobile sau imobile). În cazul impozitului pe venit sursa impozitului întotdeauna coincide
cu obiectul impunerii,

Fișa de lucru 6
Elementele impozitului

Studiați materialui în grup, redați pe foaie Flip-chart și prezentați într-o minută

colegilor.

Termenul de plată indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat faţă de
stat. El apare ca:
• interval de timp în care sumele trebuie vărsate la buget
• dată fixă la care obligaţiunile trebuie achitate

Cota impozitului (cuantumul unitar, unitatea de evaluare) reprezintă impozitul aferent

unei unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o cotă fixă sau în cote procentuale.
• Cota fixă este o sumă absolută, invariabilă pe unitatea de măsură
• Cota procentuală este un procent de impozit asupra bazei de calcul. Cota procentuală
poate fi:
- proporţională
- progresivă
- regresivă
Fișa de lucru 7
Elementele impozitului

Studiați materialui în grup, redați pe foaie Flip-chart și prezentați într-o minută

colegilor.

Înlesnirile fiscale reprezintă un alt element prevăzut de actele normative fiscale

(financiare) şi se referă la reduceri, scutiri, bonificaţii, amânări şi eşalonări ale plăţii la
buget.
• Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţa de muncă
cu randament scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit
a unor categorii sociale de populaţie.
• Reducerile vizează atât scopuri sociale cît şi economice, cum este cazul reducerii bazei
impozabile la impozitul pe venit reinvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.
• Bonificaţiile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să-şi achite
obligaţiile înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, până la primul
termen de plată. Ca bonificaţiile să fie eficiente ele trebuie extinse pe mai multe
categorii de contribuabili, mărindu-se şi gradul lor de cointeresare, pentru ai determina
pe plătitori să-şi achite cu anticipaţie obligaţiile faţă de buget, ce este avantajos pentru
stat în condiţiile de inflaţie.
• Amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenelor de plată şi respectiv,
fragmentarea sumei de plată în mai multe tranşe ce urmează să fie vărsate la buget.
Fișa de lucru 8
Elementele impozitului

Studiați materialui în grup, redați pe foaie Flip-chart și prezentați într-o minută

colegilor.

Sancţiunile sunt un element pe care legea fiscală îl cuprinde, având scopul de a întări
odată în plus caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizându-se
totodată penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală. Cele mai
frecvent întâlnite sancţiuni în caz de neplată la termen sau sustragere de la impunere sunt
majorările de întârziere (penalităţile) şi amenzile fiscale pentru încălcările care nu sunt
infracţiuni, potrivit prevederilor legii penale. Se poate înţelege că în domeniul impozitelor
poate să intervină şi răspunderea penală pentru contribuabili persoane fizice ori salariaţi şi
persoanelor juridice, în cazurile în care încălcare normelor privind impozitele şi taxele
întrunesc elemente constitutive ale vreuneia dintre infracţiunile prevăzute de Codul Penal
sau alte legi emise în acest scop.