Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
10.
3. Subiectul
Inlesnirile
impozitului
fiscale
Elementele
9. Termenul
impozitului 4.
de plata Suportatorul
5. Sursa
8.Asieta
impozitului
7. Cota 6. Unitatea
impozitului de impunere
1. Obiectul impozitului,
reprezintă elementul
concret care stă la baza
aşezării acestuia şi poate
fi diferit în funcţie de
provenienţa impozitului,
scopul urmărit, natura
plătitorului. Astfel, ca
obiect al impozitului
poate apărea:
Venitul, care poate fi profitul
(beneficiul) agenţilor economici şi
veniturile persoanelor fizice.
Cota
impozitului
Cota
Cota fixa
procentuala
El apare ca:
Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţa de muncă cu
randament scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit a unor categorii
sociale de populaţie.
Reducerile vizează atât scopuri sociale cît şi economice, cum este cazul reducerii bazei
impozabile la impozitul pe venit reinvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.
Bonificaţiile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să-şi achite obligaţiile
înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, până la primul termen de plată.
Egalitatea prin
1. Principiul impozit
impunerii
echitabile Egalitatea
2. Principiul orizontală
politicii
Principii financiare Egalitatea
moderne de verticală
impunere 3. Principiul
politicii
economice
4. Principiile
social-politice
1.Principiul impunerii
echitabile presupune
egalitate în materie fiscală.
Echitatea fiscală presupune
că fiecare contribuabil,
persoană fizică şi juridică,
să contribuie cu impozite în
funcţie de veniturile pe care
le obţin, cu posibilităţile lor
efective.
1. Principiul impunerii echitabile (continuare)
Se cunoaşte egalitate în faţa impozitelor şi
egalitate prin impozit:
• presupune că impunerea să se facă în acelaşi mod pentru
Egalitatea toate persoanele fizice sau juridice, indiferent de locul
în faţa unde domiciliază sau îşi au sediul, deci să nu existe
deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a
impozitelor republicii.
Individuală Colectivă
Simpla Compusa
(globală) (pe tranşe)
Impunerea în cote fixe.
Cota fixă a impozitului reprezintă o suma
concretă de unităţi monetare aferentă unei unităţi
de măsură a impozitului.
Impunerea în cote fixe nu ţine seama de venitul
contribuabilului şi nici de situaţia personală a
acestuia. Astfel, impunerea în sumă fixă generează
cote de impozitare regresive: pe măsură ce
veniturile cresc, cotele de impozit eferente se
reduc substanţial.
Impunerea în cote fixe (continuare).
Impunerea în cote fixe se foloseşte mai frecvent
când baza de calcul o formează un anumit bun, o
faptă sau un act: suprafaţa de teren, capacitatea
cilindrică a autoturismului, obţinerea unei autorizaţii.
De exemplu, în cazul impozitului funciar se
foloseşte pe m2 sau pe ha. În acest caz caracterul de
cotă fixă este determinată de raportul acesteia faţă de
unitatea de măsură a bazei de calcul. Ea poate fi
diferenţiată în funcţie de alte criterii, cum ar fi, modul
de amplasare a terenurilor, zona de fertilitate ş.a.
Impunerea în cote fixe (continuare).
Exemplu: